2rac-467/14 — Încasarea dobînzii de întîrziere

prima instanţă: V. Negru dosarul nr. 2rac-468/14 instanţa de apel: V. Pruteanu, Iu. Cimpoi, A. Minciună DECIZIE 12 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Iurie Diaconu, Dumitru Mardari, Elena Covalenco, Iurie Bejenaru examinînd cererea de recurs declarată de către Societatea pe Acţiuni „Moldovagaz”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SA „Moldovagaz” împotriva SA „Termocom” în procedura planului cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere pentru executarea întîrziată a obligaţiilor pecuniare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către SA „Termocom” în procedura planului, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 30 ianuarie 2013, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă: La 12 iulie 2011, SA „Moldovagaz” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SA „Termocom” în procedura planului cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere pentru executarea întîrziată a obligaţiilor pecuniare. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, la 30.12.2005 a fost încheiat contractul de furnizare a gazelor naturale nr. 3. Astfel, în perioada 01.01.2006- 31.12.2006 reclamantul a furnizat SA „Termocom” gaze naturale în volumele contractate în sumă totală de 104 087 182,42 lei. Totodată conform contractului nr. 16 din 29.12.2006 SA „Moldovagaz” a furnizat SA „Termocom” în perioada 01.01.2007-31.12.2007 gaze naturale în volumele contractate în sumă de 140 468 177,66 lei.

Reclamantul a indicat că, pe parcursul anilor 2006-2011 SA „Termocom” a încălcat prevederile pct. 3.3 din contract, întîrziind executarea obligaţiei de achitare la timp a preţului gazelor naturale consumate. A mai indicat că, SA „Termocom” este obligat să achite o dobîndă de întîrziere pentru examinarea întîrziată a obligaţiilor pecuniare pentru perioada anilor 2006-2010 în mărime de 2 990 665,07 lei. 1 Se arată că pîrîtul este obligat să achite şi dobîndă de întîrziere pentru anul 2007-2011, ce constituie suma de 8 220 040,51 lei. Solicită reclamantul, inclusiv prin cererea de concretizare a pretenţiilor, încasarea din contul pîrîtului a dobînzii de întîrziere pentru executarea întîrziată a obligaţiilor pecuniare în mărime de 14 603 111,79 lei şi taxa de stat 50000 lei achitată la momentul depunerii acţiunii.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 30 ianuarie 2013, s-a admis acţiunea înaintată de SA „Moldovagaz” împotriva SA „Termocom” în procedura planului cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere pentru executarea întîrziată a obligaţiilor pecuniare. S-a încasat de la SA „Termocom” în procedura planului în beneficiul SA „Moldovagaz” dobînda de întîrziere pentru executarea întîrziată a obligaţiilor pecuniare pentru perioada de 12 iulie 2008 - 30 ianuarie 2013 în suma de 14 603 111,79 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 50000 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2014, a fost admis apelul declarat de către SA „Termocom” în procedura planului. S-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 30 ianuarie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată de SA „Moldovagaz” împotriva SA „Termocom” în procedura planului cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere pentru executarea întîrziată a obligaţiilor pecuniare a fost respinsă ca neîntemeiată. La 15 iulie 2013, în termen, SA „Moldovagaz” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, modificarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2014, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului recurentul a indicat că, instanţa de apel a aplicat o lege care nu trebuia aplicată, a interpretat în mod eronat legea. Mai mult ca atît, instanţa de apel, în argumentarea poziţiei sale, în mod eronat, au făcut referire la prevederile art.84 din Legea insolvabilităţii nr.632/2001.

