3ra-1293/17 — recunoașterea dreptului de a fi restabilit în funcție, anularea ordinului de concediere, obligarea de a fi emis ordinul de restabilire în funcție, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă, repararea prejudiciului moral.

3ra-1293/17 — recunoașterea dreptului de a fi restabilit în funcție, anularea ordinului de concediere, obligarea de a fi emis ordinul de restabilire în funcție, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă, repararea prejudiciului moral. (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 3ra – 1293/17

prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău

Judecătorul: D. Chistol

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: M. Guzun, L. Popova, N. Simciuc

D E C I Z I E

20 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Svetlana Filincova

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Luiza Gafton

judecând recursul declarat de Constantinov Vasile,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Constantinov

Vasile împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova,

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Ministerul

Finanțelor al Republicii Moldova, cu privire la recunoașterea dreptului de a fi

restabilit în funcție, anularea ordinului de concediere, obligarea de a fi emis ordinul

de restabilire în funcția anterioară sau într-o funcție echivalentă, încasarea salariului

pentru perioada absenței forțate de la muncă, repararea prejudiciului moral și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2017, prin care s-a

admis apelul declarat de Constantinov Vasile și s-a casat hotărârea Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 11 mai 2016, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere

a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 27 iulie 2011, Constantinov Vasile a depus o cerere de chemare în

judecată, la Curtea de Apel Chișinău, împotriva Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova, cu privire la anularea ordinului Ministerului Afacerilor Interne

nr. 267 ef. din 20 iunie 2008 referitor la concediere, emis în baza deciziei Curții de

Apel Chișinău din 19 iunie 2008, și restabilirea în funcția deținută anterior de șef al

Pagină 1 din 18

Direcției informații și evidențe operative al Ministerului Afacerilor Interne (vol. I, f.

d. 3).

În același timp, reclamantul a cerut achitarea salariului de funcție pentru

perioada lipsei forțate de la muncă, începând cu 20 iunie 2008 până la emiterea

hotărârii judecătorești, dar și compensarea cheltuielilor judiciare (vol. I, f. d. 3).

Pârâtul Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, prin referința sa,

a considerat acțiunea neîntemeiată și a cerut respingerea cererii de chemare în

judecată (vol. I, f. d. 92 – 94).

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2012, s-a respins acțiunea

ca fiind nefondată și depusă cu omiterea termenului de prescripție (vol. I, f. d. 146 –

152).

La 26 septembrie 2012, prin decizia Curții Supreme de Justiție, s-a admis

recursul declarat de Constantinov Vasile și s-a casat integral hotărârea Curții de

Apel Chișinău din 24 mai 2012, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecători (vol. I, f. d. 168 – 172).

În motivare hotărârii, instanța de recurs a constatat că recurentul Constantinov

Vasile a fost achitat în baza sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 26

octombrie 2006, menținută ulterior prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 iunie

2011, care la rândul său a fost menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din

2 aprilie 2012. Așadar, prin prisma Legii nr. 1545 – XII din 25 februarie 1998,

recurentul nu a omis termenul de prescripție de adresare în instanța de judecată, iar

prima instanța urma să ia în considerare acest fapt pentru repunerea în drepturi a

acestuia (vol. I, f. d. 172).

La 27 noiembrie 2012, Constantinov Vasile a depus o cerere de extindere a

pretențiilor sale, concretizată ulterior la 7 februarie 2013, împotriva Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova, cu privire la repunerea în termen a

acțiunii și anularea ordinului nr. 267 ef. din 20 iunie 2008, în partea concedierii sale,

ca fiind ilegal (vol. I, f. d. 183, 203).

În subsidiar, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului de a emite ordinul de

restabilire în funcție deținută anterior, iar în caz de imposibilitate, să-i fie oferită o

funcție echivalentă cu cea ocupată anterior, șef al Direcției informații și evidență

operativă al Ministerului Afacerilor Interne. La fel, s-a solicitat restabilirea în

funcția deținută anterior și obligarea Ministerului Afacerilor Interne să achite

salariul de funcție pentru perioada lipsei forțate de la muncă, începând cu 2 aprilie

2012 până la emiterea hotărârii judecătorești, luând în considerare modificările grilei

salariului în această perioadă. Mai mult, s-a cerut compensarea cheltuielilor de

judecată în cuantum de 5 000 lei și executarea imediată a hotărârii (vol. I, f. d. 203).

Pagină 2 din 18

Pârâtul Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, prin referința sa,

a considerat acțiunea neîntemeiată și a cerut respingerea acesteia (vol. I, f. d. 218 –

219).

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2013, s-a admis

acțiunea, cu repunerea acestuia în termenul de prescripție (vol. I. f. d. 225 – 228).

Astfel, instanța de fond a anulat ordinul de concediere al Ministerului

Afacerilor Interne nr. 267 ef. din 20 iunie 2008, în partea concedierii lui

Constantinov Vasile, cu restabilirea acestuia în funcția deținută anterior și obligarea

Ministerului Afacerilor Interne de-ai achita reclamantului salariul mediu pentru

perioada absenței forțate de la serviciu, începând cu 20 iunie 2008 și până în ziua

restabilirii (vol. I. f. d. 225 – 228).

De asemenea, s-a încasat de la Ministerul Afacerilor Interne în folosul lui

Constantinov Vasile cheltuielile de judecată în mărime de 5 000 lei (vol. I. f. d. 225

– 228).

La 25 septembrie 2013, prin decizia Curții Supreme de Justiție, s-a admis

recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne și s-a casat integral hotărârea

Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2013, cu restituirea pricinii spre rejudecare

la Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău (vol. I, f. d. 261 – 268).

