2ra-1209/13 — Încasarea prejudiciului moral

prima instanţă – V. Negru dosarul nr. 2ra-1209/13 DECIZIE 22 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Diana Covalischi reprezentată de Alexandr Covalischi, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Dianei Covalischi împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la recuperarea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 noiembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de Diana Covalischi reprezentată de Alexandr Covalischi şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 18 aprilie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, constată: La 02 februarie 2011, Diana Covalischi, reprezentată de Alexandr Covalischi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la recuperarea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei. În motivarea acţiunii a indicat că Covalischi Alexandr, ca tată a Dianei Covalischi, a depus o plîngere la organele de drept şi anume la Comisariatul de poliţie a sectorului Botanica, mun. Chişinău pe faptul că, la 27 octombrie 2006 fiica sa Diana, fiind elevă în clasa 8 la liceul „Nicolae Iorga” a fost maltratată de un grup de elevi din clasele mai mari, în frunte cu Marina Vanica, prejudiciind-o astfel material şi moral.

Susţine că ulterior prin actul de examinare medico-legală nr.5997 din 30 octombrie 2006 la pătimită s-au depistat leziuni corporale uşoare, ultima fiind nevoită să urmeze un curs de tratament la neuropatolog în legătură cu comoţia cerebrală cauzată la 27 octombrie 2006 şi un curs staţionar la medicul psihiatru şi psihoterapeut, pentru scoaterea stresului. Afirmă că fiica sa Diana a suportat în urma loviturilor dureri fizice şi psihice, fapt confirmat prin actele medicale. Susţine că durerile i-au fost provocate în scopul umilirii acesteia.

De asemenea invocă că, materialele pe cazul dat, care au fost acumulate de către inspectorul de poliţie D. Apostol, cu declaraţiile părţii vătămate, martorilor şi a bănuiţilor, au dispărut, însă pe acelaşi caz, au apărut materialele acumulate de către inspectorul V. Negru, care nu a văzut-o nici reclamanta, nici reprezentantul acesteia şi nici martorul, şi anume inspectorul de poliţie V. Negru, a întocmit şi a transmis în instanţă de judecată spre examinare, procesul-verbal pe numele Ninei Vanica – mama Marinei Vanica, pe cînd partea vătămată nici nu a fost înştiinţată despre acest fapt. Ulterior, ca urmare a demersului înaintat Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău, i-a fost comunicat că la data de 08 decembrie 2006, că procedura contravenţională în privinţa Ninei Vanica a fost încetată din motivul lipsei componenţei contravenţiei în acţiunile acesteia, însă hotărîrea instanţei de judecată a fost primită de Diana Covalischi numai la data de 28 septembrie 2009. Afirmă că cauza administrativă intentată în privinţa Ninei Vanica, a fost examinată în lipsa părţii vătămate, care nu a fost citată în şedinţa de judecată în ordinea stabilită de normele procedurale şi nici copia deciziei pe cauza menţionată nu a fost expediată părţii vătămate pentru cunoştinţă. Ca urmare, la data de 07 octombrie 2009, au declarat recurs împotriva deciziei menţionate, care prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 octombrie 2009, a fost admisă, iar cauza remisă la Judecătoria Botanica mun.

Chişinău la rejudecare. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica din 03 februarie 2010, a fost încetat procesul contravenţional în privinţa Ninei Vanica în temeiul art. 170 alin.(1) CCA, care, contrar prevederilor art. 463 CCA, doar la demersul său din 28 septembrie 2010, a fost recepţionată prin intermediul oficiului poştal la 05 octombrie 2010, iar despre examinarea recursului, depus împotriva hotărîrii primei instanţe, la data de 08 octombrie 2010, nu cunoaşte nimic. Indică că, cazul administrativ menţionat a fost examinat mai mult de 4 ani şi nu este finisat până în prezent şi în atare împrejurări consideră că persoanele vinovate de maltratarea Dianei Covalischi nu vor mai fi supuşi vre-unei pedepsei nici odată din motivul expirării termenului de atragere la răspundere.

Solicită încasarea din contul Ministerului Finanţelor în beneficiul său a prejudiciului moral în mărime de 100000 lei, pentru încălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei administrative. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 20 aprilie 2011, acţiunea lui Covalischi Alexandr în interesele Dianei Covalischi a fost admisă parţial şi încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Covalischi Alexandr prejudiciul moral în mărime de 10000 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 decembrie 2011, au fost admise apelurile declarate de Ministerul Finanţelor al RM şi Covalischi Alexandr în interesele Dianei Covalischi, casată hotărîrea primei instanţe şi restituită pricina la rejudecare în aceiaşi instanţă.

Prin hotărîrea Judecătoriei Răşcani mun. Chişinău din 18 aprilie 2012, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 noiembrie 2012, a fost respins apelul declarat de Covalischi Diana reprezentată de Covalischi Alexandr şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 31 ianuarie 2013, Diana Covalischi reprezentată de Covalischi Alşexandr a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti cu emiterea unei noi hotărîri de admiterea acţiunii integral. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile instanţelor de judecată, considerând că atât prima instanţă cît şi instanţa de apel în cadrul examinării cauzei nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi au aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procesual, fapt ce a dus la emiterea unei hotărîri ilegale şi neîntemeiate.

