2ra-1104/13 — Încasarea sumei neexecutate, dobînzii şi prejudiciului moral

dosarul nr. 2ra-1104/13 prima instanţă: Ion Timofei instanţa de apel: Nelea Budăi, Maria Guzun, Nicolae Craiu DECIZIE 15 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iurie Şumcov, Ion Corolevschi Iuliana Oprea, Nicolae Clima examinând recursul declarat de către Andrei Josan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andrei Josan împotriva Ministerul Finanţelor, intervenient accesoriu Banca comercială „InvestPrivatBank” în proces de lichidare cu privire la încasarea sumei neexecutate, dobânzii şi prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 octombrie 2012, prin care a fost admis apelul şi casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani, municipiul Chişinău din 28 iunie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial c o n s t a t ă La 06 februarie 2013, Andrei Josan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor, intervenient accesoriu Banca comercială „Investprivatbank” în proces de lichidare cu privire la încasarea sumei neexecutate, dobânzii şi prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că la data de 23 noiembrie 2000 prin hotărârea Judecătoriei sect. Rîşcani mun. Chişinău s-a dispus încasarea din contul lui Groza Aurel în favoarea lui Josan Andrei a pagubei materiale pricinuite în sumă de 124 942,29 MDL. Această hotărâre nu a fost contestată, astfel, devenind irevocabilă. Totodată, indica reclamantul că a fost eliberat titlu executoriu, depus spre executare silită la Oficiul de Executare sect. Rîşcani. În temeiul încheierii Oficiul de Executare sect. Rîşcani din 23 martie 2001, în contul achitării parţiale a datoriei, reclamantului i-a fost transmis în natură automobilul accidentat Mercedes a.f. 1989, care aparţinea debitorului Aurel Groza, hotărîrea Judecătoriei sect.

Rîşcani mun. Chişinău din 23 noiembrie 2000 fiind executată parţial. Menţionează reclamantul că neavând nici o informaţie despre mersul executării silite, la 24 februarie 2010, a depus o cerere la Oficiul de Executare Rîşcani, prin care a solicitat informaţii referitor la procedura de executare nr. c/3- 1123/01. Prin scrisoarea din 11 mai 2010 Oficiul de Executare Rîşcani l-a informat, că procedura respectivă nu s-a păstrat în arhiva oficiului.

Ulterior, la o nouă adresare, Oficiul de Executare Rîşcani, prin scrisoarea din 03 iunie 2010, i-a confirmat că titlul executoriu nr. 2-590/00, prin care s-a dispus încasarea din contul lui Aurel Groza în favoarea lui Andrei Josan a pagubei materiale pricinuite în sumă de 124 942,29 MDL a fost executat şi anume o parte a sumei de 51580 MDL au fost depuşi pe contul de depozit al oficiului la 11 august 2006. Susţine reclamantul, că Oficiul de Executare Rîşcani, contrar obligaţiunilor stabilite de art.79 lit. a) CE (în redacţia anului 2004), nu 1-a înştiinţat despre încetarea procedurii de executare odată cu achitarea sumei de 51 580 lei, care a fost depusă la contul de depozit al oficiului încă la 11 august 2006 şi respectiv nu i-a achitat această sumă.

Prin scrisoarea din 11 iunie 2010, a solicitat eliberarea sumei de 51 580 MDL aflaţi la contul Oficiului de Executare, însă prin răspunsul din 14 septembrie 2010, Oficiul de Executare Rîşcani a recunoscut existenţa sumei şi a refuzat achitarea, pe motiv, că se află la contul de depozit deţinut la Banca comercială „Investprivatbank” în proces de lichidare. La începutul lunii octombrie 2010 a depus o petiţie la Ministerul Justiţiei al RM, prin care a solicitat soluţionarea situaţiei create în vederea achitării sumei de 51580 MDL, aflaţi la contul de depozit al Oficiului de Executare Rîşcani cu sancţionarea persoanelor vinovate, la care, prin răspunsul nr. J-1308 din 19 noiembrie 2010, i-a fost recomandat să se adreseze în instanţa de judecată.

Consideră reclamantul, că neexecutarea hotărîrii Judecătoriei sect. Rîşcani mun. Chişinău din 23 noiembrie 2000 de către Oficiul de Executare sect. Rîşcani, constituie un atentat direct la drepturile şi libertăţile sale prevăzute de Constituţia RM, Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi în special la dreptul de proprietate şi la un proces echitabil prevăzute de art.6 al. 1, art. 1 Protocolul nr.l la Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. Invocă prevederile art.5 alin.4), art. 7 al. 6), art.l 1 lit. a), art. 13 al. 1) şi 4), art. 26 al. 1) ale Legii cu privire la sistemul de executare silită.

