1ra-932/19 — Art. 264 alin. 3 lit. a CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 16 martie 2018, Galan Nicolae a fost achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, deoarece fapta nu a fost săvârșită de către inculpat. Acțiunea civilă înaintată de către Ivanciuc Felicia cu privire la repararea prejudiciului material în sumă de 128 504 lei și a prejudiciului moral în mărime de 400 000 lei a fost respinsă. 1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpatul Galan Nicolae se învinuiește că a săvârșit încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudentă vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății unei persoane în următoarele circumstanțe. La 24.11.2010 aproximativ la ora 17:25 Galan Nicolae conducea automobilul de model „Mitsubishi Lancer” cu numerele de înmatriculare XXX, în mun. Chișinău pe bd. Ștefan cel Mare și Sfînt 103 deplasându-se din direcția str. Maria Cebotari spre str. Mitropolit Gavriil Bănulescu Bodoni. În timpul deplasării, ajungând la trecerea pentru pietoni din apropierea cinematografului „Patria” conducătorul automobilului de model „ Mitsubishi Lancer”, Galan Nicolae n-a ținut permanent seama de împrejurări, n-a apreciat corect situația reală 1 pe drum, în care se afla autoturismul în momentul respectiv, prin ce a încălcat cerințele art. 10 alin. (1) lit. b) din Regulamentul Circulației Rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 357 din 13 mai 2009 care prevede că „ persoana care conduce un vehicul trebuie să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum” la fel a încălcat prevederile art. 11 lit. f) RCR, care prevede că „ în cazul în care înaintea trecerii pentru pietoni s-a oprit sau a redus viteza vreun vehicul, conducătorii altor vehicule care se deplasează pe benzile alăturate pot continua deplasarea numai asigurându-se că în fața vehiculului menționat nu sunt pietoni” la fel a încălcat cerințele indicatorului 5.50.1, 5.50.2 „ Trecere pentru pietoni” astfel ca urmare a neglijat prevederile legale respective, a comis tamponarea pietonului Ivanciuc Felicia, care se angajase în traversarea carosabilului regulamentar la trecerea pentru pietoni de la dreapta spre stânga relativ deplasării unității de transport nominalizat. În rezultatul accidentului rutier la pietonul Ivanciuc Felicia s-a constatat potrivit raportului de expertiză medico- legală nr. 1531/D din 24 iunie 2011 lezarea cornului anterior al meniscului medial, hipertrofia ligamentului patelar medial al genunchiului stîng, traumatism cranio-cerebral închis manifestat prin comoție cerebrală, plăgi contuze regiunea frontală, fractura oaselor nazale cu deplasare, leziunea cornului anterior al meniscului median, excoriații și echimoze la nivelul feței, plagă la nivelul cotului drept, excoriații la nivelul membrelor superioare, echimoze la membrul inferior stâng. Leziunile menționate fiind cauzate în rezultatul acțiunii a unui obiect contondent dur sau la lovire de acesta, ce au condiționat o dereglare a sănătății de lungă durată, fiind calificate ca vătămări corporale medii. Pentru înlăturarea consecințelor fracturii oaselor nazale este necesar o intervenție chirurgicală ( o operație cosmetică) din care motiv, această leziune se consideră ireparabilă. Organul de urmărire penală a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal „încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății unei persoane.”

Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către: 2.1 Procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Talpă Radu, care a solicitat casarea sentinței rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri conform ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care inculpatul Galan Nicolae să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani. Conform art. 90 Cod penal, ai suspenda executarea pedepsei lui Galan Nicolae pe un termen de 4 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport 2 pe un termen de 4 ani. De a încasa din contul inculpatului Galan Nicolae cheltuielile judiciare pentru efectuarea expertizei medico-legale în comisie în sumă de 1317 lei. A admite acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Ivanciuc Felicia privind recuperarea pagubei materiale în sumă de 128 504 lei și paguba morală în mărime de 400 000 lei, invocând faptul că: - instanța de fond la adoptarea sentinței a luat în considerare declarațiile martorului Ion Marina, Perepicica Vadim care au declarat doar acele circumstanțe care ei au considerat că prezintă interes pentru inculpat, la circumstanțele concrete au evitat să dea răspunsuri motivând că nu țin minte deoarece a trecut mult timp; - neîntemeiat prima instanță a apreciat critic declarațiile martorului Călin Anatol care a indicat expres că la volanul automobilului era un băiat în vârstă de 30-35 ani, instanța excluzând proba dată din motiv că aceasta nu poate fi verificată în ședința de judecată; - instanța de judecată nu a dat apreciere corectă declarațiilor martorilor Drăgan Boris, Cernovschi Constantin, Scurtu Dumitru, Manița Marin, Călin Anatol, Vulpe Iurie, Scurtu Dumitru, precum și a părții vătămate Ivanciuc Felicia; - urmau a fi apreciate critic declarațiile lui Galan Boris și Borisova Marina; - vinovăția inculpatului se dovedește și prin procesul – verbal de cercetare la fața locului a accidentului rutier din 25.11.2010, schița accidentului rutier cu anexele la el, rapoartele de examinare medico-legale nr. 2860/D/ din 09.12.2010, și nr. 2860/D/ din 28.01.2011, nr. 454/D/ din 25.02.2011, rapoartele de expertiză medico-legală nr. 1531/D din 24.06.2011, nr. 2843/D/ din 04.12.2011, raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 490 din 19.03.2013, procesul -verbal de confruntare 21.11.2013 și 25.10.2013, descifrările convorbirilor telefonice de pe numerele de telefoane 069121277 care îi aparțin lui Galan Boris și 069132418 care îi aparține lui Galan Nicolae. 2.2 Avocatul Catana Eugeniu în numele părții vătămate Ivanciuc Felicia, care a solicitat casarea sentinței rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri conform ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care inculpatul Galan Nicolae să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani. Conform art. 90 Cod penal, ai suspenda executarea pedepsei lui Galan Nicolae pe un termen de 4 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani. De a încasa din contul inculpatului Galan Nicolae cheltuielile judiciare pentru efectuarea expertizei medico-legale în comisie în sumă de 1317 lei. A admite acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Ivanciuc Felicia privind recuperarea pagubei materiale în sumă de 128 504 lei și paguba morală în mărime de 400 000 lei, invocând motive similare enumerate la pct. 2.1 în prezenta decizie.