2rac-176/17 — încasarea datoriei si a dobânzii de întârziere

2rac-176/17 — încasarea datoriei si a dobânzii de întârziere (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: I. Bulhac dosarul nr. 2rac-176/17

instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, V. Brașoveanu

D E C I Z I E

31 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan

Ion Druță, Mariana Pitic

examinând recursul declarat de către Societatea pe acțiuni

„Termoelectrica”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe acțiuni

„Moldovagaz” împotriva Societății pe acțiuni „Termoelectrica” cu privire la

încasarea datoriei și a dobânzii de întârziere,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016, prin

care a fost respins apelul declarat de către Societatea pe acțiuni „Termoelectrica” și

menținută hotărârea Judecătoriei Ciocana municipiul Chișinău din 13 aprilie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 16 februarie 2016, SA „Moldovagaz” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva SA „Termoelectrica” cu privire la încasarea datoriei

și a dobânzii de întârziere.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 31 decembrie 2012,

între SA „Moldovagaz” și SA „Termocom” în procedura planului a fost încheiat

contractul nr. 53 de furnizare a gazelor naturale consumatorului noncasnic în anul

2013.

Menționează că, conform contractului enunțat, în luna noiembrie 2014, a

livrat SA „Termocom” în procedura planului gaze naturale în volumul necesar.

Susține că, conform pct. 3.3 al contractului, plata costului gazelor naturale

furnizate se efectuează în lei, prin transfer bancar pe contul curent al furnizorului,

pentru livrarea reală a gazelor, determinată conform datelor echipamentelor de

măsurare a gazelor, în prima jumătate a lunii curente - nu mai târziu de data de 16,

iar pentru volumul de gaze furnizat în a doua jumătate a lunii, determinat conform

datelor echipamentului de măsurare a gazelor - nu mai târziu de data limită indicată

în factura de plată a contravalorii gazelor consumate, cu perfectarea actului de

predare - primire a gazelor și a facturii fiscale. Plata se consideră efectuată la data

încasării mijloacelor bănești pe contul curent a furnizorului.

1

Afirmă că, SA „Termocom” în procedura planului a încălcat prevederile

pct. 3.3 din contract, întârziind executarea obligației pecuniare de achitare la timp a

prețului gazelor naturale consumate.

Relevă că, la data de 26 martie 2015, între SA „Termocom” în procedura

falimentului și SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” a fost semnat actul de

predare-primite a datoriei SA „Termocom” în procedura falimentului către SA

„Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” în sumă de 46 826 539,23 lei, formată

pentru consumul gazelor naturale în luna noiembrie 2014, conform Acordului

adițional nr. 2 la contractul nr. 53 din 31 decembrie 2012.

Mai declară că, conform deciziei Camerei Înregistrării de Stat din 16 iunie

2015, a fost aprobată schimbarea denumirii SA „Centrala Electrică cu Termoficare

nr. 2” în SA „Termoelectrica”.

Invocă că, pârâta nu și-a executat obligația de plată a datoriei în mărime de

46 826 539,23 lei, asumată în baza actului de predare-primite din 26 martie 2015.

Susține că, la data de 24 noiembrie 2015, a expediat în adresa pârâtei o

pretenție, prin care a solicitat achitarea datoriei, însă aceasta nu a fost executată.

Solicită încasarea din contul SA „Termoelectrica” a datoriei în sumă de

46826539,24 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 8 879 723,05 lei și a taxei de

stat în mărime de 50 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 13 aprilie 2016 a

fost admisă parțial acțiunea și au fost încasate de la SA „Termoelectrica” în

beneficiul SA „Moldovagaz” datoria în sumă de 46 826 539,24 lei, dobânda de

întârziere în sumă de 2 325 931,93 lei și taxa de stat în sumă de 50 000 lei. În rest

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Au fost încasate de la SA

„Termoelectrica” în beneficiul statului cheltuielile de înștiințare și chemare a

părților în judecată, prin

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016 a fost respins

apelul declarat de către SA „Termoelectrica” și menținută hotărârea primei

instanțe.

