2rac-10/15 — Încasarea dobînzii şi penalităţii de întîrziere

prima instanță O. Melniciuc dosarul nr. 2rac-10/15 instanța de apel M. Ciugureanu B. Bîrca S. Arnăut DECIZIE 11 februarie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Galina Stratulat, Iuliana Oprea, Ion Druţă, Ion Corolevschi examinând recursurile declarate de către Societatea pe acțiuni „Termocom” în procedura falimentului și Societatea pe acțiuni „Moldovagaz”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe acțiuni „Moldovagaz” împotriva Societății pe acțiuni „Termocom” în procedura falimentului cu privire la încasarea penalității și dobânzii de întârziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 10 septembrie 2014, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Societatea pe acțiuni „Moldovagaz” și Societatea pe acțiuni „Termocom” în procedura falimentului și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani, municipiul Chișinău din 07 octombrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă: La 03 iulie 2013, SA „Moldovagaz” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SA „Termocom” în procedura falimentului cu privire la încasarea penalității și dobânzii de întârziere.

În motivarea acţiunii SA „Moldovagaz” a indicat că în conformitate cu contractul de cesiune a creanței nr. 5 din 28 februarie 2013, datoria SA „Termocom” în procedura falimentului în sumă de 26505574,91 lei pentru gazele naturale consumate în baza contractului de furnizare nr. 53 din 31 decembrie 2011, a fost cesionată de SRL „Chișinău Gaz” către SA „Moldovagaz”. Conform art. 556 şi art. 558 Codul civil, SA „Moldovagaz” este în drept să ceară de la SA „Termocom” în procedura falimentului executarea obligațiilor prevăzute de contractul de furnizare nr. 53 din 31 decembrie 2013. Conform pct. 3.3. al contractului nr. 53 din 31 decembrie 2013, plata pentru gazele naturale furnizate se efectuează prin transfer bancar pe contul curent al furnizorului.

Volumul real de gaze consumate în prima jumătate a lunii curente de furnizare se va determina conform datelor echipamentelor de măsurare a gazelor şi se va achita nu mai târziu de data de 16 a lunii curente. Volumul total de gaze consumate în luna curentă de furnizare se va determina conform datelor echipamentului de măsurare gaze şi se va indica în actul de primire-predare a volumelor de gaze, 2 semnat de părți, care se va achita în baza facturii finale de plată. În factura de plată se va indica diferența contravalorii volumului de gaze total livrat şi achitările pe parcursul lunii curente de furnizare. Factura finală de plată şi factura fiscală se vor prezenta consumatorului nu mai târziu de data de 05 a lunii următoare lunii de furnizare.

Achitarea facturii finale de plată se va efectua nu mai târziu de termenul limită indicat în ea. Susține că pârâtul a încălcat prevederile pct. 3.3. din contractul nominalizat, întârziind, în perioada 15 ianuarie 2013-07 iunie 2013, executarea obligației pecuniare de achitare la timp a prețului pentru gazele naturale consumate în anul 2012 în sumă de 26505574,91 lei, datoria fiind achitată integral la 07 iunie 2013. Menționează că punctul 3.7. al contractului prevede că în caz de neachitare a contravalorii gazelor naturale consumate în termenul stabilit în pct. 3.3., consumatorul va plăti furnizorului o penalitate, la suma datorată, echivalentă ratei de refinanțare stabilită de BNM, pentru fiecare zi de întârziere începând cu prima zi după data limită de plată a facturii şi până la data efectuării plății.

Astfel, conform calculelor, la 07 iunie 2013, penalitatea constituie 415956,87 lei. Conform art. art. 602 alin. (1) şi (2), 619 alin. (1) şi art. 585 Codul civil, SA „Termocom” în procedura falimentului este obligată să achite SA „Moldovagaz” o dobândă de întârziere pentru perioada menționată, care constituie 899307,07 lei. Mai indică că pretenția nr. 09-2366 din 11 iunie 2013 privind achitarea datoriei, penalității și dobânzii de întârziere a rămas fără răspuns. Solicită SA „Moldovagaz” încasarea de la pârât a penalității în sumă de 415956,87 lei, dobânzii de întârziere în mărime de 899307,07 lei şi a taxei de stat în mărime de 39457,92 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chişinău din 07 octombrie 2013 acțiunea a fost admisă parțial.