Totodată a indicat recurentul, că instanţele judecătoreşti au examinat unilateral circumstanţele cauzei şi au lăsat fără apreciere argumentele invocate în conformarea poziţiei sale motiv din care concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi înscrisurile din dosar. A mai indicat recurentul, că în procesul examinării cauzei, de către instanţele judecătoreşti nu i-a fost garantată şi asigurată egalitatea în drepturile procedurale cu este prevăzut de Lege. Mai invocă că, instanţa de apel a ignorat cererea sa cu privire la amînarea examinării cauzei, mai mul că motivul amînării a fost invocat agravarea stării sănătăţii, contrar circumstanţelor indicate, instanţa a examinat cauza în lipsa sa, fapt prin care dînsul a fost lipsit de posibilitate de a participa la examinarea cauzei şi a susţine poziţia sa.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia decizia instanţei de apel din 15 noiembrie 2012 a fost expediată în adresa recurentului la 26 noiembrie 2012, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f.d. 93). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 31 ianuarie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Din actele cauzei rezultă că, Covalischi Alexandr înaintînd cerere de chemare în interesele Covalischi Diana împotriva Ministerului Finanţelor al RM, a solicitat repararea prejudiciului moral în cuantum de 100000 lei, cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei administrative. La judecarea pricinii în cauză, prima instanţă, cu o motivare amplu argumentată, justificat a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii cu privire la repararea prejudiciului moral, ca urmare a încălcării a dreptului la judecarea cauzei administrative în termen rezonabil, deoarece nu s-a constatat vina instanţei de judecată la întinderea nemotivată a examinării cauzei administrative.

În susţinerea opiniei date, instanţa de recurs reţine că statul poate să repare prejudiciul cauzat numai în cazurile expres prevăzute de lege, si anume, potrivit art. 53 din Constituţia RM, Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat în urma acţiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi instanţelor judecătoreşti, art. 1405 al Codului Civil şi Legea nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. În sensul normelor enunţate, statul răspunde patrimonial numai pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvîrşite în procesele penale, precum şi în urma aplicării sancţiunii administrative în formă de arest administrativ.

De altfel, răspunderea statului apare doar în urma acţiunilor ilicite a organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată. Or, după cum corect au remarcat şi instanţele de judecată, recurenta nu este în drept să solicite repararea prejudiciului moral în baza Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat în urma acţiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi instanţelor judecătoreşti, deoarece nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 3 şi art. 6 din legea respectivă.

De asemenea,la caz nu poate fi aplicată nici Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, deoarece legea dată nu are efect retroactiv, iar cererea Dianei Covalischi a fost înaintată anterior intrării în vigoare a acesteia, şi anume la data de 02 februarie 2011. Mai mult că, însuşi Covalischi Alexandr, în cererea de recurs , confirmă că nu a solicitat încasarea prejudiciului nici în baza Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat în urma acţiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi instanţelor judecătoreşti, şi nici în baza Legii 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti.

Conform prevederilor art. 6 §1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de Lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. În acest context, corect au menţionat instanţele că, aspectele ce ţin de contravenţia administrativă comisă de Nina Vanica şi că procesul verbal de comitere a acestei contravenţii, cît şi cercetarea cazului şi adunarea probelor a fost întocmit şi efectuat de către organul competent al statului, nu cade sub incidenţa art. 6 §1 al Convenţiei, deoarece recurenta nu a fost acuzată, nu i-a intentat dosar penal şi nici nu a înaintat vreo acţiune civilă pe durata procedurii administrative.

Or, la caz, Covalischi Alexandr în interesele Dianei Covalischi a înaintat o plîngere la organele de drept în vederea depistării persoanei vinovate şi tragerii la răspunderea contravenţională. În circumstanţele menţionate, nu pot fi reţinute susţinerile recurentei în ceea ce priveşte încălcarea art. 6 §1 ai Convenţiei, sub aspectul contravenţional, care a invocat durata excesivă a procedurii interne de examinare a contravenţiei şi tergiversarea examinării cauzei peste 4 ani şi 3 luni, deoarece Convenţia europeană nu conferă nici un drept, astfel cum a cerut prin cererea de chemare in judecată recurenta.

Dreptul de a obţine urmărirea contravenţională şi condamnarea terţilor pentru săvîrşirea unei infracţiuni nu poate fi revendicat în mod independent, aceasta trebuie să fie asociat din exercitarea dreptului victimei aşa cum prevede art. 6 § 1 Convenţiei şi anume prin care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Astfel, Convenţia Pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu conferă careva drepturi asupra pretenţiilor reclamantei cu privire la repararea prejudiciului moral în urma tergiversării cauzei contravenţionale, aceasta poate fi aplicată doar asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa.

Prin urmare, sunt apreciate critic susţinerile recurentului precum că instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele ce au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nefiind dovedite circumstanţele considerate de instanţă ca stabilite, iar concluziile instanţei expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, deoarece acestea contravin constatărilor relatate. Mai mult că, în cererea de recurs, Covalischi Alexandr în interesele Dianei Covalischi a invocat dezacordul cu decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 decembrie 2011, prin care au fost admise apelurile declarate de Ministerul Finanţelor al RM şi Covalischi Alexandr în interesele Dianei Covalischi, casată holtărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 14 decembrie 2011 şi remisă pricina la rejudecare în prima instanţă, or, potrivit art. 429 alin.(4) CPC, nu pot fi atacate cu recurs deciziile de trimitere a cauzei la rejudecare ce nu se supun nici unei căi de atac. În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde Curtea a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs.

Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către Covalischi Diana reprezentată de Covalischi Alexandr. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 noiembrie 2012 şi hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 18 aprilie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Dianei Covalischi împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la recuperarea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva