1ra-104/18 — art. 324 alin. 1 CP

1ra-104/18 — art. 324 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-1423/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

19 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

avocatul Parpalac Aurelia în numele inculpatului și de către avocatul Isac Igor în

numele părții vătămate, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 27 martie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Rotari Nicolae XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în XXXXX;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursurilor ordinare în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

achitat Rotari Nicolae, învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.

(2) lit. c) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

S-a respins acțiunea civilă înaintată de Spînu Pavel, ca fiind neîntemeiată.

fost învinuit de organul de urmărire penală de faptul că, la 23 iunie 2015, urmărind

scopul dobândirii ilicite a bunurilor și banilor lui Spînu Pavel, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod

conștient survenirea acestor urmări, aflându-se în Italia, folosindu-se de încrederea

acordată, acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea scopului stabilit de a

dobândi banii acestuia, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul procurării

și importării în Republica Moldova a unui automobil de modelul "Toyota Corola"

pentru Spînu Pavel, a cerut și a primit de la ultimul, prin transfer prin intermediul

ВС "Victoriabank" SA, bani în sumă de 1998 euro, care conform ratei oficiale de

schimb BNM (1 euro - 21,59 lei) constituia suma de 43 136,82 lei, pe care i-a însușit

și folosit în scopuri personale, cauzând părții vătămate daune materiale în proporții

considerabile în valoare de 43 136,82 lei.

1

Acțiunile acestuia fiind calificate în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Codul penal -

escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și

abuz de încredere, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

3.1 Procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Cernalev Veaceslav, solicitând

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Rotari Nicolae să fie recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal,

stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu privarea

de dreptul de a exercita activitate economică pe un termen de 3 ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, invocând că, prima instanță a motivat

achitarea lui Rotari Nicolae prin declarațiile inculpatului, care nu și-a recunoscut

vina, fară a intra în esența faptului dacă acea motivare corespunde chestiunilor

stabilite în cadrul cercetării cauzei penale, prima instanță a apreciat doar probele care

sunt în favoarea inculpatului Rotari Nicolae fără a le lua în considerație pe cele

prezentate de către acuzarea de stat.

Apelantul a menționat că în motivarea sentinței emise prima instanță a invocat

trei argumente și anume: 1) restituirea mijloacelor bănești părții vătămate; 2) refuzul

anterior a părții vătămate de a primi de la inculpat a sumei de bani; 3) inculpatul a

acționat cu bună credință la îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate, însă,

aceste constatări nu corespund circumstanțelor cauzei, iar expunerea circumstanțelor

cauzei și declarațiile părților în sentința emisă este denaturată și modelată după

soluția adoptată, prima instanță a menționat eronat în sentință că partea vătămată pur

și simplu a refuzat să primească de la inculpat bani, apreciind aceste circumstanțe în

favoarea inculpatului.

Reieșind din termenul de aproximativ trei ani în care inculpatul i-a restituit

părții vătămate prejudiciul cauzat prin infracțiune, de circumstanțele în care a fost

restituit acest prejudiciu (sub riscul condamnării), este exclusă buna credință a

inculpatului Rotari Nicolae stabilită prin sentința adoptată la 03.07.2018, iar

recuperarea prejudiciului material cauzat prin infracțiune constituie o circumstanță

atenuantă și nu un argument în constatarea că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii de escrocherie.

Din materialele cauzei penale și din cimumstanțele cazului rezultă că,

inculpatul Rotari Nicolae a folosit mijioacele financiare de 1998 euro, primite la

23.06.2015 de la Spînu Pavel pentru procurarea unui automobil în scopurile

personale și nu pentru procurarea automobilului pentru partea vătămată, iar lui Spînu

Pavel i-a restituit 500 euro în vara anului 2017, iar 1500 euro înainta de adoptarea

sentinței, la 13.06.2018. Astfel, inculpatul fară remușcări a folosit banii părții

vătămate timp de trei ani, și nefiind riscul condamnării pentru acest fapt, puțin

probabil că intenționa să-i restituie.

