2rc-220/13 — Nu s-a dat curs cererii de apel de pusă de SA Termocomn procedura planului

prima instanţă: A. Miron dosarul nr.2rc-220/13 instanţa de apel: A. Panov, T. Pelin, S. Arnăut DECIZIE 05 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă judecătorii Nicolae Clima Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Societatea pe acţiuni „Termocom” în procedura planului, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Moldovagaz” împotriva Societăţii pe Acţiuni „Termocom” în procedura planului şi intervenientului accesoriu Consiliul municipal Chişinău cu privire la încasarea sumei, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 01 martie 2013, prin care nu a fost dat curs cererii de apel depusă de către Societatea pe acţiuni „Termocom” în procedura planului, c o n s t a t ă: La 21 aprilie 2010, SA „Moldovagaz” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SA „Termocom” în procedura planului cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că conform contractului de furnizare a gazelor naturale nr. 35 din 31 decembrie 2003, în perioada ianuarie-decembrie 2004, SA „Moldovagaz” a furnizat SA „Termocom” gaze naturale în sumă de 63409121,75 lei, sumă confirmată prin actul de verificări reciproce. Conform pct. 3.3 din contractul menţionat, plata pentru gazele naturale livrate se efectuează în prima jumătate a lunii curente – nu mai târziu de data de 16, iar pentru gazele livrate în a doua jumătate a lunii – nu mai târziu de data limită indicată în factura de plată. Menţionează că necătând la acest fapt, SA „Termocom” a achitat doar suma de 201000 lei, acumulând astfel o datorie în sumă de 63208121,75 lei, care nu a fost achitată pînă la data depunerii prezentei cereri.

Susţine că pretenţia sa înaintată către pârât nu a fost satisfăcută. Solicită încasarea de la pârât a datoriei pentru gazele naturale furnizate în anul 2004 în sumă de 63208121,75 lei şi eşalonarea plăţii taxei de stat în sumă de 1895973,65 lei pînă la examinarea pricinii în fond, reieşind din situaţia materială grea şi imposibilitatea de a o achita în legătură cu neachitările gazelor naturale consumate de către pârât. La 21 aprilie 2010, SA „Moldovagaz” a mai depus o cerere de chemare în judecată împotriva SA „Termocom” în procedura planului cu privire la încasarea sumei. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că conform contractului de furnizare a gazelor naturale nr. 4 din 26 decembrie 2012, în perioada ianuarie-decembrie 2003, SA „Moldovagaz” a furnizat SA „Termocom” gaze naturale în sumă de 61650402,40 lei, sumă confirmată prin actul de verificări reciproce.

Conform pct. 3.3 din contractul menţionat, plata pentru gazele naturale livrate se efectuează în prima jumătate a lunii curente – nu mai târziu de data de 16, iar pentru gazele livrate în a doua jumătate a lunii – nu mai târziu de ultima zi a lunii curente de livrare. Menţionează că necătând la acest fapt, SA „Termocom” a achitat doar suma de 57741228 lei, acumulând astfel o datorie în sumă de 3909174,40 lei, care nu a fost achitată pînă la data depunerii prezentei cereri. Susţine că pretenţia sa înaintată către pârât nu a fost satisfăcută. Solicită încasarea de la pârât a datoriei pentru gazele naturale furnizate în anul 2003 în sumă de 3909174,40 lei şi eşalonarea plăţii taxei de stat în sumă de 117005,23 lei pînă la examinarea pricinii în fond, reieşind din situaţia materială grea şi imposibilitatea de a o achita în legătură cu neachitările gazelor naturale consumate de către pârât.

La 22 martie 2010, SA „Moldovagaz” a mai depus o cerere de chemare în judecată împotriva SA „Termocom” în procedura planului cu privire la încasarea sumei. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că conform contractului privind volumele şi condiţiile de furnizare a gazelor naturale nr. 22 din 27 decembrie 2001, în perioada ianuarie-decembrie 2002, SA „Moldovagaz” a furnizat SA „Termocom” gaze naturale în sumă de 47220328,02 lei, sumă confirmată prin actul de verificări reciproce. Conform pct. 4.1 din contractul menţionat, plata pentru gazele naturale livrate se efectuează prin transferarea de către întreprindere a surselor băneşti la contul SA „Moldovagaz” pentru volumul de gaze natural furnizat în fiecare 5 (cinci) zile (la data de 6, 11, 16, 21, 26, 31 a lunii curente).

