1ra-1862/2018 — art.264 alin.3 lit. a, b CP

1ra-1862/2018 — art.264 alin.3 lit. a, b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-1862/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

06 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac, Victor Boico,

a judecat fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către părțile

vătămate Diaconiță Mihai și Diaconiță Irina, de către avocatul Fală Nicolae în numele

inculpatului Bologan Viorel și de către inculpatul Bologan Viorel cu suplimente, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2018, în

cauza penală privindu-l pe

Bologan Viorel xxxx, născut la xx xx xxxx,

originar din xxxx r-nul xxxx, domiciliat în

mun. xxxx str. xxxx ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 30.05.2016 – 06.11.2017;

Instanța de apel: 04.12.2017 – 16.05.2018;

Instanța de recurs: 16.08.2018 – 06.11.2018.

Asupra recursurilor declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

Viorel a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(3) lit. a), b) Cod penal

la 6 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Acțiunea civilă înaintată de părțile civile Diaconiță Mihai și Diaconiță Irina ce ține

de încasarea prejudiciului moral a fost admisă parțial și s-a dispus încasarea din contul lui

Bologan Viorel în beneficiul părților civile Diaconiță Mihai și Diaconiță Irina a

prejudiciului moral în mărime de 1 000 000 lei, pentru fiecare parte civilă.

2013 aproximativ la ora 17.10 min., inculpatul Bologan Viorel, deplasându-se pe traseul

Chișinău-Leușeni, la volanul automobilului de model ”Acura TSX” cu n/î xxxx, în care

se afla în calitate de pasager partea-vătămată Matricala Eugeniu, a încălcat prevederile

1

pct.47 alin.(l) lit. b) din Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea

Guvernului Republicii Moldova nr.375 din data de 13 mai 2009, care stabilește că,

limitele maxime de viteză a vehiculelor pe drumurile publice în afara localităților este de

90 km/h, se deplasa cu viteza de aproximativ de 140 km/h. Ajungând la km 38+336 m. de

pe același traseu, inculpatul Bologan Viorel, încălcând prevederile pct.49 din

Regulamentul circulației rutiere, care stabilește că, în funcție de viteza de deplasare,

conducătorul de vehicul trebuie să lase liber un spațiu (distanță) față de vehiculul

precedent care în caz de frânare bruscă a acestuia, i-ar permite să oprească evitând

coliziunea, precum și pct.51 din Regulamentul circulației rutiere, care stabilește că,

înaintea depășirii, conducătorul vehiculului trebuie să se asigure că, cel care î-l precedă

pe aceeași bandă nu a semnalizat intenția de a depăși sau intenția de a preselecta spre

stânga. Astfel, inculpatul Bologan Viorel, observând că, în fața sa, se deplasează

automobilul de model ”Mitsubishi Miraj” cu n/î xxxx, la volanul căruia se afla partea-

vătămată Diaconiță Irina, care în acel moment efectua regulamentar virarea spre stânga,

ignorând prevederile pct.54 din Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea

Guvernului Republicii Moldova nr.375 din data de 13 mai 2009, care stabilește că,

depășirea este interzisă în intersecțiile cu circulația nedirijată și în imediata apropiere

înainte de acestea, inculpatul Bologan Viorel, a ieșit pe contrasens și fără a frâna, a

tamponat în plină viteză, automobilul de model ”Mitsubishi Miraj,” în care se aflau în

calitate de pasageri: părțile vătămate Diaconiță Mihai, Diaconiță Alexandra, Diaconiță

Roman, Diaconiță Mihai.

avocatului Fală Nicolae, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care Bologan Viorel să fie achitat pe motiv că, fapta nu întrunește elementele infracțiunii

și respingerea acțiunii civile.

În motivarea apelului a indicat că, sentința este ilegală și neîntemeiată.

Apelantul a menționat că, acuzarea atât în rechizitoriu cât și în dezbaterile judiciare,

precum și instanța de fond în descrierea și incriminarea laturii obiective a infracțiunii

prevăzute de art.264 alin.(3) lit. a) și b) Codul penal, au considerat că pricina accidentului

rutier este depășirea regimului de viteză de către Bologan Viorel și ieșirea pe contrasens.

Potrivit rapoartelor de expertiză CNEJ nr.833, nr.066 din 31 ianuarie 2015, se

constată că, la pierderea contactului cu calea a roților din față ale autoturismului ”Acura

TSX” (aflat în mișcare, cu motorul pornit, cu pedala acceleratorului apăsată), indicațiile

vitezometrului pot să se majoreze brusc și ele pot să nu corespundă vitezei reale de

deplasare a autoturismului. Astfel, la autoturismul ”Acura TSX” bateria de acumulatoare

este amplasată în partea stângă din față a compartimentului motorului, întreruperea

alimentării cu energie electrică a instalaților electrice (inclusiv și cercuitul electric a

vitezometrului) de la bateria de acumulatoare putea să se producă după producerea

impactului doi.

Aceste constatări științifici care au un rol crucial pentru dezlegarea problemei

regimului de viteză, neîntemeiat nu au fost reținute și apreciate de către instanța de fond,

însă anume ele, în cumul cu alte probe, exclud teza acuzării precum că, Bologan Viorel se

2

deplasa cu viteza de 140 km/h, sau creează o incertitudine totală în sensul că,

circumstanțele faptice s-au petrecut potrivit afirmațiilor acuzării.

