1ra-1485/2018 — Art. 152 alin. 1 CP 354 CC

Prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Central din 26 iunie 2017, Calugher Nicolae a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii. Procesul penal intentat în privința inculpatului Calugher Nicolae în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, a fost încetat din motivul împăcării părților, eliberându-l de răspundere penală.

Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a stabilit că, inculpatul Calugher Nicolae de către organul de urmărire penală este învinuit în faptul că, la 30 octombrie 2016, aproximativ la ora 19:30, din intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea publică și manifestând o vădită lipsă de respect față de societate, urmărind manifestarea bravurii și a forței grosolane, cu scopul de a-i înjosi onoarea și demnitatea cet. Negru Ion, aflându-se în strada s. Biești, r-nul Orhei, în prezența altor persoane, i-a aplicat ultimului multiple lovituri cu pumnul în regiunea capului și peste diferite părți ale corpului, pricinuindu-i victimei leziuni corporale medii. Acțiunile inculpatului au fost calificate de către organul de urmărire penală în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, huliganismul, adică acțiunile intenționate care 1 încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită. Tot el, în același timp și circumstanțele descrise, urmărind scopul vătămării integrității corporale a persoanei, aflându-se în strada s. Biești, r-nul Orhei, în apropierea gospodăriei sale, în urma unui conflict cu Negru Ion, intenționat i-a aplicat ultimului multiple lovituri cu pumnul în regiunea capului și peste diferite părți ale corpului, ca rezultat conform raportului de expertiză medico-legală nr. 314/D din 15 noiembrie 2016, părții vătămate fiindu-i cauzate leziuni corporale medii cu dereglarea sănătății de lungă durată, sub formă de fractură închisă bilaterală de mandibulă în regiunea corpului pe dreapta și unghiului pe stânga cu deplasare de fragmente, abces submandibular pe dreapta posttraumatic. Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, și anume, vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății.

Procurorul a declarat apel, solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Calugher Nicolae, să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, la pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 550 unități convenționale. În motivarea cererii de apel procurorul a menționat că, prima instanță eronat a apreciat declarațiile părții vătămate Negru Ion, care a relatat că a fost maltratat de către Calugher Nicolae în strada din s. Biești, r-nul Orhei, fiind într-un loc public și accesibil publicului. Totodată, procurorul a susținut că în respectiva cauză penală se constată un concurs ideal de infracțiuni, fiind aplicabile prevederile art. 33 Cod penal, deoarece în acțiunile lui Calugher Nicolae sunt întrunite elementele a două infracțiuni și anume art. 287 alin. (1) și art. 152 alin. (1) Cod penal. Subsidiar procurorul a menționat că, atunci când inculpatul a fost provocat de către victimă, această situație constituie o circumstanță atenuantă potrivit prevederilor art. 76 lit. g) Cod penal, dar nu temei de achitare a persoanei.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către procuror, cu menținerea sentinței. În motivarea deciziei instanța de apel a constatat că, la pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal.

