2ra-3041/13 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotăririi judecatoresti

prima instanţă – I. Vornicescu dosarul nr. 2ra-3041/13 instanţa de apel – E. Clim, M. Moraru, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 12 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Galina Stratulat Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ciobanu Grigore împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Primăria or.

Căuşeni, Executor Judecătoresc Bezede Vladimir cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, încasarea prejudiciului material, moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, admis apelul declarat de către Ciobanu Grigore, casată hotărârea primei instanţe în partea respingerii pretenţiilor cu privire la încasarea prejudiciului material şi emisă în partea dată o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă, în rest hotărârea fiind menţinută, constată: La 19 octombrie 2011 Ciobanu Grigore a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor RM, intervenient accesoriu Primăria or.

Căuşeni, Executor Judecătoresc Bezede Vladimir cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, încasarea prejudiciului material, moral şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a indicat că prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 mai 2006 a fost dispusă încasarea din contul Î.M „Gospodăria Locativ-Comunală Căuşeni” în beneficiul său a sumei de 9068,75 lei cu titlu de salariu pentru lipsa forţată de la serviciu, a sumei de 998,61 lei cu titlu de restanţă la salariu neachitată în termen, a sumei de 39168 lei cu titlu de prejudiciu cauzat prin privarea de dreptul de a muncii, a sumei de 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltui eli de judecată.

Indică că ulterior, prin hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 25 octombrie 2006 a fost dispusă încasarea în mod silit din contul ÎM „Gospodăria Locativ-Comunală Căuşeni” în beneficiul său a sumei de 7 269,64 cu titlu de salariu şi compensarea 1 pierderilor pentru achitarea cu întârziere a acestuia, 2 500 lei pentru prejudiciu moral şi suplimentar câte 0,1% din suma restanţelor la salariu pentru fiecare zi de întârziere, începând cu 26 octombrie 2006 sau câte 11,88 lei zilnic până la data executării reale.

Susţine reclamantul că titlurile executorii privind încasarea sumelor adjudecate au fost remise pentru executare la Oficiul de Executare Căuşeni, unde au fost intentate procedurile de executare nr.2-360-363 din 11 iulie 2006 şi nr.2-732-734 din 06 noiembrie 2006, însă debitorul fiind o organizaţie finanţată de la bugetul local, s-a eschivat de la executarea benevolă a hotărârii judecătoreşti, organul de executare neexecutând titlurile date, iar în baza procesului verbal de constatare a imposibilităţii executării din 16 decembrie 2008 şi încheierilor din 20 decembrie 2008, a restituit documentele executorii în temeiul art.82, lit. b) din Codul de Executare cu menţiunea că debitorul nu are bunuri sau venituri pentru admiterea creanţelor.

Menţionează că în luna martie 2009, cunoscând faptul ca Primăria şi Consiliul or. Căuşeni, prin deciziile sale nr.3/3 şi nr.3/4 din 12 august 2003, a reorganizat prin divizare Î.M. „Gospodăria Locativ-Comunală Căuşeni” fondând alte două întreprinderi din contul patrimoniului întreprinderii reorganizate şi anume ÎM „Apă Canal Căuşeni” şi ÎM ,,Salubrizare şi Amenajare” Căuşeni, a solicitat instanţei de judecată schimbarea modului şi ordinii de executare a hotărârilor judecătoreşti irevocabile prin încasarea sumelor adjudecate din contul Consiliului or. Căuşeni, Primăriei or. Căuşeni, Î.M „Apă Canal” şi ÎM „Salubrizare şi Amenajare” Căuşeni, precum şi indexarea sumelor adjudecate în raport cu indicele de inflaţiei pentru perioada respectivă.

Mai invocă că în cadrul examinării pretenţiei date, instanţele judecătoreşti au constatat că Comisia de determinare a capitalului statutar de divizare a Î.M „Gospodăria Locativ-Comunală” Căuşeni a omis să transmită întreprinderilor nou formate odată cu activele întreprinderii reorganizate şi obligaţiile debitoriale a acesteia, inclusiv datoriile salariale faţă de angajaţi, patrimoniul rămas după repartizare întreprinderilor nou fondate fiind preluat la bilanţul Primăriei Căuşeni, motiv pentru care instanţele judecătoreşti au dispus încasarea datoriei din contul Primărie or. Căuşeni.

Prin decizia irevocabilă a Curţii de Apel Bender din 06 mai 2010, a fost dispusă indexarea sumelor adjudecate în beneficiul său prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 mai 2006 şi hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 25 octombrie 2006 de la Î.M „Gospodăria Locativ-Comunală” Căuşeni proporţional cu indicele de inflaţie din perioada octombrie 2006-mai 2009 (24,7%); schimbarea modului şi ordinii de executare a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 mai 2006 şi hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 25 octombrie 2006, prin care s-a încasat restanţele salariale de la debitorul I.M „Gospodăria Locativ-Comunală” Căuşeni în beneficiul lui Ciobanu Grigore, prin înlocuirea debitorului şi a încasrea sumele adjudecate din contul bugetului or.