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie 2018, s-au admis apelurile declarate, s-a casat total sentința, Galan Nicolae a fost recunoscut 3 vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, aplicându-i o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani. Conform art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate cu stabilirea unui termen de probațiune de 4 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani. S-a admis acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Ivanciuc Felicia s-a încasat din contul inculpatului Galan Nicolae în beneficiul părții vătămate Ivanciuc Felicia suma de 128 504 lei cu titlu de prejudiciu material și suma de 200 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. S-a respins ca neîntemeiată solicitarea procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare în mărime de 1317 lei. 3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță nu a ținut cont în totalitate de prevederile art. art. 101 alin. (1), 384 alin. (3), 385 alin. (1), pct. 1-4, 394 alin. (1) pct. 1)-5) Cod de procedură penală. De către instanța de apel s-a reținut faptul că inculpatul Galan Nicolae a săvârșit încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudentă vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății unei persoane în următoarele circumstanțe. La 24.11.2010 aproximativ la ora 17:25 Galan Nicolae conducea automobilul de model „Mitsubishi Lancer” cu numerele de înmatriculare XXX, în mun. Chișinău pe bd. Ștefan cel Mare și Sfînt 103 deplasându-se din direcția str. Maria Cebotari spre str. Mitropolit Gavriil Bănulescu Bodoni. În timpul deplasării, ajungând la trecerea pentru pietoni din apropierea cinematografului „Patria” conducătorul automobilului de model „ Mitsubishi Lancer”, Galan Nicolae n-a ținut permanent seama de împrejurări, n-a apreciat corect situația reală pe drum, în care se afla autoturismul în momentul respectiv, prin ce a încălcat cerințele art. 10 alin. (1) lit. b) din regulamentul Circulației Rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 357 din 13 mai 2009 care prevede că „ persoana care conduce un vehicul trebuie să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum” la fel a încălcat prevederile art. 11 lit. f) RCR, care prevede că „ în cazul în care înaintea trecerii pentru pietoni s-a oprit sau a redus viteza vreun vehicul, conducătorii altor vehicule care se deplasează pe benzile alăturate pot continua deplasarea numai asigurându-se că în fața vehiculului menționat nu sunt pietoni” la fel a încălcat cerințele indicatorului 5.50.1, 5.50.2 „ Trecere pentru pietoni” astfel ca urmare a neglijat prevederile legale respective, a comis tamponarea pietonului Ivanciuc Felicia, care se angajase în traversarea carosabilului regulamentar la trecerea pentru pietoni de la dreapta spre stânga relativ deplasării unității de transport nominalizat. 4 În rezultatul accidentului rutier la pietonul Ivanciuc Felicia s-a constatat potrivit raportului de expertiză medico- legală nr. 1531/D din 24 iunie 2011 lezarea cornului anterior al meniscului medial, hipertrofia ligamentului patelar medial al genunchiului stîng, traumatism cranio-cerebral închis manifestat prin comoție cerebrală, plăgi contuze regiunea frontală, fractura oaselor nazale cu deplasare, leziunea cornului anterior al meniscului median, excoriații și echimoze la nivelul feței, plagă la nivelul cotului drept, excoriații la nivelul membrelor superioare, echimoze la membrul inferior stâng. Leziunile menționate fiind cauzate în rezultatul acțiunii a unui obiect contondent dur sau la lovire de acesta, ce au condiționat o dereglare a sănătății de lungă durată, fiind calificate ca vătămări corporale medii. Conform raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. 490 din 19 martie 2013 s-a constatat „ cicatricele pe frunte sunt reparabile și nu necesită tratament chirurgical deoarece pe parcursul timpului și sub influența mijloacelor de tratament conservativ, gradul lor de pronunțare a modificărilor morfologice este minim. În prezent forma nasului, comparativ cu starea lui până la accidentul rutier, conform imaginilor fotografice prezentate, este deformată și se manifestă prin devierea peretelui lateral și septului nasul spre dreapta iar a spinei în sus, cu menținerea permanentă a dificultății respirației libere nazale, preponderent pe dreapta, fapt consemnat și de medicul otorinolaringolog în documentația medicală. Pentru înlăturarea consecințelor fracturării oaselor nazale este necesară o intervenție chirurgicală din care motiv această leziune se consideră ireparabilă. Potrivit Regulamentului nr. 199 aprobat prin ordinul Ministerului Sănătății nr. 99 din 27 iunie 2003 „ de apreciere medico-legală a gravității vătămării corporale” în partea a doua întitulată „Vătămări grave ale integrității corporale și ale sănătății” la pct. 53 „vătămările corporale grave calificate în baza consecințelor neprimejdioase pentru viață sunt: pct. 61 „ desfigurarea ireparabilă a feței și a regiunilor adiacente ( pavilioanele urechilor, regiunile anterioare și antero-laterale ale gâtului).” Medicul legist nu califică leziunea feței și a regiunilor adiacente drept desfigurare (sluțire) deoarece aceasta fiind o noțiune cu caracter nemedical nu ține de competența medicinii. Expertul apreciază numai caracterul leziunii și gradul de gravitate a leziunii corporale în conformitate cu prevederile prezentului Regulament, constatând doar, dacă acestea sunt sau nu reparabile. Prin leziuni reparabile se înțelege o micșorare considerabilă a gradului de pronunțare a modificărilor morfologice ( a cicatricei, deformației, a dereglării mimicii etc.) pe parcursul timpului sau sub influența mijloacelor de tratament conservativ, nechirurgical. Dacă însă pentru înlăturarea leziunii ori a consecințelor acesteia este necesară o intervenție chirurgicală ( o operație cosmetică) leziunea este considerată ireparabilă. Astfel prin acțiunile sale inculpatul Galan Nicolae a comis infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. a ) Cod penal „încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce 5 mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății unei persoane.” Instanța de apel a analizat și a apreciat prin prisma art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, concludenții și utilității lor declarațiile inculpatului ca fiind neveridice, fiind făcute cu scopul de a se eschiva de la răspunderea penală, declarațiile acestuia fiind combătute prin sistemul de probe cercetat în cadrul ședinței de judecată. Totodată instanța de apel a apreciat critic declarațiile martorilor Galan Boris și a martorului Borisova Marina, menționând faptul că Galan Boris este tatăl inculpatului iar Borisova Marina este cunoscuta inculpatului și a tatălui său, aceste declarații fiind apreciate ca fiind părtinitoare, iar cele declarate nu corespund realității or în cadrul examinării cauzei