Chiar dacă apelantul în cererea de apel nu a indicat expres la care din aliniatele art.84 face referire în argumentarea poziţiei sale, cererea de apel fiind nemotivată, atunci instanţa de apel face expres referire la alin. (3) al articolului 84 din Legea 632/2001, însă în continuare în p.17 din Decizie indică textul aliniatelor (4) şi (5), care, ca şi alin.(3), nu se referă la situaţia din speţă. Se mai indică că trimiterea instanţei de apel la art. 84 (3) din Legea insolvabilităţii nr. 632/2001 este ilegală, acesta ne avînd careva tangenţe cu situaţia în cauză. Conform alin.3 din articolul 84 al Legii 632/2001, calcularea penalităţilor aferente datoriilor creditoare ale debitorului se întrerupe.

În cazul dat, obiect al litigiului este dobînda de întîrziere. Totodată, SA „Termocom” în procedura falimentului nu este nici bancă în proces de insolvabilitate, ca să cadă sub incidenţa alin. (4) din art.84 a Legii nr.632/2001, iar sumele litigioase nu sînt credite acordate 2 de Ministerul Finanţelor, ca să cadă sub incidenţa alin. (5) din art.84 a Legii nr.632/2001. Mai mult ca atît, conform p. 121 a Hotărîrii Plenului CSJ nr.34 din 22.11.2004, în vigoare la momentul examinării cererii de către instanţa de fond, cît şi la depunerea cererii de apel, prevede că: „Art. 84(3) din Legea insolvabilităţii arată că din momentul intentării procesului de insolvabilitate calcularea penalităţilor aferente datoriilor creditoare ale debitorului se întrerupe.

Se atenţionează instanţele judecătoreşti că prevederile acestei norme nu sînt aplicabile datoriilor apărute după data intentării procesului de insolvabilitate, inclusiv în cazul contractelor cu executare succesivă, în sensul art.64(3) din Legea insolvabilităţii”. Invocă că dobînda de întîrziere, solicitată de către SA „Moldovagaz” şi încasată de instanţa de fond a fost pentru gazele naturale livrate pe parcursul anului 2006 şi perioada de întîrziere fiind anii 2008-2010 şi pentru gazele naturale livrate pe parcursul anului 2007, perioada de întîrziere fiind anii 2008-2011, care nu au fost achitate pînă în prezent. Atragem atenţia, că aceste datorii sau format după intentarea procesului de insolvabilitate, reprezentînd datorii curente, o parte din ele nefiind achitate pînă în prezent.

Este ilegală şi eronată referirea instanţei de apel la prevederile art.75 alin. (3) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29.06.2012, care prevede că din momentul intentării procedurii de insolvabilitate, calcularea penalităţilor, dobînzilor şi altor plăţi aferente datoriilor creditoare ale debitorului se suspendă. Conform prevederilor art.254 din legea menţionată, aceasta urma să între în vigoare după 180 zile din momentul publicării. Legea nr. 149/2012 a intrat în vigoare la 14.03.2013. Astfel, prevederile acesteia nu puteau fi aplicate de către instanţa de apel nici pentru perioada pentru care a fost încasată dobînda de întîrziere (anii 2008-2011), precum nici pentru perioada cînd a apărut datoria (2006-2007).

Legislaţia în vigoare la momentul efectuării calculelor, precum şi la adoptarea Hotărîrii instanţei de fond nu stabilea careva restricţii privind dreptul de a calcula dobîndă de întîrziere. La 02 septembrie 2014 reprezentantul SA „Termocom” în procedura falimentului prin intermediul cancelariei a depus o referinţă, în care a invocat dezacordul cu recursul declarat de SA „Moldovagaz”, solicitînd respingerea acestuia, cu menţinerea hotărîrii contestate. Examinînd materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menţinerea hotărîrii contestate din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea primei instanţe. 3 Instanţa de recurs constată că decizia recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ este considerată legală şi întemeiată. Din materialele dosarului rezultă, că la 30.12.2005 între părţile în litigiu a fost încheiat contractul de furnizare a gazelor naturale nr. 3. Astfel, în perioada 01.01.2006-31.12.2006 reclamantul a furnizat SA „Termocom” gaze naturale în volumele contractate în sumă totală de 104 087 182,42 lei.