La data de 06 martie 2017, SA „Termoelectrica” a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel și hotărârii primei instanțe în partea admiterii parțiale a pretenției cu

privire la încasarea dobânzii de întârziere și emiterea în această parte a unei noi

hotărâri de respingere a acestei pretenții, cu încasarea de la intimată a tuturor

cheltuielilor de judecată, ce vor fi suportate.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu hotărârile

judecătorești în partea admiterii parțiale a pretenției cu privire la încasarea dobânzii

de întârziere, deoarece instanțele de judecată au încălcat principiul aplicării

uniforme a legislației, situație ce contravine prevederilor art. art. 16 și 17 CPC, ale

art. art. 1-3 din Codul civil, precum și ale art. 6 § 1 al Convenției pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, pe care nu le-au aplicat.

Menționează că. în cauze similare, ce au avut același obiect - încasarea

dobânzilor de întârziere în baza contractului de furnizare a gazelor naturale, s-a

constatat că, instanțele de judecată urmează să aplice dispozițiile legale pertinente

în sensul constatării lipsei temeiurilor legale pentru adjudecarea din contul SA

„Termoelectrica” a dobânzii de întârziere.

2

Astfel, consideră că, decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe

contravin jurisprudenței Curții Supreme de Justiție și, respectiv, modalității de

aplicare a legislației aplicabile prezentei spețe pentru aceeași situație juridică.

Susține că, instanțele de judecată, la examinarea cauzei, au interpretat și

aplicat eronat prevederile art. art. 602 și 619 din Codul civil și nu au aplicat art.603

din Codul civil, precum și nu au luat în considerare faptul că, însăși aflarea SA

„Termoelectrica” în întârziere ține nemijlocit de interconexiunea raporturilor

întreprinderilor ce activează în sectorul energetic, astfel, din materialele dosarului

se deduce cu certitudine că, recurentei nu-i este imputabilă vina pentru neachitarea

plăților pentru consumul de gaze naturale livrate SA „Termocom” în procedura

falimentului în luna noiembrie 2014.

Afirmă că, SA „Moldovagaz” a furnizat gaze naturale în beneficiul SA

„Termocom” în procedura falimentului, iar aceasta le-a utilizat în scopul final de

furnizare a energiei termice către consumatori și, anume, SA „Termocom” a fost

beneficiarul final al livrărilor realizate de intimată.

Relevă că, conform prevederilor Legii cu privire la gaze și ale Legii cu

privire la energetică, care, la fel, nu au fost aplicate de instanțele de judecată, atât

SA „Moldovagaz”, cât și SA „Termoelectrica”, ce incorporează notoriu SA „CET-

l” și subansamblul funcțional al SA „Termocom”, au fost fondate în scopul

asigurării securității energetice a statului și furnizării gazelor naturale și, respectiv

a serviciilor de producere și, ulterior, furnizare a energiei electrice și termice

consumatorilor finali, raportul existent între părți dovedind că, scopul contractului

încheiat între SA „Termocom” și SA „Moldovagaz” a fost furnizarea gazelor

naturale în vederea producerii energiei termice și furnizare acesteia consumatorilor

finali.

Prin urmare, raportul existent între părțile în litigiu denotă că, atât SA

„Moldovagaz”, cât și SA „Termoelectrica” prestează servicii de interes public,

produsul final fiind destinat pentru consumul populației și asigurarea securității

energetice a țării.

Invocă că, în perioada, pentru care s-a calculat dobânda de întârziere,

pct.10 al Regulamentului cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor

locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea

apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de

încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 191 din

19 februarie 2002 reglementa că, plata pentru încălzire pe parcursul sezonului rece

trebuie să fie achitată totalmente în termen de până la 1 august al anului de

gestiune. Pe parcursul sezonului de încălzire plata lunară minimă achitată de

consumator pentru încălzire va constitui 40% din valoarea facturii lunare.

Prin urmare, consumatorul final dispunea de o amânare legală a plăților

pentru consumul de energie termică, amânare ce include și perioada vizată în

prezentul litigiu, fiind, însă, de notorietate publică că, consumatorii finali nu-și

execută integral obligațiunile de plată nici până la data stipulată în hotărârea de

Guvern.

Mai invocă că, examinând acest fapt în raport cu obligația recurentei,

instituită conform cadrului legal pertinent, de asigurare a furnizării neîntrerupte a

serviciilor prestate, precum și de menținerea în stare funcțională a utilajului,

3

instanța a dedus că, neexecutarea obligațiunilor de plată de către recurentă a valorii

gazelor naturale consumate în scopul producerii energiei termice și electrice se

datorează stării generale în sistemul energetic.