s-a dovedit faptul că la ziua și ora cât a fost comis accidentul Galan Boris se afla la serviciu unde activa și anume la BC „ Victoriabank” amplasat pe str. 31 august 1989 nr. 141 care se află lângă Spitalul de Urgență. Instanța de apel analizând sistemul de acte și documente acumulate și administrate în cadrul urmăririi penale prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenții, concludenții și utilității lor le-a apreciat ca fiind dobândite cu respectarea prevederilor legale, concludente, pertinente și utile, care coroborează între ele, din care rezultă cu certitudine că Galan Nicolae a comis încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății unei persoane, adică infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal. La stabilirea pedepsei lui Galan Nicolae instanța de apel a ținut cont de prevederile art. art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite și anume că aceasta face parte din categoria infracțiunilor grave, circumstanțe atenuante potrivit art. 76 Cod penal nu au fost reținute, nefiind identificate nici careva circumstanțe agravante. Totodată instanța de apel a ținut să soluționeze și chestiunea cu privire la acțiune civilă înaintată de către partea vătămată Ivanciuc Felicia, astfel instanța de apel a admis pretenția acesteia cu privire la încasarea din contul inculpatului a sumei de 128 504 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat ca urmare a mai multor intervenții chirurgicale, tratament legat de comiterea accidentului rutier, cuantumul acestei sume fiind probat prin actele anexate la materialele cauzei. La stabilirea cuantumului prejudiciului moral, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 1423 Cod civil și art. 219 Cod de procedură penală, precum și de faptul că partea vătămată beneficiază de tratament, are periodic dureri de cap, spate, face proceduri la picior deoarece a fost operată ca urmare a traumei, a suferit intervenție chirurgicală la nas, având probleme și cu organele interne ca urmare a faptului că după accident a fost fixată la pat, fiind în imposibilitate de a se alimenta, aceste stări de fapt fiind catalogate ca temeiuri legale de a încasa din contul inculpatului în beneficiul părții 6 vătămate a prejudiciului moral, ținându-se cont de suferințele psihice și morale la care a fost și este supusă partea vătămată, fiind încasată de la inculpat în beneficiul părții vătămate suma de 200 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral. Instanța de apel a respins solicitarea procurorului cu privire la încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor pentru efectuarea expertizei judiciare, făcând referire la prevederile art. art. 143, 229 Cod de procedură penală, menționând faptul că expertiza medico-legală efectuată în privința părții vătămate în vederea stabilirii gradului de gravitate și caracterul vătămărilor integrității corporale a acesteia, a fost efectuată la indicația organului de urmărire penală, astfel aceste cheltuieli urmează a fi trecute în contul statului.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar, de către: 4.1 Avocatul Coptu Sergiu în numele inculpatului Galan Nicolae care a invocat drept temeiuri pentru declararea recursului prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), pct. 8), pct. 11) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei cu menținerea în vigoare a sentinței. Invocând faptul că: - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, există o cauză de înlăturare a răspunderii penale; - instanța de apel neîntemeiat a respins solicitarea apărării cu privire la audierea unor persoane în calitate de martori oculari, fapt care a dus la încălcarea dreptului la un proces echitabil; - de către instanța de apel în mod incorect au fost apreciate critic declarațiile inculpatului și în mod neîntemeiat și absolut fără careva temei legal instanța a concluzionat că prin aceste declarații inculpatul se echivalează de la răspunderea penală, declarațiile acestuia corespund cu declarațiile date în cadrul urmăririi penale coroborând cu celelalte mijloace de probă administrate în cadrul cercetării judecătorești; - declarațiile părții vătămate sunt contradictorii după sens și conținut și urmau a fi apreciate critic de către instanța de apel după cum au fost apreciate de către instanța de fond la anumite compartimente importante cum ar fi faptul cine s-a aflat la volanul automobilului în momentul accidentului rutier, deoarece declarațiile date inițial în cadrul procesului contravențional nu corespund cu cele date la organul de poliție precum și cu cele date în instanța de judecată, aceste declarații nu coroborează cu materialul probator administrat în cauza penală; - neîntemeiată este concluzia instanței de apel expusă în decizie deoarece aceasta a preluat concluziile procurorului din rechizitoriu, făcând referire la probele enumerate de acesta; 7 - au fost apreciate neîntemeiat declarațiile date de martorul Borisov Marina, deoarece însăși faptul că aceasta este colegă de serviciu a lui Galan Boris și se cunoaște cu inculpatul Galan Nicolae nu înseamnă că ea a făcut declarații neveridice, acest martor fiind prezent în automobil la momentul accidentului, s-a aflat la fața locului, a depus explicații pe faptul accidentului rutier organului de poliție în cadrul procesului contravențional, precum și în cadrul urmăririi penale; - declarațiile lui Galan Boris la fel neîntemeiat au fost apreciate critic de către instanța de apel, or însăși faptul că acesta este tatăl inculpatului nu înseamnă că a făcut careva declarații neveridice; - neîntemeiată este concluzia instanței de apel precum că Galan Boris la momentul săvârșirii accidentului rutier se afla lingă Spitalul de Urgență, or s-a constatat că acesta i- a transmis telefonul inculpatului Galan Nicolae, iar telefonul inculpatului era la el; - prin declarațiile martorului Borisov Marina și Galan Boris se demonstrează în mod direct faptul că infracțiunea nu a fost comisă de Galan Nicolae, or însăși Galan Boris a declarat că el se afla la volanul automobilului; - nevinovăția inculpatului s-a demonstrat și prin declarațiile martorilor date la urmărire penală și anume a lui Vulpe Iurie, Pruteanu Sergiu, Râmari Ghenadie, Porubin Sergiu, Pulcinschi Dumitru, Perepecico Vadim, Bîrnaz Veaceslav, astfel că acești martori au declarat că la volanul automobilului era Galan Boris; - la baza deciziei de condamnare instanța de apel a pus probe care nu au fost apreciate din punct de vedere al pertinenții, concludenții și utilității, cu încălcarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală; - la aprecierea probelor instanța de apel a dat dovadă de un tratament discriminatoriu or declarațiilor unor martori audiați de către instanța de judecată în special a apreciat ca nefiind utile declarațiile unor persoane martori oculari și a calificat ca