1ra-1727/2018 — art. 349 alin. 1 CP

1ra-1727/2018 — art. 349 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1727/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

31 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Timofti Vladimir,

Judecătorii: Toma Nadejda și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Pavalatii Alexandru în numele inculpatului, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2018, în

cauza penală în privința lui

Obreja Vladimir xxxxx, născut la xxxxx,

originar xxxxx, locuitor xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.09.2016 – 07.07.2017;

Instanța de apel: 19.08.2017 – 24.05.2018;

Instanța de recurs: 30.07.2018 – 31.10.2018.

A C O N S T A T A T:

Obreja Vladimir a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 349 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii.

pentru faptul, că la 25 iulie 2016, aproximativ la ora 00:20, aflându-se pe

str. Toader Bubuioc, 25, din com. Bubuieci, mun. Chișinău, exprimând o vădită

lipsă de respect față de persoane cu funcție de răspundere care își îndeplineau

datoria obștească, având scopul sistării activității lor de serviciu, înjosind

onoarea și demnitatea, a amenințat cu vătămarea integrității corporale și a

electrocutat aproximativ de 3-4 ori, cu un electroșocher model „669 TYPE”, în

direcția polițistului, Cojocaru Nicolae, care își îndeplinea atribuțiile de serviciu în

calitate de polițist-șofer al BRO al Inspectoratului de Poliție Ciocana,

mun. Chișinău, fiind în uniformă și aflîndu-se în exercitarea obligațiilor de

menținere a ordinii publice și a datoriei obștești, în rezultat cauzîndu-i suferințe

psihice.

De către organul de urmărire penală fapta incriminată lui Obreja Vladimir a

fost încadrată în baza art. 349 alin. (1) Cod penal, amenințarea unei persoane cu

1

funcții de răspundere cu vătămarea integrității corporale sau a sănătății, în

scopul sistării activității ei de serviciu.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Obreja Vladimir să fie recunoscut vinovat de

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (1) Cod penal, iar conform

art. 34 alin. (1), art. 82 Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa închisorii pe termen

de 2 ani cu executarea în penitenciar de tip închis, iar în baza art. 85 Cod penal, la

pedeapsa stabilită a adăuga integral pedeapsa aplicată prin sentința Judecătoriei

Ciocana, mun. Chișinău din 26 aprilie 2016 și neexecutată sub formă de amendă

în mărime de 300 u.c.

În motivarea apelului procurorul a invocat, că inculpatul Obreja Vladimir a

săvârșit infracțiunea imputată și că vinovăția acestuia este dovedită prin probele

prezentate în susținerea învinuirii, care n-au fost apreciate corect de prima

instanță.

Instanța de judecată dând apreciere probelor prezentate de acuzare și

cercetate nemijlocit în instanța de judecată eronat a pus la baza sentinței de

achitare declarațiile inculpatului, care are scop de a se eschiva de la răspundere

penală și pedeapsă penală, precum și ale soției acestuia Obreja Ina, care este

persoană cointeresată și în nici un fel nu a argumentat de ce nu a luat în

considerație declarațiile părții vătămate Cojocaru Nicolae date în ședința de

judecată.

Inculpatul Obreja Vladimir, vina nu a recunoscut și a declarat, că anterior a

fost judecat și condamnat, iar pedeapsa sub formă de amendă stabilită nu a fost

achitată, pînă la moment, respectiv este prezentă starea de recidivă.

fost admis apelul, casată sentința cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Obreja Vladimir a fost

recunoscut vinovat și condamant în baza art. 349 alin. (1) Cod penal, la 8 (opt)

luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, iar în conformitate

cu prevederile art. 85, 87 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată

a fost adăugată partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei

Ciocana, mun. Chișinău din 26 aprilie 2016, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă 8

(opt) luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis și cu amendă

în mărime de 300 (trei sute) unități convenționale, echivalentul a 6000 lei, cu

executarea de sine stătător a pedepselor cumulate.