Referitor la expertiza efectuată de către Centrul Tehnic-Criminalistic a IGP al MAI,

în persoana expertului Lisnic Lionid, indicând în: Raportul de expertiză auto-tehnică

nr.1428 din data de 26.02.2014, Raportul de expertiză auto-tehnică nr.1429 din data de

26.02.2014, Raportul de expertiză auto-tehnică nr.1430 din data de 26.02.2014, pe care

instanța de fond le-a reținut la baza sentinței de condamnare, fără o apreciere în

coroborare cu alte expertize care le combat, nu poate fi reținută drept probă veridică,

concludentă și utilă, deoarece procurorul acceptând plângerea lui Bologan Viorel referitor

la plenitudinea și veridicitatea acestei expertize, prin ordonanță recunoaște că, expertul se

află pe linie de dependență cu ordonatorul expertizei și nu era inclus în registrul

experților. De asemenea, se menționează că, nu a fost apreciată viteza, dat fiind faptul că,

nu dispunea la acel moment de dinamometru, nici nu a fost stabilită traiectoria de

deplasare până la momentul tamponării. Expertiza nominalizată este contradictorie,

deoarece pe de o parte expertul indică faptul că, nu poate stabili viteza, iar pe de altă

parte face concluzii că, viteza este de 146 km/h. De asemenea, sunt contradictorii

declarațiile lui Lisnic Lionid că, ”Lovitura a fost într-un ciot și aici nu este toată viteza.

Generatorul la unele automobile poate fi și în portbagaj. El a constatat cum s-au lovit

mijloacele de transport după discul roții, iar mașina ”Mitsubishi Mirage” era poziționată

la 90 grade, iar când a cotit la stânga, șoferul vedea pădurea și prin oglinzi la fel vedea

numai pădurea. Când mașina mergea înainte vedea totul, dar când a făcut cotitura se

vedea numai pădurea, inițial în momentul când mașina a început a coti avea unghiul de la

zero la nouăzeci de grade. Parametrii tehnici a automobilelor se pot vedea, iar mașina

putea să se întoarcă și de pe acostament și de pe carosabil, cu așa viteză el putea merge de

pe acostament și nu știe ce poziție avea mașina, deoarece el nu a fost la fața locului în

momentul produceri accidentului rutier. Într-adevăr a indicat în pagină că, mașina a virat

la stânga. Mașina care a cotit la stânga putea sa cotească și de pe acostament și de pe

carosabil.”

Declarând că, mașina a lovit într-un ciot, fără a preciza însă în care ciot și care-i

tangența cu mecanismul accidentului rutier, indicând că ”Mitsubishi Mirage” era

poziționat la 90 grade, însă ulterior menționează că, nu știe ce poziție avea. În raportul de

expertiză auto-tehnică nr.1428 din data de 26 februarie 2014, expertul a efectuat aprecieri

juridice privind calificarea juridică și a declarat drept vinovat de accident rutier pe

Bologan Viorel, fapt care este contrar normelor procesuale ce reglementează procedura

efectuării expertizei și limitele competenței experților. Or, activitatea expertului este una

eminamente științifică ce se circumscrie doar asupra circumstanțelor de fapt care

necesită, pentru clarificare, cunoștințe speciale. Astfel, în raportul de expertiză se

menționează că, ...Respectiv acțiunile conducătorului automobilului de model ”Acura

TSX", cu n/î xxxx, nu corespund prevederilor pct.45.1 și pct. 45.2 al Regulamentului

circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.375 din data

de 13.05.2009, iar viteza aleasă și locul tamponării sunt mărturii obiective din punct de

vedere tehnic, a necorespunderii acțiunilor conducătorului automobilului de model

3

”Acura TSX”, prevederilor pct.45.1 și pct.45.2, al Regulamentului circulației rutiere”.

Contradicțiile descrise constituie motive de nu a aprecia aceste concluzii ale

expertului ca fiind veridice, fapt pentru care, prin ordonanță procurorului din 22 aprilie

2014, a fost numită o expertiză repetată.

Potrivit raportului de expertiză nr.1513, 1793 din 24 decembrie 2015, axele

longitudinale ale vehiculelor, în momentul inițial de coliziune, se aflau sub un unghi

aproximativ de 60°. întregul volum de lichid (ulei) din cutia de viteză, care a format pata

de ulei, ar fi putut să se scurgă pe suprafața drumului la o distanță mai mare decât de 3,2

metri de la locul de coliziune, conform direcției de aruncare a automobilului de model

”Mitsubishi Mirage”. Deoarece primele picături de ulei formează începutul petei de ulei