A fost încasat de la SA „Termocom” în beneficiul SA „Moldovagaz” penalitatea în mărime de 41595,69 lei dobânda de întârziere în mărime de 899307,07 lei și cheltuielile de judecată pentru achitarea taxei de stat în mărime de 28227,08 lei. În rest pretențiile au fost respinse ca fiind neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 10 septembrie 2014 au fost respinse apelurile declarate de către SA „Moldovagaz” și SA „Termocom” în procedura falimentului și a fost menținută hotărârea primei instanțe. La 28 octombrie 2014, în termenul prevăzut de lege, SA „Termocom” în procedura falimentului a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

Recurentul SA „Termocom”, în motivarea recursului a indicat că la examinarea litigiului, instanța de apel și prima instanță au aplicat eronat normele de drept material. Susține că nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au ținut cont că anterior cesionării datoriei, SRL „Chișinău Gaz” nu a formulat pretenții față de SA „Termocom” în procedura falimentului și nu a expediat reclamații privind calcularea penalității și dobânzii de întârziere, până la cesionarea creanței, cedentul nu a formulat pretenții de altă natură față de debitor iar la momentul transmiterii, creanța a fost transmisă fără alte garanții și drepturi accesorii. 3 Indică că instanțele de judecată urmau să țină cont de faptul că începând cu 29 septembrie 2001 SA „Termocom” a fost declarată insolvabilă, iar la 03 noiembrie 2009 a fost derulată procedura planului.

Ulterior, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 94 din 05 februarie 2009 procedura planului a fost prelungită până la 05 februarie 2012, iar prin Hotărârea Guvernului nr.713 din 26 septembrie 2012 a fost prelungită până la 31 mai 2013. La 18 martie 2014 prin încheierea Curții de Apel Chișinău față de SA „Termocom” a fost intentată procedura falimentului, cu valorificarea și lichidarea masei debitoare. Astfel, conform prevederilor art. 84 din Legea insolvabilității nr. 632-XV din 14 noiembrie 2001, calcularea penalităților și dobânzii de întârziere pe durata procedurii planului urmează a fi întreruptă, or, procedura planului este parte integrată a procesului de insolvabilitate. Astfel consideră că instanţele de judecată la emiterea hotărîrii au aplicat eronat normele de drept material.

La 25 noiembrie 2014, SA „Moldovagaz” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel cerând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe în partea respingerii pretenţiei cu privire la încasarea penalității în mărime de 374361,18 lei. Susține că atât prima instanță cât și instanța de apel au stabilit cu certitudine faptul încălcării de către intimat a termenului de achitare. Sancţiunea pecuniară în formă de penalitate pentru această încălcare este prevăzută la pct. 3.7 a contractului încheiat între părți. Totodată, instanțele de judecată au considerat că cuantumul clauzei penale solicitate de către SA „Moldovagaz” este unul exagerat și disproporționat de mare. Reieşind din prevederile art. 624 Codul civil, consideră că instanțele de judecată au dat o apreciere eronată situațiilor de fapt și temeiurilor de drept ale cauzei, care a dus la adoptarea unei hotărâri eronate în partea micșorării neîntemeiate a penalității.

Menţionează că nu pot servi drept temei pentru micşorarea clauzei penale astfel de circumstanţe cum ar fi situaţia financiară grea a debitorului, întârzierea executării obligaţiilor faţă de debitor de către debitorii săi existenţa datoriilor creditoare mari, datorii la buget, sechestrarea conturilor etc. Prin referinţa depusă de către SA „Moldovagaz” la 19 noiembrie 2014, aceasta a solicitat respingerea recursului declarat de către SA „Termocom”. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîri sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor de către Curtea de Apel Chişinău la 18 septembrie 2014. Astfel, ţinînd cont de termenul rezonabil în care înştiinţarea a ajuns la destinaţie, prin intermediul serviciului ÎS „Poşta Moldovei”, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile depuse în termen. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 17 decembrie 2014 recursurile declarate de SA „Moldovagaz” şi SA „Termocom” au fost considerate admisibile. În conformitate cu art. 444 CPC, prezentele recursuri se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

4 Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele recursurilor, şi obiecţiile expuse în referinţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile neîntemeiate şi care urmează a fi respinse cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe.

