1ra-1684/2018 — art. 171 alin. 1 CP

1ra-1684/2018 — art. 171 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1684/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte: Timofti Vladimir,

Judecătorii: Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena și Boico Victor,

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare, declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, de către avocații

Schibin Dina și Vârlan Octavian în numele inculpatului și de către inculpat, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

06 iunie 2018, în cauza penală în privința lui

Brîncoveanu Mihail xxxxx, născut la xxxxx,

originar xxxxx și domiciliat xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 09.09.2016 – 22.03.2018;

Instanța de apel: 18.04.2018 – 06.06.2018;

Instanța de recurs: 24.07.2018 – 30.10.2018.

A C O N S T A T A T:

Brîncoveanu Mihail a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 171

alin. (2) lit. b) Cod penal, la 5 (cinci) ani închisoare, iar în temeiul art. 90 Cod penal,

executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pentru perioada de probațiune

de 5 (cinci) ani.

11 februarie 2015, aproximativ la ora 19:30, Brîncoveanu Mihail, deplasându-se

pe drumul central dintre xxxxx cu automobilul său model „Fiat Marea”, în care se

afla minora xxxxx, la un moment dat acționând cu intenție directă și urmărind

scopul satisfacerii poftei sexuale a stopat automobilul și a trecut de pe bancheta

din față a șoferului pe bancheta din spate unde se afla xxxxx.

Cunoscând cu certitudine, că xxxxx este minoră, a înfrânt rezistența acesteia

și a aplicat asupra ei constrângerea fizică, manifestată prin aplicarea de lovituri cu

palma precum și constrângerea psihică, manifestată prin amenințarea cu soldarea

unor urmări grave în caz de împotrivire, contra voinței acesteia a dezbrăcat-o de

1

haine și a întreținut un raport sexual forțat în formă obișnuită, cauzându-i ultimei

conform raportului de constatare medico-legală nr. 68 din 13 februarie 2015,

leziuni corporale, care se califică ca vătămări corporale neînsemnate.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 171 alin. (2) lit. b) Cod

penal, violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică sau psihică a

persoanei, săvârșit cu bună-știință asupra unui minor.

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Brîncoveanu Mihail să fie recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În argumentarea apelului a invocat, că prima instanță deși corect a încadrat

acțiunile inculpatului în baza art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal, nu a ținut cont de

caracterul social periculos al faptei comise de către acesta. Or, pentru aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, instanța urma să țină cont de circumstanțele cauzei,

de persoana celui vinovat.

Respectiv, instanța nu a luat în considerație faptul, că Brîncoveanu Mihail a

fost anterior condamnat prin sentința Judecătoriei Florești din 25 februarie 2012

în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare, iar în baza art. 90 Cod

penal, executarea pedepsei a fost suspendată pe un termen de 2 ani, însă ultimul

nu și-a făcut concluziile necesare și repetat a săvârșit o infracțiune din categoria

celor grave.

A mai menționat procurorul, că nu s-a ținut cont de caracteristica

inculpatului eliberată de primărie, potrivit căreia, comportamentul lui

Brîncoveanu Mihail lasă de dorit, nu este angajat în câmpul muncii, în privința

acestuia din partea locuitorilor comunei au parvenit mai multe plângeri, a fost tras

la răspundere penală și contravențională.

3.1. Avocatul Schibin Dina în numele inculpatului, de asemenea a

contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie recalificate

acțiunile inculpatului Brîncoveanu Mihail din art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal în

art. 171 alin. (1) Cod penal, cu încetarea procesului penal din motivul împăcării

părților.

În susținerea opiniei sale, apărarea a invocat că Brîncoveanu Mihail atât în

cadrul urmăririi penale cât și în instanța de judecată a recunoscut parțial vina și

anume, a recunoscut săvârșirea raportului sexual violent în privința părții

vătămate xxxxx, însă nu a recunoscut, că ar fi cunoscut cu bună știință despre

faptul că partea vătămată ar fi fost minoră, or, după înfățișarea exterioară aceasta

arăta mai matură, fapt confirmat și prin declarațiile martorului Dadu Victoria. Deci

inculpatul considera în mod întemeiat că partea vătămată a atins majoratul, iar în

acest caz nu-i poate fi imputată circumstanța agravantă prevăzută la lit. b) alin. (2)

art. 171 Cod penal.