În motivarea hotărârii, instanța de recurs a reținut că instanța de fond a

încadrat în mod eronat pretențiile formulate de Constantinov Vasile, născute în urma

condamnării sale ilegale, în sfera de reglementare a normelor de drept prevăzute în

Legea contenciosului administrativ în locul celor specificate în Legea nr. 1545 – XII

din 25 februarie 1998, privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești. Așadar, s-a arătat că prima instanța a desconsiderat concluziile

constatate în decizia Curții Supreme de Justiție din 26 septembrie 2012 și a comis la

rejudecare aceleași încălcări procedurale.

La 25 noiembrie 2013, Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău a acceptat în

procedura cererea de extindere a pretențiilor inițiale, formulată de Constantinov

Vasile, împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova,

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, cu privire la obligarea Ministerului

Afacerilor Interne de a emite ordinul de restabilire în funcție deținută anterior, iar în

caz de imposibilitate, să-i fie oferită o funcție echivalentă cu cea ocupată anterior,

șef al Direcției informații și evidență operativă al Ministerului Afacerilor Interne

(vol. II, f. d. 17).

La fel, prin cerererea menționată mai sus, reclamantul a solicitat obligarea

Ministerului Afacerilor Interne să-i achite salariul de funcție pentru perioada lipsei

forțate de la muncă, începând cu 2 aprilie 2012 până la emiterea hotărârii

judecătorești, luând în considerare salariul mediu al acestuia în mărime de 7 732, 50

Pagină 3 din 18

lei. Subsecvent la cele relatate, s-a cerut repararea prejudiciului moral de la ambii

pârâți în valoare de 510 345 lei și compensarea cheltuielilor de judecată de la aceștia

în cuantum de 5 000 lei, dar și executarea imediată a hotărârii (vol. II, f. d. 17).

Prin referința avansată de Ministerul Afacerilor Interne, s-a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată (vol. II, f. d. 42 – 45).

În esență, pârâtul a explicat că, prin ordinul nr. 273 ef. din 3 iulie 2013, s-a

executat hotărârea Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2013, în partea

restabilirii lui Constantinov Vasile în funcția deținută anterior (vol. II, f. d. 43).

Ulterior, în temeiul ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 342 ef. din 3

septembrie 2013, s-au încetat raporturile de serviciu cu reclamantul, din cauza

lichidării subdiziviunii în care lucra acesta, dar și din motivul că salariatul a refuzat

să fie transferat într-o alta funcție.

În plus, pârâtul a cerut scoaterea de pe rol a capătului de cerere referitor la

repararea prejudiciului moral în mărime de 510 345 lei, întrucât, la 6 iunie 2012,

reclamantul a intentat o cerere de chemare în judecată, cu privire la același

circumstanțe de fapt, împotriva Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului

Finanțelor, Procuraturii Generale și Consiliului Superior al Magistraturii, cu privire

la repararea prejudiciului material și moral în conformitate cu Legea nr. 1545 din 25

februarie 1998 (vol. II, f. d. 45). Așadar, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 4

decembrie 2013, s-a statuat repararea prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei,

încasarea cheltueililor suportate pentru asistență judiciară acordată în procesul penal

în sumă de 51 200 lei și compensarea cheltuilor de judecată în cuantum de 5 000 lei.

La 5 iunie 2014, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a depus referință,

prin care a susținut circumstanțele de fapt și de drept invocate de Ministerul

Afacerilor Interne (vol. II, f. d. 52 – 53).

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 10 decembrie 2014,

s-a respine acțiunea ca neîntemeiată (vol. II, f. d. 151, 154 – 160).

La 22 aprilie 2015, prin decizia Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de Constantinov Vasile și s-a casat hotărârea primei instanțe din 10

decembrie 2014, cu remiterea pricinii la rejudecare în prima instanță, conform

competenței teritoriale, la Judecătoria Centru, mun. Chișinău (vol. II, f. d. 192 –

202).

La rejudecarea cauzei civile, prin încheierea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 17 iulie 2015, s-a introdus în procesul judiciar Ministerul Finanțelor al

Republicii Moldova în calitate de intervenient accesoriu (vol. II, f. d. 221).

La 9 februarie 2016, Constantinov Vasile a depus ultima cererea de extindere

a pretențiilor sale, împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova,

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Ministerul

Finanțelor al Republicii Moldova, cu privire la recunoașterea dreptului de a fi

Pagină 4 din 18

restabilit în funcție, anularea ordinului de concediere, obligarea de a fi emis ordinul

de restabilire în funcția anterioară sau într-o funcție echivalentă, încasarea salariului

pentru perioada absenței forțate de la muncă, repararea prejudiciului moral și

compensarea cheltuielilor de judecată (vol. III, f. d. 13 – 26).

În motivarea acțiunii, reclamantul a prezentat succesiv următoarele

circumstanțe de fapt.

La 26 octombrie 2006, prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, s-a

hotărât de-al achita pe Constantinov Vasile, învinuit de comiterea infracțiunii

prevăzută la art. 327 alin. (1), 332 alin. (1) din Codul penal, din motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii.

Ulterior, la 22 mai 2007, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău, s-a respins ca nefondat apelul procurorului A. Casir și s-a menținut

sentința atacată a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 26 octombrie 2006. Totuși,

la 11 decembrie 2007, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție a Republicii

Moldova, prin decizia sa, a decis de a admite recursul ordinar declarat de procuror și

de a casa decizia instanței de apel menționate mai sus în cauza penală în privința lui

Constantinov Vasile, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță în alt

complet de judecători.

Astfel, la 19 iunie 2008, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău, s-a admis parțial apelul procurorului Procuraturii Anticorupție și s-a casat

sentința primei instanțe în partea achitării lui Constantinov Vasile în baza art. 327

alin. (1) din Codul penal, pronunțând în această parte o nouă hotărâre, după cum

urmează: pe Constantinov Vasile a-1 recunoaște vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 327 alin. (1) din Codul penal și a-i stabili pedeapsă sub formă de

amendă în beneficiul stalului în mărime de 300 u. c., fără privarea de drepturi. În

rest, s-a menținut sentința fără modificări.

