Elena Popa împotriva României și încă o cauză

Publicat la 5 iunie 2023 SECȚIUNEA 4 Cereri n 1113/20 și 16726/21 ElenaOPA împotriva României introduse la 20 decembrie 2019 și, respectiv, la 8 februarie 2021 comunicate la 18 mai 2023 OBIECTUL AFACERILOR Cererea se referă la ingerința în dreptul la libertatea de exprimare al recurentei din cauza condamnării sale la plata despăgubirilor către terți ca urmare a publicării pe Facebook a unor cuvinte considerate calomniatoare împotriva acestora. Începând din 2015, reclamanta a fost reprezentantă a unui grup creat pe rețeaua de Facebook liber accesibil publicului, dedicat resortisanților români angajați ca ajutor la domiciliu în străinătate.

Grupul intitulat "Ai grijă de intermediarii escrocheri" (Feriți-va de intermediarii Țepari) ) a fost conceput ca un forum de discuții în care femeile române care lucrează ca ajutoare la domiciliu în Austria puteau face schimb de informații referitoare la sectorul lor de activitate, inclusiv la practicile abuzive, în opinia lor, ale societăților care acționau ca intermediari pentru angajarea lor în străinătate ( În unele dintre mesajele pe care le publicase cu privire la grup, recurenta se referea la directori de societăți intermediare, numindu-i "înșelători" și "înșelători." Ea a publicat, de asemenea, fotografia P.V.L., care deținea o societate care transporta ajutoare la domiciliu în străinătate, însoțită de un mesaj însuflețitor.

Mai multe mesaje publicate pe grup de către alte persoane au denunțat pretinsele abuzuri ale societăților intermediare. Prin hotărârile definitive din 1 iulie 2020 (solicitarea nr. 1113/20) și 1 iulie 2021 (solicitarea nr. 16726/21), instanța de apel din Timișoara a primit două acțiuni civile în calomnie inițiate împotriva reclamantei de către administratorul unei societăți intermediare și de către P.V.L. A condamnat-o pe reclamantă să le plătească 10 000 lei românești (RON) (aproximativ 2 100 EUR) și 5 000 RON (aproximativ 1 050 EUR) pentru prejudiciul moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată. Curtea de apel nota că reclamanta nu a fost jurnalistă, pe care a folosit cuvintele Această afirmație care nu era doar o hotărâre de valoare a încălcat reputația părților solicitante.

În ceea ce privește P.V.L, publicarea fotografiei sale ar fi afectat imaginea și reputația sa. Invocând art. 10 din Convenție, recurenta se plânge de o atingere disproporționată a dreptului său la libertatea de exprimare.

Întrebări cu privire la părți A fost încălcat dreptul la libertatea de exprimare a reclamantei, în special dreptul ei de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din Convenție • În ceea ce privește acest drept, era necesar într-o societate democratică, în sensul articolului 10 alineatul (2) din Convenție ( Steel și Morris c. Regatul Unit, nr. 68416/01, § 87-89, CEDH 2005-II, și Foea c. România, nr. 34344/02, § 37, 14 octombrie 2008) În special, afirmațiile reproșate recurentei contribuiau la o dezbatere privind o chestiune de interes general ?În procedura finalizată prin hotărârea definitivă din 1 iulie 2021, instanțele naționale au făcut distincție între afirmațiile prezentate de reclamantă cu privire la grup și cele publicate de alți utilizatori În cele două proceduri care au dus la condamnarea recurentei, instanțele naționale au pus în balanță interesele concurente în cauză (a se vedea, de exemplu, Couderc și Hachette Filipacchi Associates c. Franța [GC], nr. 40454/07, § 93, CEDH 2015 (extrași) și Axel Springer AG c. Germania [GC], nr. 39954/08, § 87-88, 7 februarie 2012)

Publié le 5 juin 2023

QUATRIÈME SECTION

Requêtes n os 1113/20 et 16726/21 Elena POPA contre la Roumanie introduites respectivement le 20 décembre 2019 et le 8 février 2021 communiquées le 18 mai 2023

OBJET DES AFFAIRES

Les requêtes concernent l’ingérence alléguée dans le droit à la liberté d’expression de la requérante en raison de sa condamnation au versement de dédommagements à des tiers suite à la publication sur Facebook de propos jugés diffamatoires à leur encontre. La requérante était depuis 2015 l’administratrice d’un groupe créé sur le réseau Facebook librement accessible au public, dédié à des ressortissants roumains employés comme aides à domicile à l’étranger.

Le groupe intitulé « Méfiez-vous des intermédiaires arnaqueurs » ( Feriți-va de intermediarii țepari ) a été conçu comme un forum de discussion où les femmes roumaines travaillant comme aides à domicile en Autriche pouvaient échanger des informations ayant trait à leur secteur d’activité, y compris sur les pratiques, selon elles abusives, des sociétés qui agissaient en tant qu’intermédiaires pour leur embauche à l’étranger (« les sociétés intermédiaires »). Dans certains des messages qu’elle avait publiés sur le groupe, la requérante se référait à des directeurs de sociétés intermédiaires en les qualifiant de « voleurs » et « arnaqueurs ». Elle y publia aussi la photo de P.V.L., qui détenait une société qui assurait le transport des aides à domicile à l’étranger, accompagnée du message « Vive l’arnaque ». Plusieurs messages publiés sur le groupe par d’autres personnes dénonçaient de prétendus abus des sociétés intermédiaires.

Par des arrêts définitifs des 1 er juillet 2020 (requête n o 1113/20) et 1 er juillet 2021 (requête n o 16726/21), la cour d’appel de Timișoara accueillit deux actions civiles en diffamation engagées contre la requérante par l’administrateur d’une société intermédiaire et par P.V.L. Elle condamna la requérante à leur verser 10 000 lei roumains (RON) (soit environ 2 100 euros (EUR)) et 5 000 RON (soit environ 1 050 EUR) respectivement au titre du préjudice moral, ainsi que les frais et dépens. La cour d’appel nota que la requérante n’était pas journaliste, qu’elle avait utilisé les mots « voleurs » et « arnaqueurs » sans base factuelle suffisante, que ces affirmations qui n’étaient pas de simples jugements de valeur avaient porté atteinte à la réputation des parties demanderesses.

S’agissant de P.V.L, la publication de sa photo aurait porté atteinte à son image et à sa réputation. Invoquant l’article 10 de la Convention, la requérante se plaint d’une atteinte disproportionnée à son droit à la liberté d’expression.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu violation du droit à la liberté d’expression de la requérante, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention ? L’atteinte à ce droit était-elle nécessaire dans une société démocratique, au sens de l’article 10 § 2 de la Convention ( Steel et Morris c. Royaume-Uni , n o 68416/01, §§ 87-89, CEDH 2005-II, et Folea c. Roumanie , n o 34434/02, § 37, 14 octobre 2008) ? 2. En particulier, les affirmations reprochées à la requérante contribuaient-elles à un débat sur une question d’intérêt général ? Dans la procédure finalisée par l’arrêt définitif du 1 er juillet 2021, les juridictions nationales ont-elles distingué entre les affirmations publiées sur le groupe par la requérante et celles publiées par d’autres utilisateurs ? 3. Dans les deux procédures ayant abouti à la condamnation de la requérante, les juridictions nationales ont-elles mis en balance les intérêts concurrents en cause (voir, par exemple, Couderc et Hachette Filipacchi Associés c. France [GC], n o 40454/07, § 93, CEDH 2015 (extraits), et Axel Springer AG c. Allemagne [GC], n o 39954/08, §§ 87-88, 7 février 2012) ?