4.1. Audiind inculpatul Obreja Vladimir, partea vătămată Cojocaru Nicolae,

martorii Vartic Andrei și Vartic Ruslan, verificând legalitatea și temeinicia

sentinței atacate, pe baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar și probelor cercetate, prezentate instanței de apel, precum

și probelor administrate de prima instanță, cercetate suplimentar în ședința de

judecată în apel, instanța de apel a constatat în fapt, că inculpatul

Obreja Vladimir, la 25 iulie 2016, aproximativ la ora 00:20, în strada Toader

Bubuiog nr. 25 din com. Bubuieci, mun. Chișinău, exprimând o vădită lipsă de

respect față de persoanele cu funcție de răspundere care-și exercitau atribuțiile

2

de polițiști la menținerea ordinii publice, urmărind scopul sistării activității lor de

serviciu, înjosind onoarea și demnitatea, i-a amenințat cu vătămarea integrității

corporale și a electrocutat aproximativ de 3-4 ori cu un electroșocher model „669

TYPE” în direcția colaboratorului de poliție Cojocaru Nicolae, polițist-șofer al BRO

al Inspectoratului de Poliție Ciocana, mun. Chișinău, în rezultat cauzându-i

suferințe psihice.

Instanța de apel a cercetat suplimentar probele materiale cercetate în

ședința de judecată în primă instanță: procesul-verbal de sesizare despre

săvîrșirea infracțiunii din 28 iulie 2016 (f.d. 3); informația Serviciului „902”

nr. 9900 (f.d. 4); ordonanța privind efectuarea ridicării de obiecte și documente,

procesul-verbal de ridicare din 25 iulie 2016, prin care de la Cojocaru Nicolae a

fost ridicat electroșocherul model „669 TYPE”, culoare neagră (f.d. 14, 15);

procesul-verbal de examinare a obiectului cu planșa fotografică și ordonanța de

recunoaștere și de anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 05 august

2016 prin care a fost examinat și recunoscut drept corp delict și anexat la

materialele cauzei penale electroșocherul model „669 TYPE” (f.d. 16-18).

Apreciind probele administrate în cauză, instanța de apel a conchis că este

dovedită vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei incriminate, dat fiind că s-a

constatat că acesta l-a amenințat pe polițistul Cojocaru Nicolae - persoană cu

funcție de răspundere, aflată în exercițiul funcției privind prevenirea și curmarea

faptelor antisociale, cu vătămarea integrității corporale sau a sănătății, în scopul

sistării activității de serviciu.

Caracterul real al amenințării din partea inculpatului Obreja Vladimir este

probat prin declarațiile părții vătămate Cojocaru Nicolae și ale martorilor

Vartic Andrei și Vartic Ruslan, care se află în coroborare cu împrejurările cazului

stabilit.

Instanța de apel a punctat, că versiunea inculpatului nu corespunde

adevărului, ci urmărește scopul de a evita răspunderea penală, iar argumentele

invocate de inculpat au fost combătute prin probele administrate, care au fost

cercetate, analizate și apreciate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală și care dovedesc pe deplin vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii incriminate.

Urmare a considerentelor expuse, prin determinarea și constatarea juridică

a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite de inculpat și

semnele componenței de infracțiune prevăzute de norma penală, instanța de apel

a calificat fapta reținută în sarcina inculpatului Obreja Vladimir în baza art. 349

alin. (1) Cod penal: amenințarea unei persoane cu funcții de răspundere cu

vătămarea integrității corporale sau a sănătății, în scopul sistării activității ei de

serviciu.

Soluționând chestiunea cu privire la pedeapsa penală, instanța de apel a

luat în considerație prevederile art. art. 7, 61, 75, 85 și 87 Cod penal, ținând cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, precum și de faptul, că

printre altele, pedeapsa are drept scop prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

3

Astfel, instanța de apel a stabilit, că inculpatul a săvârșit o infracțiune, care,

conform articolului 16 alin. (2) Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor

ușoare, însă anterior a mai săvârșit o infracțiune, circumstanțe agravante nu s-au

constatat, dar în contextul tuturor circumstanțelor constatate în speță a

considerat rezonabilă aplicarea pedepsei prevăzute de lege - închisoare, care va

asigura atingerea scopului prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal.

art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de

apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia și menținerea în vigoare a

sentinței.