2

3.2 Avocatul Isac Igor în numele părții vătămate, solicitând casarea sentinței,

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Rotari Nicolae să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, admiterea acțiunii civile și încasarea de la inculpat

în beneficiul părții vătămate a prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei, invocând

că, prima instanță nu a stabilit care element a infracțiunii prevăzute la art. 190 Cod

penal lipsește în cazul dat, inițial la pagina 5 a sentinței, prima instanță a reținut că,

în speță nu ar fi întrunită latura subiectivă a infracțiunii de escrocherie, invocând

doctrina penală, însă fără a face referință la cauza penală dedusă judecății și anume

a motiva clar și concis prin care circumstanțe de fapt se constată lipsa laturii

subiective a infracțiunii prevăzute la art. 190 Cod penal în acțiunile inculpatului

Rotari Nicolae, ulterior la pagina 6 a sentinței contestate, prima instanță reține și

lipsa laturii obiective a infracțiunii prevăzute la art. 190 Cod penal, fără a detalia și

explica clar și succint prin care circumstanțe de fapt se constată aceasta.

A mai menționat că, prima instanță a făcut referire la două elemente constitutive

a infracțiunii prevăzute de art. 190 Cod penal și anume: latura obiectivă și latura

subiectivă, însă nu indică care element din aceste două ar lipsi în speța dată, la pagina

7 a sentinței, prima instanță a indicat că, în conformitate cu art. 387 alin. (2) pct. 1)

Cod de procedură penală, în cazul când se dă o sentință de achitare, respinge acțiunea

civilă dacă nu s-a constatat existența faptei incriminate sau fapta nu a fost săvîrșită

de inculpat, respectiv, prima instanță a mai indicat și alte temeiuri de achitare și

anume: nu s-a constatat existența faptei incriminate sau fapta nu a fost săvârșită, de

inculpat, prima instanță, fără a fi invocat de părți sau a fi prezentate careva probe de

către partea apărării, reține la pagina 6 a sentinței faptul că, cităm: „Analizând

probele examinate în cadrul ședinței de judecată, instanța de judecată a constatat că

la 23.06.2015 ziua efectuării transferului sumei de 1998 euro către inculpatul Rotari

Nicolae (f.d. 29-32), acesta avea o stare materială bună, se afla la muncă în Italia și

dispunea de o posibilitate reală de a-și executa obligația față de partea vătămată

Spînu Pavel în vederea găsirii și procurării pentru acesta un automobil după placul

acestuia”, ori, la caz inculpatul și avocatul acestuia nu au prezentat careva date sau

probe privind starea materială a acestuia la data de 23.06.2015 sau că inculpatul

Rotari Nicolae în Italia era încadrat în cîmpul muncii și avea un salariu. Simplul fapt

că acesta se afla în Italia, nu echivalează cu aceea că starea lui materială ar fi fost

bună, ori cetățenii merg la lucru peste hotare anume din lipsa mijloacelor financiare

și nu invers, prima instanță a ignorat prevederile art. 24 alin. (2) Cod de procedură

penală, care prevăd că instanța judecătorească nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii, astfel asumându-și

atribuțiile părții apărării.

Apelantul a mai invocat faptul că, prima instanță a respins acțiunea civilă

înaintată de Spînu Pavel, ca fiind neîntemeiată, însă art. 387 alin. (2) pct. 2) Cod de

procedură penală, prevede expres că, în cazul când se dă o sentință de achitare,

3

instanța nu se pronunță asupra acțiunii civile dacă inculpatul a fost achitat pentru că,

nu sunt întrunite elementele infracțiunii. Ori la adoptarea sentinței instanța indică că

se bazează pe prevederile art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală și anume

că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

au fost admise din alte motive, inclusiv din oficiu, apelul declarat de către procuror

și apelul declarat de către avocatul Isac Igor în numele părții vătămate, casată

sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care:

Rotari Nicolae a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de amendă în

mărime de 850 u.c. ce constituie 42 500 lei.

S-a respins acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Spînu Pavel.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că, cercetând probele și

apreciindu-le, a considerat dovedită în afara dublilor rezonabile a faptului că, Rotari

Nicolae la 23 iunie 2015, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor și banilor lui

Spînu Pavel, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestor urmări, aflându-se în Italia,

folosindu-se de încrederea acordată, acționând cu intenție directă îndreptată la

atingerea scopului stabilit de a dobândi banii acestuia, prin inducerea în eroare, sub

pretextul procurării și importării în Republica Moldova a unui automobil de modelul

"Toyota Corola" pentru Spînu Pavel, a cerut și a primit de la ultimul, prin transfer

prin intermediul ВС "Victoriabank" SA, bani în sumă de 1998 euro, care conform

ratei oficiale de schimb BNM (1 euro - 21,59 lei) constituia suma de 43136,82 lei,

pe care i-a însușit și folosit în scopuri personale, cauzând părții vătămate daune

materiale în proporții considerabile în valoare de 43136,82 lei.

