3ra-1341/13 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţia anterior deţinută şi plata salariului pentru absenţa forţată de la muncă

prima instanţă: A. Minciuna dosarul nr. 3ra-1341/13 DECIZIE 25 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî Vera Macinskaia, Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Constantinov Vasile împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţia anterior deţinută şi plata salariului pentru absenţa forţată de la muncă, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 27 februarie 2013 prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 27 iulie 2011 Constantinov Vasile a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţia anterior deţinută şi plata salariului pentru absenţa forţată de la muncă.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova nr. 267 EF din 20 iunie 2008 a fost concediat din funcţia de şef al direcţiei informaţii şi evidenţe operative al Ministerului în temeiul art. 21 alin. (9) din Legea cu privire la poliţie nr. 416 din 18 decembrie 1990 – în baza hotărârii judecătoreşti, şi anume a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2008. Menţionează reclamantul că a fost pus sub învinuire pe art. 327 alin. (1) şi art. 332 alin. (1) Cod Penal şi anume pe faptul că deţinând funcţia de şef al direcţiei informaţie a Ministerului Afacerilor Interne şi fiind responsabil de pregătirea şi elaborarea programelor de dezvoltare a sistemelor automatizate de investigaţie şi prelucrare a informaţiei, având interes material, s-a înţeles în prealabil cu administratorul „Onix JVC” SRL că va favoriza câştigarea de către societatea respectivă a licitaţiei pentru achiziţionarea sistemului informaţional „DACTO 2000” necesar activităţii de investigaţie a ministerului.

Prin sentinţa Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 26 octombrie 2006 dânsul a fost achitat pe art. 327 alin. (1) şi 332 alin. (1) Cod Penal – abuzul de putere sau abuzul de serviciu şi falsul în acte publice din motivul neconstatării existenţei semnelor faptei infracţionale. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2008 a fost admis apelul procurorului Casir A., casată sentinţa primei instanţe în partea achitării pe art. 327 alin. (1) Cod Penal şi în această parte emisă o hotărâre nouă de recunoaştere a vinovăţiei lui Constantinov Vasile în comiterea infracţiunii abuzului de putere sau de serviciu, cu stabilirea pedepsei sub formă de amendă în mărime de 300 u.c.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 10 februarie 2009 au fost respinse recursurile ordinare declarate de procurorul Lupaşco Artur, condamnatul Constantinov Vasile şi apărătorul acestuia Guzun Vladimir şi menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2008. Prin hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 20 decembrie 2010 a fost admis recursul în anulare a condamnatului Constantinov Vasile şi apărătorul acestuia Guzun Vladimir, casată decizia Curţii Supreme de Justiţie din 10 februarie 2009 în partea respingerii recursurilor ordinare declarate de către Constantinov Vasile şi apărătorul Guzun Vladimir şi în această parte dispusă rejudecarea cauzei.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 17 mai 2011 a fost admis recursul ordinar declarat de către apărătorul Guzun Vladimir, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2008 în partea condamnării lui Constantinov Vasile în baza art. 327 alin. (1) Cod Penal şi dispusă rejudecarea cauzei în această parte. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 iunie 2011 a fost respins apelul procurorului şi menţinută sentinţa Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 26 octombrie 2006. Susţine reclamantul că în virtutea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 17 mai 2011 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 iunie 2011 a fost constatată nevinovăţia sa în săvârşirea faptei infracţionale imputabile, condamnarea anterioară fiind una ilegală.

Dat fiind faptul că concedierea dânsului a fost fundamentată în baza deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2008 ulterior casate, nu există temeiuri de eliberare a sa din funcţia deţinută de şef al direcţiei informaţii şi evidenţe operative al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova. Consideră că în situaţia dispariţiei temeiurilor care au stat la baza operării concedierii sale, aceasta este una nelegitimă, ordinul angajatorului nr. 267 EF din 20 iunie 2008 urmând a fi anulat ca contrar legii, iar dânsul restabilit în funcţia deţinută anterior. Invocă reclamantul că în vederea soluţionării situaţiei iscate pe calea extrajudiciară s-a adresat pârâtului cu mai multe cereri (rapoarte) nr. C-1389/11 din 23 mai 2011 şi nr. C-1765/11 din 04 iulie 2011 prin care a solicitat anularea ordinului de concediere şi restabilirea sa în funcţia anterior deţinută, cu achitarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă, care au fost respinse.