În argumentarea recursului menționează, că prima instanță întemeiat a

ajuns la concluzia, că probele acuzării nu combat versiunea de apărare a

inculpatului, anume că dînsul personal și soția sa, Obreja Ina au fost agresați

verbal și fizic la 24 iulie 2016 de grupul numeros de persoane, printre care erau

și frații Vartic, ultimii doi fiind și inițiatorii conflictului din centrul s. Bubuieci,

mun. Chișinău, fapt care a și determinat-o pe soția sa, Obreja Ina, să solicite

ajutorul poliției pentru a fi protejați, ca ulterior în mod arbitrar să fie învinuit că

ar fi amenințat polițistul, Cojocaru Nicolae, sosit la fața locului la chemarea soției,

cu vătămarea integrității corporale sau a sănătății, în scopul sistării activității lui

de serviciu.

Circumstanțele expuse au fost confirmate și prin declarațiile tuturor

martorilor, Oberja Ina, Vartic Andrei și Vartic Ruslan, care în mod cert, fără nici

un dubiu au declarat că inculpatul nu a admis față de polițiștii sosiți la fața locului

la chemarea soției inculpatului, nici un fel de acțiuni violente sau amenințări.

Prin informația Serviciului „902” nr. 9900 din 24 iulie 2016, ora 23:32, se

confirmă că anume soția inculpatului, Obreja Ina, de la numărul de telefon

xxxxx, de la domiciliul acestora xxxxx, a solicitat intervenția poliției din motiv că

în centrul s. Bubuieci, o persoană este bătută (f.d. 4).

Faptul că însăși partea vătămată, Cojocaru Nicolae, a declarat în ședința de

judecată că nici colegul său de serviciu, nu ar fi văzut momentul în care inculpatul

l-a amenințat și a dorit să-l electrocuteze, cît și martorul, Vartic Andrei care a

menționat că Obreja Vladimir a sărit la el la bătaie cu electrosocherul, mai multe

persoane din cei prezenți implicîndu-se să-i despartă, arată la nevinovăția

inculpatului. A rămas nestabilit faptul de unde inculpatul avea asupra sa

electroșocherul, versiunea inculpatului că l-ar fi luat de la frații Vartic rămânând

necombătută.

Consideră că prima instanță a dat apreciere corectă probelor administrate,

pe când instanța de apel cu o motivare formală neîntemeiat a pronunțat o soluție

de condamnare.

Mai susține apărătorul că instanța de apel a ignorat argumentele apărării și

anume că în speță lipsește latura obiectivă a infracțiunii de amenințare a

persoanei, or, în cadrul urmăririi penale nu au fost constatate careva

circumstanțe care ar evidenția că din partea lui Obreja Vladimir, au fost acțiuni

intenționate de amenințare cu vătămarea integrității corporale sau a sănătății.

Din partea lui Obreja Vladimir nu a fost aplicată careva violență asupra

4

colaboratorilor de poliție, iar partea vătămată nu a fost amenințată cu omor sau

cu vătămarea integrității coprorale.

În acțiunile inculpatului posibil a persistat o opunere de rezistență, care

poate fi incriminată inculpatului doar ca o contravenție, dar nicidecum în baza

art. 349 alin. (1) Cod penal, dar nici unul din martori nu au declarat că

Obreja Vladimir i-a amenințat cu răfuiala fizică sau aplicarea violenței pe polițiști.

Totodată, infracțiunea prevăzută de art. 349 alin. (1) Cod penal, în forma

imputată lui Obreja Vladimir, urma a fi calificată astfel, doar în cazul săvârșirii

acțiunii de amenințare cu omor sau cu vătămarea integrității corporale sau

amenințarea cu nimicirea bunurilor, însă, în speță, nici una din formele date nu

au fost prezente în acțiunile lui.

Astfel că la caz, în opinia recurentului, de către acuzare prin probele

administrate nu a fost demonstrată acțiunea infracțională a lui Obreja Vladimir

de amenințare cu vătămarea integrității corporale sau cu răfuială fizică.