Procurorul, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a contestat decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia 2 cu remiterea cauzei spre rejudecare de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. În motivarea recursului procurorul a menționat că, instanța de apel nemotivat și ilegal a menținut sentința apreciind eronat probele administrate în cauză. Totodată, procurorul a specificat că, instanțele de fond incorect au menționat că nu este admisibilă aplicarea răspunderii în baza art. 152 și art. 287 Cod penal, deoarece nimeni nu poate fi tras la răspundere penală de două ori pentru aceeași faptă, or, în cazul dat se constată un concurs ideal de infracțiuni conform prevederilor art. 33 Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 23 ianuarie 2018, a fost admis recursul, casată decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel în alt complet de judecată. Instanța de recurs a statuat că instanța de apel contrar prevederilor art. art. 414 alin. (5), 417 Cod de procedură penală, a menținut sentința în dispozitivul căreia este indicat că, Calugher Nicolae se achită de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, din motiv că nu întrunește elementele infracțiunii și procesul penal de învinuire a inculpatului Calugher Nicolae în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, a fost încetat din motivul împăcării părților, iar în motivarea deciziei a indicat o poziție contradictorie. Așadar, instanța de recurs a constatat că din conținutul deciziei instanței de apel care a preluat poziția primei instanțe, nu este clară soluția. Instanța de recurs a stabilit că motivarea deciziei instanței de apel conține două aspecte contradictorii, una care e indicată și în dispozitivul hotărârii precum că, în acțiunile inculpatului lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii de huliganism și alta e că nu este admisibilă aplicarea răspunderii în baza art. 152 alin. (1) și 287 alin. (1) Cod penal, or, principiul ,,non bis in idem” interzice tragerea de două ori la răspunderea penală pentru aceeași faptă. Totodată, instanțele de fond la baza sentinței de achitare a inculpatului au pus declarațiile părții vătămate care sunt contrare declarațiilor inculpatului, mai mult acestea indică că, declarațiile părții vătămate confirmă nevinovăția inculpatului și anume lipsa intenției huliganice, deoarece inițiator al conflictului a fost însuși partea vătămată. Astfel, instanța de apel eronat a apreciat declarațiile părții vătămate Negru Ion, or, acesta susține atât în cadrul urmăririi penale cât și în ședința de judecată că, la 30 octombrie 2016, aproximativ ora 19:20, venea de la magazin, și l-a încurcat pe feciorul inculpatului, considerând că acesta l-a bătut pe fiul său, urmându-l acasă, Negru Ion și-a dat seama că a încurcat copilul. Calugher Nicolae fiind în ogradă l-a întrebat de ce îi supără copilul, iar el i-a spus că l-a încurcat. Atunci inculpatul a început a-l lovi cu pumnii în regiunea capului, apoi el și-a pierdut cunoștința și s-a trezit acasă (f.d. 62).

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2018, a fost admis apelul, casată sentința parțial, în partea achitării lui Calugher Nicolae 3 de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care procesul penal intentat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, a fost încetat din motiv că fapta constituie o contravenție. Procesul contravențional în privința lui Calugher Nicolae în baza art. 354 Cod contravențional a fost încetat din motivul intervenirii termenului prescripției de tragere la răspundere contravențională. În rest, sentința a fost menținută. 7.1. Pentru pronunțarea soluției nominalizate, instanța de apel a constatat în fapt că, Calugher Nicolae, la 30 octombrie 2016, aproximativ la ora 19:30, aflându-se în strada s. Biești, r-nul Orhei, în loc public, în prezența altor persoane, a tulburat ordinea publică și liniștea persoanelor fizice, și urmărind manifestarea bravurii și a forței grosolane, cu scopul de a-i înjosi onoarea și demnitatea cet. Negru Ion, l-a acostat jignitor pe acesta, aplicându-i și lovituri. De asemenea, instanța de apel a constatat că prin acțiunile sale intenționate, Calugher Nicolae de rând cu infracțiunea prevăzută de art. 152 alin. (1) Cod penal, a comis și contravenția prevăzută la art. 354 Cod contravențional, huliganismul nu prea grav, adică tulburarea ordinii publice și liniștii persoanelor fizice, acostarea jignitoare în locuri publice a persoanei fizice. Instanța de apel a menționat, că deși inculpatul Calugher Nicolae nu a recunoscut vinovăția în săvârșirea faptelor imputate, prevăzute la art. 354 Cod contravențional și 152 alin. (1) Codul penal, vina acestuia se dovedește prin declarațiile părții vătămate Negru Ion și a inculpatului Calugher Nicolae. Instanța de apel a conchis că prima instanță nu a ținut cont de toate circumstanțele cauzei, cât și de practica constantă a Curții Supreme de Justiție considerând oportună recalificarea faptelor imputate lui Calugher Nicolae de la art. 287 alin. (1) Cod penal la art. 354 Cod contravențional cu încetarea procesului penal intentat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta constituie o contravenție. Totodată, a fost dispusă încetarea procesului contravențional în privința lui Calugher Nicolae, deoarece potrivit materialelor cauzei, contravenția prevăzută la art. 354 Cod contravențional, a fost săvârșită de către Calugher Nicolae, la 30 octombrie 2016 și astfel conform art. 30 alin. (2) Cod contravențional, la momentul examinării cauzei în instanța de apel, termenul de prescripție de un an deja a expirat. Referitor la soluția primei instanțe ce ține de încetarea procesului penal în privința lui Calugher Nicolae în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a remarcat, că prima instanță corect a dispus încetarea procesului penal pe acest capăt de acuzare, or, în ședința de judecată inculpatul și partea vătămată Negru Ion s-au împăcat, acesta a declarat că nu are careva pretenții și a solicitat încetarea cauzei penale (f.d. 58), de către instanță nefiind stabilite careva impedimente în privința aplicării instituției împăcării.