Instanța de apel a menționat că, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, este dovedită prin următoarele probe

cercetate suplimentar și verificate în ședința instanței de apel și anume:

- declarațiile părții vătămate Spînu Pavel, prin care a susținut că la cunoscut

în anul 2015 pe inculpat prin intermediul rețelei de internet www.999.md

dorind să procure un automobil pentru o rudă de a lui, atunci totul s-a

încununat cu succes, ulterior, în același an dorind să mai procure un

automobil identic pentru a-l face cadou soției a apelat iarăși la inculpat,

ultimul a fost de acord, a solicitat suma de 2000 euro pe care partea vătămată

la 23.06.2015 i-a transferat-o prin intermediul Western Union, după 2-3 luni

văzând că nu mai primește nimic a solicitat de la inculpat restituirea banilor,

invocând diverse motive inculpatul nu i-a restituit banii, abia în 2017 după

ce a depus o plângere la poliția i-au fost restituiți doar 500 euro.

- ordinile de încasare din 23.06.2015 ce confirmă transferul sumei de 1998

euro de la Spînu Pavel către Rotari Nicolae (f.d. 29-32 v.I).

4

Potrivit Legii nr. 176 din 26 iulie 2018 pentru modificarea unor acte legislative

publicată în Monitorul Oficial nr. 309-320 la data de 17 august 2018, intrată în

vigoare la data de 17 august 2018 „La articolul 190 în dispoziția alineatului (1), textul

"înșelăciune sau abuz de încredere" a fost substituit cu textul "inducerea în eroare a

unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase

sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale

ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant

al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea

acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune

considerabile-"; alineatul (2), litera с) a fost exclus.

Reieșind din modificările operate, instanța de apel a aplicat aceste prevederi

legale și a recalificat acțiunile inculpatului Rotari Nicolae în baza art. 190 alin. (1)

Cod penal - escrocherie, adică inducerea în eroare a lui Spînu Pavel prin prezentarea

ca adevărată a unei fapte mincinoase, sub pretextul procurării și importării în

Republica Moldova a unui automobil, a cerut și a primit de la partea vătămată prin

transfer bani în sumă de 1998 euro, pe care i-a însușit și folosit în scopuri personale.

Instanța de apel a reținut că, în acțiunile inculpatului se conține latura obiectivă

a escrocheriei, deoarece prin probele administrate s-a constatat că, făptuitorul a

obținut cu rea-credință, prin inducerea în eroare a lui Spînu Pavel, prin prezentarea

ca adevărată a unei fapte, minciunoase, sub pretextul procurării și importării în

Republica Moldova a unui automobil de modelul „Toyota Corola” pentru Spînu

Pavel, a cerut și a primit de la ultimul, prin transfer prin intermediul B.C.

„Victoriabank” SA, bani în sumă de 1998 euro, care conform ratei oficiale de schimb

BNM (1 euro - 21,59 lei) constituia suma de 43 136,82 lei, pe care i-a însușit și

folosit în scopuri personale, este prezentă și latura subiectivă, care se caracterizează

prin, intenție directă, or acesta își dădea seama de caracterul social periculos al

acțiunilor sale a prevăzut consecințele lor social periculoase și a dorit survenirea lor.

Astfel, probele examinate demonstrează indubitabil prezența intenției directe

de însușire a bunurilor altor persoane, în proporții considerabile, în acțiunile

inculpatului Rotari Nicolae, or acesta fără a avea o activitate legală legată de

importul mijloacelor de transport, a cerut și a primit de la ultimul, prin transfer prin

intermediul B.C. „Victoriabank” SA, bani în sumă de 1998 euro, care conform ratei

oficiale de schimb BNM (1 euro - 21,59 lei) constituia suma de 43 136,82 lei.