Menţionează că necătând la acest fapt, SA „Termocom” a achitat doar suma de 36574768,22 lei, acumulând astfel o datorie în sumă de 10645559,80 lei, care nu a fost achitată pînă la data depunerii prezentei cereri. Susţine că pretenţia sa înaintată către pârât nu a fost satisfăcută. Solicită încasarea de la pârât a datoriei pentru gazele naturale furnizate în anul 2002 în sumă de 10645559,80 lei şi eşalonarea plăţii taxei de stat în sumă de 319096,79 lei pînă la examinarea pricinii în fond, reieşind din situaţia materială grea şi imposibilitatea de a o achita în legătură cu neachitările gazelor naturale consumate de către pârât. La 21 aprilie 2010, SA „Moldovagaz” a mai depus o cerere de chemare în judecată împotriva SA „Termocom” în procedura planului cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că conform contractului de furnizare a gazelor naturale nr. 16 din 31 decembrie 2004, în perioada ianuarie-decembrie 2005, SA „Moldovagaz” a furnizat SA „Termocom” gaze naturale în sumă de 70901242,65 lei, sumă confirmată prin actul de verificări reciproce. Conform pct. 3.3 din contractul menţionat, plata pentru gazele naturale livrate se efectuează în prima jumătate a lunii curente – nu mai târziu de data de 16, iar pentru gazele livrate în a doua jumătate a lunii – nu mai târziu de data limită indicată în factura de plată. Menţionează că necătând la acest fapt, SA „Termocom” a achitat doar suma de 53701920,83 lei, acumulând astfel o datorie în sumă de 17199321,82 lei, care nu a fost achitată pînă la data depunerii prezentei cereri.

Susţine că pretenţia sa înaintată către pârât nu a fost satisfăcută. Solicită încasarea de la pârât a datoriei pentru gazele naturale furnizate în anul 2005 în sumă de 17199321,82 lei şi eşalonarea plăţii taxei de stat în sumă de 515709,65 lei pînă la examinarea pricinii în fond, reieşind din situaţia materială grea şi imposibilitatea de a o achita în legătură cu neachitările gazelor naturale consumate de către pârât. Prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 06 aprilie 2011 pricinile civile menţionate au fost conexate într-un singur dosar. La 20 mai 2011, SA „Moldovagaz” a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitând încasarea de la SA „Termocom” a datoriei pentru gazele naturale livrate în perioada anilor 2002-2005 în sumă de 94961178,09 lei şi a taxei de stat în sumă de 200000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 18 iulie 2011 acţiunea a fost admisă şi a fost încasat de la SA „Termocom” în procedura planului în beneficiul SA „Moldovagaz” suma de 94961178,09 lei cu titlu de datorie pentru gazele naturale livrate în perioada anilor 2002-2005, taxa de stat în sumă de 200000 lei şi dobânda de întârziere determinată conform art. 619 din Codul civil, dacă nu va executa hotărârea în termen de 90 zile de la data cînd aceasta a devenit definitivă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2012 a fost admis apelul declarat de către SA „Termocom” în procedura planului, casată hotărârea primei instanţe şi restituită pricina spre rejudecare la Judecătoria Rîşcani mun.

Chişinău. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 28 noiembrie 2012 acţiunea a fost admisă şi a fost încasat de la SA „Termocom” în procedura planului în beneficiul SA „Moldovagaz” suma de 94961178,09 lei cu titlu de datorie pentru gazele naturale livrate în perioada anilor 2002-2005 şi taxa de stat în sumă de 200000 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 01 martie 2013 nu a fost dat curs cererii de apel depusă de către SA „Termocom” în procedura planului, fiindu-i acordat termen pentru achitarea taxei de stat în sumă de 35000 lei până la 17 aprilie 2013, ora 11.00. La 15 aprilie 2013, SA „Termocom” în procedura planului a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii instanţei de apel şi restituirea pricinii în instanţa de apel pentru judecarea apelului.

Recurentul SA „Termocom” în procedura planului, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu încheierea instanţei de apel, deoarece instanţa de apel pripit a emis încheierea menţionată, fără a fixa I-a zi a şedinţei de judecată pentru a da posibilitate SA „Termocom” în procedura planului să prezinte dovada achitării taxei de stat sau să achite parţial taxa de stat, pentru a verifica şi stabili starea economico- financiară a sa, a verifica starea de fapt la moment a sa – aflarea acestuia în procedura planului, a aprecia multilateral şi multiaspectual toate aspectele, circumstanţele importanţe litigiului, cu emiterea încheierii corespunzătoare.

