2ra-1385/13 — Obligarea de a furniza informatia solicitată şi reperarea prejudiciului moral

prima instanţă – A. Nogai dosarul nr. 3ra-1385/13 ÎNCHEIERE 29 august 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Primăria mun. Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Eduard Varzar împotriva Primăriei mun. Chişinău cu privire la obligarea de a furniza informaţia solicitată şi repararea prejudiciului moral, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 18 octombrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial, constată: La 24 octombrie 2011 Eduard Varzar a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun.

Chişinău cu privire la obligarea de a furniza informaţia solicitată şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că la 19 septembrie 2011, în temeiul prevederilor art. art. 5, 10, 12 şi 16 din Legea privind accesul la informaţie nr. 982 din 11 mai 2000, a depus la Primăria mun.

Chişinău o cerere de acces la informaţie, prin care a solicitat furnizarea în termen de 15 zile a următoarei informaţii: Lista persoanelor ce necesită, la situaţia din 01 septembrie 2011, asigurarea cu spaţiu locativ ţinută de către Direcţia Generală Locativ-comunală şi Amenajare, cu indicarea temeiului legal al fiecărei persoane pentru acordarea spaţiului locativ; lista hotărârilor judecătoreşti privind acordarea spaţiului locativ, neexecutate la situaţia din 01 septembrie 2011; care este nr. de ordine al său în lista hotărârilor judecătoreşti privind acordarea spaţiului locativ, neexecutate la situaţia din 01 septembrie 2011. Menţionează că informaţiile solicitate, fiind disponibile de a fi furnizate urmau a fi puse la dispoziţia sa imediat, dar nu mai târziu de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii, adică până la 10 octombrie 2011, inclusiv, însă până în prezent demersul său a rămas fără răspuns şi satisfacere.

Indică că prin nefurnizarea de către Primăria mun. Chişinău a informaţiei solicitate este limitat în exercitarea dreptului său la urmărirea bunurilor debitorului şi executarea deciziei Curţii de Apel Chişinău nr. 3-2770/07 din 24 decembrie 2007 cu privire la obligarea Consiliului municipal Chişinău de a-1 asigura cu spaţiu locativ şi 1 dreptul la recuperarea prejudiciilor materiale şi morale cauzate prin refuzul Consiliului municipal Chişinău de a executa decizia respectivă. Consideră că refuzul Primăriei mun.

Chişinău de a furniza informaţia solicitată, a iscat pierderile de efort şi a timpului său la studierea actelor legislative ce reglementează raporturile juridice apărate, la întocmirea şi depunerea cererii de acces la informaţie din 19 septembrie 2011 şi a prezentei cereri de chemare în judecată, necesitatea de a se pregăti pentru participarea la şedinţele de judecată întru soluţionarea litigiului respectiv şi pierderea timpului personal destinat odihnei pentru pregătirea de şedinţele de judecată respective, pierderea timpului de muncă pentru participarea în cadrul şedinţelor de judecată, toate în ansamblu, i-au cauzat şi-i vor cauza în continuare, până la admiterea pe deplin a cererii privind furnizarea informaţiei, suferinţe psihice, care constituie un prejudiciu moral ce se compensează, conform art. 1422 alin. (1) Cod civil, prin echivalent bănesc, în mărimea solicitată de reclamant.

Întru susţinerea poziţiei sale invocă prevederile art. 1404 alin. 1 Cod civil, potrivit căruia prejudiciul cauzat printr-un act administrativ ilegal sau nesoluţionarea în termen legal a unei cereri de către o autoritate publică sau de către o persoană cu funcţie de răspundere din cadrul ei se repară integral de autoritatea publică.

Mai invocă reclamantul că potrivit prevederilor art. 1423 Cod civil şi art. 25 alin. (4) din Legea cu privire la contenciosul administrativ, mărimea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de contencios administrativ, independent de prejudiciul material, în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate, de gradul de vinovăţie a pârâtului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, luând li-se în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate, astfel, toate acestea, consideră reclamantul că nu pot fi recuperate decât prin achitarea de către Primăria mun. Chişinău a unor despăgubiri morale, pe care le apreciază în mărime de 6000 lei.