Având, în vedere faptul, că la data de 01 iulie 2011 a întrat în vigoare Legea nr. 87 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, consideră, că aceasta este aplicabilă direct în speţă cît şi practica CEDO. Mai invocă reclamantul prevederile art. 2 alin. (4) şi (7) din Legea nr. 87 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. Menţionează reclamantul că, conform art. 585 CC, în cazul în care, conform legii sau contractului, obligaţia este purtătoare de dobîndă, se plăteşte o dobîndă egală cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei dacă legea sau contractul nu prevede o altă rată.

Conform art. 619 al. (1), (2) CC, obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. Dobîndă de întîrziere reprezintă 5% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 CC al RM, dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Solicită Andrei Josan încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova a sumei de 51 580 MDL cu titlu de sumă neexecutată silit în urma pronunţării hotărârii judecătoreşti irevocabile, a sumei de 52 579 MDL cu titlu de dobîndă de întîrziere, a sumei de 200 000 MDL cu titlu de prejudiciu moral şi a cheltuielilor de judecată legate de asistenţa juridică în sumă de 10 000 MDL. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 28 iunie 2012 acţiunea a fost admisă parţial.

De la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor s-a încasat în beneficiul reclamantului suma de 51580 lei ca parte neexecutată a hotărîrii judecătoreşti, suma de 52579 lei cu titlu de dobîndă de întîrziere, 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi 10 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 octombrie 2012, a fost admis apelul declarat de Ministerul Finanţelor şi casată hotărârea primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. La 06 februarie 2013, Andrei Josan a declarat recurs împotriva hotărârii instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului recurentul a invocat, că hotărârea instanţei de apel este ilegală, neîntemeiată, bazată pe interpretarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material. Reieşind din faptul că Băncii comerciale „Investprivatbank” i s-a retras licenţa la 22 iunie 2009, iar suma debitoare restantă în cuantum de 51 580 MDL a fost depusă pe contul de depozit al Oficiului de executare la 11 august 2006, consideră recurentul că în toţi aceşti 3 ani putea să-şi ridice banii, dacă era informat de organele de stat abilitate, în consecinţă, până în ziua de azi hotărârea de judecată nu este executată. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Andrei Josan, întemeiat şi care urmează a fi admis, casată hotărârea instanţei de apel şi menţinută hotărârea primei instanţe,din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu prevederile art. 1 din Codul de executare, procedura de executare are sarcina de a contribui la realizarea drepturilor creditorilor recunoscute printr-un document executoriu prezentat spre executare, în modul stabilit de lege. În scopul îndeplinirii acestor sarcini, legislaţia privind executarea stabileşte competenţa executorului judecătoresc, modul şi condiţiile de executare silită a documentelor executorii.

Conform prevederilor art. 10 alin. (1) şi (2) CE, executarea silită reprezintă un ansamblu de măsuri, prevăzute de prezentul cod, prin care creditorul realizează, prin intermediul executorului judecătoresc, cu concursul organelor de stat abilitate, drepturile sale, recunoscute printr-un document executoriu, dacă debitorul nu-şi îndeplineşte benevol obligaţiile. Executarea silită începe prin sesizarea executorului judecătoresc în condiţiile legii şi se efectuează prin orice formă prevăzută de codul de executare, simultan sau succesiv, pînă la realizarea dreptului recunoscut prin documentul executoriu, pînă la achitarea dobînzilor, a penalităţilor sau a altor sume, acordate potrivit legii, precum şi a cheltuielilor de executare.

Potrivit art. 21 alin. (1) CE, unica persoană autorizată să efectueze executarea silită a documentelor executorii este executorul judecătoresc. În temeiul art. 22 alin. (2) CE, executorul judecătoresc este obligat să întreprindă măsurile prevăzute de lege pentru executarea operativă a documentelor executorii şi să explice participanţilor la procesul de executare drepturile şi obligaţiile lor.

Concomitent, în temeiul art. 44 CE, în procesul executării, părţile au dreptul: a) să ia cunoştinţă de materialele procedurii de executare; b) să facă extrase şi copii de pe materialele procedurii de executare; c) să depună cereri şi demersuri; d) să participe la actele de executare; e) să-şi prezinte argumentele şi considerentele asupra tuturor chestiunilor; f) să dea executorului judecătoresc explicaţii verbale şi scrise; g) să facă obiecţii împotriva cererilor, argumentelor şi considerentelor celorlalţi participanţi la procedura de executare; h) să solicite recuzarea executorului judecătoresc; i) să încheie tranzacţii; j) să se expună asupra apartenenţei şi valorii bunurilor urmărite; k) să conteste actele executorului judecătoresc; l) să exercite alte drepturi prevăzute de legislaţie.