2

Apărarea a pretins că în cazul recalificării acțiunilor, în privința lui

Brîncoveanu Mihail ar fi posibilă aplicarea Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, cu încetarea procesului penal.

La fel, apărarea a invocat dezacordul cu pedeapsa stabilită inculpatului,

considerând-o prea aspră.

apelurile au fost admise, casată sentința cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care Brîncoveanu Mihail a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 171 alin. (1) Cod penal, la 3 (trei) ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a concluzionat că

prima instanță nu a clarificat obiectiv circumstanțele cauzei, nu a examinat toate

probele în ansamblu conform art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, incorect

a apreciat probele acuzării și eronat a concluzionat ca fiind corect încadrate

acțiunile inculpatului Brîncoveanu Mihail în baza art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal,

or, din probele prezentate de acuzare nu rezultă că în momentul săvârșirii

infracțiunii de viol asupra minorei xxxxx, Brîncoveanu Mihail cunoștea cu

certitudine că ultima era minoră.

În acest sens, instanța de apel a notat, că răspunderea pentru violul săvârșit

cu bună știință asupra unui minor, poate surveni numai dacă făptuitorul cunoștea

cu certitudine vârsta victimei (din maniera de conduită a acesteia, din aspectul ei

exterior sau din alte surse). Eroarea de fapt cu privire la vârsta victimei, este

posibilă în anumite cazuri speciale și în împrejurări concrete specifice, în care

făptuitorul și-a putut eventual forma convingerea că victima are depășită vârsta

de 18 ani, iar când acest fapt este dovedit, se exclude imputarea acestui semn

calificativ.

Instanța de apel a menționat, că este obligatoriu ca făptuitorul să nu

presupună, ci să știe cu certitudine că, la momentul săvârșirii infracțiunii, victima

nu a atins vârsta de 18 ani. Această certitudine se poate datora cunoașterii

anterioare a victimei, aspectului exterior al acestei, manierei de conduită a victimei

etc.

De asemenea, instanța de apel a evidențiat, că din declarațiile părții

vătămate xxxxx din cadrul urmăririi penale cât și din ședințele de judecată în

prima instanță și în instanța de apel, rezultă că la momentul săvârșirii violului,

inculpatul nu cunoștea despre vârsta ei, acesta nu a întrebat-o și nici ea nu i-a

comunicat că nu a atins majoratul. Partea vătămată a mai menționat, că posibil

acesta a crezut, că ea este de aceeași vârstă cu prietena lui, Popa Larisa, care deja

atinsese majoratul și cu care ea învăța într-o grupă (f.d. 12-13, 239-244, vol.l).

De asemenea și martorul Dadu Victoria, a relatat în cadrul primei instanțe,

că după înfățișare, constituția corpului, partea vătămată xxxxx, părea să aibă 18

ani, poate și mai mult (f.d. 7-10, vol.II).

3

Instanța de apel a stabilit, că partea vătămată la momentul săvârșirii violului

avea vârsta de 17 ani și 8 luni, adică până la atingerea majoratului îi mai rămăsese

4 luni, vârsta acesteia fiind puțin sub 18 ani, fapt ce practic făcea imposibil ca

inculpatul să cunoască că ultima e minoră, iar probe ce ar demonstra contrariul de

către acuzare nu au fost prezentate.

Prin urmare, în baza acestui raționament instanța de apel a ajuns la

concluzia de a recalifica acțiunile inculpatului din prevederile art. 171 alin. (2)

lit. b) Cod penal în baza art. 171 alin. (1) Cod penal, constatând în acest sens ca

fiind constatat faptul, că Brîncoveanu Mihail, la 11 februarie 2015, aproximativ la

ora 19:30, deplasându-se pe drumul central dintre xxxxx, cu automobilul său

model „Fiat Marea”, în care se afla xxxxx, la un moment dat acționând cu intenție

directă și urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale a stopat automobilul și a

trecut de pe bancheta din față a șoferului pe bancheta din spate unde se afla xxxxx,

a înfrânt rezistența acesteia și a aplicat asupra ei constrângerea fizică, manifestată

prin aplicarea de lovituri cu palma precum și constrângerea psihică, manifestată

prin amenințarea cu soldarea unor urmări grave în caz de împotrivire, contrar

voinței acesteia a dezbrăcat-o de haine și a întreținut un raport sexual forțat în

formă obișnuită, cauzându-i ultimei conform raportului de constatare medico-

legală nr. 68 din 13 februarie 2015, leziuni corporale care se califică ca vătămări

corporale neînsemnate.