fiind utile declarațiile unor martori care nu au fost martori oculari, în mod neîntemeiat a luat ca bază declarațiile contradictorii a părții vătămate, care inițial nu a declarat nimic despre faptul cine a fost șoferul, iar ulterior și-a adus aminte; - nevinovăția inculpatului se confirmă prin materialul contravențional pornit de SPR a CGP mun. Chișinău pe faptul acestui accident rutier în privința cet. Galan Boris, în cadrul căruia au fost efectuate și petrecute anumite acțiuni procesuale, care nu au fost recunoscute nule și care produc efecte juridice; - de asemenea au fost prezentate înscrisurile probatorii prin care se confirmă nevinovăția inculpatului Galan Nicolae și anume: scrisoarea adresată de Galan Boris ca autor a prejudiciului către Ivanciuc Felicia privind restituirea prejudiciului material din 14.01.2014 cu avizul de recepție, scrisoarea adresată de către Galan Boris ca autor al prejudiciului către Ivanciuc Felicia privind restituirea prejudiciului material din 01.04.2014 cu plicul poștal de recepționare, răspunsul CNȘP Medicină Urgentă din 19.05.2011 la interpelarea avocatului Mihailov privind internarea lui Ivanciuc Felicia în spital și tratamentul primit, copia registrului nr. 2 de evidență a înștiințărilor referitoare la 8 infracțiuni și incidente din CPS Râșcani mun. Chișinău pentru anul 2010, în care este indicat că la 30.12.2010 a fost înregistrat raportul pentru faptul accidentului rutier privind tamponarea lui Ivanciuc Felicia la trecerea de pietoni pe bd. Ștefan cel Mare mun. Chișinău comisă de către Galan Boris la 24.11.2010; - martorii Ivanciuc Viorelia și Pulcinschii Dumitru nu au fost prezenți la fața locului în seara zilei de 24.11.2010, prin urmare declarațiile acestora urmau a fi apreciate critic; - declarațiile martorilor suplimentari care au fost audiați în cadrul instanței nu pot servi la stabilirea adevărului, deoarece aceștia nu au văzut momentul accidentului, cine a fost la volanul automobilului nefiind pertinente nici declarațiile martorului Dragan Boris; - pe parcursul examinării cauzei în instanța de judecată au fost prezentate și anumite probe suplimentare la compartimentul de prezentare a probelor apărării, precum și au fost prezentate anumite înscrisuri cu mijloace de probă importante în viziunea apărării pentru promovarea poziției, pentru justa soluționare a cauzei prin care s-a confirmat nevinovăția inculpatului; - instanța de fond în mod corect a apreciat probele bazându-se în strictă conformitate cu prevederile legale în temeiul art. 101 Cod de procedură penală; - organul de urmărire penală a avut obligația procedurală de a constata toate aspectele și circumstanțele de fapt importante în cadrul urmăririi penale, în special ceea ce ține de cercul martorilor oculari a evenimentului accidentului rutier și audierea lor în modul prevăzut de lege, însă a ezitat să facă acest lucru fără a fi invocate careva motive plauzibile în acest sens; -instanța de fond în mod corect și întemeiat a emis sentința de achitare a inculpatului, iar apelurile depuse de către acuzatorul de stat și de către avocatul parții vătămate nu au fost întemeiate și nu au putut răsturna legalitatea și temeinicia sentinței motivate a instanței de fond; - instanța de apel nu a ținut cont de faptul că învinuirea înaintată este una neîntemeiată bazată pe presupuneri, iar sentința instanței de fond este legală și motivată; - instanța de apel a neglijat faptul că în cadrul audierii în instanța de fond inculpatul Galan Nicolae și apărătorul său au prezentat instanței anumite înscrisuri prin care se confirmă că la volanul automobilului în momentul impactului nu s-a aflat inculpatul, ci o altă persoană care a recunoscut acest fapt și care a fost atras pentru această faptă la răspundere contravențională printr-un proces- verbal și decizia a agentului constatator; - neîntemeiat instanța de apel a respins solicitarea apărării cu privire la audierea martorilor Galan Boris, Borisov Marina, Vulpe Iurie, Perepecico Vadim, prin acest fapt fiind încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil; - nu există probe care să conducă la conturarea indubitabilă că inculpatul Galan Nicolai a comis fapta prejudiciabilă încriminată lui de către acuzare, ce fac obiectul prezentei cauzei penale calificate în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, în condițiile în care acesta a declarat că nu el a fost la volanul automobilului în momentul accidentului, fapt confirmat și prin declarațiile martorilor oculari; 9 - în acțiunile inculpatului lipsesc elementele constituțiile ale infracțiunii; - neîntemeiat a fost respins atât de organul de urmărire penală cât și de instanța de judecată cererea apărării cu privire la efectuarea expertizei repetate medico-legală, or la materialele cauzei există mai multe rapoarte de expertiză care sunt contradictorii, iar pentru înlăturarea oricărui dubiu urma a fi efectuată o altă expertiză; - de către instanța de apel nu s-a luat în considerare faptul că în cadrul examinării cauzei în fond a fost audiat medicul legist Cuvșinov I., care a invocat anumite lucruri cu privire la lezarea ireparabilă a pretinsei cicatrice cauzate părții vătămate, din explicațiile căruia urmează că efectuarea unei intervenții chirurgicale plastice nu este obligatorie; - concluzia din raportul de expertiză medico-legală reținută de către instanța de apel este una îndoielnică din motiv că nu a fost atras la efectuarea expertizei medico-legale un chirurg maxo-facial sau un specialist în acest domeniu, limitându-se doar la mențiunea din fișa medicală de ambulatorie efectuată de un otorinolaringolog; - de către instanța de apel a fost ignorată jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, art. 6 CEDO, art. 26 Cod de procedură penală; - instanța de apel în mod neîntemeiat și-a întemeiat concluziile sale cu privire la vinovăția inculpatului pe un șir de probe și anume declarațiile martorilor Calin A., Scurtu Dumitru, Manița Marin, Drăgan Boris, Cernovschi Constantin, care nu au fost martori oculari a evenimentului accidentului rutier din 24.11.2010; - în cadrul cauzei penale au fost comise anumite încălcări de procedură penală de către organul de urmărire penală iar instanța de apel urma să țină cont la examinarea acestei cauze penale de aceste încălcări; - la efectuarea urmăririi penale privind o pretinsă infracțiune în comiterea căreia se bănuiește sau se învinuiește un colaborator SIS, aceasta ține de competența organului de urmărire penală a Procuraturii în special a organului Procuraturii militare conform prevederile legii vechi în vigoare la momentul comiterii infracțiunii, conform competenței procesuale nu era atribuită în competența celorlalte organe a Procuraturii. Potrivit art. 271 alin. 7 Cod de procedură penală, urma să existe o ordonanță a procurorului General sau a adjuncților lui cu privire la stabilirea