(conform direcției de aruncare a automobilului de model ”Mitsubishi Mirage”, în opinia

experților, este cel mai puțin probabil că în realitate, locul de coliziune al automobilelor,

ar fi putut să se afle în centrul petei de ulei, care este ilustrată în schema AR. În opinia

experților, coliziunea automobilelor, ar fi putut avea loc în afara petei de ulei, la o

oarecare distanță, neajungând la începutul petei de ulei (conform direcției de deplasare

a/m de model ”Acura TSX”). De stabilit coordonatele concrete ale locului de coliziune

relativ elementelor drumului și relativ petei de ulei, care este ilustrată în schema AR, nu

este posibil, deoarece materialele prezentate spre examinare experților, nu conțin

caracteristici concreți ai petei de ulei, și anume: proveniența petei, forma reală,

dimensiunile petei, poziționarea petei relativ elementelor drumului, caracterul formării

petei, etc. De stabilit viteza de deplasare a automobilului de model ”Acura TSX”, luând

în considerație pierderile energiei cinetice la formarea deteriorărilor care au apărut în

rezultatul AR, nu este posibil de stabilit din motivul lipsei metodicii de expertiză

corespunzătoare. De stabilit viteza de deplasare a automobilului de model ”Acura TSX”,

luând în considerație amplasarea lui după AR, nu este posibil de stabilit, deoarece, în

baza materialelor prezentate spre expertiză, nu este posibil de stabilit condițiile și

mecanismul deplasării automobilului dat după coliziune.

Nu a fost posibil de stabilit traiectoria, fapt care ne pune să credem că, expertul nu se

poate expune ipotetic cu privire la locul de unde a început manevra a/m Mitsubishi. De

asemenea nu a fost posibil de stabilit timpul de la vizualizare până la ciocnire inclusiv

posibilitatea de evitare a accidentului rutier.

Referitor la așa-zisele pete de ulei, a menționat că, la materialele dosarului nu au fost

colectate mostre care să confirme că, acestea sunt pete de ulei a autovehiculelor

tamponate.

Instanța de fond nu a reținut, că, pentru determinarea poziției mijloacelor de

transport relativ elementelor carosabilului, este necesar de a folosi urmele lor lăsate la

locul accidentului rutier, înainte de coliziune. Deoarece astfel de urme la fața locului nu

au fost depistate și fixate în cazul dat, nu este posibil de stabilit poziția vehiculelor în

momentul inițial de coliziune relativ elementelor drumului.

Instanța de fond, contrar regulilor generale de apreciere a probelor, nu a reținut că,

declarațiile lui Diaconița Mihail nu sunt veridice și nu coroborează cu alte probe din

dosar, respectiv urmează a fi apreciate critic din următoarele considerente: este o

4

persoană interesată, fapt evident, de ce va susține poziția soției sale.

Lovitura automobilului ”Acura TSX” cu automobilul ”Mitsubishi Mirage” s-a

produs în aripa din față, deoarece Diaconița Irina brusc, fără să se asigure, a virat la

stânga, în fața automobilului condus de Bologan Viorel.

Organul de urmărire penală, cât și instanța de fond, n-au verificat sub nici un aspect

teza apărării - că, Diaconița Irina a ieșit brusc de pe acostament, contrar Regulamentului

circulației rutiere, fapt care a provocat tamponarea și consecințele ce s-au produs. În

speță, prezenta încălcare a regulilor de circulație în persoana lui Diaconița Irina, se

califică ca fapte similare, or, potrivit informației eliberate de către INP, se confirmă că,

Diaconița Irina a mai comis încălcări rutiere de natură ce confirmă poziția apărării.

În aceiași ordine de idei, versiunea că, vinovată de accident se face Diaconița Irina

rezultă nu numai că ea a iești brusc de pe acostament, fără a se asigura că, manevra va fi

executată în siguranță și nu va crea obstacole la trafic, dar și din faptul că, Diaconița Irina

nu a cuplat centura de siguranță minorului Diaconița Mihai, care din cauza respectivă a

fost expulzat din interiorul automobilului, și astfel a decedat, potrivit raportului de

expertiză CNEJ nr.833, nr.066 din 31 ianuarie 2015 (f.d.125-148 vol. II p. 147) ”Din

punct de vedere tehnic construcția centurilor de siguranță a automobilul ”Mitsubishi

Mirage” nu permitea căderea pătimitului din salonul automobilului în cazul aplicării ei

(centurii de siguranță)”. Mai mult, prin informația eliberată de către INP se confirmă că,

Diaconița Irina încălcări de natură ce confirmă teza apărării, încercând să tăinuiască acest

fapt, prezentând certificate de cazier contravențional ce nu corespund adevărului.

Instanța de fond nu a dat apreciere declarațiilor contradictorii și neveridice expuse de

către martorii V. Cioară și T. Cioară.

Astfel, martorul V. Cioară a declarat că, pe părțile vătămate Diaconiță Mihai,

Diaconiță Irina și copiii minori î-i cunoaște, deoarece sunt rude. După ce el a ajuns la

locul accidentului, pe partea stângă a traseului a văzut bucăți de piese de la automobilul

”Mitsubishi Mirage”, însă roata care în urma loviturii a sărit de la automobilul părții

vătămate nu au mai găsit-o. Declarațiile respective se combat prin declarațiile soției

acestuia - T. Cioară, care a explicat că, roata de la automobilul de model ”Mitsubishi

Mirage” a fost găsită de către soțul ei - V. Cioară, și a fost adusă acasă de către acesta.