Totodată conform contractului nr. 16 din 29.12.2006 SA „Moldovagaz” a furnizat SA „Termocom” în perioada 01.01.2007-31.12.2007 gaze naturale în volumele contractate în sumă de 140 468 177,66 lei. La fel s-a indicat de către reclamant că, pe parcursul anilor 2006-2011 SA „Termocom” a încălcat prevederile pct. 3.3 din contract, întîrziind executarea obligaţiei de achitare la timp a preţului gazelor naturale consumate. Invocînd faptul că sumele pentru gazul livrat nu au fost achitate în termen, reclamantul a depus prezenta acţiune solicitînd încasarea dobînzii de întîrziere. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze drept veridică concluzia instanţei de apel referitor la faptul că în anul 2001 SA „Termocom” a intrat în proces de insolvabilitate.

Iar de la 03.11.2009 SA „Termocom” se află în procedura planului. Prin urmare, avînd în vedere faptul că procedura planului este parte integrantă a procesului de insolvabilitate în sine, nu pot fi calculate dobînzi de întîrziere. Astfel, conform prevederilor art. 84 alin. (3) al Legii insolvabilităţii nr. 632 din 14.11.2001, din momentul intentării procesului de insolvabilitate, calcularea penalităţilor aferente datoriilor creditoare ale debitorului se întrerupe. Aceleaşi prevederi se regăsesc şi în Legea insolvabilităţii aprobată la 29.06.2012. Astfel, în conformitate cu prevederile art.75 alin.(3) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29.06.2012 (în vigoare din 13.03.2013), din momentul intentării procedurii de insolvabilitate calcularea penalităţilor, dobînzilor şi altor plăţi aferente datoriilor creditoare ale debitorului se suspendă.

În concluzie, se constată că odată ce SA „Termocom” se afla în procedura planului la momentul depunerii acţiunii, fiind în proces de insolvabilitate, faţă de acesta se suspendă calcularea penalităţilor, dobînzilor şi altor plăţi aferente datoriilor creditoare ale debitorului. La acest segment, instanţa de recurs consideră neîntemeiat argumentul recurentului cu privire la faptul că instanţa de apel eronat şi în mod vădit neîntemeiat a aplicat prevederile art. 84 alin. (3) din Legea insolvabilităţii nr. 632/2001, acesta ne avînd careva tangenţe cu situaţia în cauză, pe motiv că, odată cu intentarea procesului de insolvabilitate, necătînd la ce procedeu de insolvabilitate se află (forma procesului 4 de insolvabilitate), faţă de debitor urmează a fi aplicată Legea specială şi anume Legea insolvabilităţii nr. 632 din 14.11.2001, normele căreia guvernează speţa în prezentul litigiu.

Este neîntemeiat şi argumentul recurentului cu privire la faptul că la depunerea cererii de apel, SA „Termocom” în procedura planului nu a achitat taxa de stat, nu a solicitat amînarea sau scutirea plăţii taxei de stat, or, acesta din urmă este scutit prin lege, şi anume Legea cu privire la taxa de stat şi Legea insolvabilităţii. Prin urmare, instanţa de recurs constată că instanţa de apel a examinat pricina în conformitate cu normele de drept procedural în vigoare, respectînd principiul disponibilităţii şi egalităţii părţilor în proces. Reieşind din cele expuse şi avînd în vedere faptul că circumstaneţele pricinii au fost constatate de către instanţa de apel şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către SA „Moldovagaz” şi de a menţine decizia instanţei de apel.

În conformitate cu art. 444, art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Moldovagaz”. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SA „Moldovagaz” împotriva SA „Termocom” în procedura planului cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere pentru executarea întîrziată a obligaţiilor pecuniare. Decizia este irevocabilă de la pronunţare. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Diaconu Dumitru Mardari Elena Covalenco Iurie Bejenaru 5