În baza acestor circumstanțe, la 20 iunie 2008, Ministerul Afacerilor Interne a

emis ordinul nr. 267 ef., prin care Constantinov Vasile a fost concediat din funcția

de șef al Direcției informații și evidențe operative a Ministerul Afacerilor Interne, în

baza deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2008.

În aceeași ordine de idei, Constantinov Vasile a relatat că, la 10 februarie

2009, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție a decis respingerea recursurilor

ordinare, declarate de procuror și inculpat, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2008 și menținerea hotărârii atacate.

La 20 decembrie 2010, Plenul Curții Supreme de Justiție a admis recursul în

anulare declarat de apărătorul Vladimir Guzun și de condamnatul Constantinov

Vasile și a casat parțial decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

din 10 februarie 2009, în partea respingerii recursurilor ordinare declarate de

Pagină 5 din 18

Constantinov Vasile și apărătorului său, Vladimir Guzun, dispunând rejudecarea

cauzei în această parte de către Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție.

Astfel, 17 mai 2011, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție a

admis recursurile ordinare declarate de către avocatul Vladimir Guzun în interesele

condamnatului Constantinov Vasile și de către condamnat, a casat parțial decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2008, în ce privește

condamnarea lui Constantinov Vasile în baza art. 327 alin. (1) din Codul penal și a

dispus rejudecarea în partea dată a cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de

judecată.

În mod corespunzător, la 29 iunie 2011, prin decizia Curții de Apel Chișinău,

s-a respins ca nefondat apelul procurorului Alexandru Casir declarat împotriva

sentinței Judecătoriei sect. Centru, mun. Chișinău din 26 octombrie 2006, în cauza

penală în privința lui Constantinov Vasile. Așadar, sentința citată s-a menținut fără

modificări în partea referitoare la învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute la

art. 327 alin. (1) din Codul penal.

La 2 aprilie 2012, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție a respins

ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procuror în procuratura de nivelul Curții

de Apel Chișinău, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

29 iunie 2011, în cauza penală în privința lui Constantinov Vasile, cu menținerea

hotărârii atacate.

Prin urmare, reclamantul a rezumat că, în urma judecării de către instanțele de

judecată a procesului penal, cu privire învinuirile nefondate ale procuraturii, sentința

de achitare a devenit definitivă și irevocabilă la 2 aprilie 2012, iar procesul judiciar a

durat 94 luni, ceea ce constituie 7 ani 8 luni 10 zile.

Constantinov Vasile a indicat că, după decizia Colegiului penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție din 17 mai 2011, a început procedura de restabilire în funcția

deținută anterior. În acest sens, la 25 mai 2011, reclamantul a depus în adresa

pârâtului Ministerului Afacerilor Interne, raportul nr. C-1389/11 din 23 mai 2011,

prin care a solicitat anularea ordinului MAI nr. 267 ef. din 20 iunie 2008, emis în

baza deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2008, în

temeiul căreia a fost concediat din funcția de șef al Direcției informații și evidențe

operative a Ministerului Afacerilor Interne. Totodată, la 4 iulie 2011, a fost depus în

mod repetat raportul nr. C – 1765/11 din 4 iulie 2011. Însă, la 6 iulie 2011, a primit

de la Ministerul Afacerilor Interne răspunsul nr.22/C-74/11 din 24 iunie 2011, prin

care i s-a comunicat că nu pot fi satisfăcute cerințele sale, deoarece s-a constatat că

nu există o hotărâre de repunere în funcția deținută anterior.

În opinia reclamantului, prin confirmarea achitării acestuia de către Curtea

Supremă de Justiție, a apărut temeiul de restabilire la locul de muncă prevăzut la

articolul 14 alin. (1) al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, privind modul de

Pagină 6 din 18

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești. Din aceste raționamente, s-a depus

prezenta acțiune împotriva Ministerului Afacerilor Interne, cu privire la anularea

ordinului de concediere nr. 267 ef. din 20 iunie 2008 și restabilirea la locul de

muncă.

În acest context, s-a arătat că, pe parcursul judecării cauzei sale, s-au adoptat

mai multe hotărâri judecătorești, iar, prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 27

februarie 2013, s-au admis capetele sale enumerate mai sus. Așadar, întru

executarea acestui act judecătoresc, la 28 februarie 2013, prin ordinul Ministerului

Afacerilor Interne nr. 71, au fost reorganizate statele de personal ale Ministerului

Afacerilor Interne, iar funcția deținută anterior, șef al Direcției informații și evidențe

operative, a fost redusă.

Totuși, la 2 februarie 2013, Constantinov Vasile a depus o cerere la un

executor judecătoresc, solicitând intentarea procedurii de executare a titlului

executoriu nr.3-2877/12 din 27 februarie 2013, privind anularea ordinului de

concediere al MAI nr. 267 ef. din 20 iunie 2008 în partea concedierii sale, cu

restabilirea acestuia în funcția deținută anterior.

Astfel, la 3 iulie 2013, Ministerul Afacerilor Interne a emis ordinul nr. 273 ef.

cu privire la repunerea în unele drepturi și cu trimiterea în interes de serviciu a

locotenent-colonelului de poliție Constantinov Vasile (R-000294), pentru

îndeplinirea obligațiunilor de serviciu, în funcția de ofițer de investigații al Secției

„T” a Direcției „F” al Serviciului securitate internă și combatere a corupției.

Pe baza acestor circumstanțe, reclamantul a considerat că a fost repus în

funcție numai în unele drepturi, prevăzute la titlul executoriu nr. 3- 2877/12 din 27

februarie 2013, dar nu a anulat ordinul de concediere al MAI nr. 267 ef. din 20 iunie

2008, nu i-a oferit locul de muncă în funcția deținută anterior șef al Direcției

informații și evidențe operative al Ministerului Afacerilor Interne, nu i-a propus o

altă funcție echivalentă și nu i-a achitat salariu pentru perioada lipsei forțate de la

muncă din 2 aprilie 2012. Mai mult, în opinia sa, ordinul nominalizat are un caracter

obligatoriu pentru executare.

