Publicat pe 27 februarie 2023 SECȚIUNEA A patra Cerere nr. 8789/17 Alina-Florentina STOCICA împotriva României introdusă la 25 ianuarie 2017 comunicată la 8 februarie 2023 OBIECTUL DE L reporteri de mai multe articole: anularea de către procurorul superior ierarhic a rechizitoriului pregătit de către persoana în cauză într-un caz privind suspiciunea de fraudă a fondurilor europene de către înalți funcționari. Articolele denunțate de recurentă indicau că aceaceasta a fost înălțată (mușamalizat) elemente ale dosarului. printr-o oprire definitivă din 30 iunie 2016 (comunicat la 4 ianuarie 2017), tribunalul județean din București a respins acțiunea în răspundere civilă delictală bazată pe Codul civil inițiat de reclamantă împotriva jurnaliștilor pentru nefondare. Invocând art. 8 din Convenție, recurenta reproșează autorităților naționale că nu și-au îndeplinit obligația de a-și proteja dreptul la reputație profesională și dreptul la confidențialitate, din cauza respingerii de către instanța departamentală a acțiunii sale în răspundere civilă delictuală împotriva jurnaliștilor. A existat vreo încălcare a dreptului recurentei de a-și respecta viața privată, în sensul art. 8 din Convenție, având în vedere respingerea acțiunii în răspundere civilă delictoasă formulată de către reclamantă împotriva jurnaliștilor cărora le reproșa că i-au adus, prin conținutul articolelor pe care le publicaseră, atingere dreptului său la imagine și reputație profesională (a se vedea, de exemplu, Couderc și Hachette Filipacchi Associates c. Franța [GC], n 40454/07, § 90-93, CEDH 2015 (extracte), Von Hannover c. Germania (n [GC], n 40660/08 și 60641/08, § 95-99, CEDO 2012 și Lavric c. România, n 22231/05, §§ 30-33, 14 ianuarie 2014)
Publié le 27 février 2023
Requête n
o
8789/17
Alina-Florentina STOICA
contre la Roumanie
introduite le 25 janvier 2017
communiquée le 8 février 2023
La requête concerne l’absence alléguée de protection de la vie privée de la requérante, procureure, dans le contexte de la publication par deux
journalistes de plusieurs articles mentionnant l’annulation par le procureur hiérarchiquement supérieur du réquisitoire préparé par l’intéressée dans une affaire portant sur des soupçons de fraude aux fonds européens par des hauts fonctionnaires. Les articles dénoncés par la requérante indiquaient qu’elle avait «
blanchi
» certains des mis en cause, qu’elle n’était pas appréciée par ses collègues, qu’elle n’avait pas respecté les ordres qui lui avaient été donnés, qu’elle avait «
perdu des inculpés en route
», qu’elle «
s’était fait tirer les oreilles
», qu’elle avait été «
humiliée
» publiquement ou encore qu’elle avait «
caché sous le tapis
» (
mușamalizat
) des éléments du dossier. Par un arrêt définitif du 30
juin 2016 (communiqué le 4 janvier 2017), le tribunal départemental de Bucarest rejeta l’action en responsabilité civile délictuelle fondée sur le Code civil engagée par la requérante contre les journalistes pour défaut de fondement.
Invoquant l’article 8 de la Convention, la requérante reproche aux autorités nationales d’avoir failli à leur obligation de protéger son droit à la réputation professionnelle et son droit à l’image, en raison du rejet par le tribunal départemental de son action en responsabilité civile délictuelle contre les journalistes.
Y a-t-il eu violation du droit de la requérante au respect de sa vie privée, au sens de l’article 8 de la Convention, eu égard au rejet de l’action en responsabilité civile délictuelle formée par l’intéressée contre les journalistes à qui elle reprochait d’avoir porté, par le contenu des articles qu’ils avaient publiés, atteinte à son droit à l’image et à sa réputation professionnelle (voir, par exemple,
Couderc et Hachette Filipacchi Associés c. France
[GC], n
o
40454/07, §§ 90-93, CEDH 2015 (extraits),
Von Hannover c. Allemagne (n
o
2)
[GC], n
os
40660/08 et 60641/08, §§ 95-99, CEDH 2012, et
Lavric c.
Roumanie
, n
o
22231/05, §§ 30-33, 14 janvier 2014)
?