În tot cursul executării silite, creditorul şi debitorul pot conveni, sub supravegherea executorului judecătoresc, ca executarea să se efectueze, total sau parţial, numai asupra veniturilor băneşti ale debitorului sau ca stingerea obligaţiei să se facă în alt mod permis de lege. Debitorul este obligat să execute documentul executoriu, să declare în scris, pe propria răspundere, executorului judecătoresc, la solicitarea acestuia, toate veniturile, drepturile de creanţă deţinute şi bunurile sale, inclusiv cele care se află în proprietate comună pe cote-părţi, în devălmăşie sau care sînt gajate, precum şi locul aflării lor. Aceeaşi obligaţie revine şi conducătorilor, contabililor şi fondatorilor persoanei juridice debitor.

Nerespectarea acestei obligaţii atrage răspunderea prevăzută de lege. Debitorul ale cărui bunuri au fost sechestrate anterior este obligat să aducă la cunoştinţă executorului judecătoresc care sechestrează aceleaşi bunuri existenţa sechestrului anterior şi organul (persoana) care l-a aplicat, predînd executorului o copie de pe procesul-verbal de sechestru. Creditorul este obligat să acorde executorului judecătoresc sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinire a executării silite, punîndu-i la dispoziţie şi mijloacele necesare în acest scop. Părţile sînt obligate să respecte întocmai cerinţele legislaţiei privind executarea.

Astfel, reieşind din acest articol, creditorul nu are obligaţia de a solicita sistematic executorului judecătoresc informaţii referitor la etapa la care se află procedura de executare, dar potrivit alin. (5), să acorde executorului judecătoresc sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinire a executării silite, punîndu-i la dispoziţie şi mijloacele necesare în acest scop. Din materialele dosarului, se constată că instanţa de apel invocă precum că recurentul a fost informat de către Oficiul de Executare Rîşcani, municipiul Chişinău despre faptul că suma debitoare restantă în cuantum de 51580 MDL se află pe contul de depozit al entităţii, deţinut la banca comercială „InvestPrivatBank”, în proces de insolvabilitate şi că suma va fi eliberată recurentului după ce va fi transferată la banca comercială „Moldinconbank”.

Totodată, menţionează instanţa de apel, că din scrisoare Ministerului Justiţiei din 19 noiembrie 2010, rezultă că recurentul din motive necunoscute nu s-a prezentat să primească delegaţia pe suma nominalizată şi urmare a retragerii licenţei Băncii comerciale „InvestPrivatBank” prin hotărârea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare nr. 30/1 din 22 iunie 2009, suma de 51580 MDL a fost blocată în cont, până în prezent. Menţionează Curtea de Apel Chişinău că neexecutarea parţială a documentului executoriu este determinată de starea de insolvabilitate a instituţiei financiare şi, prin urmare, statul nu poate fi obligat să răspundă pentru un debitor privat, în caz de insolvabilitate a acestuia, în măsura în care în procedura de executare, executorul judecătoresc şi-a exercitat activ atribuţiile în vederea executării hotărârii judecătoreşti.

În acest context, Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră incorectă concluzia instanţei de apel, având în vedere faptul că statul are obligaţia pozitivă să organizeze un sistem de executare al hotărârilor judecătoreşti care să fie efectiv atât în drept, cât şi în practică şi care să asigure executarea acestora fără întârzieri necuvenite. Executarea silită se efectuează pînă la realizarea dreptului recunoscut prin documentul executoriu, pînă la achitarea dobînzilor, a penalităţilor sau a altor sume, acordate potrivit legii, precum şi a cheltuielilor de executare. Mai mult, art. 66 din Codul de executare, statuează că intentarea, amînarea, suspendarea şi încetarea executării silite, eliberarea sau distribuirea sumelor obţinute din executare, aplicarea şi ridicarea măsurilor de asigurare a executării, alte măsuri prevăzute de lege se dispun de executorul judecătoresc prin încheiere.