Cu toate acestea, la 8 iulie 2013, executorul judecătoresc, prin încheiere a

intentat procedura de executare și a acordat Ministerului Afacerilor Interne termenul

de executare a documentului executoriu pînă la data de 11 iulie 2013. Însă, la data

respectivă, executorul judecătoresc a întocmit proces-verbal în incinta Ministerului

Afacerilor Interne, prin care a confirmat faptul că documentul executoriu nu este

executat.

Astfel, la 3 septembrie 2013, pârâtul a adoptat ordinul nr. 342 din 3

septembrie 2013, cu privire la întreruperea raporturilor de serviciu, rezilierea

contractului individual de muncă, fiind concediat Constantinov Vasile în legătură cu

Pagină 7 din 18

reducerea statelor. Prin urmare, la 22 octombrie 2013, executorul judecătoresc a

suspendat executarea documentului executoriu, până la rămânerea definitivă a

hotărâri judecătorești.

Revenind la fondul cauzei, Constantinov Vasile a susținut că ordinul

Ministerului Afacerilor Interne nr. 267 ef. din 20 iunie 2008 este ilegal și pasibil de

a fi anulat. În justificarea punctului său de vedere, reclamantul a invocat că, la

momentul emiterii ordinului sus citat, exista decizia executorie a Curții de Apel

Chișinău din 19 iunie 2011, fiind temei juridic de a suspenda din funcție pe

reclamant, așa cum a prevăzut art.76 lit. g) din Codul muncii, dar nu de a-l elibera

de la locul de muncă. Așadar, soluția pârâtului de-al concedia era posibilă numai în

baza unei decizii definitive, ceea ce ar fi fost în conformitate cu art. 82 lit. e) din

Codul muncii.

Prin urmare, reclamantul a conchis că Ministerul Afacerilor Interne a încălcat

normele legale referitoare la contractul individual de muncă, care poate fi suspendat

sau încetat în circumstanțe ce nu depind de voința părților, în corespundere cu art.

76 și 82 din Codul muncii, fiind adoptat un ordin contrar prevederilor legii și ilegal

în fond. Din aceste raționamente, s-a considerat că dreptul reclamantului, de a fi

restabilit de către angajator la locul de muncă anterior, a apărut la 2 aprilie 2012,

când a rămas sentința de achitare definitivă și irevocabilă. Această circumstanță de

drept este prevăzută expres la art.6 lit. a) și la art. 14 alin. (1) din Legea nr.1545 din

25 februarie 1998.

Astfel, Constantinov Vasile a invocat că, prejudiciul material în formă de

salariu, urmează să fie calculat pentru circa 47 luni, începând cu data de 2 aprilie

2012 până la 16 martie 2016. Respectiv, în viziunea acestuia, în perioada privării

ilegale de posibilitatea de a munci, suma salariului neplătit constituia cel puțin

363 427 lei (7 732,50 lei x 47 luni = 363 427 lei).

În ceea ce privește prejudiciul moral, reclamantul a menționat că, în caz de

refuz neîntemeiat de angajare, are dreptul să ceară repararea acestui prejudiciu, iar

mărimea compensației se va determina în funcție de caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice cauzate persoane vătămate; de circumstanțele în care a

fost cauzat prejudiciul, precum și de statutul social al persoanei vătămate; de gradul

de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție răspunderii și

de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

La acest capitol, dar și reieșind din faptul că salariul mediul lunar este de

7 732, 50 lei, reclamantul a explicat că suma totală a prejudiciului moral nu poate fi

mai mică decât cuantumul prejudiciului material. În mod corespunzător, dacă

mărimea prejudiciului material reprezintă 363 427 lei, fiind luat la bază coeficientul

pentru prejudiciului moral cu nr. 3, atunci suma finala pretinsă va fi de 1 902 281

lei.

Pagină 8 din 18

Constantinov Vasile a solicitat recunoașterea dreptului de a fi restabilit în

funcția deținută anterior și anularea ordinului nr. 267 ef. din 20 iunie 2008, în partea

concedierii sale, ca fiind ilegal (vol. III, f. d. 26).

Totodată, reclamantul a cerut obligarea Ministerului Afacerilor Interne de a

emite ordinul de restabilire în funcție deținută anterior, iar în caz de imposibilitate,

să-i fie oferită o funcție echivalentă cu cea ocupată anterior, șef al Direcției

informații și evidență operativă al Ministerului Afacerilor Interne, dar și de a-i

achita salariul de funcție pentru perioada lipsei forțate de la muncă, începând cu 2

aprilie 2012 până la emiterea hotărârii judecătorești, luând în considerare salariul

mediu al acestuia în mărime de 7 732, 50 lei (vol. III, f. d. 26).

Subsecvent la cele înaintate, s-a solicitat repararea prejudiciului moral de la

ambii pârâți în valoare de 1 902 281 lei și compensarea cheltuielilor de judecată de

la aceștia în cuantum de 5 000 lei, dar și executarea imediată a hotărârii (vol. III, f.

d. 26).

Pe parcursul examinării cauzei, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a depus

referință în întâmpinarea cererii de chemare în judecată, prin care a cerut

respingerea acțiunii ca nefondată (vol. III, f. d. 27 – 28).

Pârâtul Ministerul Justiției al Republicii Moldova și intervenientul accesoriu

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova nu au formulat referințe împotriva

acțiunii, însă, în ședința de judecată din 16 martie 2016, reprezentantului pârâtului

nu a recunoscut acțiunea și a solicitat respingerea acesteia (vol. III, f. d. 168).

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 11 mai 2016, s-a admis

parțial acțiunea, fiind anulat ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 267 ef. din

20 iunie 2008, în partea concedierii lui Constantinov Vasile ca neîntemeiat (vol. III,

f. d. 175, 179 – 201).