În același rând însuși partea vătămată, Spînu Pavel a explicat că, din discuția cu

inculpatul acesta a făcut impresia unui cunoscător al domeniului legat de mijloacele

de transport și modul de importare în țară, ceea ce i-a întărit încrederea în vorbele

ultimului și l-a determinat să-i transmită bani pentru a i se livra automobilul dorit.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului Rotari Nicolae

considerând ca fiind făcute cu scopul de a se eschiva de la răspunderea și pedeapsa

penală, fiind combătute prin probatoriul administrat, iar vinovăția acestuia a fost

dovedită pe deplin și se confirmă prin ansamblul de probe administrate și cercetate

5

în ședința instanței de apel.

Cu privire la prejudiciul moral, instanța de apel a reținut că părții vătămate, i-a

fost restituită paguba materială în sumă de 2 000 euro înainte de pronunțarea

sentinței.

5.1 Avocatul Parpalac Aurelia în numele inculpatului, neindicând nici un temei

pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prin care

solicită, casarea deciziei cu menținerea sentinței, invocând:

- s-a constatat cert că între Spînu Pavel și Rotari Nicolae este o relație amicală

recunoscută și acceptată de ambele părți inclusiv privind procurarea de către Rotari

Nicolae pentru Spînu Pavel a unui automobil de model „Toyota Corola” din Italia,

or, anterior Spînu Pavel a mai procurat de la Rotari Nicolae un alt automobil pentru

o rudă de a sa, și care l-a aranjat perfect;

- Rotari Nicolae a achitat prima tranșă de bani în sumă de 500 de euro lui Spînu

Pavel în vara anului 2017, înțelegîndu-se că cum vine în Republica Moldova în mai

2018 î-i achită cea dea doua tranșă fapt negociat reciproc și recunoscut de către Spînu

Pavel. Drept rezultat la revenirea în țară , Rotari Nicolae i-a propus lui Spînu Pavel

restituirea sumei datorate din cadrul afacerii nerealizate, însă acesta pînă la data de

13 iunie 2018 a refuzat categoric să primească suma enunțată, menționîndu-i că

acesta de fapt mai solicită pe deasupra prin invocarea statutului de victimizare a

persoanei a unei sume de 100 000 lei drept prejudiciu moral, pentru deranjul frustrant

psihologic produs în timpul evenimentului remarcat celei de-a doua căsătorii, ori

acest automobil urma să fie donat soției sale la nuntă și acesta a rămas înjosit în fața

soției sale și a nuntașilor săi, fapt neacceptat și nerecunoscut de către Rotari Nicolae,

astfel în acțiunile acestuiea nu se atestă o careva faptă prejudiciabilă, sau nu se

întrunesc elementele componenței de infracțiune incriminate acestuia ci se atestă

prezența unor relații civile;

- însăși Spînu Pavel a recunoscut că Rotari Nicolae i-a propus restituirea sumei

acordate pentru procurarea automobilului solicitat, ba chiar a primit prima rată de

500 de euro, și din anumite motive inexplicabile de către acesta a recunoscut, că nu

a vrut până la data de 13 iunie 2018 să primească această sumă, deși aceasta i-a fost

propusă de Rotari Nicolae de nenumărate ori, chiar și în prezența soției acestuia

Rotari Lilia;

- nu se atestă la caz despre o careva însușire ilegală a căreiva sume de bani, ori

Rotari Nicolae nu a luat suma de bani și nu a dispărut, acesta i-a achitat o parte din

bani și ulterior i-a propus suma de bani de 1500 de euro de mai multe ori, acesta a

primit-o la data de 13 iunie 2018;

- Spînu Pavel nu a fost exploatat cu rea voință din partea lui Rotari Nicolae,

acesta nu i-a creat lui Spînu Pavel o careva falsă reprezentare a realizării alegerii

automobilului solicitat, la fotografiat i la transmis spre apreciere, ambii se consultau

în privința tuturor nuanțelor, ori Rotari Nicolae la indus pe Spînu Pavel la o falsă

6

reprezentare despre bunul solicitat în a fi procurat, ori acesta singur la sunat și la

rugat să-i procure un automobil, după posibilitatea sa financiară, după calitate, ambii

au ales modelul, sau consultat reciproc;

- suma de bani transferată de către Spînu Pavel nu a fost solicitată și trimisă

ilegal lui Rotari Nicolae, ci prin acordul comun ai acestora , prin transfer bancar.