Solicită reclamantul anularea ordinului de concediere nr. 267 EF din 20 iunie 2008, restabilirea în funcţia anterior deţinută şi plata salariului pentru absenţa forţată de la muncă. Pe parcursul examinării prezentei cauze reclamantul a indicat că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 02 aprilie 2012 a fost declarat inadmisibil recursul 2 ordinar declarat de procurorul Guţan Pavel împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 iunie 2011, astfel nevinovăţia dânsului fiind stabilită în mod incontestabil cu emiterea unei decizii judecătoreşti irevocabile în acest sens.

Suplimentar, pe parcursul examinării pricinii reclamantul şi-a concretizat de multiple ori pretenţiile, în final prin cererea din 07 februarie 2013 solicitând repunerea în termenul de prescripţie, anularea ordinului nr. 267 EF din 20 iunie 2008 emis de către Ministrul Afacerilor Interne, obligarea pârâtului să emită un ordin de restabilire în funcţia anterior deţinută sau într-o altă funcţie echivalentă, achitarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la muncă şi compensarea cheltuielilor de asistenţă juridică suportate în mărime de 5 000 lei.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 27 februarie 2013 acţiunea a fost admisă, fiind repus Constantinov Vasile în termenul de prescripţie, anulat ordinul de concediere nr. 267 EF din 20 iunie 2008 cu restabilirea acestuia în funcţia deţinută anterior, obligat Ministerul Afacerilor Interne să-i achite salariul mediu pentru absenţa forţată de la muncă începând cu 20 iunie 2008 şi încasată de la Ministerul Afacerilor Interne în beneficiul lui Constantinov Vasile suma de 5 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistenţa juridică. La 23 mai 2013 Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 27 februarie 2013, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei hotărâri noi de respingere a acţiunii ca fiind neîntemeiată.

Recurentul în motivarea recursului a indicat că la pronunţarea hotărârii atacate, Curtea de Apel Chişinău a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural, adoptând în rezultat o soluţie incorectă pe marginea cauzei deferite spre soluţionare. La 31 mai 2013 în adresa intimatului Constantinov Vasile a fost expediată copia recursului declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 09 septembrie 2013 Constantinov Vasile a depus referinţă la recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne, în care a invocat caracterul vădit neîntemeiat şi abuziv al acestuia, solicitând respingerea recursului ca fiind inadmisibil.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs şi obiecţiile expuse în referinţa intimatului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este întemeiat şi urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi remiterea pricinii spre rejudecare, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Conform art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma 3 condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunităţii. Potrivit art. 5 din Legea enunţată, cauzele cu privire la repararea prejudiciului material şi moral se examinează în conformitate cu normele de procedură civilă în vigoare. Organul care reprezintă statul în instanţa de judecată pe această categorie de cauze este Ministerul Justiţiei.

Cererea de chemare în judecată privind repararea prejudiciului se depune în termen de 3 ani de la data apariţiei dreptului la repararea prejudiciului.

Potrivit art. 7 din aceeaşi Lege, în cazurile menţionate la art.3, persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie: a) salariul şi alte venituri provenite din muncă, ce constituie sursa ei principală de existenţă, de care a fost privată în urma acţiunilor ilicite; b) pensia sau indemnizaţia a cărei plată a fost sistată ca urmare a arestului ilegal şi ţinerii sub arest; c) averea (inclusiv depunerile băneşti şi dobînzile aferente, obligaţiile împrumuturilor de stat şi cîştigurile aferente) confiscată ori trecută în venitul statului de către instanţa judecătorească sau ridicată de organul de urmărire penală, precum şi averea sechestrată; d) amenzile percepute ca urmare a executării sentinţei judiciare şi cheltuielile de judecată suportate de persoana fizică în legătură cu acţiunile ilicite; e) sumele plătite de ea pentru asistenţa juridică; f) cheltuielile pentru tratamentul ei, tratament determinat de aplicarea faţă de aceasta a unor acţiuni ilicite (a maltratării); g) cheltuielile efectuate în legătură cu chemările în organul de urmărire penală, organul procuraturii sau în instanţa judecătorească.

Conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, persoana fizică eliberată din lucru (funcţie) în legătură cu condamnarea ilegală este restabilită la locul de muncă anterior (în funcţia anterioară), iar în caz de imposibilitate (lichidarea întreprinderii, instituţiei, organizaţiei, reducerea statelor), acesteia i se oferă un loc de muncă (funcţie) echivalent cu cel ocupat anterior. Locul de muncă (funcţia) i se va oferi persoanei fizice în termen de cel mult o lună de la data depunerii cererii dacă aceasta a fost depusă în termen de trei luni de la data primirii de către persoana fizică a avizului despre rămînerea definitivă a sentinţei de achitare.

Din suportul probatoriu prezent la materialele pricinii rezultă în mod cert faptul că intimatul-reclamant Constantinov Vasile prin ordinul Ministrului Afacerilor Interne al Republicii Moldova nr. 267 EF din 20 iunie 2008 a fost concediat din funcţia de şef al direcţiei informaţii şi evidenţe operative al Ministerului în temeiul art. 21 alin. (9) din Legea cu privire la poliţie nr. 416 din 18 decembrie 1990 – în baza hotărârii judecătoreşti, şi anume a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2008. Prin sentinţa Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 26 octombrie 2006 Constantinov Vasile a fost achitat pe capetele acuzării art. 327 alin. (1) şi 332 alin. (1) Cod Penal – abuzul de putere sau abuzul de serviciu şi falsul în acte publice din motivul neconstatării existenţei semnelor faptei infracţionale.

4 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2008 a fost admis apelul procurorului Casir A., casată sentinţa primei instanţe în partea achitării pe art. 327 alin. (1) Cod Penal şi în această parte emisă o hotărâre nouă de recunoaştere a vinovăţiei lui Constantinov Vasile în comiterea infracţiunii abuzului de putere sau de serviciu, cu stabilirea pedepsei sub formă de amendă în mărime de 300 u.c.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 10 februarie 2009 au fost respinse recursurile ordinare declarate de procurorul Lupaşco Artur, condamnatul Constantinov Vasile şi apărătorul acestuia Guzun Vladimir şi menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2008. Prin hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 20 decembrie 2010 a fost admis recursul în anulare a condamnatului Constantinov Vasile şi apărătorul acestuia Guzun Vladimir, casată decizia Curţii Supreme de Justiţie din 10 februarie 2009 în partea respingerii recursurilor ordinare declarate de către Constantinov Vasile şi apărătorul Guzun Vladimir şi în această parte dispusă rejudecarea cauzei.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 17 mai 2011 a fost admis recursul ordinar declarat de către apărătorul Guzun Vladimir, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2008 în partea condamnării lui Constantinov Vasile în baza art. 327 alin. (1) Cod Penal şi dispusă rejudecarea cauzei în această parte. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 iunie 2011 a fost respins apelul procurorului şi menţinută sentinţa Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 26 octombrie 2006. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 02 aprilie 2012 a fost declarat inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul Guţan Pavel împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 iunie 2011. În circumstanţele enunţate şi în contextul normelor de drept citate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că intimatul-reclamant Constantinov Vasile a fost condamnat ilegal prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2008 ulterior casată, iar prin decizia irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie din 02 aprilie 2012 a fost confirmată lipsa vinovăţiei dânsului în comiterea faptelor infracţionale imputate.

Astfel, la caz, sunt întrunite condiţiile prevăzute de Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, intimatul-reclamant Constantinov Vasile fiind supus unei condamnări ilegale, iar nevinovăţia sa fiind confirmată prin sentinţa de achitare definitivă şi irevocabilă.

Instanţa de recurs accentuează inaplicabilitatea prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 circumstanţelor faptice ale cauzei deoarece prin anularea actului administrativ contestat de reclamant în ordine de contencios – ordinul de concediere emis de către Ministrul Afacerilor Interne al Republicii Moldova nr. 267 EF din 20 iunie 2008 – nu poate fi legitim şi corect operată procedura de reparare a prejudiciului material şi moral cauzat persoanei condamnate în mod ilegal, situaţia juridică respectivă fiind reglementată de prevederile Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

5 Mai mult ca atât, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie evidenţiază imposibilitatea încadrării juridice a achitării ulterioare ca temei de anulare a unui act administrativ anterior valabil adoptat, ordinul de concediere nr. 267 EF din 20 iunie 2008 la momentul emiterii sale neîntrunind nici una din condiţiile enumerate expres pentru anularea sa în tot sau în parte. Or, prin prisma art. 26 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii; este ilegal ca fiind emis cu încălcarea competenţei; este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite, condiţiile care la cazul prezentei speţe sunt lipsă.