De asemenea apărarea a remarcat, că instanța de apel a ajuns la concluzia

de cumulare a pedepsei aplicate în baza sentinței Judecătoriei Ciocana,

mun. Chișinău din 26 aprilie 2016, cu amendă în mărime de 300 (trei sute)

unități convenționale, ceea ce constituie 6000 lei, cu executarea de sine stătător a

pedepselor cumulate, însă la dosar nu există informația referitor la executarea

sau neexecutarea integrală sau parțială a acestei pedepse. În același timp, Obreja

Vladimir susține că o parte din amendă a fost deja executată.

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În susținerea opiniei formulate acuzatorul de stat invocă că argumentele

recursului au constituit deja obiect de examinare în instanța de apel, iar o altă

opinie asupra probelor care au fost puse la baza hotărârii de condamnare, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,

este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate

de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

5

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Reieșind din conținutul cererii de recurs, Colegiul penal atestă, că apărarea

invocă în calitate de temei pentru casarea deciziei instanței de apel art. 427

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Având în vedere criticile invocate, Colegiul penal constată că, motivele

menționate de recurent nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului,

nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de autor.

Or, după cum rezultă din conținutul recursului, apărarea încearcă să

relateze propria versiune cu privire la desfășurarea evenimentelor petrecute la

data săvârșirii infracțiunii, criticând modalitatea de apreciere a probelor de către

instanța de apel, însă în acest sens, Colegiul precizează că aprecierea probelor

după intima convingere a judecătorului trebuie să se bazeze pe prevederile

legale, iar convingerea intimă se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în

ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblul lor

sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi

invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează, că

motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv

sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de

recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată

de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

În acest sens Colegiul atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel a

ținut cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat

probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor și întemeiat a ajuns la

concluzia privind casarea sentinței de achitare și de pronunțare a unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul

Obreja Vladimir a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 349 alin. (1)

Cod penal.

Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma

penală.

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost stabilită

fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de

probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu

6

au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

La caz, însă de atestă că, instanța de apel la judecarea apelului declarat de

către procuror, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,

respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și art. 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată, așa cum este indicat în pct. 4 din prezenta decizie, soluție pe care

instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară, fapt

ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în

cauza Albert vs România din 16 februarie 2010, statuează că art. 6 §1 din CțEDO,

deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (hotărârea Van de Hurk vs

Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției

sale.

Colegiul penal atestă, că instanța de apel corect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, ajungând la o concluzie întemeiată

privind vinovăția inculpatului Obreja Vladimir în săvârșirea infracțiunii imputate.

De asemenea Colegiul penal conchide, că nu și-au găsit confirmare

argumentele recurentului precum că în acțiunile inculpatului a persistat opunere

de rezistență și respectiv fapta acestuia urma a fi incriminată ca contravenție și

nicidecum ca o infracțiune.

Totodată, nu poate fi reținută nici alegația apărării cu referire la faptul că

infracțiunea prevăzută de art. 349 alin. (1) Cod penal, în forma imputată lui

Obreja Vladimir, urma a fi calificată astfel, doar în cazul săvârșirii acțiunii de

amenințare cu omor sau cu vătămarea integrității corporale sau amenințarea cu

nimicirea bunurilor, întrucât potrivit faptei constatate de către instanța de apel,

ca fiind dovedită, inculpatului Obreja Vladimir i-a fost incriminată săvârșirea

infracțiunii de amenințare a unei persoane cu funcție de răspundere cu

vătămarea integrității corporale sau a sănătății, în scopul sistării activității ei de

serviciu, acțiuni care au fost realizate nemijlocit de către inculpat.

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă, că instanța de apel la

judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune

casarea deciziei adoptate.

Astfel, eroarea de drept invocată de recurent, prevăzută la art. 427 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea

recursului, iar din aceste considerente recursul declarat de avocatul

Pavalatii Alexndru în numele inculpatului urmează a fi declarat inadmisibil, ca

fiind vădit neîntemeiat.

7

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Pavalatii Alexandru în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2018, în cauza penală în privința lui

Obreja Vladimir xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 noiembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

8