5.2 Avocatul Isac Igor în numele părții vătămate Spînu Pavel, indicând temeiul

pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care

solicită, casarea deciziei în partea respingerii acțiunii civile, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care a dispune admiterea acțiunii civile și

încasarea da la inculpat în beneficiul părții vătămate, prejudiciul moral în sumă de

100 000 lei, invocând:

- instanța de apel nu a examinat solicitarea avocatului Isac Igor privind

admiterea acțiunii civile și încasarea de la inculpatul Rotari Nicolae în beneficiul

părții vătămate (civile) Spînu Pavel, a prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei și

nu s-a expus nicicum asupra acestui fapt;

- instanța de apel în penultimul aliniat din decizie a indicat doar că, „Cu privire

la prejudiciul moral, Colegiul Penal a reținut că părții vătămate Spînu Pavel i-a fost

restituită paguba materială în sumă de 2 000 euro înainte de pronunțarea sentinței”,

această motivare sumară și divirgentă a instanței de apel nu poate fi reținută,

deoarece contravine total normelor de drept, deoarece soluționând chestiunea privind

încasarea prejudiciului moral, instanța de apel s-a expus că prejudiciul material a fost

restituit, fără a soluționa în fond chestiunea prejudiciului moral;

- art. 2036 alin. (2) Cod civil, prevede expres că, prejudiciul moral se repară

indiferent de existența și întinderea prejudiciului patrimonial, astfel, indiferent de

faptul că inculpatul Rotari Nicolae a reparat părții vătămate Spînu Pavel prejudiciul

material, acesta urmează să repare și prejudiciul moral cauzat părții vătămate;

- prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate Spînu Pavel a avut un caracter

și gravitate sporită, deoarece după cum ultimul a declarat instanțelor de judecată,

banii i-a dat lui Rotari Nicolae ca să-i procure un automobil, care urma a fi făcut

cadou de nuntă soției sale. Respectiv în urma acțiunilor de escrocherie ale

inculpatului, partea vătămată a fost pus într-o lumină proastă în fața soției sale și

familiei, chiar de la începutul traiului în comun;

- potrivit pct. 22 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 3 din

09.06.2014 „Cu privire la aplicarea de către instanțele judecătorești a unor

prevederi ale Convenției Europene pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale", se reține că, „în cazul în care instanțele judecătorești

naționale se abțin de a da un răspuns special și explicit la cele mai importante

întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o posibilitatea de a ști dacă acest

mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera ca o

încălcare a dreptului la un proces echitabil." (cazurile Hiro Bălani c. Spaniei, Ruis

Toriho c. Spaniei, Popov nr. 2 c. Moldovei, Albina c. României etc);

7

- motivarea insuficientă a hotărârilor instanțelor judecătorești este o problemă

generală a sistemului judecătoresc din Republica Moldova, această practică a fost

criticată în hotărârea CtEDO (Valeriu și Nicolae Roșca c. Moldovei);

- instanța de apel la examinarea cauzei a comis erori de drept, pronunțând

soluția sa fără respectarea prevederilor legale, a jurisprudenței CEDO, precum și a

practicii judiciare stabilite.

(1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care a

manifestat dezacordul cu recursurile declarate, a solicitat declararea recursurilor ca

inadmisibile fiind vădit neîntemeiate cu menținerea deciziei instanței de apel,

motivând prin faptul că decizia instanței de apel ce ține de recuperarea prejudiciului

moral este corectă și conformă exigenților legale, bazate pe dispozițiile art. 1423

alin. (1) și (2) Cod civil, instanța a motivat suficient soluția în acest sens, luând în

considerare caracterul și gravitatea suferințelor psihice și fizice cauzate persoanei

vătămate.

Din conținutul recursului declarat de către avocatul Parpalac Aurelia, se

evidențiază că recurentul de fapt, î-și motivează cererea de recurs prin dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele de reapreciere a materialului

probatoriu nu se conțin în temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, instanța de apel s-a pronunțat și a apreciat fiecare probă din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor.

constată că acestea urmează a fi admise din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Conducându-se de dispozițiile din art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres

de art. 427 Cod de procedură penală. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută

ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului

de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

8

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă

normele de drept procesual penal au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să

conțină răspuns la toate motivele invocate.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate

de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se

avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de casare.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1), (2), 6) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală

și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel verifică

declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința

de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal. Instanța de apel nu este în drept să-

și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost

verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în

procesul-verbal.