Căuşeni; desfiinţarea titlurilor executorii nr.2a-1362 din 24 mai 2006 şi nr.2-932 din 25 octombrie 2006, eliberarea altor titluri executorii pentru încasarea sumelor indexate, adjudecate de la I.M „Gospodăria Locativ-Comunală” Căuşeni în beneficiul lui Ciobanu Grigore după cum urmează: suma de 11308,73 lei cu titlu de salariu pentru lipsa forţată de la serviciu, suma de 1245,26 lei cu titlu de restanţă la salariu, suma de 48 842,50 lei cu titlu de prejudiciu cauzat prin privarea de dreptul de a munci, suma de 12 470,00 lei cu titlu de prejudiciu moral, suma de 2 494,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 9065,24 lei cu titlu de salariu şi compensarea pierderilor pentru 2 achitare cu întârziere, suma de 3117,50 cu titlu de prejudiciu moral, câte 0,1% din suma restanţelor la salariu ( 1 813,75 lei+998,61 lei+ 9068,75 lei) pentru fiecare zi de întârziere începând de la 26 octombrie 2006 (câte 11,88 lei zilnic) şi până la data executării reale.

Afirmă că titlurile executorii au fost remise spre executare la Oficiul de Executare Căuşeni, însă Primăria or. Căuşeni s-a opus în continuare executării şi a încercat prin diferite căi să revizuiască atât hotărârile de fond, cât şi hotărârile privind schimbarea modului de executare, astfel doar la 03 martie 2011 şi 15 martie 2011, conform ordinelor de plată nr.67 şi nr.87, Primăria or. Căuşeni a executat parţial hotărârile judecătoreşti şi a transferat în contul datoriei suma de 104597,39 lei, deşi la data executării datoria constituia 107551,23 lei, având în vedere penalităţile care s-au acumulat la data executării reale câte 0,1 % din suma restanţelor la salariu (1 813,75 lei+998,61 lei+ 9068,75 lei) pentru fiecare zi de întârziere, începând de la 26 octombrie 2006 (câte 11,88 lei zilnic).

Mai mul ca atât, reclamantul atenţionează că executorul judecătoresc a reţinut cheltuielile de executare a hotărârii în sumă de 9 508,89 lei din contul său, deşi urma să le încaseze suplimentar de la debitor. Concretizează că indicele de inflaţie din perioada martie 2009 - data punerii în executare a deciziei Curţii de Apel Bender din 06 mai 2010 în raport cu luna martie 2011- data executării reale a plăţilor de fond încasate conform hotărârilor judecătoreşti 88543,23 lei, a constituit 18,1%, şi anume neexecutarea în termen a deciziei irevocabile i-a cauzat suplimentar un prejudiciu material în mărime de 16 026,32 lei (88 453,23 X 18,1 % ). A mai reiterat reclamantul că durata executării deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 mai 2006 şi hotărârii Judecătoriei Căuşeni nr.2-932 din 25 octombrie 2006, a depăşit termenul de 5 ani şi în conformitate cu practica CEDO a depăşit evident calificativul rezonabilităţii.

Solicită constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul său a sumei de 150000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi suma de 16026,32 lei cu titlu de prejudiciu material, cît şi cheltuielile de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Căuşeni din 23 ianuarie 2012 cererea de chemare în judecată a fost restituită, fiind explicat reclamantului că poate intenta acţiunea la judecătoria Rîşcani mun. Chişinău şi explicat că restituirea cererii de chemare în judecată nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi reclamant, cu aceeaşi acţiune, împotriva aceluiaşi pârât, cu acelaşi obiect şi acelaşi temeiuri dacă reclamantul a lichidat încălcările.

Prin decizia Curţii de Apel Bender din 01 martie 2012 a fost admis recursul declarat de către Ciobanu Grigore şi casată încheierea primei instanţe cu restituirea pricinii spre examinare în fond în prima instanţă, în acelaşi complet de judecată. Prin încheierea judecătoriei Căuşeni din 03 aprilie 2012 cererea de chemare în judecata a fost strămutată spre judecare la judecătoria Rîscani mun. Chişinău. Prin hotărârea Judecătoriei Rîscani mun. Chişinău din 03 august 2012 acţiunea a fost admisa parţial, fiind dispusă încasarea din contul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Ciobanu Grigore cu titlu de prejudiciu moral suma de 3 000 lei, iar 3 cerinţele lui Ciobanu Grigore privind încasarea din contul Ministerului Finanţelor al RM cu titlu de prejudiciu material a sumei de 16 026,32 lei au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2013 a fost respins apelul declarat de către Ministerul Finanţelor, admis apelul declarat de către Ciobanu Grigore, casată hotărârea primei instanţe în partea respingerii pretenţiilor cu privire la încasarea prejudiciului material, fiind emisă în partea dată o hotărâre nouă de admitere a acţiunii, fiind încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Ciobanu Grigore suma de 16026,32 lei cu titlu de prejudiciu material, în rest hotărârea fiind menţinută.