Prin acțiunile nominalizate, Brîncoveanu Mihail a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 171 alin. (1) Cod penal - violul, adică raportul sexual săvârșit prin

constrângere fizică și psihică a persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de

a se apăra.

4.2. La capitolul individualizării pedepsei penale, instanța de apel a statuat,

că norma incriminată inculpatului prevede pedeapsa închisorii pe termen de la 3

la 5 ani, totodată reținând că fapta săvârșită face parte din categoria infracțiunilor

mai puțin grave, pedeapsa aplicând-o prin evaluarea următoarelor criterii:

- împrejurările și modul de săvârșire a infracțiunii - infracțiunea de viol fiind

săvârșită asupra unei persoanei care este fizic inferioară și care nu putea opune

rezistență în vederea evitării contactului sexual;

- starea de pericol creată pentru victimă - în vederea realizării faptei

infracționale inculpatul a aplicat în privința părții vătămate atât constrângerea

fizică, cât și constrângerea psihică, lezând inviolabilitatea și libertatea sexuală a

acesteia;

- natura și gravitatea consecințelor infracțiunii - victimei i-au fost cauzate

vătămări corporale exprimate prin echimoză a gambei stânga care se califică ca

vătămare corporală neînsemnată, urmările infracțiunii au avut impact negativ

asupra părții vătămate, care în dimineața de după ce a avut loc fapta, era într-o

stare depresivă, a plâns toată noaptea, nu a ieșit la ora de apel, iar în consecință a

abandonat instituția de învățământ;

4

- motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit - năzuința de satisfacere a

necesității sexuale.

Instanța de apel a concluzionat, că pentru fapta săvârșită inculpatul urmează

să execute real pedeapsa închisorii, categoria și cuantumul căreia a fost stabilit în

raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care

anterior a fost supus răspunderii contravenționale și penale: atât pentru fapte

prejudiciabile din domeniul circulației rutiere, cât și pentru fapte prejudiciabile de

alte categorii, fiind sancționat la 16 iulie 2014 și 21 octombrie 2014 în baza art. 69

alin. (1) Cod contravențional; la 15 august 2014 în baza art. 78 alin. (2) Cod

contravențional și la 03 noiembrie 2014 în baza art. 354 Cod contravențional.

Totodată, instanța de apel a reținut că inculpatul Brîncoveanu Mihail,

potrivit materialelor cauzei, anterior a fost condamnat prin sentința Judecătoriei

Florești din 25 iulie 2012 în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal (f.d. 77-79, vol.I);

prin sentința Judecătoriei Florești din 10 noiembrie 2016 a fost recunoscut vinovat

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, însă

a fost liberat de la executarea pedepsei în temeiul Legii nr. 210 din 29 iulie 2016

privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova.

La stabilirea cuantumului pedepsei închisorii, instanța de apel a menționat

că inculpatul a recunoscut vinovăția în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 171 alin. (1) Cod penal, este caracterizat negativ la locul anterior de trai, or,

potrivit caracteristicii eliberate de către primăria xxxxx, comportamentul lui

Brîncoveanu Mihail lasă de dorit, în privința acestuia au parvenit mai multe

plângeri către administrația publică locală din partea locuitorilor comunei (f.d. 70,

vol.I), totodată de către primăria xxxxx, Brîncoveanu Mihail este caracterizat

pozitiv, este în relație de concubinaj și educă doi copii minori din anterioara relație

de concubinaj, la evidența medicilor narcolog și psihiatru inculpatul nu se află (f.d.

71, vol.I); anterior a fost judecat.

Instanța de apel a menționat, că pedeapsa închisorii urmează a fi stabilită în

limita minimă prevăzută de norma incriminată, datorită și faptului, că partea

vătămată l-a iertat, împăcându-se cu inculpatul.

Referitor la solicitarea apărării privind aplicarea institutului împăcării,

instanța de apel a menționat, că cerința dată este neîntemeiată și urmează a fi

respinsă, deoarece contravine prevederilor alin. (4) art. 109 Cod penal.