Tot ea declară, la întrebarea adresată de către partea apărării că, vinovat de accident se

face Bologan Viorel, fapt care nu a fost indicat în sentința de către instanța de judecată,

dar foarte esențial pentru a aprecia sinceritatea martorului. Menționăm că, prin această

declarație de acuzare a inculpatului, se constată caracterul interesat și nesincer al

declarațiilor martorului T. Cioară, rudă a lui Diaconiță Irina și Mihai, mai ales în

condițiile, în care dânsa declară că nu a văzut momentul tamponării.

admise apelurile declarate, din alte motive inclusiv din oficiu, casată sentința și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care,

Bologan Viorel a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(3) lit. a), b)

Cod penal la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis.

5

Acțiunea civilă înaintată de părțile civile Diaconiță Mihai și Diaconiță Irina ce ține

de încasarea prejudiciului moral a fost admisă parțial și s-a dispus încasarea din contul lui

Bologan Viorel în beneficiul lui Diaconiță Mihai suma de 200 000 lei și lui Diaconiță

Irina suma de 100 000 lei a prejudiciului moral cauzat prin infracțiune.

corect a stabilit circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei și just a ajuns la concluzia că

inculpatul Bologan Viorel, a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.264 alin.(3) lit. a), b)

Cod penal, ceea ce rezultă din totalitatea de probe acumulate în cauză, cu respectarea

prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenții,

concludenții, utilității și veridicității lor.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că prima instanță, deși în partea dispozitivă a

sentinței îl recunoaște vinovat pe Bologan Viorel în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.264 alin.(3) lit. a), b) Cod penal, în partea descriptivă a sentinței a omis să constate

fapta comisă în totalitate, conform învinuirii aduse, astfel încălcând prevederile art.394

alin.(1) Cod de procedură penală, conform cărora partea descriptivă a sentinței de

condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită,

indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și

consecințele infracțiunii.

Instanța de apel a constatat că la data de 20 octombrie 2013, aproximativ la orele

17.10 min., Bologan Viorel, deplasându-se pe traseul Chișinău-Leușeni, la volanul

automobilului de model ”Acura TSX", cu n/î xxxx, în care se afla în calitate de pasager

Matricala Eugeniu, încâlcind prevederile pct.47 alin.(l) lit. b) din Regulamentul

circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.375 din 13 mai 2009, în vigoare

de la 15 iulie 2009, care stabilește că, limitele maxime de viteză a vehiculelor pe

drumurile publice în afara localităților este de 90 km/h, se deplasa cu viteza de

aproximativ de 140 km/h și ajungând la km 38+336 m de pe același traseu, încălcând

prevederile pct.49 din Regulamentul circulației rutiere, care stabilește că, în funcție de

viteza de deplasare, conducătorul de vehicul trebuie să lase liber un spațiu (distanță) față

de vehiculul precedent care, în caz de frânare bruscă a acestuia, i-ar permite să oprească

evitând coliziunea, precum și pct.51 din Regulamentul circulației rutiere, care stabilește

că, înaintea depășirii, conducătorul vehiculului trebuie să se asigure că, cel care îl precedă

pe aceiași bandă nu a semnalizat intenția de a depăși sau intenția de a preselecta spre

stânga și observând că, în fața sa se deplasa automobilul de model ”Mitsubishi Miraj”, cu

n/î CQU xxxx, la volanul căruia se afla Diaconița Irina, care în acel moment efectua

regulamentar virarea spre stânga, ignorând prevederile pct.54 din Regulamentul

circulației rutiere, care stabilește că depășirea este interzisă în intersecțiile cu circulația

nedirijată și în imediata apropiere înainte de acestea, a ieșit pe contrasens și fără a frâna, a

tamponat în plină viteză, automobilul de model ”Mitsubishi Miraj”, în care se aflau și

pasagerii Diaconița Mihai, Diaconița Alexandra, Diaconița Roman și Diaconița Mihai.

Drept consecință a încălcărilor comise de către Bologan Viorel, care au stat la baza

producerii accidentului rutier menționat: - Diaconița Mihai, a.n.xxxx, a decedat ca

rezultat al șocului traumatic instalat în urma tacc, fractura oaselor craniene cu hemoragie

6

intracerebrală, TVM cu fractura coloanei vertebrale și lezarea măduvei spinării, care

conform raportului de expertiză medico-legală nr.118 din 15 noiembrie 2013 se califică

ca vătămări corporale grave, periculoase pentru viață; - lui Diaconița Mihai, a.n.xxxx, i-

au fost cauzate leziuni corporale sub formă de comoție cerebrală, fractura procesului

coronoid articulației cotului drept, care conform raportului de expertiză medico-legală

nr.253 din 21 noiembrie 2013 se califică ca vătămări corporale medii; - lui Diaconița

Irina i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de TACC gravă, contuzie cerebrală

gravă, fractura osului temporal stâng cu trecere pe baza craniului, fractura vertebrei C2,

contuzie pulmonară bilateral, care conform raportului de expertiză medico-legală nr.251-

A din 21.11.2013, se califică ca vătămări corporale grave; - lui Matricala Eugeniu i-au

fost cauzate leziuni corporale sub formă de traumatism a toracelui, contuzia cordului,

fractura sternului, care conform raportului de expertiză medico-legală nr.252 din

21.11.2013, se califică ca vătămări corporale medii.