Coraportând decizia instanței de apel, la rigorile prevăzute de art. 414 Cod de

procedură penală enumerate supra, se atestă că instanța de apel nu a ținut cont pe

deplin de aceste cerințe și a comis următoarele erori de drept.

7.1 Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Parpalac

Aurelia în numele inculpatului:

La caz, Colegiul penal lărgit atestă că deși recurentul nu indică nici un temei de

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, din textul recursului

ordinar declarat rezultă că acesta critică decizia instanței de apel sub aspectul că nu

au fost întrunite elementele infracțiunii, caz ce cade sub incidența temeiului pentru

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal lărgit

reține că motivul – temeiul de recurs invocat de recurent nu se confirmă în instanța

de recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele.

Referitor la acțiunile inculpatului care au fost încadrate conform prevederilor

art. 190 alin. (1) Cod penal, Colegiul penal lărgit a conchis că, instanța de apel

reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat concluzia prin cumulul de

probe administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele

de fapt și de drept.

9

Temeiul indicat și prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

în sensul că „nu au fost întrunite elementele infracțiunii” prevăzute de art. 190 alin.

(1) Cod penal, și motivele în susținerea acestui temei, Colegiul penal lărgit a conchis

că nu pot fi acceptate, or, aceste motive au fost obiect de dispută în cadrul instanței

de apel, asupra cărora s-au formulat și s-au punctat minuțios și veridic răspunsurile

asupra tuturor alegațiilor recurentului în în decizia adoptată(f.d. 222 – 226 v. I), pe

care Colegiul penal lărgit le acceptă și le însușește, ce este conform practicii CtEDO.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale în privința

vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod

penal, pe aspectele contestate nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și

pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere

cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România

din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Alegațiile recurentului precum că se atestă prezența unor relații civile, Colegiul

penal lărgit nu le acceptă, or, acestea reprezintă o opinie subiectivă greșită, bazată

pe aprecierea proprie a probelor, or, inculpatul a cheltuit la propria dorință banii

primiți de la partea vătămată, apoi la ignorat – nu-i răspundea la telefon.

Mai mult, Colegiul penal lărgit conchide că, din textul recursului se evidențiază

că recurentul î-și motivează contestația prin dezacordul cu modalitatea de apreciere

a probelor, în acest sens Colegiul penal lărgit statuează că motivele de reapreciere a

materialului probatoriu nu se conțin în temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod

de procedură penală.

În continuare, Colegiul penal lărgit conchide că, recursul avocatului Parpalac

Aurelia în numele inculpatului urmează a fi admis din alte motive, din oficiu, or,

instanța de apel nu a suspus verificării chestiunilor de drept ce țin de: dacă pedeapsa

a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal au fost

corect aplicate, or, Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel nu a ținut cont

de prevederile art. 8, 10 Cod penal, or, prin Legea nr. 207 din 28.07.2016 în vigoare

din 07.11.2016, pedeapsa prevăzută la art. 190 alin. (1) Cod penal, a fost modificată

– ”42. Articolul 190: în sancțiunea alineatului (1), textul „de la 200 la 500” se

substituie cu textul „de la 550 la 850””, astfel, art. 190 alin. (1) Cod penal, din

18.04.2002 până la 07.11.2016 prevedea ca pedeapsă - amendă în mărime de la 200

la 500 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la

120 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani.

10

Conform art. 8 Cod penal – ”Caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru

aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvârșirii faptei”

În acest sens, Colegiul penal lărgit statuează că, fapta a avut loc la data de 23

iunie 2015, astfel, instanța de apel urma să verifice și să motiveze stabilirea pedepsei

inculpatului în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, analizând sancțiunea amenzii cum

a evoluat în timp, ținând cont de prevederile art. 10 alin. (2) Cod penal care prevăd

că „Legea penală care înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei

vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni nu are efect retroactiv”, ce a fost ignorant de

instanța de apel în speța dată și nu poate fi menținut. Astfel urmează a fi casată

decizia instanței de apel în partea stabilirii pedepsei cu dispunerea rejudecării cauzei

în această parte.

7.2 Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Isac Igor în

numele părții vătămate:

Colegiul penal lărgit menționează că recurentul, drept temei pentru declararea

recursului a indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, care în urma

verificării materialelor cauzei și a hotărârii atacate și-a găsit confirmarea în cauza

dată.

