Yiğit împotriva României

Publicat pe 27 februarie 2023 SECȚIUNEA A patra Cerere nr. 20131/20 Hakan YI Citând art. 9 din Convenție, se plânge că cererile sale de a se întâlni cu un reprezentant al cultului musulman și de a primi mâncare halală au fost respinse de autoritățile naționale (Decizia definitivă din 10 februarie 2020 a Tribunalului de Primă Instanță din Giurgiu). Condițiile materiale ale detenției reclamantului în închisoarea Giurgiu, pentru perioada cuprinsă între 20 decembrie 2019 și 21 septembrie 2021, se referă la o pedeapsă sau un tratament inuman sau degradant?

În special, spațiul personal de care dispunea în celulă și condițiile igienice și sanitare au fost conforme cu jurisprudența Curții ( România, nr 61667/12 și altele, § 71-79, 25 aprilie 2017) A fost afectată libertatea religioasă a reclamantului, în sensul articolului 9 alineatul (1) din convenție, în special refuzul reclamantului de a se întâlni, în timpul detenției sale la închisoarea Giurgiu, un reprezentant al cultului musulman, cu o interferență în dreptul său ( Mozer c. Republica Moldova și Rusia [GC], n 11138/10, § 197, 23 februarie 2016; a se vedea, de asemenea, Poltoratski c. Ucraina, n 38812/97, § 167, CEDH 2003-V; și Kouznetsov c. Ucraina , n 39042/97, § 147, 29 aprilie 2003)? În la: , această interferență a fost prevăzută de lege și necesară într-o societate democratică Refuzul reclamantului de a beneficia de mese în conformitate cu principiile religiei sale în timpul detenției sale în închisoarea Giurgiu se analizează într-o interferență în dreptul său și, dacă da, această interferență a fost prevăzută de legea sa și este necesară într-o societate democratică (Vartic c. România (n, n 14150/08, § 51, 17 decembrie 2013)

Publié le 27 février 2023

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 20131/20 Hakan YIĞIT contre la Roumanie introduite le 12 mars 2020 communiquée le 8 février 2023

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la détention du requérant, un ressortissant turc, à la prison de Giurgiu. Invoquant l’article 3 de la Convention, il se plaint des conditions matérielles de détention. Citant l’article 9 de la Convention, il se plaint que ses demandes de rencontrer un représentant du culte musulman et de se voir offrir de la nourriture halal ont été refusées par les autorités nationales (décision définitive du 10 février 2020 du tribunal de première instance de Giurgiu).

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Les conditions matérielles de la détention du requérant à la prison de Giurgiu, pour la période comprise entre le 20 décembre 2019 et le 21 septembre 2021, s’analysent-elles en une peine ou un traitement inhumain ou dégradant ? En particulier, l’espace personnel dont il disposait dans la cellule et les conditions hygiéniques et sanitaires ont-elles été conformes à la jurisprudence de la Cour ( Rezmiveș et autres c. Roumanie , n os 61467/12 et 3 autres, §§ 71-79, 25 avril 2017) ? 2. Y a-t-il eu atteinte à la liberté de religion du requérant, au sens de l’article 9 § 1 de la Convention ? En particulier, le refus opposé au requérant de rencontrer, lors de sa détention à la prison de Giurgiu, un représentant du culte musulman s’analyse-t-il en une ingérence dans son droit ( Mozer c. République de Moldova et Russie [GC], n o 11138/10, § 197, 23 février 2016 ; voir aussi Poltoratski c. Ukraine , n o 38812/97, § 167, CEDH 2003-V ; et Kouznetsov c. Ukraine , n o 39042/97, § 147, 29 avril 2003) ? Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle « prévue par la loi » et « nécessaire dans une société démocratique » ? Le refus opposé au requérant de bénéficier des repas conformes aux préceptes de sa religion lors de sa détention dans la prison de Giurgiu s’analyse-t-il en une ingérence dans son droit et si oui,

cette ingérence était-elle « prévue par la loi » et « nécessaire dans une société démocratique » ( Vartic c. Roumanie (n o 2) , n o 14150/08, § 51, 17 décembre 2013) ?