Procurorul, în termenul prevăzut de lege, invocând temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, contestă 4 decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. În argumentarea recursului acuzatorul de stat invocă dezacordul cu soluția instanței de apel în partea reîncadrării acțiunilor inculpatului din prevederile art. 287 alin. (1) Cod penal, în baza art. 354 Cod contravențional, considerând că probele prezentate demonstrează pe deplin vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate. Susține, că instanța de apel eronat a făcut referire la pct. 10 subpct. 4 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 4 din 19 iunie 2006 „Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism” care nu au relevanță în speța dată. De asemenea, susține că instanța de apel urma să țină cont de prevederile art. art. 27, 99-101 Cod de procedură penală, și să cerceteze sub toate aspectele probele administrate, verificându-le minuțios, să le dea apreciere proprie, prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, care în ansamblul lor confirmă vinovăția inculpatului Calugher Nicolae în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal. Acuzarea subliniază că, instanța de apel, deși în partea dispozitivă a sentinței recunoaște vinovăția lui Calugher Nicolae în săvârșirea contravenției prevăzute de art. 354 Cod contravențional, totuși nu a indicat care anume acțiuni ale inculpatului constituie componență de contravenție, astfel încălcând prevederile art. 394 alin. (1) Cod de procedură penală. Făcând referire la explicațiile din literatura de specialitate privind elementele constitutive ale infracțiunii de huliganism, recurentul susține că în acțiunile inculpatului se regăsesc semnele calificative ale infracțiunii de huliganism, iar instanța de apel a adoptat o soluție nejustificată de reîncadrare a acțiunilor inculpatului în baza art. 354 Cod contravențional. Este de opinia, că instanța de apel nu și-a argumentat poziția sa în baza probelor pertinente, concludente și veridice, care în ansamblu coroborează între ele și care dovedesc cert că, inculpatul a săvârșit actul de huliganism, fiind prezent un concurs real de infracțiuni, fapt specificat și prin Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 4 din 19 iunie 2006, „Cu privire la cauzele penale despre huliganism”, pct. 10 subpct. 7, care prevede, că în cazul în care infracțiunea de huliganism este urmată de vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, cele săvârșite se vor încadra în baza concursului real de infracțiuni, și calificarea se va face conform prevederilor art. 287 și art. 152 Cod penal. Mai mult, în pct. 14 al aceleiași Hotărâri este explicat, că „Instanțele de judecată vor ține seama că acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică și exprimă o vădită lipsă de respect față de societate nu pot să formeze de sine stătător componența infracțiunii de huliganism. Aceste acțiuni principale trebuie să fie însoțite obligatoriu de oricare din acțiunile adiacente menționate în dispoziția alin. (1) art. 287 Cod penal: aplicarea violenței asupra persoanelor sau amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, opunerea de rezistență 5 reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc prin cinism sau obrăznicie deosebită. Dacă acțiunile ce tulbură ordinea publică și liniștea cetățenilor de exemplu: expresiile injurioase în locurile publice, acostarea jignitoare a cetățenilor și alte acțiuni asemănătoare, nu sunt însoțite de acțiunile adiacente, specificate mai sus, atunci calificarea trebuie făcută potrivit art. 354 ,,Huliganismul nu prea grav” din Codul Contravențional. Consideră recurentul că neelucidarea acestor aspecte echivalează cu nerezolvarea fondului apelului.