Din actele pricinii rezultă că la 31 decembrie 2011, între SA „Moldovagaz” şi SA „Termocom” a fost încheiat contractul nr. 53 privind furnizarea gazelor naturale consumatorului noncasnic în anul 2012. Obiectul contractului menţionat a constituit furnizarea de către SA „Moldovagaz” a gazelor naturale la locul (locurile) de consum precum şi reglementarea raporturilor dintre furnizor şi consumator privind furnizarea, condiţiile de utilizare, facturarea şi plata gazelor naturale. Potrivit pct. 1.2 al contractului nr. 53 din 31 decembrie 2011 privind furnizarea gazelor naturale consumatorului noncasnic în anul 2012 furnizorul se obligă să furnizeze gaze naturale în anul 212 în volum de 54000000 m3, iar consumatorul SA „Termocom”, la rîndul său, s-a obligat să le primească şi să achite volumul de gaze naturale utilizat.

S-a prevăzut că achitarea pentru gazele naturale, lunar furnizate, se va efectua în caz de necesitate, dar nu mai tîrziu de data de 25 de zile calendaristice pînă la începutul lunii următoare, fiind indicat că plata pentru gazele naturale furnizate să se efectueze prin transfer bancar pe contul curent al furnizorului (pct. 3.3. Iar, conform pct. 3.7 al contractului, în caz de neachitare pînă la data limită indicată în facturile de plată a contravalorii gazelor naturale consumate, consumatorul va plăti furnizorului o penalitate, conform legislaţiei, echivalenta ratei de refinanţare stabilită de Banca Naţională a Moldovei, la suma datorată, pentru fiecare zi de întîrziere, începînd cu prima zi după data limită de plată a facturii şi pînă la data efectuării plăţii.

Potrivit actului nr. 12 de primire-predare a gazelor naturale livrate în luna decembrie 2012 conform contractului nr. 53 din 31 decembrie 2011, SRL „Chişinău-Gaz” a predat, iar SA „Termocom” în procedura planului a primit 12754336 m3 de gaze naturale (f.d. 11). Conform contractului de cesiune a creanţei nr. 5 din 28 februarie 2013, datoria SA „Termocom” în sumă de 26505574, 91 lei pentru gazele naturale consumate în baza contractului de furnizare nr. 53 din 31 decembrie 2011, a fost cesionată de SRL „Chişinău-Gaz” către SA „Moldovagaz” (f.d.

20). Potrivit pretenţiei nr. 09-2366 din 11 iunie 2013, SA „Moldovagaz” a informat SA „Termocom” că în baza contractului de cesiune a creanţei nr. 5 din 28 februarie 2013 că datoria SA „Termocom” în procedura planului în sumă de 26505574,91 lei pentru gazele naturale consumate în baza contractului de furnizare nr. 53 din 31 decembrie 2011, a fost cesionată de către SRL „Chişinău-Gaz” către SA „Modovagaz”, solicitînd totodată achitarea pînă la 18 iunie 2013 a sumei de 12258705,50 lei, constituită din datoria în mărime de 10 961 303,20 lei; penalitatea 5 în mărime de 409 838,87 lei şi dobînda de întîrziere în sumă de 887 563,43 lei (f.d. 5-6). Potrivit calculului SA „Termocom”, în perioada 01 februarie 2013 – 18 iunie 2013, prezentat de către SA „Moldovagaz”, s-a constatat că de către SA „Termocom” a fost achitată datoria în sumă de 26 505 574,91 lei penalitatea constituind suma de 415 956,87 lei (f.d.