Consideră că, neexecutarea obligațiunilor de plată nu se datorează exclusiv

vinei recurentei, iar intimata nu a dovedit faptul că, recurenta a dispus de surse

financiare suficiente pentru achitarea integrală și în termen a obligațiunilor față de

SA „Moldovagaz”, însă nu le-a executat.

Menționează că, adjudecarea dobânzilor de întârziere din contul SA

„Termoelectrica” este contrar interesului public, garantat de prevederile art. 2 al

Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și

art. art. 24 și 36 din Constituția Republicii Moldova, ce garantează dreptul la viață

și sănătate al cetățenilor, deoarece încasarea acestora duce la majorarea artificială a

datoriei intimatei față de recurentă prin intermediul unor sume calculate formal ca

fiind compensație a prejudiciului, dovada existenței căreia nu a fost prezentată,

situație ce poate genera ca urmare a supraîndatorării acesteia, lichidarea

producătorului de energie termică și electrică și, în consecință, sistarea sau

încetarea producției energetice de interes public și social, astfel încât va fi pusă în

pericol securitatea energetică a țării, asigurată în mare parte de către SA

„Termoelectrica”.

Susține că, conform prevederilor pct. 2.2.8 al Hotărârii Guvernului RM

nr.983 din 22 decembrie 2001 cu privire la restructurarea corporativă, instituțională

și financiară a sistemului centralizat de alimentare cu energie termică din mun.

Chișinău, SA „CET-1”, SA „CET-2” și SA „Termocom” sunt principalele entități

responsabile pentru alimentarea cu energie termică. Începând cu anul 2010,

aproximativ 76% din volumul necesar de energie termică al SA „Termocom” a fost

achiziționat de la cele două centrale de cogenerare SA „CET-1” (13%) și SA

„CET-2” (63%), restul (24%) a fost produs de către cele 19 centrale termice ale SA

„Termocom”, iar conform pct. 2.4 al Hotărârii Guvernului RM enunțate,

principalele întreprinderi din sectorul gazelor naturale sunt SRL „Chișinău-Gaz” și

SA „Moldovagaz”. Gazele naturale pentru SA „CET-1” și SA „CET-2”, precum și

centralele termice ale SA „Termocom” sunt furnizate de SRL „Chișinău-Gaz”,

fondator fiind SA „Moldovagaz”.

Afirmă că, aceste societăți se află într-o interconexiune, inclusiv și cu

consumatorii finali, iar achitările, de asemenea, depind de executarea obligațiilor

de către fiecare în parte.

În această ordine de idei, consideră că, concluziile instanțelor de judecată

sunt contrare prevederilor art. 602 alin. (1), art. 603 și art. 624 alin. (5) din Codul

civil, deoarece lipsește vinovăția SA „Termoelectrica” în neexecutare, ceea ce se

confirmă și prin jurisprudența națională.

Relevă că, instanțele de judecată, la examinarea cauzei, urmau să aplice

prevederile Legii insolvabilității și ale art. 570 din Codul civil, deoarece datoria,

pentru care s-a calculat dobânda de întârziere, a fost preluată de la SA

„Termocom”, la acel moment în procedura falimentului.

Mai relevă că, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 18 martie 2014

s-a dispus intentarea procedurii falimentului față de SA „Termocom”, cu lichidarea

și valorificarea masei debitoare, iar în temeiul art. 116 alin. (3) al Legii

4

insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, nici o dobândă, majorare sau penalitate

de orice fel ori cheltuială nu se adaugă creanțelor născute ulterior datei deschiderii

procedurii generale și nici procedurii simplificate a falimentului, normă ce urma a

fi aplicată în speță, deoarece conform prevederilor art. 570 din Codul civil, noul

debitor poate opune creditorului excepțiile care rezultă din raportul dintre creditor

și debitorul precedent, dar nu poate prezenta spre compensare o creanță ce aparține

debitorului inițial.