La fel, instanța de fond a statuat obligarea Ministerului Afacerilor Interne de a

emite ordinul de restabilire în funcție deținută anterior, iar în caz de imposibilitate,

să-i fie oferită o funcție echivalentă cu cea ocupată anterior, și anume șef al Direcției

informații și evidență operativă al Ministerului Afacerilor Interne, începând cu 20

iunie 2008 până la 3 septembrie 2013.

În aceeași ordine de idei, s-a încasat din contul Ministerului Afacerilor Interne

în folosul lui Constantinov Vasile salariul de funcție pentru perioada lipsei forțate de

la muncă, începând cu 2 aprilie 2012 până la 3 iulie 2013, luând în considerare

salariul mediu lunar al reclamantului în mărime de 7 732, 50 lei.

Într-un final, instanța de judecată a decis încasarea din contul Ministerului

Afacerilor Interne în folosul lui Constantinov Vasile a prejudiciului moral parțial în

mărime de 10 000 lei și cheltuielile de judecată pentru serviciile de asistență juridică

în sumă de 5 000 lei.

Pagină 9 din 18

În drept, hotărârea judecătorească a fost întemeiată pe articolul 82 lit. e), 330

alin. (1) din Codul muncii, anexa 7 din Legea nr. 355 – XVI din 23 decembrie 2005,

cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, articolul 14, 1422 alin. (1) și

(2), 1423 alin. (1) și (2) din Codul civil și articolul 26 alin. (1) și (2) din Legea

contenciosului administrativ.

Împotriva acestui act de dispoziție, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii

Moldova și Constantinov Vasile au declarat apel în termenul legal (vol. III, f. d.

225). În apărare, Constantinov Vasile a formulat o referință, solicitând respingerea

cererii acestuia (vol. III, f. d. 236 - 241). În rest, observații nu au fost depuse la

materialele cauzei.

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 27 iunie 2017, a admis apelul

declarat de Constantinov Vasile și a casat hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 11 mai 2016, pronunțând o nouă hotărâre (vol. IV, f. d. 30 – 45).

Astfel, instanța de apel a statuat respingerea acțiunii apelantului ca fiind

neîntemeiată (vol. IV, f. d. 30 – 45).

Pentru a soluționa această pricină, instanța de apel a aplicat articolele 1 alin.

(2), 3, 17 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, articolele 7 alin. (1), lit.

a), 8, 14 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești și articolele 1422 alin. (1) și (2), 1423

alin. (1) și (2) din Codul civil.

La 28 iulie 2017, Curtea de Apel Chișinău le-a expediat participanților la

proces copia deciziei integrale din 27 iunie 2017 (vol. IV, f. d. 46).

La 14 septembrie 2017, Constantinov Vasile a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2017, solicitând casarea acesteia și

casarea parțială a hotărârii primei instanței din 11 mai 2016. Astfel, recurentul a

cerut pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie admisă acțiunea integral.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, Constantinov Vasile a afirmat că

instanța de apel a reținut eronat faptele referitoare la anularea ordinului nr. 267 ef.

din 20 iunie 2008 și restabilirea acestuia în funcție, deoarece decizia Curții de Apel

Chișinău din 27 februarie 2013, în baza căreia s-a emis actul de concediere, a fost

anulată în baza deciziei Curții Supreme de Justiție din 25 septembrie 2013. Așadar,

lipsește, de jure, anularea acestui act administrativ, dar și restabilirea în funcția

deținută anterior. Mai mult, însăși instanța de apel a constatat că acest ultim aspect

nu a fost posibil din cauza reformării Ministerului Afacerilor Interne.

La acest capitol, recurentul a subliniat că, anterior, prin decizia din 18

septembrie 2014, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ s-a

pronunțat asupra încasării salariului de funcție pentru perioada lipsei forțate de la

muncă, dar și în privința reparării prejudiciului moral, pentru perioada 20 iunie 2008

Pagină 10 din 18

până la 2 aprilie 2012. Însă, în prezenta acțiune, acesta a accentuat că a cerut

admiterea acestor capete de cerere pentru un alt interval de timp, pentru care nu

există o hotărâre judecătorească, în special, din 2 aprilie 2012 până în momentul de

față.

Constantinov Vasile a pretins că instanța de apel a judecat doar apelul său,

creând acestuia o situație mai dificilă decât aceea din hotărârea Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 11 mai 2016, ceea ce contravine normelor de drept procedural

specificate la art. 373 alin. (6) din Codul de procedură civilă.

La 12 octombrie 2017, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Ministerului Justiției al

Republicii Moldova și Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, informând că

referința se depune în termen de o lună de la data primirii scrisorii. În mod

corespunzător, dacă referința nu este prezentată în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia (vol. IV, f. d. 84).

La 7 noiembrie 2017, intimatul Ministerul Afacerilor Interne a depus o

referință în întâmpinarea recursului, solicitând declararea inadmisibilă a acestuia

(vol. IV, f. d. 86 - 87)

Până la data examinării cauzei, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor nu

a depus referință, prin care să-și exprime poziția cu privire la recursul declarat.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului se decide fără prezența participanților la proces sau a

reprezentanților acestora, prin emiterea unei încheieri nemotivate despre care se face

o mențiune pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

În procedura de filtru, completul de judecată a constatat că decizia integrală a

instanței de apel din 27 iunie 2017 a fost expediată în adresa părților la 28 iulie 2017

(vol. IV, f. d. 63), însă nu a existat o dovadă a recepționării efective a acesteia de

către participanții la proces. Totodată, potrivit plicului prezentat de recurent, se

atestă că scrisoarea, care conținea actul contestat, a ieșit din biroul (oficiul) poștal la

1 august 2017 (vol. IV, f. d. 63). Astfel, în atare situație și pentru a nu admite o

ingerință disproporțională în dreptul de acces la justiție, dar având în vederea

informația de pe plicul expediat de instanța de apel (1 august 2017), instanța de

judecată a stabilit că recursul, declarat de Constantinov Vasile la 14 septembrie

2017, este depus în termenul de 2 luni prevăzut la articolul 434 alin. (1) din Codul

de procedură civilă.