8). Conform calculului prezentat de către SA „Moldovagaz”, conducîndu-se de rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei, dobînda de întîrziere care urmează să fie achitată de către SA „Termocom” constituie suma de 899 307,07 lei (f.d. 9). Conform art. 514 Codul civil, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii. Potrivit prevederilor art. 572 alin. (2) Codul civil, obligaţia trebuie să fie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi momentul stabilit. Conform art. 556 alin. (1) Codul civil, o creanţă transmisibilă şi sesizabilă poate fi cesionată de titular (cedent) unui terţ (cesionar) în baza unui contract.

Din momentul încheierii unui astfel de contract, cedentul este substituit de cesionar în drepturile ce decurg din creanţă. Conform art. 557 Codul civil, titularul unei creanţe o poate transmite, fără consimţământul debitorului, unui terţ dacă aceasta nu contravine esenţei obligaţiei, înţelegerii dintre părţi sau legii, înţelegerea cu debitorul asupra inadmisibilităţii cesiunii produce efecte doar atunci cînd acesta are un interes legitim în acest sens. Astfel, potrivit normei de drept enunţate, corect instanţele de judecată au concluzionat că nu este obligatoriu consimţămîntul debitorului la cesionarea creanţei de la cedent SRL „Chişinău-Gaz” la cesionar SA „Moldovagaz”. În conformitate cu art. 558 alin. (2) Codul civil, o dată cu cesiunea creanţei, asupra cesionarului trec garanţiile şi alte drepturi accesorii.

Din materialele pricinii, este cert faptul că potrivit pct. 3.3 a contractului nr. 53 din 31 decembrie 2011, plata pentru gazele naturale furnizate se efectuează prin transfer bancar pe contul curent al furnizorului. Volumul real de gaze consumate în prima jumătate a lunii curente de furnizare se va determina conform datelor echipamentelor de măsurare a gazele şi se va achita nu mai tîrziu de data de 16 a lunii curente. Volumul total de gaze consumate în luna curentă de furnizare se va determina conform datelor echipamentului de măsurare gaze şi se va indica în actul de primire-predare a volumelor de gaze, semnat de părţi, care se va achita în baza facturii finale de plată. În factura de plată se va indica diferenţa contravalorii volumului de gaze total livrat şi achitările pe parcursul lunii curente de furnizare.

Factura finală de plată şi factura fiscală se vor prezenta consumatorului nu mai tîrziu de data de 05 a lunii următoare lunii de furnizare. Achitarea facturii finale de plată se va efectua nu mai tîrziu de termenul limită indicat în ea. Prin urmare, la data de 28 februarie 2013 a fost semnat contractul de cesiune nr. 5, conform căruia, SA „Moldovagaz” a preluat de la SRL „Chişinău-Gaz” datoria SA „Termocom” în procedura planului în sumă de 26505574, 91 lei, acumulată în baza contractului de furnizare a gazelor naturale nr. 53 din 31 decembrie 2011. 6 Astfel, instanţa de recurs reţine că creanţa transmisă de către SRL „Chişinău- Gaz” către SA „Moldovagaz” este una transmisibilă şi sesizabilă, aceasta nefiind exceptată de la posibilitatea cesionării.

Or, despre faptul cesionării creanţei SA „Termocom” în procedura planului a aflat la 11 aprilie 2013 la momentul recepţionării de la SA „Moldovagaz” a notificării nr. 13/1 -2-1258 despre cesionarea creanţei în sumă de 26 505 547.91 lei, iar la 07 iunie 2013 SA „Termocom” a achitat datoria integral. În acest context, Colegiul conchide că instanţele de judecată întemeiat au respins argumentul SA „Termocom” precum că nu a fost parte a contractului de cesiune din 28 februarie 2013, încheiat între SRL „Chişinău-Gaz” şi SA „Moldovagaz”, or conform normelor legale titularul unei creanţe o poate transmite, fără consimţămîntul debitorului, unui terţ dacă aceasta nu contravine esenţei obligaţiei, înţelegerii dintre părţi sau legii.