Solicită recunoaşterea ca fiind ilegală nefurnizarea de către Primăria mun. Chişinău a informaţiei solicitate depusă prin cererea din 19 septembrie 2011, obligarea Primăriei municipiului Chişinău de a satisface în termen de 5 zile cererea de acces la informaţie din 19 septembrie 2011 prin furnizarea informaţiei şi anume, lista persoanelor ce necesită, la situaţia din ziua admiterii cererii de acces la informaţie, asigurarea cu spaţiu locativ ţinută de către Direcţia Generală Locativ-comunală şi Amenajare, cu indicarea temeiului legal al fiecărei persoane pentru acordarea spaţiului locativ; lista hotărârilor judecătoreşti privind acordarea spaţiului locativ, neexecutate la situaţia din ziua admiterii cererii de acces la informaţie; care este nr. de ordine al său în lista hotărârilor judecătoreşti privind acordarea spaţiului locativ, neexecutate la situaţia din ziua admiterii cererii de acces la informaţie, încasarea din contul Primăriei mun.

Chişinău în beneficiul său a prejudiciului moral în mărime de 6000 lei şi a cheltuielilor de judecată şi încasarea din contul Primăriei mun. Chişinău în beneficiul său a despăgubirilor pentru întârzierea executării hotărârii. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 18 octombrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, recunoscut faptul încălcării dreptului lui Eduard Varzar la informaţie şi dreptul la soluţionarea în termenul prevăzut de lege a cererii din 19 septembrie 2011, obligată Primăria mun. Chişinău să-i răspundă lui Eduard Varzar la cererea din 19 septembrie 2011, cu privire la informaţia solicitată, în rest acţiunea a fost respinsă. 2 La 04 iunie 2013 Primăria mun. Chişinău a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului invocă dezacordul cu hotărârea primei instanţe, considerând a fi neîntemeiată. Întru susţinerea poziţiei sale invocă prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 982 din 11 mai 2000 cu privire la accesul la informaţie, potrivit căruia solicitantul are dreptul de a solicita furnizorilor de informaţii, orice tip de informaţii aflate în posesia acestora, cu excepţiile stabilite de legislaţie. Dreptul persoanei de a avea acces la informaţii, inclusiv la informaţiile cu caracter personal, nu poate fi îngrădit decât în condiţiile legii. Susţine că intimatul prin cererea sa din 19 septembrie 2011 a solicitat informaţii cu caracter personal, însă cu referire la art. 29 al legii nr. 133 din 08 iulie 2011 a Legii cu privire la protecţia datelor cu caracter personal, este obligat să asigure confidenţialitatea acestor date.

Menţionează că instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că intimatul a invocat în cererea de chemare în judecată faptul că este ofiţer de poliţie, iar în virtutea funcţiei pe care a deţine, are posibilitatea să solicite informaţia dată de la Secţia proces-verbal a Primăriei mun. Chişinău, unde se află toate actele necesare, inclusiv dispoziţii, decizii ale autorităţilor administraţiei publice locale, prin care au fost repartizate diferite spaţii locative întru executarea hotărârilor instanţelor de judecată. Consideră că nu i-a îngrădit intimatului dreptul la acces la informaţie, or informaţia reclamată se află la Secţia proces-verbal a Primăriei mun. Chişinău, putând fi accesată şi pe site-ul Primăriei.

Afirmă că prima instanţă a examinat cauza în lipsa reprezentantului Primăriei mun. Chişinău, fiindu-i astfel încălcate flagrant şi intenţionat drepturile sale procesuale. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Primăria mun. Chişinău nu 3 se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Primăria mun.

Chişinău asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Primăria mun. Chişinău ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Primăria mun. Chişinău se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva 4