În lumina celor relevate, instanţa de recurs conchide că prima instanţă în mod eronat a încadrat pretenţiile intimatului-reclamant Constantinov Vasile născute în urma condamnării sale ilegale în sfera de reglementare a normelor contenciosului administrativ în locul normelor privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale instanţelor judecătoreşti, fiind întemeiat argumentul recurentului Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova privind interpretarea şi aplicarea eronată de către Curtea de Apel Chişinău a normelor de drept material.

Instanţa de recurs reiterează că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 septembrie 2012 prezenta cauză a fost remisă spre rejudecare în prima instanţă anume din motivul aplicării eronate a normelor de drept material prin neaplicarea corespunzătoare a prevederilor Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, cu prescrierea expresă a necesităţii concretizării calităţilor procedurale ale pârâtului responsabil de repararea prejudiciului material şi moral cauzat lui Constantinov Vasile în urma condamnării ilegale, însă prima instanţa în mod vădit a desconsiderat concluziile instanţei supreme şi a comis la rejudecare aceleaşi încălcări. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie evidenţiază lejeritatea cu care Curtea de Apel Chişinău a evitat să aplice în plan practic constatările instanţei ierarhic superioare în pofida exigenţelor legale prescrise în acest sens, condiţionând o nouă reexaminare a fondului cauzei.

De asemenea, instanţa de recurs evidenţiază şi caracterul abuziv al obiecţiilor intimatului-reclamant Constantinov Vasile împotriva demersului recurentului-pârât Ministerul Afacerilor Interne de a strămuta pricina în instanţa de la sediul pârâtului corespunzător – la acel moment Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova – responsabil de repararea prejudiciului cauzat în urma condamnării ilegale conform prevederilor Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, astfel însăşi intimatul-reclamant în mod conştient prin acţiunile întreprinse a prelungit termenul examinării prezentei pricini în fond, desconsiderând constatările Curţii Supreme de Justiţie înserate în textul deciziei din 26 septembrie 2012. În situaţia prezentei omisiuni, când instanţa de recurs este în imposibilitate să o corecteze la examinarea pricinii în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează asupra remiterii pricinii spre rejudecare în prima instanţă.

6 Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că s-a constatat într-o manieră certă încălcarea normelor de drept material de către prima instanţă, şi anume neaplicarea la cazul speţei a Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, omisiune care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, a casa integral hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 27 februarie 2013, cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă.

Ţinând cont de faptul că prin Legea privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă a Republicii Moldova nr. 155 din 05 iulie 2012, în vigoare din 30 noiembrie 2012, au fost introduse modificări cu privire la competenţa examinării pricinilor civile, şi anume în conformitate cu art. 331 CPC, judecătoriile examinează şi soluţionează în fond toate pricinile civile, dacă legea nu prevede altfel, prezentul litigiu este susceptibil examinării în trei grade de jurisdicţie.

Astfel, având în vedere prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) CPC şi imposibilitatea instanţei de recurs de a remite pricina spre rejudecare în instanţa de apel din motiv că cauza a fost examinată în două nivele de jurisdicţie (fond şi recurs) conform prevederilor legale în vigoare de până la 30 noiembrie 2012, fiind lipsită de treapta apelului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a remite prezenta pricină spre rejudecare în prima instanţa actualmente competentă. Potrivit art. 38 alin. (2) acţiunea împotriva unei organizaţii se intentează în instanţa de la sediul ei sau al organului ei de administraţie. Dat fiind faptul că conform art. 5 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 citat supra, organul care reprezintă statul în instanţa de judecată pe această categorie de cauze este Ministerul Justiţiei, iar adresa juridică a acestei instituţii este mun.

Chişinău str. 31 August 1989 nr. 82, care se află în raza de activitate jurisdicţională a Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău, anume instanţa de judecată respectivă este competentă la cazul speţei să soluţioneze prezentul litigiu. La rejudecarea pricinii, prima instanţă urmează să ţină cont de cele menţionate şi reexaminând pricina, să emită o hotărâre legală şi întemeiată, respectând dreptul părţilor la un proces echitabil. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova.

Se casează integral hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 27 februarie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Constantinov Vasile împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţia anterior deţinută şi plata 7 salariului pentru absenţa forţată de la muncă, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Buiucani mun. Chişinău. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî Vera Macinskaia Iurie Bejenaru 8