De asemenea, a fost apreciată ca neîntemeiată și cerința de aplicare a Legii

nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova, din motiv că în speță persistă

impedimentele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. e), h) al legii menționate.

recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, contestă

decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu

5

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În argumentarea recursului menționează, că instanța de apel la adoptarea

deciziei de recalificare a acțiunilor inculpatului Brîncoveanu Mihail, din

prevederile art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal, în baza art. 171 alin. (1) Cod penal, a

apreciat eronat probele și neîntemeiat a dispus casarea sentinței în latura ce ține

de reîncadrarea acțiunilor acestuia.

Consideră acuzatorul de stat, că instanța de apel eronat a reținut ca fiind

pertinente și utile doar declarațiile părții vătămate, care pe parcursul procesului

penal a fost influențată de către partea apărării în scopul de a-și schimba

declarațiile depunând chiar și cerere de împăcare în timp ce Brîncoveanu Mihail

nici nu recunoștea învinuirea adusă.

De asemenea menționează, că instanța de apel eronat a interpretat

explicațiile conținute în pct. 8 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 17

din 07 noiembrie 2005 „Despre practica judiciară în cauzele din categoriile privind

viața sexuală”, unde este indicat, că răspunderea pentru violul sau acțiunile

violente cu caracter sexual, săvârșite cu bună-știință asupra unui minor, poate

surveni numai dacă făptuitorul cunoștea cu certitudine vârsta victimei și anume,

din maniera de conduită a acesteia, din aspectul ei exterior sau din alte surse.

Astfel, evidențiază că probele aduse în confirmarea învinuirii cu certitudine

dovedesc vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171

alin. (2) lit. b) Cod penal, iar faptul nerecunoașterii vinovăției de către inculpat în

săvârșirea infracțiunii de viol asupra unei minore, nu echivalează cu reîncadrarea

acțiunilor acestuia potrivit art. 171 alin. (1) Cod penal, aceasta fiind doar o metodă

de a denatura stabilirea adevărului și de a se eschiva de la răspunderea penală.

Cu referire la explicațiile conținute în pct. 14.3 al Hotărârii Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 22 din 12 decembrie 2005 „Cu privire la practica judecării

cauzelor penale în ordine de apel”, recurentul evidențiază că, în cazul în care

declarațiile persoanelor care au fost audiate în primă instanță se contestă de către

părți, la solicitarea acestora, persoanele care le-au depus urmează să fie audiate în

instanța de apel conform regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță (Ekbatani împotriva Suediei, hotărârea din 26 mai 1988, pct. 32 ).

În acest sens relevă, că instanța de apel nu a audiat inculpatul în raport cu

faptele incriminate, dar s-a limitat cu luarea de cuvânt, însă potrivit jurisprudenței

CEDO, în cazul în care instanța de control reanalizează o cauză în fapt și în drept și

studiază în ansamblu problema vinovăției sau nevinovăției, procedura nu are un

caracter echitabil în lipsa aprecierii directe a declarației persoanei acuzate care

susține că nu a săvârșit actele calificate ca infracțiuni.

Mai remarcă recurentul, că deși instanța de apel a reîncadrat acțiunile

inculpatului din prevederile art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal în baza art. 171

alin. (1) Cod penal, în conținutul deciziei în mod contradictoriu a apreciat ca fiind

lipsite de temei solicitările apărării privind aplicarea art. 109 Cod penal cât și

6

prevederile Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, deoarece

infracțiunea de care este acuzat inculpatul, a fost săvârșită asupra unui minor.

5.1. Avocatul Schibin Dina în numele inculpatului, în termenul prevăzut

de lege, invocând temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427alin. (1) pct. 10 ) Cod

de procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar,

solicitând casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei cu pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, cu suspendarea condiționată

a executării ei pentru perioada de probațiune de 1 an sau cu încetarea procesului

penal în legătură cu împăcarea părților.

În argumentarea recursului menționează, că instanța de apel nu a ținut cont

de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 Cod penal

și de circumstanțele care atenuează răspunderea, de faptul, că Brîncoveanu Mihail

a recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (1) Cod

penal, sincer se căiește de cele săvârșite, de personalitatea inculpatului care la

locul de trai se caracterizează pozitiv, de faptul, că din momentul săvârșirii

infracțiunii și până în prezent nu a comis careva infracțiuni.

Remarcă apărarea, că atât în prima instanță cât și în instanța de apel a fost

constatat, că partea vătămată xxxxx s-a împăcat cu inculpatul, nu are careva

pretenții către acesta și nu dorește ca el să fie pedepsit aspru.