Instanța de apel a relevat că, deși inculpatul vina în săvârșirea infracțiunii imputate nu

a recunoscut-o, vinovăția acestuia se dovedește prin probele acumulate la cauza penală și

examinate în cadrul cercetării judecătorești, și anume, declarațiile pârților vătămate

Matricala Eugeniu, Diaconița Mihai, Diaconița Irina, Diaconița Alexandra, declarațiile

martorilor Cioara Valeriu, Cioara Tatiana, Colesnic Veaceslav, Bem Serghei, Adam

Valeriu, declarațiile expertului Lisnic Leonid, precum și prin actele și documentele

anexate la cauza penală, inclusiv: procesul-verbal de cercetare a locului accidentului

rutier din data de 20 octombrie 2013 (f.d.17-29 vol. I); raportul de expertiză medico-

legală nr.118 din data de 15 noiembrie 2013 (f.d.162-163 vol. I);; raportul de expertiză

medico-legală nr.254 din data de 21 noiembrie 2013 (f.d.170 vol. I); raportul de expertiză

medico-legală nr.253 din data de 21 noiembrie 2013 (f.d.177 vol. I); raportul de expertiză

medico-legală nr.251-A din data de 21 noiembrie 2013 (f.d.184 vol. I); raportul de

expertiză medico-legală nr.250 din data de 21 noiembrie 2013 (f.d.191 vol. I); raportul de

expertiză medico-legală nr.252 din data de 21 noiembrie 2013 (f.d.198 vol. I); raportul de

expertiză medico-legală nr.251 din data de 21.11.2013 (f.d.205 vol. I); raportul de

expertiză auto-tehnică nr.1428 din data de 26.02.2014 (f.d.58-69 vol. II); raportul de

expertiză auto-tehnică nr.1429 din data de 26 februarie 2014 (f.d.70-73 vol. II); raportul

de expertiză auto-tehnică nr.1430 din data de 26 februarie 2014 (f.d.74-77 vol. II);

raportul de expertiză auto-tehnică nr.1833 din data 31 ianuarie 2015 (f.d.125-172 vol. II);

raportul de expertiză auto-tehnică nr.1513 și nr.1793 din data de 24 decembrie 2015

(f.d.47-62 vol. III).

Instanța de apel a respins argumentele inculpatului în partea ce ține de faptul că nu a

fost demonstrată vina sa, indicând că, prin probele cercetate s-a constatat existența culpei

în acțiunile acestuia, mai mult, probele administrate au fost acumulate conform

prevederilor legale și au fost apreciate prin prisma art.101 Cod de procedură penală.

Rapoartele de expertiză Nr.1513, 1793 întocmite de către CNEJ stabilesc cu

certitudine atât viteza excesivă cu care inculpatul se deplasa imediat înaintea producerii

impactului cât și traiectoria de mișcare.

7

Astfel, aceasta combate versiunea de apărare expusă de către inculpat și partea

vătămată Matricala Eugeniu, care se afla în automobilul de modelul Acura în momentul

producerii accidentului rutier, și anume: „automobilul de model Mitsubishi condus de

către dna Diaconița a virat de pe acostament, virând brusc la stânga, având semnalul de

avariere inclus în funcțiune”. Experții antrenați la formularea concluziilor în cadrul celor

trei expertize, au stabilit că filamentul becurilor semnalului de virare stânga ridicate de la

automobilul de model Mitsubishi, condus de către Diaconița Irina, până la impact erau

puse în funcțiune, totodată experții au menționat că, în momentul impactului avertizorului

de avarie, precum pretinde partea apărării și inculpatul, nu a fost pus în funcțiune.

Urmele lăsate de către automobile implicate în accident ca rezultat al impactului,

stabilite și fixate în cadrul cercetării la fata locului, schița accidentului rutier, urma petei

de ulei tehnic, zgârieturile, cioburile de la automobile, dovedesc indubitabil că,

automobilul de model Mitsubishi în momentul impactului deja finisa manevra de virare

de pe drumul principal și se afla mai bine de jumătate pe drumul adiacent care duce spre

cantonul din preajmă, iar șoferul automobilul de model Acura a ignorat cerințele

marcajului rutier ”linia continuă” care interzice deplasarea pe contrasens și a provocat un

accident rutier soldat cu decesul unei persoane și vătămare a altor 5 persoane.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului Bologan Viorel, în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.264 alin.(3) lit. a), b) Cod penal, instanța de apel a conchis că, prima

instanță, nu a acordat deplină eficiență dispozițiilor art.61, 75 Cod penal, că pedeapsa are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnaților, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților cât și a altor persoane, că

executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea

persoanei condamnate.

Astfel, instanța de apel a reținut că, la stabilirea pedepsei, va ține cont de prevederile

art.art.6, 7, 16, 61, 75-78 Cod penal, de faptul că, pedeapsa trebuie să corespundă sub

aspectul naturii, privativă sau neprivativă de libertate și a duratei, atât gravității faptei și

potențialului pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și

aptitudinii acestuia de a se corecta sub influența pedepsei penale.

Instanța de apel a reținut că părțile vătămate Diaconiță Mihai, Diaconiță Irina și

reprezentantul acestora avocatul Rusanovschi Radu, au înaintat acțiune civilă prin care au

solicitat încasarea de la inculpat a prejudiciului moral a câte 2 000 000 lei, pentru fiecare

parte-civilă.