Încheierea executorului judecătoresc este executorie de drept din momentul emiterii şi poate fi contestată, în termen de 10 zile de la data comunicării, în instanţa de judecată în a cărei rază teritorială biroul executorului judecătoresc îşi are sediul sau, în cazul municipiului Chişinău, în instanţa de judecată în a cărei circumscripţie camera teritorială a executorilor judecătoreşti a stabilit competenţa teritorială a executorului judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Concomitent, potrivit art. 67 CE, actele executorului judecătoresc se trimit destinatarului prin poştă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, sau prin orice alt mijloc care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui (telegramă, fax, email etc.) ori se înmînează personal destinatarului ori altor persoane indicate la alin.(2) de către executorul judecătoresc din oficiu sau la cererea părţii interesate.

În cazul absenţei destinatarului persoană fizică, documentele menţionate la alin.(1) se înmînează unui membru adult al familiei lui, rudelor, afinilor acestuia sau unei persoane care locuieşte cu destinatarul, unei persoane cu funcţie de răspundere din primărie sau preşedintelui asociaţiei locatarilor de la domiciliul destinatarului, pentru a i se transmite lui. Persoana care a primit documentele este responsabilă de transmiterea sau de comunicarea lor neîntîrziată destinatarului, răspunde pentru prejudiciile cauzate prin necomunicarea sau prin comunicarea tardivă a actelor. Documentul se consideră înmînat destinatarului la data indicată în avizul de primire. În cazul persoanei juridice, documentele se expediază pe adresa ei juridică şi se consideră recepţionate la data intrării lor în sediu sau la data înmînării lor unui angajat din administraţie, din oficiul sau din secretariatul debitorului pentru a fi transmise destinatarului.

În cazul în care înmînarea actului executorului judecătoresc către persoanele indicate la alin.(2) şi (3) nu a fost posibilă, actul va fi comunicat prin publicare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Atît destinatarul, cît şi persoana care a primit documentele pentru a le transmite semnează şi restituie avizul de primire. Refuzul de a primi actele executorului judecătoresc se atestă de către executorul judecătoresc în proces-verbal. Acest fapt însă nu împiedică efectuarea actelor de executare.

Termenul de contestare curge de la data indicată în avizul de primire, în confirmarea transmiterii documentului sau în procesul-verbal de înmînare a actului persoanelor indicate la alin.(2) şi (3), sau de la data comunicării actului în modul prevăzut la alin.(4). Prin urmare, ţinând cont că suma debitoare restantă în cuantum de 51580 MDL a fost transferată pe contul de depozit al Oficiul de Executare Rîşcani, municipiul Chişinău deţinut la Banca comercială „InvestPrivatBank”, la 11 august 2006, în temeiul art. 66 şi 67 CE, Oficiul de Executare Rîşcani, municipiul Chişinău, nu a demonstrat prin nici un înscris, conform art. 118 alin. (1) CPC, că a înştiinţat creditorul despre acest fapt, licenţa Băncii comerciale „InvestPrivatBank” fiind retrasă peste 2 ani şi 10 luni – 22 iunie 2009, timp în care recurentul putea să intre în posesia sumei debitoare restante.

În această ordine de idei, potrivit art. 2 alin. (4) şi (7) din Legea privind repararea de către prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti nr. 87 din 21 aprilie 2011, prejudiciul cauzat de o autoritate publică sau de o autoritate căreia statul i-a delegat atribuţii de autoritate publică prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se repară de către stat. Reparaţia prejudiciului se face de la bugetul stat. Organul care reprezintă statul în instanţă de judecată pe această categorie de este Ministerul Finanţelor.

Concomitent, în temeiul art. 5 alin. (1) din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată.

Astfel, legislaţia pertinentă, de rînd cu acordarea unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, prevede în mod expres şi recuperarea prejudiciului material, care se compune atît din suma neexecutată în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, cît şi din alte sume caracteristice prejudiciului material cum ar fi dobînzile pentru perioada neexecutării ş. a. cît şi costurile şi a cheltuielile de judecată. Având în vedere circumstanţele descrise, Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră neîntemeiate argumentele instanţei de apel, în legătură cu ce, recursul urmează a fi admis, casată hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 25 octombrie 2012 şi menţină hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către Andrei Josan. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 octombrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andrei Josan împotriva Ministerul Finanţelor, intervenient accesoriu banca comercială „InvestPrivatBank” în proces de lichidare cu privire la încasarea sumei neexecutate, dobânzii şi prejudiciul moral. Se menţine hotărârea Judecătoriei Rîşcani, municipiul Chişinău din 28 iunie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei Valeriu Doagă Judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Ion Corolevschi Iurie Şumcov Nicolae Clima