1ra-499/2018 — art. 201-1 al. 3 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 201-1 al. 3 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-499/2018 — art. 201-1 al. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-499/2018
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
07 martie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Nicolae Gordilă,
Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de
procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Andrei Formusatii, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 noiembrie
2017, în cauza penală, în privința lui
Mireuța Anastasia XXX, născută la XXX,
originară XXX.
Termenul examinării cauzei:
Instanța de fond de la 16.05.2017 pînă la 14.09.2017;
Instanța de apel de la 10.10.2017 pînă la 15.11.2017;
Instanța de recurs de la 01.02.2018 pînă la 07.03.2018.
Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții
Supreme de Justiție,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central din 14 septembrie 2017,
cauza fiind examinată în ordinea art. 3641 din Codul de procedură penală, Mireuța
Anastasia a fost recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011
alin.(3) lit. a) Cod penal și stabilită pedeapsa penală cu închisoare pe un termen de 4
ani.
În baza art. 90 alin. (1) Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a
executării pedepsei aplicate cu închisoare inculpatei, Mireuța Anastasia, pe o
perioadă de probațiune 2 ani.
Pentru a se pronunța prin sentință, instanța de fond a reținut, că inculpata
Mireuța Anastasia, la data de 23.03.2017, aproximativ la ora 19.00, aflându-se la
domiciliul său amplasat pe adresa mun. XXXstr. XXX, unde locuiește împreună cu
soțul său Mireuța Victor, manifestând lipsă totală de respect față de prevederile legale
și valorile familiale, s-a luat la ceartă cu ultimul, după ce, din gelozie, i-a aplicat o
lovitură cu un cuțit în regiunea hemitoracelui stâng, provocându-i conform raportului
de expertiză nr. 129D din 05.04.2017, leziuni corporale grave sub formă de plagă
tăiat-înțepată a cutiei toracice pe stânga cu penetrare în cavitatea pleurală, complicate
cu hemotorace.
Nefiind de acord cu sentința primei instanțe, procurorul a declarat apel,
prin care a solicitat casarea parțială a sentinței primei instanțe, rejudecarea cauzei, cu
pronunțarea unei noi hotărâri, prin care de la Mireuța Anastasia să fie încasate în
beneficiul statului cheltuielile judiciare în mărime de 4364 lei: 4200 lei cheltuieli
pentru efectuarea examinării dactiloscopice, și 164 lei cheltuieli pentru efectuarea
examinării medico-legale a lui Mireuța Victor.
În susținerea cerințelor apelului a invocat, că pe cauza penală s-au constatat
cheltuieli de judecată în mărime de 4364 lei: 4200 lei cheltuieli pentru efectuarea
examinării dactiloscopice, și 164 lei cheltuieli pentru efectuarea examinării medico-
legale a lui Mireuța Victor în secția medico-legală Bălți a CML. Conform
prevederilor art. 227 Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuielile
suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și
1
cuprind sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza
penală, iar plata acestora sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul
statului (art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală). Astfel, legea permite ca
cheltuielile judiciare să fie suportate de condamnați. In acest context, consideră
întemeiată solicitarea acuzatorului cu privire la încasarea cheltuielilor suportate de
stat pentru efectuarea examinării dactiloscopice și cheltuielile pentru examinarea
medico-legală a părții vătămate în sumă de 4364 lei, de la condamnata Mireuța
Anastasia
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 noiembrie
2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat de procuror, cu menținerea sentinței
primei instanțe.
4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, cheltuielile suportate
pentru efectuarea examinării dactiloscopice și examinării medico-legale a lui Mireuța
Victor, în sumele indicate în rapoartele date, nu pot a fi încasate de la inculpata
Mireuța Anastasia, deoarece sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în
vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatei în
comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului.
Respectiva concluzie se întemeiază pe dispozițiile art. 227 alin. (3) Cod
de procedură penală, potrivit cărora cheltuielile judiciare se plătesc din sumele
alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.
Totodată, potrivit art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,
expertiza se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea altor
cazuri cînd prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză.
Drept urmare celor invocate, se indică că în cazurile când expertiza a fost
dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la
solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi
achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.
Astfel, se reține că în cauza dată în cadrul urmăririi penale a fost efectuată
expertiza judiciară dactiloscopică nr. 34/12/2-R-427 din 11.04.2017, pentru care
statul a suportat cheltuieli în mărime de 4200 lei MD, precum și expertiza judiciară
medico-legală a lui Mireuța Victor pentru care s-au cheltuit 164 lei MD, care au fost
ordonate de către organul de urmărire penală, acestea fiind acțiuni procesuale ce țin
de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții
acuzării.