acestei competențe și transmiterea cauzei penale pentru efectuarea urmăririi penale nu de către procuratura militară ci de către Procuratura mun. Chișinău, așa fel de ordonanță lipsind la materialele cauzei, iar procurorul mun. Chișinău nu a fost de competență să dispusă pornirea urmăririi penale; - ordonanța din 11.05.2011 prin care s-a dispus pornirea urmăririi penale în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, ordonanța din 19.10.2011 emisă de către procurorul în Procuratura mun. Chișinău Zanevici N prin care s-a dispus conexarea cauzelor penale, ordonanța din 30.12.2013 emisă de procurorul în Procuratura mun. Chișinău Stoicev D., prin care s-a dispus disjungerea materialelor în original și copii conform anexei din cauza penală nr. 2011028035 privind comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal de către Galan Nicolae și ordonanțele de prelungirea termenului urmăririi penale în cauza penală nr. 2011028035 emise după conexarea cauzelor penale la 19.10.2011 și în cauza 10 penală ne. 2011028058 emisă după pornirea urmăririi penale ulterior după disjungerea materialelor în procedură penală separată emise de procurorii Zanevici N., și Stoicev D., sunt nule fiind emise de către un organ al procuraturii neîmputernicit prin lege cu efectuarea unor acțiuni de urmărire penală, în situația când era competent un alt organ al procuraturii și nu există nici o ordonanță a Procurorului general sau a adjunctului privind stabilirea competenței de la Procuratura militară care exista ca organ de drept la acel moment la Procuratura mun. Chișinău care în viziunea apărării era obligată să transmită cauza penală Procuraturii militare sau Procuraturii Generale pentru a fi stabilită competența; - procesul -verbal fără dată privind predarea informației în cadrul măsurilor operative de investigație „culegerea informației de la instituțiile de comunicații electronice” este nul din motiv că nu conține în el data, luna, anul întocmirii lui nu conține semnătura reprezentantului organului de urmărire penală sau a specialistului IT, la materialele cauzei nu a fost anexată încheierea judecătorului de instrucție emisă în această privință; - prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 24.03.2011 de către judecătorul de instrucție a fost dispusă admiterea demersului de autorizare a ridicării descifrărilor apelurilor telefonice abonați pentru perioada 24.11.2010-23.03.2011, încheierea fiind nulă din motiv că nu este indicat numărul dosarului din instanța de judecată, iar numele și prenumele judecătorului a fost înscris în încheiere cu stiloul, fapt ce presupune că nu a avut loc nici o ședință de judecată la examinarea demersului procurorului, iar demersul a fost depus în instanța de judecată de un procuror neîmputernicit în mod legal; - procesul -verbal de examinare din 24.03.2011 și ordonanța de recunoaștere și anexare la cauza penală sunt nule în temeiul art. 251 Cod de procedură penală, ca fiind întocmite de un organ al procuraturii ce nu dispune de competență să efectueze urmărirea penală în această cauză; - aceste acțiuni procesuale au fost efectuate în cadrul unei alte cauze penale ce au fost pornită anterior pe cauza penală nr. 2011028058 ce se examinează de instanța de judecată, precum și urmează să existe încheierea judecătorului de instrucție care ar permite folosirea unor descifrări a apelurilor telefonice obținute în cadrul unei cauze penale în o altă cauză penală, încheiere care nu există la materialele cauzei; - ordonanța de ridicare din 23.03.2011 de la SA „Orange” Î.M și demersul din 23.02.2011 prin care s-a solicitat autorizarea descifrărilor telefonice la cele 2 numere de telefoane sunt nule în temeiul art. 251 Cod de procedură penală; - organul de urmărire penală nu a fost sesizat în modul prevăzut de legislație; - se invocă nulitatea celorlalte acte și acțiuni procesuale efectuate și întocmite în temeiul și ulterior ordonanței de pornire a urmăririi penale, acțiuni care sunt afectate de nulitate în temeiul art. 1, 7, 63 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală; 11 - sunt nule procesele- verbale de recunoaștere a părții vătămate, de audiere a acesteia, sunt nule procesele-verbale de audiere a martorilor Danilova A., Cerchez V., Vulpe I., Ciobanu V., Pulcinschii D., Rîmari Gh., Galan B., Borisova M., este nulă și ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit a lui Galan Nicolae din 26.02.2012 și cea de punere sub învinuire din 24.06.2012, procesul verbal de confruntare din 25.10.2014 între Ivanciuc Felicia și Galan Nicolae, ordonanța din 29.01.2014 privind completarea acuzării, din motiv că organul de urmărire penală nu a fost competent; - în conținutul deciziei instanței de apel nu se conțin nici un răspuns la argumentele invocate de partea apărării cu privire la nulitatea probelor, în asemenea situație s-a impus emiterea unei sentințe de încetare a procesului penal de către instanța de fond art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală; - instanța de apel respingând argumentele părții apărării cu privire la necesitatea menținerii sentinței de achitare a inculpatului, la nulitatea anumitor probe și acte procesuale în cadrul acestei cauze penala, nu a prezentat spre susținerea concluziei sale de respingere a acestor argumente careva motivare juridică necesară; - în cazul cînd condamnatul în propriul recurs sau apărătorul în interesele condamnatului solicită casarea deciziei instanței de apel afectată de un viciu fundamental, cu menținerea sentinței de achitare sau încetare legal adoptată de prima instanță, instanța de recurs nu este în drept să dispună rejudecarea cauzei în favoarea părții acuzării în ordine de apel ( cauza Cravcenco c. Moldovei hotărârea din 15.01.2008); - starea de fapt reținută și de drept stabilită de prima instanță este în concordanță cu circumstanțele și probele administrate relevante și analizate în sentință, sentința primei instanțe fiind legală și întemeiată; - este neîntemeiată concluzia instanței de apel la capitolul admiterii acțiunii civile, deoarece aceasta urma a fi examinată potrivit regulilor de procedură civilă în special în baza prevederilor art. 118, 119 și 121 Cod de procedură civilă; - nu a fost probată legătura de cauzalitate dintre pretinsele vătămări corporale cauzate părții vătămate în urma accidentului rutier și pretinsele cheltuieli calculate și prezentate ca fiind suportate de către aceasta; - nu există nici un motiv sau temei legal pentru a dispune încasarea prejudiciului moral în favoarea părții vătămate, deoarece inculpatul Galan Nicolae nu a comis fapta prejudiciabilă, nu a atentat nici la un drept nepatrimonial al părții vătămate sau la alte careva drepturi ale acesteia; - decizia instanței de apel în partea admiterii acțiunii civile nu cuprinde careva motive întemeiate în sprijinul concluziilor în această parte.