La determinarea mărimii compensației pentru prejudiciul moral, instanța de apel a

ținut cont de gravitatea cauzării suferințelor părților vătămate Diaconiță Mihai și

Diaconiță Irina, circumstanțele producerii infracțiunii și forma de vinovăție a persoanei

care a cauzat prejudiciul. Astfel, instanța de apel a considerat, că impunerea inculpatului

la plata unei despăgubiri în sumă de 200 000 lei pentru succesorul părții vătămate

Diaconiță Mihai și 100 000 lei pentru Diaconiță Irina, va constitui o satisfacție echitabilă,

care nu vine în contradicție cu prevederile art.41 din Convenția Europeană pentru

Drepturile Omului.

8

6.1. Părțile vătămate Diaconiță Mihai și Diaconiță Irina, care, neinvocând concret

vreun temei de drept prevăzut de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, solicită

casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri în

ce privește latura civilă, cât și latura penală din următoarele considerente:

- la stabilirea pedepsei, instanțele inferioare nu au ținut cont de prevederile art.75 Cod

penal, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă care nu-și va atinge scopul prescris la art.61

Cod penal;

- prejudiciul moral încasat de instanța de apel din contul inculpatului, este în

cuantum mic, pentru prejudiciile cauzate părților vătămate de către inculpat;

- instanța de apel urma să rețină ca circumstanțe agravante provocarea prin

infracțiune a unor urmări grave și săvârșirea infracțiunii printr-un mijloc care prezintă un

pericol social sporit;

- instanța de apel a adoptat o decizie ilegală și neîntemeiată, care nu corespunde

prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

6.2. Avocatul Fală Nicolae în apelul declarat în numele inculpatului Bologan Viorel,

invocând temeiurile de drept prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură

penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care Bologan Viorel să fie achitat, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii incriminate și respingerea acțiunii civile înaintată de părțile

vătămate ca inadmisibilă.

În motivarea recursului ordinar, se reiterează argumente similare cu cele indicate

anterior în apelul declarat și descrise la pct.3 al prezentei decizii, menționând că:

instanțele inferioare nu au elucidat pe deplin circumstanțele cauzei și nu au dat o

apreciere corectă acțiunilor și inacțiunilor Diaconiță Irina, astfel, în acțiunile inculpatului

lipsesc semnele constitutive ale infracțiunii imputate.

6.3. Inculpatul Bologan Viorel cu suplimente, invocând temei de drept prevederile

art.427 alin.(1) pct.6) și 8) Cod de procedură penală, solicită casarea sentinței primei

instanțe și a deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de

achitare, pe motiv că în acțiunile lui lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii.

În motivarea recursului ordinar, inculpatul invocă argumente similare cu cele indicate

anterior de partea apărării în apelul declarat de partea apărări și descrise la pct.3. al

prezentei decizii, suplimentar menționând următoarele:

- instanțele inferioare nu au elucidat pe deplin circumstanțele cauzei și nu au dat o

apreciere corectă acțiunilor părții vătămate Diaconiță Irina, care este vinovată de

producerea accidentului;

- atât la etapa urmăririi penale cât și în cadrul examinării cauzei în instanța de fond și

apel, nu au fost acumulate probe pertinente și directe care ar demonstra că Bologan Viorel

ar fi încălcat pct.47 alin.(1) lit. b), pct.49, pct.51, pct.54 al Regulamentului circulației

rutiere;

- în acțiunile inculpatului lipsesc semnele constitutive ale infracțiunii prevăzute la

art.264 alin.(3) lit. a) și b) Cod penal.

9

procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursurilor ordinare declarate,

menționând că acestea urmează a fi declarate inadmisibile, deoarece criticele invocate

sunt vădit neîntemeiate.

7.1. Asupra recursului declarat de către părțile vătămate Diaconiță Mihai și Diaconiță

Irina, a depus referință și avocatul Fală Nicolae în numele inculpatului Bologan Viorel,

solicitând să fie respins ca inadmisibil recursul părților vătămate și să fie admis recursului

declarat de acesta.

invocate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, consideră că acesta urmează

a fi admis, din următoarele considerente.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul

instanța de recurs este în drept să îl admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Tot aici, urmează a fi reiterate și stipulările din art.434 Cod de procedură penală,

judecând recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din

dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

Or, rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în particular avându-se în vedere

recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanța ierarhic inferioară la

etapa precedentă de judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl

declanșează, are un rol preventiv și unul reparator.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

să o caseze total, atunci când se constată admiterea erorilor de drept, de natură să afecteze

echitatea desfășurării procesului și care au avut drept consecință adoptarea unei hotărâri

contradictorii și nemotivate.