Ultima a concretizat în instanța de apel, că din acest motiv a revenit special

de peste hotarele țării unde se afla la muncă, remarcând, că în cele întâmplate și ei

îi revine o parte din vină.

La fel, susține că instanța de apel nu a ținut cont și de condițiile de viață a lui

Brîncoveanu Mihail care are la întreținere 2 copii minori, care în prezent duc lipsa

ambilor părinți, fapt, confirmat prin certificatul anexat la materialele cauzei în

instanța de apel.

5.2. Avocatul Vârlan Octavian în numele inculpatului, în termenul

prevăzut de lege, invocând temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1)

pct. 6), 11) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs

ordinar, solicitând casarea acesteia cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărâri de încetare a procesului penal din motivul împăcării părților sau

remiterea cauzei spre rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În argumentarea recursului apărarea menționează, că instanța de apel

eronat a interpretat prevederile art. 109 alin. (4) Cod penal, constatând că

instituția împăcării părților nu poate fi aplicată în speță, din motiv că partea

vătămată era minoră la momentul săvârșirii infracțiunii.

În acest sens menționează, că instanța de apel a stabilit că inculpatul

Brîncoveanu Mihail nu a cunoscut că partea vătămată este minoră, deci el nici de

cum nu a săvârșit această infracțiune cu intenție directă asupra unui minor.

7

Chiar dacă partea vătămată la momentul săvârșirii infracțiunii de facto era

minoră, fapta săvârșită de către Brîncoveanu Mihail nu poate fi calificată ca o

infracțiune săvârșită împotriva unui minor, deoarece lipsește latura subiectivă.

Mai mult, Brîncoveanu Mihail a fost condamnat cu excluderea acestui

calificativ, de jure el nu a săvârșit o infracțiune în privința unui minor.

La fel, accentuează că instanța de apel a stabilit că Brîncoveanu Mihail se

caracterizează pozitiv, este în relație de concubinaj și educă doi copii minori din

anterioara relație de concubinaj, la evidența medicilor narcolog și psihiatru nu se

află, circumstanțe agravante în privința inculpatului nu au fost constatate.

Consideră că instanța de apel nu a soluționat cauza în interesul copiilor

minori de care are grijă inculpatul, și nu a cercetat posibilitatea aplicării

prevederilor art. 96 Cod penal.

5.3. Inculpatul, fără a invoca careva temeiuri pentru depunerea recursului

ordinar, în termenul prevăzut de lege, contestă decizia instanței de apel în latura

stabilirii pedepsei, solicitând aplicarea unei pedepse mai blânde cu suspendarea

executării ei, sau încetarea procesului penal din motivul împăcării părților.

Solicită a se lua în considerație că are la întreținere 2 copii minori, pe care-i

îngrijește în lipsa mamei acestora.

De asemenea, susține că se căiește sincer de cele săvârșite și promite să nu

mai încalce legea penală.

opinia asupra recursului depus de procuror, pledând pentru declararea

inadmisibilității acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Susține apărarea, că dezacordul procurorului cu reîncadrarea acțiunilor

incriminate inculpatului nu se bazează pe temeiuri legale, deoarece instanța de

apel corect a recalificat fapta lui Brîncoveanu Mihail din prevederile art. 171

alin. (2) lit. b) Cod penal, în baza art. 171 alin. (1) Cod penal.

invocate în raport cu circumstanțele cauzei, Colegiul penal lărgit consideră că

acestea urmează a fi admise, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată

și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

După cum rezultă din materialele cauzei, recurenții invocă drept temeiuri

pentru declararea recursurilor prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 11), 12)

Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,

în cazurile când 6) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

8

soluția ori instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; 11) persoana

condamnată a fost judecată anterior în mod definitiv pentru aceeași faptă sau

există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a fost

înlăturată de o nouă lege sau anulată de un act de amnistie, a intervenit decesul

inculpatului ori a intervenit împăcarea părților în cazul prevăzut de lege; 12) faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în

recursuri și temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal constată că criticele

aduse de către titularii cererilor de recurs și-au găsit parțial confirmare în speța

dedusă judecății, iar hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, din

considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

În corespundere cu art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1), (5) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

În conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Colegiul penal lărgit constată că aceste prevederi legale deși sunt obligatorii,

nu au fost respectate de deplin la judecarea cauzei în ordine de apel.