Avocatul Guțu Teodor în numele inculpatului a depus referință privind opinia sa asupra recursului acuzatorului de stat, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Judecând recursul ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală. La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual, penal sau administrativ au fost corect aplicate, hotărârea adoptată urmând să conțină răspuns la toate motivele invocate. 6 Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au fost respectate pe deplin la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs. În susținerea concluziei formulate instanța de recurs menționează, că reieșind din argumentele invocate de acuzatorul de stat, rezultă că acestea își găsesc reflectare în temeiurile pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. În acest context, Colegiul notează, că hotărârile pronunțate de instanțele de fond trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură. Totodată, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că potrivit art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea recursului. În conformitate cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător. Având în vedere prevederile legale citate, Colegiul penal lărgit remarcă, că după remiterea cauzei spre rejudecare de către instanța de recurs, instanța de apel avea obligația să verifice legalitatea sentinței sub aspectul prezenței în acțiunile inculpatului a elementelor constitutive ale infracțiunilor incriminate potrivit actului de învinuire, atât prin prisma practicii unitare cât și în raport cu probatoriul administrat la dosar. Reieșind însă din conținutul deciziei atacate cu recurs, Colegiul penal atestă că instanța de apel a pronunțat o hotărâre motivată succint, în termeni vagi și cu conținut ambiguu, din al cărei descriptiv nu rezultă motivele pe care se întemeiază soluția adoptată, fără a fi cercetate amănunțit și multiaspectual probele care au conturat convingerea instanței pentru a hotărî în sensul celor indicate în dispozitiv. În acest sens se evidențiază, că în situația în care instanța de apel a ajuns la concluzia reîncadrării acțiunilor inculpatului Calugher Nicolae din prevederile art. 287 alin. (1) Cod penal, în baza art. 354 Cod contravențional, și nu a fost de acord cu aprecierea probelor prezentate de către procuror, aceasta urma să dezvăluie concluzia privind reîncadrarea faptelor imputate inculpatului, expunându-și punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii și puse la baza deciziei de recalificare, fapt care pe caz nu a avut loc, fiind 7 efectuată o apreciere eronată și formală de ordin general a probelor și circumstanțelor cauzei penale. Astfel, se va evidenția că potrivit rechizitoriului, lui Calugher Nicolae i-a fost incriminată săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 152 alin. (1) și art. 287 alin. (1) Cod penal, pentru faptul, că la 30 octombrie 2016, aproximativ la ora 19:30, din intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea publică și manifestând o vădită lipsă de respect față de societate, urmărind manifestarea bravurii și a forței grosolane, cu scopul de a-i înjosi onoarea și demnitatea cet. Negru Ion, aflându-se în strada s. Biești, r-nul Orhei, în prezența altor persoane, i-a aplicat ultimului multiple lovituri cu pumnul în regiunea capului și peste diferite părți ale corpului, pricinuindu-i victimei leziuni corporale medii. Tot el, în același timp și circumstanțele descrise, urmărind scopul vătămării integrității corporale a persoanei, aflându-se în strada s. Biești, r-nul Orhei, în apropierea gospodăriei sale, în urma unui conflict cu Negru Ion, intenționat i-a aplicat ultimului multiple lovituri cu pumnul în regiunea capului și peste diferite părți ale corpului, ca rezultat conform raportului de expertiză medico-legală nr. 314/D din 15 noiembrie 2016, părții vătămate fiindu-i cauzate leziuni corporale medii cu dereglarea sănătății de lungă durată, sub formă de fractură închisă bilaterală de mandibulă în regiunea corpului pe dreapta și unghiului pe stânga cu deplasare de fragmente, abces submandibular pe dreapta posttraumatic. După pronunțarea unei sentințe de achitare pe capătul de învinuire privind săvârșirea infracțiunii de huliganism, și de încetare a procesului penal în legătură cu împăcarea părților pe capătul de învinuire privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de către procuror, și totodată ca instanță de rejudecare, având în sarcină indicațiile instanței de recurs din prima rundă a procedurilor, a ajuns la concluzia că Calugher Nicolae de rând cu