La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care a pledat pentru inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit neîntemeiat, invocând faptul că instanța de apel în strictă conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală a verificat, s-a pronunțat și a apreciat fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, 12 utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor. Menționând faptul că argumentele aduse de recurent în motivarea acestei viziuni sunt declarative și nu confirmă ilegalitatea ordonanței de pornire a urmăririi penale. 5.1. La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință avocatul Catana Eugeniu în numele părții vătămate Ivanciuc Felicia care a invocat faptul că recursul declarat este unul neîntemeiat, poartă un caracter declarativ, motivele invocate de recurent au fost obiect de cercetare în cadrul examinării cauzei în instanța de judecată, cu luarea deciziilor corespunzătoare în baza legii. Recursul declarat nu se încadrează în temeiurile stipulate de prevederile art. 427 Cod de procedură penală, urmând a fi respins ca inadmisibil.

Judecând recursul ordinar în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit constată că acestea urmează a fi admis din următoarele considerente. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen. Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul, să caseze total hotărârea atacată și să mențină hotărârea primei instanțe, cînd apelul a fost greșit admis. Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. În sensul prevederilor din art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atît în fapt, cît și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea superficială sau motivarea în termeni vagi- evazivi, reprezintă motiv de casare. Colegiul penal lărgit mai menționează că recurentul, drept temeiuri pentru declararea recursului a indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), pct. 8), pct. 11) Cod de procedură penală, cazurile cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, există o cauză de înlăturare a răspunderii penale. 13 Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit reține că temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și-a găsit confirmarea în cauza dată, în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar motivele invocate în recursul declarat se acceptă în partea în care se critică decizia instanței de apel în latura condamnării inculpatului Galan Nicolae în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, iar temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8) și pct. 11) Cod de procedură penală, nu s-au confirmat în prezenta speță, fiind invocate declarativ de către recurent. Colegiul penal lărgit notează că din analiza materialelor cauzei, rezultă cert că prima instanță a apreciat obiectiv prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării lor, cumulul de probe administrat la urmărirea penală și examinat în ședința de judecată a primei instanțe, descrise și în sentință (f.d.118-148, vol. V), corect a adoptat soluția de achitare a lui Galan Nicolae în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat. În acest sens, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel greșit a admis apelurile declarate de către procuror și avocatul Catana Eugeniu în numele părții vătămate Ivanciuc Felicia, a casat sentința și l-a condamnat pe Galan Nicolae în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, aplicându-i o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani. Dispunând conform art. 90 Cod penal, suspendarea executării pedepsei aplicate cu stabilirea unui termen de probațiune de 4 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani. Cu admiterea acțiunii civile înaintată de partea vătămată Ivanciuc Felicia, încasând din contul inculpatului Galan Nicolae în beneficiul părții vătămate Ivanciuc Felicia a sumei de 128 504 lei cu titlu de prejudiciu material și a sumei de 200 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Prin urmare, Colegiul penal lărgit concluzionează că la argumentarea soluției, instanța de apel a apreciat unilateral probele administrate la dosar, acordând o valoare prioritară declarațiilor părții vătămate Ivanciuc Felicia și a martorului Călin Anatol, Ivanciuc Viorelia, ultimii nu au fost martori oculari al accidentului, a martorilor Scurtu Dumitru, Manița Marin, Rîmari Ghenadie, Marina Ion, Bîrnaz Veaceslav, care fiind audiați în cadrul ședinței de judecată în prima instanță, au declarat date cu privire la comiterea accidentului rutier, însă nu au confirmat faptul că la momentul comiterii infracțiunii la volanul automobilului se afla inculpatul Galan Nicolae, aceste declarații fiind apreciate corect critic de prima instanță, în detrimentul probelor administrate de partea acuzării – martorii oculari ai accidentului Vulpe Iurie, Cernovschi Constantin, Borisova Marina, Perepicica Vadim, precum și a declarațiilor martorului Marina Ion care fiind audiați în prima instanță sub jurământ (f.d. 84-90, 93-95, 100-105, 112-114, 115-116 Vol. V), au declarat că după tamponarea lui Ivanciuc Felicia din automobilul de model 14 „Mitsubishi Lancer” a coborât un bărbat în vârstă de 40-50 ani, care corespunde cu vârsta lui Galan Boris, și care la momentul audierii lor în cadrul ședinței de judecată nu era prezent în sala de judecată, fapt ce indică că infracțiunea nu a fost comisă de către Galan Nicolae, iar instanța de apel nu a adus careva motive indiscutabile de respingere a valorii probatorii a acestor probe, condamnându-l neîntemeiat pe Galan Nicolae de comiterea faptei imputate, fiind total ignorate declarațiile permanente a martorului ocular Borisova Marina. Colegiul penal lărgit consideră necesar de a face o precizare substanțială, și anume că, după investirea instanței cu soluționarea în fond a cauzei, părților trebuie să le fie asigurate toate garanțiile unui proces echitabil, prin urmare dacă apelul constituie o continuare a judecării fondului cauzei, acestea sunt valabile și pentru instanța dată. Totodată, urmează a se consemna că, procedura de examinare a apelului, după o hotărâre de achitare pronunțată de prima instanță prezintă unele particularități aparte. În acest sens, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană, așa cum acestea au fost interpretate și aplicate, și prevederile art. 415 alin. (21 ) Cod de procedură penală, potrivit cărora după o hotărâre de achitare pronunțată de prima instanță, instanța de apel nu poate dispune condamnarea persoanei fără audierea acesteia în ședința de judecată a instanței de apel, precum și fără audierea martorilor acuzării, respectând în același timp dreptul la apărare a inculpatului. Bazat pe cele ce preced, Colegiul penal lărgit evidențiază că, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre prin care constată vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii imputate prin rechizitoriu, bazându-se exclusiv pe actele și lucrările primei instanțe, în temeiul cărora s-a dispus achitarea acestuia. Or, după o hotărâre de achitare pronunțată de prima instanță, acuzatorul de stat este obligat în instanța de apel să solicite o nouă audiere atât a inculpatului, cât și a martorilor acuzării, declarațiile cărora sunt probe în acuzare. În particular, în atare situații administrarea mijloacelor de probă se desfășoară după regulile generale prevăzute pentru prima instanță, fiind aplicat principiul nemijlocirii, ce permite instanței să perceapă direct faptele și împrejurările relatate de părți sau martori, precum și reacțiile acestora la întrebările adresate. În general, pentru corectitudinea judecării prezentei cauze, este imperios de a supune analizei și aprecierii toate probele acumulate în dosar. De altfel, în cadrul cercetării judecătorești se administrează probe anume pentru lămurirea faptelor și împrejurărilor importante, sub toate aspectele, în condiții de nemijlocire, publicitate și contradictorialitate, în scopul perceperii directe a probelor de către instanța de judecată pentru formularea opiniei referitor la vinovăția persoanei trimise în judecată. Or, atunci când unei persoane i se reproșează săvârșirea unei fapte penale și i se aduce o acuzație, aceasta trebuie să fie bazată pe probe pertinente, veridice și concludente care ar dovedi, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă anume de inculpat. 15 Având în vedere circumstanțele evidențiate, instanța de recurs statuează că, garanțiile consacrate în art. 6§1 din Convenție includ obligația instanțelor judecătorești naționale de a motiva cu suficientă claritate deciziile sale (H. c. Belgiei, §53 din 30.11.1987). O decizie motivată demonstrează părților că au fost cu adevărat auzite de către instanță în proces. Analizând conținutul deciziei contestate, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel nu a ținut cont de dispozițiile legale pertinente în acest sens și nu a audiat nemijlocit toți martorii acuzării a căror declarații, în opinia instanței de recurs, au influențat în mod direct soluționarea acestei cauze, prin aceasta încălcând dispoziția art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală. Studiind materialele cauzei Colegiul penal lărgit a constatat că nemijlocit în instanța de apel au fost audiați: partea vătămată Ivanciuc Felicia, martorii Ivanciuc Viorelia, Călin Anatol, Drăgan Boris, fiind omisă audierea celorlalți martori inclusiv a apărării, declarațiile cărora au fost puse la baza sentinței de achitare și pe care instanța de apel le-a apreciat critic fără a le examina și a aduce o motivare plauzibilă în acest sens, încălcând dreptul la apărare a inculpatului. Mai mult, după cum urmează din procesul-verbal al ședinței de judecată din cadrul instanței de apel din 12.09.2018 (f.d. 198-201, vol. V), de către avocatul inculpatului Galan Nicolae a fost înaintat un demers prin care s-a solicitat audierea pe viu a martorilor: Galan Boris, Borisova Marina, Vulpe Iurie, Perepecico Vadim, demers care fără o motivare plauzibilă a fost respins. Totodată de către avocatul părții -vătămate Ivanciuc Felicia și de către acuzatorul de stat a fost înaintat la fel un demers cu privire la audierea martorilor Scurtu Dumitru și Manța Marin care a fost admis de către instanța de apel. Colegiul penal lărgit remarcă faptul că, respingând nemotivat cererea apărării prin care s-a solicitat audierea martorilor acuzării și admițând totodată cererea acuzatorului de stat susținută de către partea vătămată și avocatul acesteia cu privire la audierea martorilor în instanța de apel, instanța de apel nu a asigurat respectarea dreptului la un proces echitabil, încălcând astfel și principiul egalității armelor garantat de art. 6 paragraf 1 și 3 lit. d) din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Este de menționat faptul că, în partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a reflectat conținutul declarațiilor martorilor Galan Boris, Borisova Marina, Vulpe Iurie, Perepecico Vadim, redând cu exactitate conținutul acestora și apreciindu-le critic, fără a dispune audierea acestora pe viu, omițând de a le corobora cu celelalte probe cercetate de prima instanță conform cerințelor prevăzute de art. 366 – 373 Cod de procedură penal, apreciate corect de prima instanță prin prisma art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, din analiza cărora prima instanță just a concluzionat că nu inculpatul Galan Nicolae era la volanul automobilului și că nu el a comis accidentul rutier în urma căruia a suferit partea vătămată Ivanciuc Felicia. 16 În același timp, se observă că declarațiile martorilor oculari: Galan Boris, Borisova Marina, Vulpe Iurie, Perepecico Vadim au fost puse de către prima instanță la baza sentinței de achitare în privința lui Galan Nicolae, iar instanța de apel fără a le examina nemijlocit le-a apreciat critic. În condițiile în care, instanța de apel a procedat la o nouă interpretare a declarațiilor martorilor, pe care nu i-a audiat „in personam”, rămâne de reținut că Galan Nicolae a fost condamnat pe baza acelorași mărturii care i-au fost suficiente primei instanțe pentru a se îndoi de acuzațiile aduse acestuia și pentru a motiva achitarea în privința lui. În cazuri similare celor disputate și în prezenta speță, Colegiul penal lărgit atrage atenția că CtEDO în repetate rânduri a statuat că drepturile apărării au fost “sensibil reduse” din cauza că persoana a fost condamnată doar pe baza mărturiilor pe care alte instanțe le-au considerat insuficiente, fără a-i audia din nou pe martori, aceleași motive au stat și la baza constatării despre încălcarea dreptului la apărare. (a se vedea în acest sens și Hotărârea CtEDO din 8 noiembrie 2016 cauza Gutău împotriva României). Este indubitabil că, prerogativa de a aprecia pertinența unei „oferte de probă”, inclusiv celei făcute de martori, a aparținut instanței de apel, care trebuia să argumenteze faptul necitării și neaudierii nemijlocite a martorilor respectivi a apărării, confirmând prin aceasta echitatea procedurii de judecare a cauzei în procedura de apel. În contextul dat, se insistă pe faptul că lipsa unui motiv serios care să justifice neprezentarea unui martor pentru acuzare - achitare, constituie un element important în ceea ce privește evaluarea caracterului echitabil de ansamblu al acestui proces, un astfel de element este susceptibil să încline balanța în favoarea constatării despre încălcarea iremediabilă a art. 6§1 și 3 lit. d) din Convenție. Colegiul penal consideră necesar să specifice faptul că corect au fost puse la baza sentinței de achitare a inculpatului Galan Nicolae: declarațiile