Aşa dar, instanţa de judecată nu constată prezenţa obligatorie a consimţământului debitorului la cesionarea creanţei de la cedentul SRL „Chişinău- Gaz” la cesionarul SA „Moldovagaz”. La fel, Colegiu nu poate reţine nici argumentul SA „Termocom” precum că la momentul notificării de către cesionar a debitorului acesta a indicat expres că prin contractul de cesiune a creanţei s-a preluat creanţa în cuantumul existent la acel moment în sumă de 26 505 574,91 lei, fără alte creanţe accesorii, or o dată cu cesiunea creanţei, asupra cesionarului trec garanţiile şi alte drepturi accesorii.

Cu referire la argumentul invocat de reprezentantul SA „Termocom” precum că la art. 556 alin. (2) Codul civil, cesiunea creanţei nu poate aduce atingere drepturilor debitorului şi nici nu poate face obligaţia acestuia mai oneroasă, or drepturile dobîndite de la fostul creditor nu se sting odată cu cesiunea, de asemenea după cesiune obligaţia debitorului nu a devenit mai oneroasă, nici n-a modificat condiţiile sau termenele de executare, astfel nici într-un mod n-au afectat drepturile debitorului. Aşadar, s-a stabilit cu certitudine că din data de 28 februarie 2013 noul creditor al datoriei menţionate mai sus şi a tuturor drepturilor ce decurg din acest contract este SA „Moldovagaz” (f.d.

28). În conformitate cu prevederile art. 624 alin. (1) Codul civil, clauza penală (penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părţile evaluează anticipat prejudiciul, stipulînd că debitorul, în cazul neexecutării obligaţiei, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun. Conform art. 625 alin. (1) Codul civil, clauza penală se face în scris. Iar, conform art. 630 alin. (1) Codul civil, în cazuri excepţionale, luîndu-se în considerare toate împrejurările, instanţa de judecată poate dispune reducerea clauzei penale disproporţionat de mari. La reducerea clauzei penale, trebuie să se ţină cont nu numai de interesele patrimoniale, ci şi de alte interese, ocrotite prin lege, ale creditorului.

Totodată, instanţa de recurs mai consideră că instanţa de judecată poate dispune reducerea clauzei penale pe care o consideră disproporţionat de mare. Legea nu precizează cazurile în care ar putea fi redusă clauza penală. Instanţele vor lua act, că drept criterii ce permit reducerea clauzei penale ar putea servi situaţia financiară dificilă a debitorului; mărimea penalităţii depăşeşte suma datoriei; 7 mărimea excesivă a penalităţii; datoria a fost achitată; o întîrziere neesenţială în executarea obligaţiei de rînd cu procentul înalt al penalităţii.

De asemenea, potrivit pct. 3.7 din contract, în caz de neachitare pînă la data limită indicată în facturile de plată a contravalorii gazelor naturale consumate, consumatorul va plăti furnizorului o penalitate, conform legislaţiei, echivalentă ratei de refinanţare stabilită de Banca Naţională a Moldovei, la suma datorată, pentru fiecare zi de întîrziere, începînd cu prima zi după data limită de plată a facturii şi pînă la data efectuării plăţii.

În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că atît prima instanţă cît şi instanţa de apel just au concluzionat că cuantumul clauzei penale invocate de noul creditor SA „Moldovagaz” este unul exagerat şi disproporţionat de mare, pornind de la perioada în care debitorul a fost pus în întîrziere din 18 iunie 2013, dată la care debitorul conform pretenţiei nr. 09-2366 din 11 iunie 2013 a fost informat că urma să achite datoria, penalitatea şi dobînda de întîrziere, cesiunea de creanţă însuşi avînd loc la 28 februarie 2013. Totodată, instanţa stabileşte criterii privind reducerea clauzei financiare precum că debitorul, SA „Termocom” în procedura planului se află în situaţie financiară dificilă şi întreprinde măsuri de recuperare a datoriilor, a plăţilor la energia termică consumată de la agenţii economici iar datoria a fost achitată integral.