În acest sens se va menționa, că potrivit soluției pronunțate de către instanța

de apel, aceasta a reîncadrat acțiunile inculpatului Brîncoveanu Mihail din

prevederile art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal, în baza art. 171 alin. (1) Cod penal,

iar argumentul de bază care a fundamentat această soluție se referă la faptul, că

inculpatul la momentul săvârșirii infracțiunii nu a cunoscut cu certitudine și nu a

putut intui despre faptul că partea vătămată nu avea împlinită vârsta de 18 ani,

adică era minoră.

De asemenea Colegiul penal atestă, că deși potrivit raționamentului instanței

de apel, inculpatul nu poate fi recunoscut vinovat și nu urmează a fi pedepsit

pentru săvârșirea infracțiunii de viol săvârșit prin constrângere fizică sau psihică,

cu bună-știință asupra unui minor, în decizie fiind detaliat argumentate motivele

excluderii agravantei conținute la lit. b), alin. (2) art. 171 Cod penal.

Totuși, ulterior în conținutul deciziei recurate, instanța de apel în mod

contradictoriu a apreciat ca fiind lipsite de temei solicitările apărării privind

aplicarea art. 109 Cod penal cât și prevederile Legii nr. 210 din 29 iulie 2016

privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

9

independenței Republicii Moldova, anume din motivul că infracțiunea de care este

acuzat inculpatul, a fost săvârșită asupra unui minor.

Având în vedere circumstanțele descrise, Colegiul penal lărgit consideră că

în cazul dedus judecății își găsește confirmare temeiul de casare prevăzut la

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, deoarece pe de o parte instanța de

apel motivând că inculpatul Brîncoveanu Mihail nu a cunoscut că partea vătămată

este minoră și că nu a săvârșit această infracțiune cu intenție directă asupra unui

minor, în final a ajuns la concluzia excluderii acestui calificativ.

Iar pe de altă parte, referindu-se la solicitarea părții apărării privind

aplicarea instituției împăcării părților și a actului de amnistie în privința

inculpatului, instanța de apel, cu referire la prevederile art. 109 alin. (4) Cod penal

și art. 10 alin. (1) lit. e) al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, a motivat că aceste instituții nu pot fi aplicate lui Brîncoveanu Mihail din

motivul că ultimul este învinuit de săvârșirea infracțiunii asupra unui minor.

Totodată, instanța de apel, la capitolul individualizării pedepsei a considerat

într-un mod divergent, că pedeapsa închisorii urmează a fi stabilită în limita

minimă prevăzută de norma incriminată, datorită și faptului, că partea vătămată

l-a iertat, împăcându-se cu inculpatul.

Colegiul penal de asemenea consideră întemeiate argumentele acuzatorului,

care a invocat faptul, că, recalificând acțiunile inculpatului cu excluderea unui

semn agravant și anume lit. b), instanța de apel, motivându-și soluția prin lipsa

intenției în comiterea infracțiunii imputate inculpatului în circumstanța agravantă

indicată supra, nu a audiat, cel puțin, în ședința de judecată inculpatul,

limitându-se la luările de cuvânt, la procesul-verbal nefiind anexate declarațiile

inculpatului ca document separat.

Reieșind din aspectele elucidate și ținând cont de faptul că motivarea

deciziei instanței de apel este contradictorie, iar erorile evidențiate nu pot fi

corectate de instanța de recurs, Colegiul penal ajunge la concluzia cu privire la

necesitatea casării deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de motivele expuse, care au servit temei de casare a

soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură penală,

să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma prevederilor

art. art. 384-397 Cod de procedură penală, și să se pronunțe asupra tuturor

apelurilor depuse, precum și asupra tuturor motivelor invocate în apeluri, precum

și în recursul procurorului, iar în dependență de datele obținute, instanța de apel

urmează să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă

prevederilor art. 417 Cod de procedură penală, precum și să cerceteze amănunțit

10

aspectele învinuirii înaintate, argumentând clar concluziile sale în decizia

adoptată, ținând cont de motivele expuse în pct. 7. al prezentei decizii.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admit recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, de către avocații Schibin Dina și

Vârlan Octavian în numele inculpatului și de către inculpat, se casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 iunie 2018, în cauza penală în privința

lui Brîncoveanu Mihail xxxxx, și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Brîncoveanu Mihail xxxxx urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în

privința lui nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau nu execută

pedeapsa penală în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 13 decembrie

2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

11