inculpatului Galan Nicolae, declarațiile martorilor Galan Boris, Borisova Marina, Cernovschi Constantin, Perepicica Vadim, Marina Ion, care fiind în coroborare cu celelalte probe cum ar fi procesul-verbal contravențional din 24.11.2010 pe numele lui Galan Boris (f.d. 111, Vol. I), certificat de accident rutier ( f.d. 113, Vol. I), schema accidentului rutier ( f.d. 114-115, V. I), procesul -verbal de cercetare la fața locului din 24.11.2010, cu anexa imaginilor foto (f.d. 115-118, V.I), procesul verbal de examinare și verificare a stării tehnice a unității de transport din 24.11.2010 ( f.d. 119-120, V.I), au demonstrat indubitabil că accidentul rutier nu a fost comis de către inculpatul Galan Nicolae. Instanța de recurs apreciază ca fiind corecte concluziile instanței de fond referitor la aprecierea declarațiilor părții – vătămate Ivanciu Felicia, or acestea pe parcursul examinării materialului contravențional, a urmăririi penale cât și examinării cauzei au fost contradictorii, astfel aceasta în cadrul ședinței de judecată a declarat că în urma impactului a avut amnezie temporară care a durat câteva luni, confirmând și faptul că are miopie, fiind audiată peste jumate de an după accidentul rutier nu a putut declara cine s-a aflat la volanul automobilului care a tamponat-o, iar după 3 ani de la accidentul rutier a comunicat 17 date și circumstanțe concrete cu privire la persoana șoferului ce evident trezește incertitudine în comparație cu declarațiile permanente ale martorului ocular Borisova Marina. Mai mult Colegiul penal lărgit remarcă faptul că pentru a fi înlăturate toate divergențele apărute între declarațiile date de către partea vătămată Ivanciuc Felicia, inculpatul Galan Nicolae și martorul Galan Boris, de către organul de urmărire penală a fost efectuată confruntarea între Ivanciuc Felicia și Galan Nicolae precum și între Ivanciuc Felicia și Galan Boris, ( f.d. 55-64, Vol. II), astfel în cadrul audierii părții vătămate din 09.06.2011 (f.d. 61, Vol. I) aceasta a declarat că de ea la spital sa apropiat un bărbat de vârstă aproximativ de 50 de ani care s-a prezentat ca șoferul automobilului de model Mitsubishi care a accidentat-o, iar în cadrul confruntării cu Galan Boris, partea vătămată a declarat că nu îl cunoaște pe acesta, iar la întrebarea procurorului dacă își amintește să se fi apropiat cineva în afară de medici, după ce a fost internată în spitalul de urgență aceasta a declarat că „ da, sa apropiat tata și mai târziu deja celelalte rude.” Corect de către instanța de fond au fost apreciate critic și declarațiile martorului Călin Anatol, deoarece acesta nu a fost la locul accidentului rutier, relatând situația din spusele unei vânzătoare care la acel moment lucra la el, aceste declarații corect nu au fost puse la baza sentinței or au fost obținute dintr-o sursă care este imposibil de a o verifica în ședința de judecată (art. 94 alin. 1 pct. 6 Cod de procedură penală). Un alt moment care trezește dubii asupra veridicității declarațiilor date de către partea-vătămată Ivanciuc Felicia constă în faptul că, la toate etapele de audiere a declarat că până la traversarea intersecției aceasta a procurat pop corn pe care îl ținea în mână, însă nici unul din martori care au fost audiați nu au făcut careva declarații referitor la acest fapt, mai mult nici în schema accidentului rutier ( f.d. 114-115 Vol. I) nici în procesul verbal de cercetare la fața locului ( f.d. 116, Vol. I) nu a fost consemnat acest fapt. Cu referire la declarațiile unicului martor ocular al acuzării Dragan Boris ( Vol. IV, f.d. 113, Vol. V. f.d. 100-101, 191), Colegiul penal lărgit constată că, acest martor a fost depistat în urma unei consultații juridice de către avocat, care reprezenta partea vătămată și tot el i-a propus să vină să depună mărturii. El nu-l poate recunoaște pe șofer, nu l-a recunoscut în instanță pe inculpat, dar declară numai despre vîrsta șoferului „care ar fi avut 30-35 ani”. Reieșind din conținutul acestor declarații nu se identifică că inculpatul Galan Nicolae s-a aflat la volan și a comis accidentul rutier incriminat inculpatului. Neîntemeiat instanța de apel a pus la baza deciziei de condamnare descifrările telefonice ale apelurilor transmise de compania „Orange”, precum și declarațiile făcute de Bîrnaz Veaceslav, or, acesta a declarat că descifrările nu prezintă o informație totalmente certă, iar descifrările convorbirilor telefonice nu indică asupra faptului că anume Galan Nicolae se afla la momentul comiterii accidentului la volanul automobilului Mitsubishi. În consecință, în urma celor menționate mai sus, Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de apel a pronunțat o hotărâre contradictorie și nemotivată, contrară prevederilor art. 6 a Convenției Europene a Drepturilor Omului, or, jurisprudența CtEDO indică faptul 18 că, „… rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Mai mult, o decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum și posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs. Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public al administrării justiției. Dreptul de a fi auzit, prin urmare, include nu doar posibilitatea de a prezenta argumente instanței, dar de asemenea obligația corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse (cauza Fomin v. Moldovei din 11 octombrie 2011, nr. 36755/06). De asemenea, Colegiul penal lărgit în respectarea Convenției Europene a drepturilor omului, sub aspectul art. 6, impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit constatând temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, consideră că decizia instanței de apel urmează a fi casată total, cu menținerea sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 16 martie 2018 prin care inculpatul Galan Nicolae XXX a fost achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. 3 lit. a) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat. Cu respingerea acțiunii civile înaintată de către Ivanciuc Felicia către inculpat.

Conducându-se de prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, DECIDE : Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Coptu Sergiu în numele inculpatului Galan Nicolae, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie 2018 în cauza penală privindu-l pe Galan Nicolae XXX cu menținerea sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 16 martie 2018 în aceeași cauză, prin care inculpatul Galan Nicolae XXX a fost achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. 3 lit. a) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat. S-a respins acțiunea civilă înaintată de către Ivanciuc Felicia către inculpat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 08 august 2019. Președinte Timofti Vladimir Judecători Toma Nadejda Țurcan Anatolie Cobzac Elena Boico Victor 19