Prin urmare, Colegiu conchide că instanţele ierarhic inferioare întemeiat au ajuns la concluzia privind necesitatea micşorării sumei penalităţii de la 415 956,87 lei, pînă la 41 595,69 lei, care în opinia instanţei este proporţională în raport cu prejudiciile suportate de către creditor. Ori, mai mult ca atît, datorită specificului serviciilor prestate de pîrît, în mare parte acumularea surselor financiare depinde de achitarea serviciilor de către consumatorul final. Conform art. 602 alin. (1), (2) Codul civil, în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-1 despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă.

Neexecutarea include orice încălcare a obligaţiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă. Conform art. 619 alin. (1) Codul civil, obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. Dobînda de întîrziere reprezintă 5% peste rata dobînzii prevăzută la art. 585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este admisă proba unui prejudiciu mai redus. Aliniatul (2), (3) al aceluiaşi articol stabileşte că, în cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobînda este de 9% peste rata dobînzii prevăzută la art. 585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Nu este admisă proba unui prejudiciu mai redus. În cazul în care creditorul poate cere în alt temei juridic dobînzii mai mari, ele vor trebui plătite.

Nu se exclude invocarea dreptului privind repararea unui alt prejudiciu. Deci, în situaţia în care SA „Termocom” a refuzat neîntemeiat achitarea datoriei contractuale pînă la 07 iunie 2013, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că instanţa de 8 apel şi prima instanţă întemeiat au ajuns la concluzia de a admite pretenţia privind încasarea de la SA „Termocom” în beneficiul SA „Moldovagaz” a dobînzii de întîrziere în mărime de 899 307,07 lei, conform modalităţii de calcul anexate la materialele cauzei, conform situaţiei din 07 iunie 2013 (f.d.

9). La fel, nu poate fi reţinut nici argumentul SA „Termocom”, precum că la materialele cauzei lipsesc acte, probe ce ar demonstra că SA „Moldovagaz” i-a solicitat SA „Termocom” în procedura planului achitarea sumei datoriei cesionate şi s-a intenţionat de a se încasa prin intermediul instanţei de judecată, cît şi a faptului că se intenţionează de a calcula penalităţi şi dobînzi de întîrziere, or atît prin scrisoarea nr. 13/1 -2-1258 din 10 aprilie 2013, cît şi pretenţia înaintată în adresa SA „Termocom” în procedura planului nr. 09-2366 din 11 iunie 2013, debitorul SA „Termocom” a fost informat privind necesitatea achitării datoriei, dobînzii de întîrziere şi a penalităţilor, or, ţinînd cont de art. 617 alin. (2) Codul civil rezultă că, nu este necesară somaţia în cazul în care este stabilită o dată calendaristică-pentru executarea obligaţiei.

Or, potrivit prevederilor art. 118 alin. (1) CPC al RM, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Potrivit prevederilor art. 121 CPC al RM, instanţa judecătorească reţine spre examinare şi cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existenţa sau inexistenţa de circumstanţe, importante pentru soluţionarea justă a cazului.

În aceste condiţii, nu pot fi reţinute argumentele recurenţilor precum că instanţele de judecată la examinarea pricinii nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii în fond şi că au fost aplicate greşit normele de drept material, deoarece acestea sunt declarative, lipsite de suport legal şi probatoriu cu atît mai mult că argumentele recurenţilor din recurs sunt similare celor expuse în cererea de apel şi care au servit obiect de studiu şi în instanţa de apel. În consecinţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că soluţia dată de instanţele de judecată inferioare este legală şi întemeiată, care au cercetat pertinent probele administrate la materialele pricinii şi corect au soluţionat litigiul dat.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că hotărîrea primei instanţe şi decizia instanţei de apel sunt întemeiate şi legale, iar argumentele invocate de către recurenţi sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursurile şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se resping recursurile declarate de către Societatea pe acțiuni „Termocom” în procedura falimentului și Societatea pe acțiuni „Moldovagaz.

9 Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 07 octombrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe acțiuni „Moldovagaz” împotriva Societății pe acțiuni „Termocom” în procedura falimentului cu privire la încasarea penalității și dobânzii de întârziere. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Galina Stratulat Iuliana Oprea Ion Druţă Ion Corolevschi