În această ordine de idei, urmând a fi evidențiate și prevederile art.414 Cod de

procedură penală, în care se stipulează asupra căror chestiuni de fapt și de drept urmează

să se expună instanța, la etapa judecării cauzei în procedura de apel. În particular, la

chestiunile de fapt se atribuie următoarele aspecte: dacă fapta reținută a fost săvârșită ori

nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă, dacă

există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate prin

prisma art.101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect

calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual sau penal au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile

nominalizate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Din textul recursurilor declarate, se constată că, recurenții formulează critici

împotriva deciziei instanței de apel, în particular referindu-se la erorile prescrise la pct.6),

10

8) și 10) din alin.(1) art.427 Cod de procedură penală. Or, părțile vătămate Diaconiță

Mihai și Diaconiță Irina critică decizia instanței de apel sub aspectul că i-a aplicat

inculpatului o pedeapsă prea blândă și neîntemeiat nu a fost admisă integral acțiunea

civilă, iar inculpatul Bologan Viorel și avocatul Fală Nicolae în numele acestuia, solicită

achitarea, din motivul că acțiunile inculpatului nu conțin elementele constitutive ale

infracțiunii imputate.

Colegiul penal lărgit în urma cercetării recursurilor declarate, în raport cu actele

cauzei, constată că, judecând apelul declarat, instanța n-a examinat cauza sub toate

aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție pripită în speța discutată, din

următoarele considerente.

Conform art.389 Cod de procedură penală, sentința de condamnare se adoptă numai

în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată.

Astfel, Colegiul penal ține să menționeze că, judecând apelul, instanța de apel nu se

poate limita doar la redarea de la persoana a treia a circumstanțelor și împrejurărilor

cauzei constatate de prima instanță, ci urmează să examineze și să supună verificării toate

probele și argumentele aduse de apelanți, respectând prevederile legale enunțate anterior.

În speță, instanța de fond s-a limitat doar la descrierea probelor prezentate de partea

acuzării, iar instanța de apel în decizia adoptată nu a supus unei analize ample fiecare

probă în parte, în raport cu motivele apărării invocate în apelul declarat.

Instanța de apel nu a dat o apreciere logică argumentelor invocate cu scop de apărare

și anume: rapoartelor de expertiză CNEJ nr.1833, nr.066 din 31 ianuarie 2015, potrivit

cărora s-a stabilit că, la pierderea contactului cu calea a roților din față ale autoturismului

”Acura TSX” (aflat în mișcare, cu motorul pornit, cu pedala acceleratorului apăsată),

indicațiile vitezometrului pot să se majoreze brusc și ele pot să nu corespundă vitezei

reale de deplasare a autoturismului. Astfel, la autoturismul ”Acura TSX” bateria de

acumulatoare este amplasată în partea stângă din față a compartimentului motorului,

întreruperea alimentării cu energie electrică a instalaților electrice (inclusiv și cercuitul

electric ale vitezometrului) de la bateria de acumulatoare putea să se producă după

producerea impactului doi.

Aceste constatări științifice, care au o importanță decisivă privind stabilirea

regimului de viteză, neîntemeiat nu au fost reținute și apreciate de către instanța de apel,

însă anume ele în cumul cu alte probe exclud versiunea acuzării precum că, Bologan

Viorel se deplasa cu viteza de 140 km/h, sau creează o incertitudine totală în sensul că,

circumstanțele faptice s-au petrecut potrivit afirmațiilor acuzării.

Instanța de recurs constată că instanța de apel a lăsat fără apreciere și faptul că

Raportul de expertiză auto-tehnică nr.1428 din data de 26.02.2014, Raportul de expertiză

auto-tehnică nr.1429 din data de 26.02.2014, Raportul de expertiză auto-tehnică nr.1430

din data de 26.02.2014, pe care le-a reținut la baza sentinței de condamnare, fără o

apreciere în coroborare cu alte expertize care se combat, nu pot fi reținute drept probă

veridice, concludente și utile, deoarece procurorul, acceptând plângerea lui Bologan

Viorel referitor la plenitudinea și veridicitatea acestei expertize, prin ordonanță

11

recunoaște că, expertul se află pe linie de dependență cu ordonatorul expertizei și nu era

inclus în registrul experților, de asemenea se menționează că, nu a fost apreciată viteza,

dat fiind faptul că, nu dispunea la acel moment de dinamometru, de asemenea nu a fost

stabilită traiectoria de deplasare până la momentul tamponării. Expertiza nominalizată

este contradictorie, deoarece pe de o parte expertul indică faptul că, nu poate stabili

viteza, iar pe de altă parte face concluzii că, viteza este de 146 km/h. De asemenea sunt

contradictorii declarațiile lui Lisnic Lionid că, ”Lovitura a fost într-un ciot și aici nu este

toată viteza. Generatorul la unele automobile poate fi și în portbagaj. El a constatat cum

s-au lovit mijloacele de transport după discul roții, iar mașina ”Mitsubishi Mirage” era

poziționată la 90 grade, iar când a cotit la stânga, șoferul vedea pădurea și prin oglinzi

la fel vedea numai pădurea. Când mașina mergea înainte vedea totul, dar când a făcut

cotitura se vedea numai pădurea, inițial în momentul când mașina a început a coti avea

unghiul de la zero la nouăzeci de grade. Parametrii tehnici a automobilelor se pot vedea,

iar mașina putea să se întoarcă și de pe acostament și de pe carosabil, cu așa viteză el

putea merge de pe acostament și, nu știe ce poziție avea mașina, deoarece el nu a fost la

fața locului în momentul produceri accidentului rutier. Într-adevăr a indicat în pagină

că, mașina a virat la stânga. Mașina care a cotit la stânga putea sa cotească și de pe

acostament și de pe carosabil.”