În susţinerea concluziilor sale instanţele s-au referit la faptul că hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 25 octombrie 2006, prin care s-a dispus încasarea în mod silit din contul ÎM „Gospodăria Locativ-Comunală Căuşeni” în beneficiul lui Ciobanu Grigore a sumei de 7 269,64 cu titlu de salariu şi compensarea pierderilor pentru achitarea cu întârziere a acesteia, 2 500 lei pentru prejudiciu moral şi suplimentar câte 0,1% din suma restanţelor la salariu pentru fiecare zi de întârziere, începând cu 26 octombrie 2006 sau câte 11,88 lei zilnic până la data executării reale a hotărîrii, la momentul înaintării acţiunii în cauză, la 19 octombrie 2011, nu a fost executată integral, constatînd, astfel, încălcarea termenului rezonabil la executarea acesteia, iar ca urmare, cauzarea prejudiciului mora lui Ciobanu Grigore prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti.

De asemenea instanţa de apel, cu referire la art. 619 alin. (1) şi art. 7 lit.a) din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, a constatat temeinicia pretenţiilor lui Ciobanu Grigore cu privire la recuperarea prejudiciului material, reţinînd în acest sens că, din cauza neachitării la timp a salariului în proporţii integrale, apelantul a avut de suferit material în urma decalajului dintre preţurile şi suma necesară achitării la momentul emiterii hotărîrilor, şi preţurile şi suma necesară achitării la momentul executării integrale a actelor judecătoreşti. La 15 mai 2013 Ministerul Finanţelor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii integral.

În motivarea recursului a invocat că instanţa de apel prin casarea hotărârii primei instanţe în partea respingerii pretenţiilor de recuperare a prejudiciului material şi emiţând o hotărâre nouă de a admitere a acestora, a comis o gravă confuzie între domeniile de aplicare a două legi speciale în privinţa răspunderii statului pentru prejudiciile cauzate prin erori de drept apărute pe parcursul procedurilor judiciare şi de executare, aplicând în speţă o lege care nu are tangenţă cu raportul dedus judecăţii. Consideră, astfel, că instanţa de apel nejustificat a făcut trimitere în textul deciziei la prevederile art. 7 alin. (1) lit.a) a Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 potrivit căruia este obligatorie şi calcularea coeficientului de inflaţie pentru suma de bază încasată în conformitate cu hotărârea neexecutată o perioadă de timp.

Apreciază drept eronate raţionamentele şi argumentele instanţei de apel în vederea încasării prejudiciului material. La fel, invocă că tergiversarea procedurii de executare nu poate fi pusă pe seama inacţiunii autorităţilor de executare şi nici pe lipsa de organizare din partea statului, ci urmează a fi imputată exclusiv lipsei de bunuri în patrimoniul debitorului şi pasivităţii 4 creditorului, invocând în acest sens că intimatul cunoştea despre lichidarea debitorului şi despre lipsa de bunuri, iar astfel dânsul a manifestat dovadă de pasivitate în vederea executării hotărârilor judecătoreşti.

Susţine că scopul instituirii Legii nr. 87, prin care se permite repararea prejudiciului cauzat prin neexecutare, nu a fost acela de a acorda reclamanţilor drepturi suplimentare, ci de a sancţiona inacţiunile statului şi de a repara prejudiciile rezultate din acestea inacţiuni, iar în condiţiile în care, instanţa de apel nu a putut face dovada faptului că din partea statului au existat inacţiuni sau omisiuni în cadrul procedurii de executare, reclamantul nu poate fi despăgubit. Reţine că una din condiţiile impuse de lege pentru repararea prejudiciului material este dovada prejudiciului material rezultat, pe când la caz nici instanţa şi nici intimatul nu au probat prejudiciul şi nici existenţa acestuia.

Insistă că în condiţiile în care Curtea de Apel Bender prin decizia irevocabilă din 06 mai 2010 a calculat deja coeficientul de inflaţie, dobânda de întârziere şi penalitatea datorată pentru neexecutare, rezultă că instanţa de apel la caz a calculat o dobândă la dobândă, fapt ce este interzis prin lege. Or, prin decizia menţionată a fost reconfirmată creanţa lui Ciobanu Grigore , iar indexarea, plata dobânzilor şi repararea prejudiciului cauzat prin tergiversare s-a efectuat pentru perioada 2006-2009, fapt ce demonstrează superficialitatea examinării pricinii în instanţa de apel. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

5 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al RM asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al RM ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Galina Stratulat Tamara Chişca-Doneva 6