În același context, materialele cauzei au demonstrat faptul că recursul nu a

fost examinat anterior, fiind respectate, totodată, dispozițiile art. 430 din Codul de

procedură civilă, cu privire la subiecții abilitați cu dreptul de a depune recurs. La fel,

Pagină 11 din 18

a fost stabilit că argumentele recurentului se încadrează în temeiurile prevăzute de

art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 13 decembrie

2017, recursul, declarat de Constantinov Vasile, a fost considerat admisibil spre

examinare în fond (vol. IV, f. d. 131).

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă,

recursul s-a examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea participanților

la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de

Justiție. Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele

expuse în cererea de recurs și referință au fost formulate cu suficientă precizie

pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate. Totodată, toate

punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi cercetate și soluționate în

mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În esență, recurentul și intimații

au avut posibilitatea să își prezinte poziția în scris și să răspundă la concluziile părții

adverse. Mai mult, nici un participant nu a solicitat audierea publică a cauzei sale (a

se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen și alții v. Finlanda, 19 aprilie

2007, parag. 72 – 75, Eriksson v. Suedia, 12 aprilie 2012, parag. 66, 72, Pönkä v.

Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33 – 34).

În subsidiar, în parag. 26 – 27 din decizia Curții Constituționale nr. 95 din 19

decembrie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 din Codul

de procedură civilă, Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca obiect

autorizarea unui apel sau care consacră verificarea unor aspecte de drept, și nu de

fapt, sunt îndeplinite condițiile articolului 6 din Convenție chiar dacă instanța de

apel sau de recurs nu oferă reclamantului posibilitate să se exprime în fața sa, în

persoană. Iar, în esență nu este afectat accesul liber la justiție.

Verificând decizia contestată în raport cu criticile formulate, în limitele

controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de Constantinov Vasile este întemeiat și urmează a fi admis, cu dispunerea

casării deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2017 și trimiterii pricinii spre

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecători, pentru motivele ce

succed.

Raportul juridic dedus judecății vizează cauza civilă, la cererea de chemare în

judecată depusă de Constantinov Vasile împotriva Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova, Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient

accesoriu Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, cu privire la recunoașterea

dreptului de a fi restabilit în funcție, anularea ordinului de concediere, obligarea de a

fi emis ordinul de restabilire în funcția anterioară sau într-o funcție echivalentă,

Pagină 12 din 18

încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă, repararea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

Instanța de recurs notează că, pe parcursul judecării respectivei cauze civile,

au fost pronunțate mai multe hotărâri judecătorești, descrise mai sus, fără o finalitate

pe fond, iar, la 22 aprilie 2015, prin decizia Curții de Apel Chișinău, s-a admis

apelul declarat de Constantinov Vasile și s-a casat hotărârea Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 10 decembrie 2014, cu remiterea pricinii la rejudecare în prima

instanță, conform competenței teritoriale, la Judecătoria Centru, mun. Chișinău (vol.

II, f. d. 192 – 202).

Astfel, la rejudecarea cauzei civile, Judecătoria Centru, mun. Chișinău, prin

hotărârea din 11 mai 2016, a admis parțial acțiunea depusă de Constantinov Vasile,

fiind anulat ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 267 ef. din 20 iunie 2008, în

partea concedierii lui Constantinov Vasile ca fiind neîntemeiat (vol. III, f. d. 175,

179 – 201). La fel, instanța de fond a statuat obligarea Ministerului Afacerilor

Interne de a emite ordinul de restabilire în funcție deținută anterior, iar în caz de

imposibilitate, să-i fie oferită o funcție echivalentă cu cea ocupată anterior, și anume

șef al Direcției informații și evidență operativă al Ministerului Afacerilor Interne,

începând cu 20 iunie 2008 până la 3 septembrie 2013.

În aceeași ordine de idei, s-a încasat din contul Ministerului Afacerilor Interne

în folosul lui Constantinov Vasile salariul de funcție pentru perioada lipsei forțate de

la muncă, începând cu 2 aprilie 2012 până la 3 iulie 2013, luând în considerare

salariul mediu lunar al reclamantului în mărime de 7 732, 50 lei.

Într-un final, instanța de judecată a decis încasarea din contul Ministerului

Afacerilor Interne în folosul lui Constantinov Vasile a prejudiciului moral parțial în

mărime de 10 000 lei și cheltuielile de judecată pentru serviciile de asistență juridică

în sumă de 5 000 lei.

Colegiul lărgit, observă că, pentru a hotărî astfel, instanța de judecată a stabilit

că, la momentul emiterii ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 267 ef. din 20

iunie 2008, decizia Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2007, deși era executorie,

nu era definitivă, deoarece putea fi atacată cu recurs la Curtea Supremă de Justiție,

și respectiv, nu putea servi drept temei juridic pentru concedierea lui Constantinov

Vasile în baza art. 82 lit. e) din Codul muncii. În acest sens, ordinul contestat s-a

considerat unul ilegal, fiind anulat de către autoritatea judecătorească (vol. III, f. d.

196 – 197).

Prin urmare, instanța a decis de-al restabili pe reclamant de la 20 iunie 2008

până la 3 septembrie 2013, atunci când, prin ordinul Ministerul Afacerilor Interne

nr. 342, s-a reziliat contractul individual de muncă cu Constantinov Vasile, în

legătură cu reducerea statelor de personal. Or reclamantul a contestat ordinul

menționat supra, însă, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2014, s-a

Pagină 13 din 18

respins acțiunea acestuia și s-a stabilit legalitatea actului de concediere (vol. III, f. d.

199).