Totodată, potrivit art. 100 alin. (2) Cod de procedură penală și art. 6 par. 2 a
Convenției, sarcina probațiunii e pusă în seama organului de urmărire penală,
persoana acuzată de un delict beneficiind de “prezumția nevinovăției”, stipulată la
art.8 Cod de procedură penală.
Astfel, ținând cont de faptul, că expertizele au fost ordonate de către organul de
urmărire penală în vederea demonstrării apartenenței inculpatei la infracțiunea
incriminată, ce la rândul său a determinat încadrarea juridică a faptei, acțiuni
procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, pusă în
sarcina părții acuzării, instanța de apel a considerat neîntemeiată solicitarea
procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor pentru efectuarea rapoartelor de
expertiză din contul părții apărării.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, procurorul, făcînd trimitere la
prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penal, declară recurs ordinar,
prin care solicită casarea parțială, în partea cheltuielilor de judecată. Recurentul
2
invocă dezacordul cu decizia instanței de apel pe motiv că, neîntemeiat a respins
încasarea cheltuielilor de judecată încălcînd prevederile art. 142 alin. (2), 227 alin.
(3), 228 alin. (3), 229 alin. (1) Cod de procedură penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu
materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra
inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității
acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Potrivit textului recursului declarat de către procuror, titularul acestuia invocă de
drept temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume,
că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel, atunci când hotărârea atacată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivului
hotărârii sau acesta este expus neclar.
Din conținutul recursului, Colegiul atestă, că autorul în esență critică decizia
instanței de apel adoptată în latura civilă, prin care a fost menținută hotărârea primei
instanțe, care a respins cererea procurorului de a fi încasate din contul lui Mireuța
Anastasia în contul statului suma de 4364 lei pentru efectuarea examinării
dacteloscopice și raportul de expertiză medico-legală.
Așadar, în privința acestor alegații se constată, că au constituit obiect de discuție
în instanța de apel și asupra cărora această instanță s-a expus întemeiat și pe care le
susține și instanța de recurs.
În cauza deferită judecării, recurentul solicită invocând prevederile art. 227-229
Cod de procedură penală, încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea
expertizelor în sumă de 4364 lei, motivând că legea prevede ca inculpatul să suporte
cheltuielile judiciare.
La cele invocate supra, instanța de recurs menționează, că aceste argumente ale
recurentului sunt neîntemeiate, deoarece dispoziția art. 143 prevede că expertiza se
dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor
enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi
stabilit adevărul în cauză (art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală).
Totodată, instanța de recurs relevă dispoziția alin. (2) art. 229 potrivit căreia,
instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare.
Prin urmare, se atestă că norma dată nu poartă un caracter imperativ, ci unul
facultativ, lăsând la discreția instanței de a hotărî asupra chestiunii plății cheltuielilor
judiciare ținând cont de împrejurările cauzei și suportării acestor cheltuieli.
Astfel, în cazurile când expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire
penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile
necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a
bugetului de stat.
Instanța de recurs reține, că expertizele menționate supra, au fost ordonate de
către organul de urmărire penală în vederea stabilirii circumstanțelor cauzei,
constituind acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea
învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării.
În asemenea împrejurări, Colegiul penal statuează, că cheltuielile suportate în
cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea
3
infracțiunii imputate, prin numirea efectuării expertizelor medico-legale, precum și
acțiunile de păstrare și transportarea corpurilor delicte, reprezintă cheltuieli judiciare
ce urmează a fi achitate din bugetul de stat.
Prin urmare, sunt apreciate ca fiind corecte concluziile instanței de apel
referitoare la respingerea solicitării înaintate de către acuzatorul de stat privind
încasarea de la inculpata Mireuța Anastasia, a sumei de 4364 lei, cu titlu de cheltuieli
suportate pentru efectuarea expertizelor, în prezenta cauză.
Generalizând cele expuse, Colegiul penal, consideră că nu și-a găsit confirmare
temeiul pentru recurs invocat de către recurent, ce ar servi drept temei de implicare a
instanței de recurs, în sensul casării deciziei contestate, în partea respingerii încasării
cheltuielilor judiciare din contul inculpatului.
Având ca reper cele enunțate, Colegiul penal statuează, că argumentele invocate
de procuror sunt nefondate, fapt ce impune concluzia privind inadmisibilitatea
recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de
circumscripție Bălți, Andrei Formusatii, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Bălți din 15 noiembrie 2017, în cauza penală, în privința lui Mireuța
Anastasia XXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Publicată integral la 07 martie 2018.
Președinte: Nicolae Gordilă
Judecători: Ion Guzun
Liliana Catan
4