Susţine că instanţa de apel nu a luat în considerare decizia Curţii Supreme de Justiţie din 04 martie 2010, în care a fost statuat că încetarea procesului de insolvabilitate şi derularea procedurii planului în continuare nu privează SA „Termocom” de beneficierea scutirilor acordate de art. 86 alin. (2) CPC, deoarece acest procedeu nu poate fi privit ca unul separat de întreg ansamblul instituţiei insolvabilităţii, fiind ca o modalitate de redresare a situaţiei financiare şi economice a debitorului, în scopul depăşirii incapacităţii de plată. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Materialele cauzei atestă că copia încheierii recurate a fost recepţionată de către recurent la data de 09 aprilie 2013, fapt confirmat prin avizul de recepţie (f. d. 141 vol.II).

Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 28 martie 2013 în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrative al Curţii Supreme de Justiţie consider recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

În conformitate cu art. 368 alin. (1) CPC, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. La caz, se stabileşte că SA „Termocom” în procedura planului la depunerea cererii de apel împotriva hotărârii Rîşcani mun. Chişinău din 28 noiembrie 2012 urma să achite taxa de stat în sumă de 35000 lei, rezultând din faptul că litigiul în cauză este nepatrimonial, care însă nu a fost achitată. La fel, este incontestabil şi faptul că la depunerea cererii de apel, apelantul SA „Termocom” în procedura planului nu a solicitat nici scutirea de la plata taxei de stat, iar referirea recurentului la prevederile art. 86 alin.(2) CPC, precum că ar fi scutiţi de plata taxei de stat instanţa de recurs o consideră eronată.

Prin urmare, instanţa de recurs reţine că, raportând la caz prevederile art. 368 alin. (1) CPC, instanţa de apel întemeiat, cu referire şi la prevederile art. 3 alin. (1) lit. e) şi j) al Legii taxei de stat, a decis, prin încheierea din 01 martie 2013, de a nu da curs cererii de apel depusă de SA „Termocom” în procedura planului, acordându-i ultimului termen pentru lichidarea neajunsului şi achitarea taxei de stat în sumă de 35000 lei.

Argumentele recurentului cu referire la faptul că SA „Termocom” fiind în procedura planului, urmează să plătească taxa de stat după examinarea cauzei, potrivit art. 86 alin.(2) CPC , nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs, deoarece prevederile art. 86 alin.(2) CPC, direct indică că, persoanele juridice declarate în stare de insolvabilitate, la introducerea în instanţă de judecată a acţiunilor de urmărire a creanţelor debitoare, de anulare a actelor juridice fictive sau frauduloase, a garanţiilor acordate, a tranzacţiilor încheiate şi a actelor de transfer de proprietate, precum şi la atacarea hotărîrilor judecătoreşti pe marginea acestor litigii, plătesc taxa de stat după examinarea cauzei, dar nu mai tîrziu de 6 luni din data adoptării de către instanţa de judecată a hotărîrii.

Astfel, din sensul normei citate rezultă că persoanele juridice în proces de insolvabilitate nu achită taxa de stat la depunerea cererilor în instanţele de judecată doar în cazul cînd acţiunea civilă este iniţiată de această întreprindere, însă la caz, SA „Termocom” are statut de pîrît şi acţiunea nu este iniţiată la cererea acesteia, prin urmare nu este scutită prin lege de plata taxei de stat la depunerea apelului, or, prevederile art. 86 alin.(2) CPC, fiind inaplicabile situaţiei juridice din speţă.

Nu pot fi reţinute nici criticele recursului, cu referire la faptul că instanţa de apel pripit a emis încheierea recurată, fără a fixa şedinţa de judecată pentru examinarea cererii de apel şi pentru a da posibilitatea apelantului SA „Termocom” în procedura planului de a prezenta dovada achitării taxei de stat sau prezentarea dovezilor întru justificarea imposibilităţii sau posibilităţii achitării taxei de stat, deoarece prevederile art. 368 alin. (1) şi (2) CPC îşi au puterea legală şi necesită a fi aplicate la faza de primire a cererii şi apel, respectiv până la pregătirea pricinii către dezbaterile judiciare, care este prevăzute de art. 370 CPC, mai mult că careva motive întemeiate în apelul depus de scutire de la plata taxei de stat nu au fost stabilite, iar cerere în acest sens recurentul n-a depus.

În asemenea împrejurări, nu au relevanţă criticele formulate în recurs, pe motiv că se combat prin constatările expuse şi contravin atât prevederilor normei de drept material, cât şi de drept procedural. Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 01 martie 2013. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Societatea pe acţiuni „Termocom”. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 01 martie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe acţiuni „Moldovagaz” împotriva Societăţii pe acţiuni „Termocom” în procedura planului şi intervenientului accesoriu Consiliul municipal Chişinău cu privire la încasarea sumei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Tamara Chişca-Doneva