Prin referința depusă la data de 07 aprilie 2017 SA „Moldovagaz” a

solicitat restituirea cererii de recurs sau declararea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul

din 3 judecători prin încheierea din 12 mai 2017 a considerat recursul admisibil și a

dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și

care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe în partea încasării dobânzii de întârziere și emiterea în această parte a unei

noi hotărâri cu privire la respingerea pretenției cu privire la încasarea dobânzii de

întârziere, iar în rest de a menține decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că, la data de 31 decembrie 2012,

între SA „Moldovagaz”, ca furnizor și SA „Termocom” în procedura planului, ca

consumator, a fost încheiat contractul nr. 53 de furnizare a gazelor naturale

consumatorului noncasnic în anul 2013, obiectul fiind furnizarea gazelor naturale

la locul de consum, precum și reglementarea raporturilor dintre furnizor și

consumator privind furnizarea, condițiile de utilizare, evidență și plata gazelor

naturale.

Conform pct. 3.3. al contractului enunțat, plata costului gazelor naturale

furnizate se efectuează în lei, prin transfer bancar pe contul curent a furnizorului

pentru livrarea reală a gazelor, determinată conform datelor echipamentului de

măsurarea a gazelor, în prima jumătate a lunii curente-nu mai tîrziu de data de 16,

iar pentru volumul de gaze furnizat în a doua jumătate a lunii, determinat conform

datelor echipamentului de măsurare a gazelor-nu mai tîrziu de data limită indicată

în factura de plată a contravalorii gazelor naturale consumate, cu perfectarea

actului de primire-predare a gazelor și a facturii fiscale. Plata se consideră

efectuată la data încasării mijloacelor bănești pe contul curent al furnizorului.

Prin Acordul adițional nr. 1 din 31 decembrie 2013 la contractul nr. 53 din

31 decembrie 2012 de furnizare a gazelor naturale consumatorului noncasnic în

anul 2013, încheiat între SA „Moldovagaz” și SA „Termocom” în procedura

planului, s-a prelungit acțiunea contractului nr. 53 din 31 decembrie 2012 pînă la

data de 30 iunie 2014, iar prin Acordul adițional nr. 2 din 30 iunie 2014 la

contractul nr. 53 din 31 decembrie 2012 de furnizare a gazelor naturale

5

consumatorului noncasnic în anul 2013, încheiat între SA „Moldovagaz” și SA

„Termocom” în procedura planului, s-a prelungit acțiunea contractului nr. 53 din

31 decembrie 2012 pînă la data de 31 decembrie 2014.

Actele cauzei denotă faptul că, pentru luna noiembrie 2014, SA

„Moldovagaz” a livrat SA „Termocom” în procedura falimentului gaze naturale în

volum de 9229853 m3 la suma de 52203679,37 lei.

Conform bonului de control, eliberat de SA „Moldovagaz” rezultă că SA

„Termocom” în procedura falimentului urma să efectueze achitarea pentru gazele

livrate în luna ianuarie noiembrie 2014 pînă la data de 15 decembrie 2014.

La data de 26 martie 2015, între SA „Termocom” în procedura falimentului

și SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” a fost semnat actul de predare-

primite, prin care SA „Termocom” în procedura falimentului a predat, iar SA

„Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” a preluat datoria SA „Termocom” în

procedura falimentului față de SA „Moldovagaz” în sumă de 46826539,23 lei.

Conform deciziei Camerei Înregistrării de Stat din 16 iunie 2015, a fost

aprobată schimbarea denumirii SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” în SA

„Termoelectrica”.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, SA „Moldovagaz” a

solicitat încasarea din contul SA „Termoelectrica” a datoriei în sumă de

46826539,24 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 8 879 723,05 lei și a taxei de

stat în mărime de 50 000 lei.

Prima instanță, fiind investită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la

concluzia temeiniciei parțiale a acțiunii, încasând de la SA „Termoelectrica” în

beneficiul SA „Moldovagaz” datoria în sumă de 46 826 539,24 lei, dobânda de

întârziere în sumă de 2 325 931,93 lei și taxa de stat în sumă de 50 000 lei, iar în

rest respingând acțiunea ca neîntemeiată.

Ulterior, instanța de apel, fiind investită cu judecarea apelului declarat de

către SA „Termoelectrica”, a ajuns la concluzia netemeiniciei acestuia, menținând

hotărârea primei instanțe, pe care a considerat-o legală.

SA „Termoelectrica”, declarând recurs, a invocat dezacordul cu hotărârile

judecătorești în partea încasării dobânzii de întârziere.

La caz, se reține că, SA „Moldovagaz”, întru solicitarea încasării dobânzii

de întârziere, a invocat drept temei prevederile art. art. 602 alin.(1) și (2) și 619

alin. (1) din Codul civil.

Conform art. 602 alin. (1) și (2) din Codul civil, în cazul în care nu execută

obligația, debitorul este ținut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul

cauzat astfel dacă nu dovedește că neexecutarea obligației nu-i este imputabilă.

Neexecutarea include orice încălcare a obligațiilor, inclusiv executarea

necorespunzătoare sau tardivă.

Conform art. 619 alin. (1) din Codul civil, obligațiilor pecuniare li se aplică

dobânzi pe perioada întârzierii. Dobânda de întârziere reprezintă 5% peste rata

dobânzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este

admisă proba unui prejudiciu mai redus.

Din prevederile legale enunțate rezultă că, dobânda de întârziere urmează a

fi încasată de la data punerii debitorului în întârziere.

6

În speță, instanța de recurs menționează că, în pct. 3.3. din contractul nr. 53

din 31 decembrie 2012 de furnizare a gazelor naturale consumatorului noncasnic în

anul 2013, încheiat între SA „Moldovagaz” și SA „CET-1”, termenul limită pentru

achitarea lunară pentru livrarea reală a gazelor a fost stabilit pentru prima jumătate

a lunii curente, dar nu mai tîrziu de data de 16, iar pentru volumul de gaze furnizat

în a doua jumătate a lunii, nu mai tîrziu de data limită indicată în factura de plată.

Conform art. 617 alin. (5) din Codul civil, debitorul nu este în întârziere atît

timp cît prestația nu a avut loc din cauza unor împrejurări neimputabile debitorului.

Astfel, în condițiile legii, dacă executarea obligației nu a fost făcută din

motive ce nu-i pot fi puse în vina debitorului, acesta nu este în întârziere, excepție

făcând situația prevăzută de art. 618. Obstacolele în executarea obligației exclud

tergiversarea debitorului. Atunci cînd obstacolele în executare au doar caracter

temporar, acestea exclud tergiversarea executării obligației doar pentru acele

perioade. Se poate susține că aflarea în întârziere a debitorului are la bază

principiul răspunderii cu vinovăție. Întârzierea obiectivă a executării nu servește

motiv pentru repararea prejudiciului cauzat de întârziere, însă servește un indiciu al

necesității notificării creditorului despre aceste împrejurări.

În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reține că, s-a constatat cu

certitudine că, SA „Moldovagaz” livra gaze naturale către SA „CET-1” și SA

„CET-2”, iar acestea, la rîndul lor, livrau energie termică SA „Termocom”, care în

consecință o furnizau consumatorilor finali.

Conform pct. 2.2.8 din Hotărârea Guvernului RM nr. 983 din 22 decembrie

2011 cu privire la restructurarea corporativă, instituțională și financiară a

sistemului centralizat de alimentare cu energie termică din mun. Chișinău, SA

„Termocom”, SA „CET-1” și SA „CET-2” sunt principalele entități responsabile

pentru alimentarea cu energie termică. Începând cu anul 2010, aproximativ 76%

din volumul necesar de energie termică al SA „Termocom” a fost achiziționat de la

cele două centrale de cogenerare SA „CET-1” (13%) și SA „CET-2” (63%). Restul

(24%) a fost produs de către cele 19 centrale termice ale SA „Termocom”.

Conform pct. 2.4 din Hotărârea Guvernului RM enunțate, principalele

întreprinderi din sector sunt SRL „Chișinău-Gaz” și SA „Moldovagaz”. Gazele

naturale pentru SA „CET-1” și SA „CET-2”, precum și centralele termice ale SA

„Termocom” sunt furnizate de SRL „Chișinău-Gaz”, fondator fiind SA

„Moldovagaz”, unde SAD „Gazprom” din Federația Rusă este acționar majoritar.

De asemenea, SRL „Chișinău-Gaz” furnizează gaze și proprietarilor privați de

cazane individuale.

În contextul normelor de drept precitate, instanța de recurs relevă că, aceste

societăți se află într-o interconexiune, inclusiv și cu consumatorii finali, iar

achitările, de asemenea, depind de executarea obligațiilor de către fiecare în parte.