Potrivit apelului declarat de avocatul Isac Igor în numele părții vătămate (f.d.

159 – 164 v. I), criticându-se sentința primei instanțe în partea achitării inculpatului

și respingerii acțiunii civile s-a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri prin care inculpatul să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal și să fie admisă acțiunea civilă și

încasate de la inculpat în beneficiul părții vătămate a prejudiciului moral în sumă de

100 000 lei.

Anume asupra cerinței de a admite acțiunea civilă și de a încasa de la inculpat

în beneficiul părții vătămate a prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei, instanța

de apel nu s-a pronunțat, sau s-a pronunțat superficial, fără o argumentare clară.

Astfel, Colegiul penal lărgit consideră că instanța de apel a tras o concluzie

pripită privind respingerea acțiunii civile înaintată de partea vătămată Spînu Pavel,

fără a efectua o verificare complexă și obiectivă a motivelor invocate în apel.

Conform art. 219 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, persoanele fizice și

juridice cărora le-a fost cauzat prejudiciu nemijlocit prin acțiunile interzise de legea

penală pot intenta o acțiune civilă privitor la despăgubire prin repararea prejudiciului

moral.

În acest sens, Colegiul penal lărgit acceptă argumentul recurentului precum că

instanța de apel nu a examinat solicitarea avocatului Isac Igor privind admiterea

acțiunii civile și încasarea de la inculpat în beneficiul părții vătămate a prejudiciului

11

moral în sumă de 100 000 lei și nu s-a expus nicicum asupra acestei solicitări, or,

Colegiul lărgit constată că, conform deciziei(f.d. 227 v.I), instanța de apel în

penultimul aliniat din partea descriptivă a deciziei a indicat doar că, „Cu privire la

prejudiciul moral, Colegiul Penal a reținut că părții vătămate Spînu Pavel i-a fost

restituită paguba materială în sumă de 2 000 euro înainte de pronunțarea sentinței”,

atât.

Colegiul penal lărgit menționează că, potrivit art. 2036 alin. (2) Cod civil,

prejudiciul moral se repară indiferent de existența și întinderea prejudiciului

patrimonial, astfel, indiferent de faptul că inculpatul Rotari Nicolae a reparat părții

vătămate Spînu Pavel prejudiciul material după aproximativ 3 ani, ultimul nu a

pierdut dreptul de a solicita daună morală în speța dată și asta a rămas fără examinare

în instanța de apel.

Colegiul penal lărgit, statuează că potrivit jurisprudenței constante a CtEDO,

expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că o hotărâre motivată

demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal (Suominen c.

Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) §85).

De asemenea, în hotărârea CtEDO în cauza Helle împotriva Finlandei, 19

decembrie 1997, pct. 60, se reține că noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă care nu și-a motivat decizia, fie prin însușirea motivelor furnizate de

o instanță inferioară fie prin alt mod, să fi examinat totuși în mod real chestiunile

esențiale supuse atenției sale.

adoptarea soluției în cauză, nu a ținut cont de toate circumstanțele expuse supra, prin

ce pe cale de consecință se atestă că instanța de apel nu s-a pronunțat pe motivele

invocate în apel de către avocatul Isac Igor în numele părții vătămate și a aplicat o

pedeapsă fără o analiză a sancțiunii art. 190 alin. (1) Cod penal, confirmându-se în

prezenta cauză temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală, motive din care decizia instanței de apel urmează a fi casată în

această parte cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare

și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale indicate în cererea

de apel și în măsura competenței sale asupra motivelor din recursurile declarate,

nominalizate și în prezenta decizie, să elucideze faptele importante pentru

soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar concluziile sale

în decizia adoptată, în baza probelor cercetate în ședința de judecată a instanței de

apel, cu respectarea cerințelor art. 414, 415 Cod de procedură penală, ținând cont de

motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, să pronunțe o

hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

12

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către avocatul Parpalac Aurelia în

numele inculpatului și de către avocatul Isac Igor în numele părții vătămate, casează

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2019, în partea

laturii civile privind dauna morală și stabilirii pedepsei cu dispunerea rejudecării

cauzei în această parte de Curtea de Apel Chișinău în alt complet de judecată.

În rest se mențin prevederile deciziei atacate.

Decizia nu este supusă căilor de atac în partea dispusă rejudecării, în rest este

irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 20 decembrie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

13