În partea ce ține de repararea prejudiciului moral, instanța de fond a opinat că,

anterior, reclamantul a obținut prejudiciului moral în mărime de 30 000 lei în

temeiul deciziei Curții Supreme de Justiție din 18 septembrie 2014. Astfel, în

prezenta cauza, mărimea de 10 000 de lei pentru solicitarea respectivă este una

echitabilă (vol. III, f. d. 200). Mai mult, instanța a respins alegațiile pârâtului

referitoare la omiterea de către reclamant a termenului pentru depunerea cererii de

chemare în judecată, de vreme ce temeiul juridic de restabilire în funcție a apărut la

2 aprilie 2012, când sentința de achitare a devenit definitivă și irevocabilă, ceea ce

rezultă din art. 14 alin. (1) din Legea nr. 1545 nr. 1545 din 25 februarie 1998 (vol.

III, f. d. 200).

Instanța de recurs reține că, împotriva acestui act de dispoziție, Ministerul

Afacerilor Interne al Republicii Moldova și Constantinov Vasile au declarat apel în

termenul legal (vol. III, f. d. 225). În apărare, Constantinov Vasile a formulat o

referință, solicitând respingerea cererii acestuia (vol. III, f. d. 236 - 241). În rest, alte

comentarii nu au fost depuse la materialele cauzei.

În urma examinării cauzei, Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 27 iunie

2017, a admis apelul declarat de Constantinov Vasile și a casat hotărârea

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 11 mai 2016, pronunțând o nouă hotărâre

(vol. IV, f. d. 30 – 45). Așadar, instanța de apel a statuat respingerea acțiunii

apelantului ca fiind neîntemeiată (vol. IV, f. d. 30 – 45).

La deliberarea acestei soluții, instanța de apel a constatat situația de fapt

prezentată de Constantinov Vasile în cererea de chemare în judecată, concretizată pe

parcursul examinării cauzei, dar și stabilită de instanța de fond.

Spre deosebire de Judecătoria Centru, mun. Chișinău, instanța de apel a

reținut că ordinul 267 ef. din 20 iunie 2008 a fost anulat prin ordinul Ministerului

Afacerilor Interne nr. 273 ef. din 3 iulie 2013, ceea ce confirmă că actul respectiv nu

mai produce efecte de drept. În plus, prin ordinul nr. 273 ef., Constantinov Vasile a

fost restabilit în funcția anterior deținută (vol. IV, f. d. 41).

La fel, Colegiul judiciar a determinat că Ministerul Afacerilor Interne a

întreprins măsurile necesare în vederea restabilirii salariatului în funcția deținută

anterior, dar nu a fost posibil din cauza reformării instituționale și organizatorice a

ministerului. În subsidiar, s-a confirmat, prin procesele – verbale nr. 1245 și 1246

din 29 august 2013, că s-au propus lui Constantinov Vasile alte funcții echivalente,

însă acesta a refuzat (vol. IV, f. d. 42).

În continuare, instanța de apel a reținut că, în temeiul deciziei Curții Supreme

de Justiție din 18 septembrie 2014, s-a încasat în folosul lui Constantinov Vasile

prejudiciul material sub formă de salariu neachitat pentru perioada 20 iunie 2008 – 2

Pagină 14 din 18

aprilie 2012 în cuantum de 197 340 lei. Mai mult, din cauza lipsei funcției deținute

de apelant în statele de personal, dar și din cauza acestuia de a accepta o altă funcție

echivalentă sau imediat următoare, raporturile de muncă, de facto, nu au fost

reinițiate. În consecință, capătul de cerere referitor la încasarea salariul pentru

perioada din 2 aprilie 2012 până în prezent, este unul neîntemeiat (vol. IV, f. d. 43).

Pe baza celor prezentate, instanța de apel a considerat că apelantul

Constantinov Vasile a fost despăgubit pentru prejuridiciul moral suportat prin

decizia Curții Supreme de Justiție din 18 septembrie 2014, ceea ce a impus

respingerea acestei pretenții (vol. IV, f. d. 44).

La caz, recurentul Constantinov Vasile a criticat decizia Curții de Apel

Chișinău din 27 iunie 2017 în baza temeiurilor prevăzute la articolul 432 alin. (2) lit.

a) și c) din Codul de procedură civilă.

În baza limitelor impuse de art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

Colegiul lărgit învederează că recurentul s-a plâns că instanța de apel a reținut

eronat faptele referitoare la anularea ordinului nr. 267 ef. din 20 iunie 2008 și la

restabilirea acestuia în funcție. În plus, recurentul a pretins că instanța de apel a

judecat doar apelul său, creând acestuia o situație mai dificilă decât aceea din

hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 11 mai 2016, ceea ce contravine

normelor de drept procedural specificate la art. 373 alin. (6) din Codul de procedură

civilă.

În apărarea sa, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova a

considerat că instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a

apreciat corect probele anexate la materialele cauzei, dar și a aplicat corect normele

de drept material (vol. IV, f. d. 86 - 87).

Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Ministerul Finanțelor al

Republicii Moldova nu au oferit comentarii cu privire la fondul cauzei.

Conjunctura stabilită mai sus permite instanței de recurs de a rezuma că

recurentul a opinat că instanța de apel a încălcat atât normele de drept material, cât

și acelea de drept procedural. Totuși, având în vedere impactul normelor de drept

procedural asupra soluționării juste a cauzei civile, Colegiul lărgit își propune să

verifice primordial observațiile recurentului în această parte, iar după caz

comentariile acestuia în privința fondului.

Analizând argumentele expuse în cererea de recurs și cele din referința

intimatului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție constată că instanța de apel a creat în propria cale de atac o

situație mai dificilă apelantului Constantinov Vasile decât aceea din hotărârea

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 11 mai 2016, atacată cu apel.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, săvârșirea

altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a

Pagină 15 din 18

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a pricinii.

În corespundere cu art. 373 alin. (6) din Codul de procedură civilă,

apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai dificilă decât

aceea din hotărârea atacată cu apel, cu excepția cazurilor când consimte și când

hotărârea este atacată și de alți participanți la proces.