Conform pct. 10 din Regulamentul cu privire la modul de prestare și

achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ,

contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora, aprobat prin

Hotărârea Guvernului RM nr. 191 din 19 februarie 2002, plata pentru încălzire pe

parcursul sezonului rece trebuie să fie achitată totalmente în termen de pînă la 1

7

august al anului de gestiune. Pe parcursul sezonului de încălzire plata lunară

minimă achitată de consumator pentru încălzire va constitui 40% din valoarea

facturii lunare.

În speță, se reține că, din bonul de control eliberat pentru luna noiembrie

2014 de către SA „Moldovagaz” către SA „Termocom” în procedura falimentului

se atestă că, achitarea integrală de către SA „Termocom” în procedura falimentului

pentru gazele naturale livrate urma a fi efectuată pînă la data de 15 a lunii

următoare.

Prin urmare, pornind de la faptul că, consumatorii finali beneficiau, în

contextul prevederilor legale enunțate, de posibilitatea de a achita pe parcursul

sezonului de încălzire doar 40% din valoarea facturii lunare, iar totalmente pînă la

01 august, recurenta era în imposibilitate de a efectua plata integrală în termenul

limită acordat în condițiile cînd sezonul de încălzire era în curs.

Astfel, în circumstanțele expuse și, în principiu, constatate de instanțele

ierarhic inferioare, se conchide că, întârzierea executării obligației de plată a

costului gazelor naturale furnizate, în care s-ar afla SA „Termoelectrica”, invocată

de SA „Moldovagaz”, nu este imputabilă acesteia.

În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reiterează că, în speță nu sunt

aplicabile prevederile art. 602 alin. (1) și (2) din Codul civil, invocate de SA

„Moldovagaz”, deoarece circumstanțele, ce au cauzat întârzierea executării

obligației de plată a costului gazelor naturale furnizate, sunt, în esență, o consecință

a normelor legale reiterate supra, în condițiile cărora consumatorii finali au

beneficiat de facilități la efectuarea plăților lunare în sezonul de încălzire, prin

achitare parțială a indicilor facturați, iar achitarea integrală fiind stabilită pînă la 01

august.

În consecință, instanța de recurs consideră necesar de a respinge pretenția

înaintată de către SA „Moldovagaz” cu privire la încasarea dobânzii de întârziere

ca neîntemeiată.

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a admite recursul, de a casa decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe în

partea încasării dobânzii de întârziere și emiterea în această parte a unei noi

hotărâri, prin care pretenția înaintată de către SA „Moldovagaz” împotriva SA

„Termoelectrica” cu privire la încasarea dobânzii de întârziere de respins ca

neîntemeiată, iar în rest de a menține decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe.

Din materialele dosarului rezultă că, prin încheierea Curții Supreme de

Justiție din 27 martie 2017 a fost admisă cererea depusă de către SA

„Termoelectrica” cu privire la scutirea de la plata taxei de stat și a fost scutită SA

„Termoelectrica” de la plata taxei de stat în sumă de 25000 lei la depunerea cererii

de recurs.

Ținând cont de prevederile art. 98 CPC, precum și de faptul că, recursul

declarat de către SA „Termoelectrica” a fost admis, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a

8

încasa din contul SA „Moldovagaz” în beneficiul statului taxa de stat pentru

depunerea cererii de recurs în sumă de 25000 lei.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Societatea pe acțiuni „Termoelectrica”.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016 și

hotărârea Judecătoriei Ciocana municipiul Chișinău din 13 aprilie 2016 în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe acțiuni „Moldovagaz”

împotriva Societății pe acțiuni „Termoelectrica” cu privire la încasarea datoriei și a

dobânzii de întârziere în partea încasării dobânzii de întârziere și se emite în

această parte o nouă hotărâre, prin care:

Se respinge pretenția înaintată de către Societatea pe acțiuni „Moldovagaz”

împotriva Societății pe acțiuni „Termoelectrica” cu privire la încasarea dobânzii de

întârziere ca neîntemeiată.

În rest decizia Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016 și hotărârea

Judecătoriei Ciocana municipiul Chișinău din 13 aprilie 2016 se mențin.

Se încasează din contul Societății pe acțiuni „Moldovagaz” în beneficiul

statului taxa de stat pentru depunerea cererii de recurs în sumă de 25000 (douăzeci

și cinci mii) lei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Iulia Sîrcu

judecătorul

Judecătorii Ala Cobăneanu

Sveatoslav Moldovan

Ion Druță

Mariana Pitic

9