Totodată, instanța de apel nu a apreciat raportul de expertiză nr.1513, 1793 din

24.12.2015, prin care s-a constatat că nu a fost posibil de stabilit poziția automobilelor de

model ”Mitsubishi Mirage” și ”Acura TSX”. De asemenea nu a fost posibil de stabilit

timpul de la vizualizare până la ciocnire, inclusiv posibilitatea de evitare a accidentului

rutier.

Instanța de apel a lăsat fără apreciere strictă și completă declarațiile martorului

acuzării Diaconița Mihai, în partea ce ține de afirmația că, automobilul condus de soția

sa, în momentul impactului se afla deja sub un unghi perpendicular față de traseu, deși

acest fapt are o importanțe deosebită pentru a concluziona, dacă Diaconița Irina a

respectat Regulamentul circulației rutier și anume faptul că, înainte de a începe manevra

de cotire, conducătorul auto trebuie să se convingă despre securitatea trecerii de pe o

bandă pe alta.

Mai mult, nu este expus anume pe ce probe și argumente, și-a bazat concluziile sale

instanța de apel, atunci când invocă afirmativ că: ... conducătorul auto Bologan Viorel ar

fi întreprins, cu încălcarea RCR, manevra de depășire (pagina 29 din decizie); ...

automobilul de model Mitsubishi, în momentul impactului, deja finisa manevra de virare

de pe drumul principal și se afla mai bine de jumătate pe drumul adiacent (finele de al

pagina 27 a deciziei). Revenind la declarațiile martorului Diaconița Mihai, urma să se

precizeze: unde au făcut popas cu automobilul; cum a fost staționat automobilul, față de

traseu; ce distanță a parcurs de la momentul revenirii pe acostament, până la momentul

accidentului. Soluționarea acestor întrebări este strict necesară, în cazul combaterii sau

neacceptării declarațiilor inculpatului și ale părții vătămate Matricala Eugeniu.

Instanța de apel nu a respectat întocmai prevederile art.art.101 și 414 alin.(5) Cod de

procedură penală, nu a dat apreciere fiecărei probe administrate în cauză și nu sa

12

pronunțat detaliat asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărării, or, expunerea

incompletă și în termeni de ordin general asupra probelor și dovezilor, echivalează cu

neasigurarea dreptului părților la un act de justiție echitabil, prin care să se țină cont de

prevederile procedurale că, orice dubii în probarea vinovăției trebuie să fie înlăturate sau

să fie interpretate în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

În acest sens, Colegiul menționează că instanța de apel, la rejudecarea cauzei trebuie

să dea o apreciere multilaterală a probelor, și anume să dea o apreciere motivată

raportului de expertiză auto-tehnică nr.1833, nr.066 din 31.01.2015, rapoartelor de

expertiză auto-tehnică nr.1428, 1429, 1430 din 26.02.2014, raportului de expertiză auto-

tehnică nr.1513 din 24.12.2015, or, instanța de recurs menționează că raportul de

expertiză, deși este un mijloc de probă în care sunt expuse opiniile specialiștilor cu privire

la aspectele a căror lămurire este necesară pentru rezolvarea cauzei, însă aceasta

(expertiza) nu are o forță probantă deosebită față de celelalte mijloace de probă,

examinarea și aprecierea cărora urmează a fi făcută prin prisma tuturor mijloacelor de

probă: procesele-verbale de cercetare a locului accidentului rutier, de cercetare la fața

locului, schema accidentului rutier efectuată în prezența inspectorului poliției rutiere și

expertului criminalist, raportul de expertiză auto-tehnică, declarațiile părților vătămate

și a martorilor.

Având în vedere cele menționate supra, Colegiul lărgit conchide că instanța de apel a

adoptat o hotărâre nemotivată, contrar prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

Din considerentele expuse Colegiul penal conchide că, instanța de apel pripit, a

susținut poziția instanței de fond în ce privește aprecierea probelor, acceptând niște

concluzii de ordin general, cu privire la vinovăția lui Bologan Viorel în comiterea

infracțiunii incriminate.

În cazul dat, instanța de apel urma să-și expună punctul său de vedere asupra fiecărei

probe în raport cu motivele invocate în cererea de apel a părții apărării, în baza evaluării

proprii, juste, a probelor administrate în cursul urmăririi penale, a celor readministrate în

condiții de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate la etapa cercetării judecătorești și a

celor administrate, cu respectarea dreptului la apărare al părților, în această fază

procesuală și ca urmare corect să rețină starea de fapt.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.436

Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele acesteia,

să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-

penale asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat și cele invocate în prezenta

decizie, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță,

să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei

probe examinate, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica CtEDO, să

înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate

cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

13

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către părțile vătămate Diaconiță Mihai și

Diaconiță Irina, de către avocatul Fală Nicolae în numele inculpatului Bologan Viorel și de

către inculpatul Bologan Viorel cu suplimente, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2018, în cauza penală privindu-l pe Bologan Viorel

xxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată integral la 06 decembrie 2018.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Nadejda Toma

Elena Cobzac

Victor Boico

14