Colegiul lărgit amintește că, prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 11 mai 2016, s-a admis parțial acțiunea formulată de Constantinov

Vasile. Astfel, împotriva acestui act de dispoziție, Ministerul Afacerilor Interne al

Republicii Moldova și Constantinov Vasile au declarat apel în termenul legal, iar

ambele cereri ale părților menționate au fost primite în procedură de către instanța

de apel (vol. III, f. d. 225).

Totuși, din analiza deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2017,

instanța de recurs reține că s-a admis apelul declarat de Constantinov Vasile și s-a

casat hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 11 mai 2016, fiind

pronunțată o nouă hotărâre (vol. IV, f. d. 30 – 45). Așadar, instanța de apel a statuat

respingerea integrală acțiunii apelantului ca fiind neîntemeiată (vol. IV, f. d. 30 –

45).

În același context, instanța de recurs notează că legislatorul a prevăzut la art.

373 alin. (6) din Codul de procedură civilă două excepții de la regula generală, în

special, se admite înrăutățirea situației apelantului în propria cale de atac, dacă

apelantul consimte această împrejurare sau dacă hotărârea este atacată și de alți

participanți la proces.

Cu privire la primul caz, Colegiul lărgit subliniază că, potrivit materialelor

cauzei, Constantinov Vasile nu a consimțit renunțarea la acțiunea sa în cadrul

ședinței judiciare din 20 iunie 2017, desfășurată în instanța de apel (vol. IV, f. d.

26). În plus, temei pentru depunerea prezentului recurs a constituit dezacordul total

al recurentului cu respingerea integrală a cererii sale de chemare în judecată depusă

împotriva intimaților. Totodată, prin recursul dedus judecății, Constantinov Vasile a

solicitat pe de o parte casarea integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău din 27

iunie 2017, iar pe de altă parte admiterea capetelor de cerere admise parțial sau

respinse de Judecătoria Centru, mun. Chișinău, prin hotărârea din 11 mai 2016.

Referitor la al doilea caz, instanța de recurs învederează că, deși Curtea de

Apel Chișinău, în partea introductivă a deciziei din 27 iunie 2017, a indicat că

examinează atât cererea de apel depusă de Constantinov Vasile, cât și cererea de

apel formulată de Ministerul Afacerilor Interne, totuși, în dispozitivul hotărârii,

instanța de apel a dispus admiterea doar cererii de apel declarată de Constantinov

Vasile (vol. IV, f. d. 30, 31, 45).

Pagină 16 din 18

Mai mult, aceste constatări implică în mod evident că instanța de apel nu a

respectat art. 390 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, și anume decizia

instanței de apel trebuie să conțină: concluziile instanței de apel în urma examinării

apelului. Totodată, potrivit alin. (2) din articolul citat, în cazul respingerii apelului,

instanța de apel este obligată să indice în decizie motivele respingerii.

În consecință, instanța de recurs observă că decizia contestată nu corespunde

exigențelor legale enunțate supra, iar în cazul în care Ministerul Afacerilor Interne

nu a contestat respectiva hotărâre judecătorească, se atestă că intimatul nu are

obiecții asupra acestui aspect și este de acord cu admiterea doar apelului declarat de

Constantinov Vasile.

Prin urmare, luând în considerare lipsa existenței celor două excepții

prevăzute la art. 373 alin. (6) din Codul de procedură civilă, Colegiul lărgit

stabilește că instanța de apel, prin decizia din 27 iunie 2017, în modul în care a fost

redactată, i-a creat apelantului Constantinov Vasile în propria cale de atac o situație

mai dificilă decât aceea din hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 11 mai

2016, atacată cu apel. În subsidiar, instanța de judecată apreciază că recurentul a

invocat această situație de drept.

Pe baza celor prezentate, dar și având în vedere că normele de drept

procedural au un caracter absolut și imperativ pentru instanțele de judecată, iar

încălcarea acestora atrage după sine casarea deciziei, instanța de recurs nu va analiza

argumentele invocate în cererea de recurs, care vizează fondul cauzei. Această

împrejurare, în sine, reprezintă o garanție împotriva unei eventuale prejudicieri a

imparțialității și independenței instanței judecătorești, care urmează să judece cauza

în ordine de apel.

În plus, faptele descrise minuțios mai sus, sugerează în mod elocvent că

erorile judiciare manifestate prin încălcarea art. 373 alin. (6) și 390 alin. (1) lit. f),

alin. (2) din Codul de procedură civilă, sunt esențiale și nu pot fi corectate de către

instanța de recurs. De fapt, în conformitate cu art. 373 alin. (1) și (5) din Codul de

procedură civilă, instanța de apel este obligată să judece și să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel, atât a celui declarat de Constantinov Vasile, cât și

a celui declarat de Ministerul Afacerilor Interne.

Astfel, sintetizând cele constatate supra, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

admite recursul declarat de Constantinov Vasile, de a casa decizia instanței de apel

din 27 iunie 2017 și de a trimite pricina spre rejudecare în aceeași instanță, în alt

complet de judecători.

În mod special, la rejudecarea pricinii este necesar ca instanța de apel să se

pronunța în privința cererilor de apel declarate de Constantinov Vasile și de

Pagină 17 din 18

Ministerul Afacerilor Interne, iar în dependență de cele obținute să emită o hotărâre

legală, respectând dreptul părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Constantinov Vasile.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2017, în cauza civilă

la cererea de chemare în judecată depusă de Constantinov Vasile împotriva

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, intervenient accesoriu Ministerul Finanțelor al Republicii

Moldova, cu privire la recunoașterea dreptului de a fi restabilit în funcție, anularea

ordinului de concediere, obligarea de a fi emis ordinul de restabilire în funcția

anterioară sau într-o funcție echivalentă, încasarea salariului pentru perioada

absenței forțate de la muncă, repararea prejudiciului moral și compensarea

cheltuielilor de judecată,

cu trimiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecători Svetlana Filincova

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Luiza Gafton

Pagină 18 din 18