infracțiunea prevăzută de art. 152 alin. (1) Cod penal, a comis și contravenția prevăzută la art. 354 Cod contravențional. Cu referire la această concluzie, instanța de recurs statuează că instanța de apel, în mod pripit a conchis, că în acțiunile inculpatului descrise supra, prevalează elementele constitutive ale contravenției de huliganism nu prea grav, adică tulburarea ordinii publice și liniștii persoanelor fizice, acostarea jignitoare în locuri publice a persoanei fizice. Or, în practica judiciară se delimitează contravenția de huliganism nu prea grav de infracțiunea de huliganism prin faptul că contravențiile nu presupun și existența unei acțiuni adiacente alternativ, exprimate în: 1) aplicarea violenței asupra persoanelor; 2) amenințarea, cu aplicarea violenței, asupra persoanelor; 3) opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane, care curmă actele huliganice. La delimitarea contravenției de huliganism de infracțiunea prevăzută de art. 287 Cod penal, instanțele de judecată trebuie să țină cont că va fi considerată infracțiune de huliganism, prevăzută la art. 287 Cod penal și nu contravenție reglementată la art. art. 354, 357 sau 363 Cod contravențional, dacă făptuitorul nu 8 se limitează doar la: acostarea jignitoare, în locuri publice, a persoanei fizice, tulburarea ordinii publice; tulburarea liniștii în timpul nopții, alte acțiuni similare; tragerea din armă de foc, în locuri publice, în locuri rezervate pentru tragere, dar cu încălcarea modului stabilit, însă mai recurge și la aplicarea violenței, la amenințarea, cu aplicarea violenței sau la opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane, care curmă actele huliganice. În astfel de circumstanțe, fapta comisă depășește gradul de pericol social al unei contravenții, atingând gradul de pericol social al unei infracțiuni. Având în vedere explicațiile desfășurate mai sus, Colegiul penal accentuează că instanța de apel a omis din vedere faptul că potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 314/D din 15 noiembrie 2016, părții vătămate Negru Ion, i-au fost cauzate leziuni corporale medii cu dereglarea sănătății de lungă durată, sub formă de fractură închisă bilaterală de mandibulă în regiunea corpului pe dreapta și unghiului pe stânga cu deplasare de fragmente, abces submandibular pe dreapta posttraumatic (f.d. 17). Aceste aspecte, urmau a fi verificate minuțios de către instanța de apel, inclusiv din considerentul că anterior instanța de recurs a explicat omisiunile admise de către instanțele de fond în prima rundă a procedurilor, atunci când acestea concluzionaseră în mod contradictoriu că este interzisă aplicarea răspunderii în baza art. 152 alin. (1) și 287 alin. (1) Cod penal, deoarece principiul ,,non bis in idem” interzice tragerea de două ori la răspunderea penală pentru aceeași faptă. Cu referire la acest segment, și întru evitarea repetării unora și acelorași erori, Colegiul penal lărgit va accentua că la rejudecarea cauzei, instanța de apel va ține cont și de explicațiile oferite de practica judiciară constantă, unde a fost specificat, că doar în cazul în care infracțiunea de huliganism este urmată de infracțiunea de omor intenționat ori de vătămarea intenționată gravă sau medie a integrității corporale ori a sănătății, cele săvârșite se vor încadra în baza concursului real de infracțiuni, iar calificarea se va face, conform art. 287 și art. 145, 151 sau 152 Cod penal. Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, în prezenta speță și-au găsit confirmare temeiurile pentru recurs invocate de recurent și prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea remiterii cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece aceste erori nu pot fi corectate de instanța de recurs. La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesuale penale asupra tuturor motivelor invocate în apel, să verifice și să aprecieze minuțios probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să dea apreciere cuvenită fiecărei probe examinate și toate în ansamblu, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate inculpatului și să argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont 9 de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, DECIDE : Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Moraru Constantin, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2018, în cauza penală în privința lui Calugher Nicolae xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 13 decembrie 2018. Președinte Timofti Vladimir Judecătorii Toma Nadejda Țurcan Anatolie Cobzac Elena Boico Victor 10