2ra-3895/13 — Declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare

prima instanţă: R. Costru dosarul nr. 2ra-3895/13 instanţa de apel: L. Popova, A. Doga, S. Caitaz ÎNCHEIERE 27 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Liliana Dragan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Lilianei Dragan împotriva lui Valeriu Ciorici şi Ştefan Dragan cu privire la declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 mai 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Liliana Dragan şi menţinută hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 23 decembrie 2009, c o n s t a t ă: La 16 iulie 2009, Liliana Dragan a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Valeriu Ciorici şi Ştefan Dragan cu privire la declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că familia sa a devenit proprietarul unui atelier de altoire cu suprafaţa de 977,1 m.p., din s. Vărzăreşti, r-nul Nisporeni, fapt confirmat prin procesul-verbal nr. 9 al şedinţei consiliului Cooperativei de producţie „Texincom-Plus” din 01 noiembrie 2002 şi actul de transmitere-primire a bunurilor materiale din Cooperativa de producţie „Texincom-Plus” cu nr. cadastral 6052306294. Menţionează că ea a devenit proprietara acestui imobil în devălmăşie cu soţul său, Ştefan Dragan. Susţine că la 24 iunie 2009, ea a fost chemată la Procuratura raionului Nisporeni, unde a fost întrebată dacă a dat consimţământul de a fi realizat obiectul menţionat şi atunci a aflat că soţul său, Ştefan Dragan a vândut lui Valeriu Ciorici acest imobil, fără consimţământul ei, fiind încheiat la 07 aprilie 2004 un contract de vânzare-cumpărare.

Prin urmare, solicită anularea contractului de vânzare-cumpărare din 07 aprilie 2004 încheiat între Ştefan Dragan şi Valeriu Ciorici a atelierului de altoire cu suprafaţa de 977,1 m.p., din s. Vărzăreşti, r-nul Nisporeni. Prin hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 23 decembrie 2009 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 noiembrie 2010 a fost admis apelul declarat de către Liliana Dragan, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă şi a fost declarat nul contractul de vânzare-cumpărare a atelierului de altoire din s. Vărzăreşti, r-nul Nisporeni încheiat între Ştefan Dragan şi Valeriu Ciorici. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 07 martie 2012 a fost admis recursul declarat de către Valeriu Ciorici, casată decizia instanţei de apel şi restituită pricina spre rejudecare în instanţa de apel, în alt complet de judecători.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2012 2010 a fost admis apelul declarat de către Liliana Dragan, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă şi a fost declarat nul contractul de vânzare-cumpărare a atelierului de altoire din s. Vărzăreşti, r-nul Nisporeni încheiat între Ştefan Dragan şi Valeriu Ciorici. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 23 ianuarie 2013 a fost admis recursul declarat de către Valeriu Ciorici reprezentat de către avocatul Cristina Guzun, casată decizia instanţei de apel şi restituită pricina spre rejudecare în instanţa de apel, în alt complet de judecători. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 mai 2013 a fost respins apelul declarat de către Liliana Dragan şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 02 octombrie 2013, în termenul prevăzut de lege, Liliana Dragan a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii. Recurenta Liliana Dragan, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu hotărârile judecătoreşti, deoarece instanţele judecătoreşti, la examinarea pricinii, nu au ţinut cont de prevederile art. art. 19, 20 şi 21 din Codul familiei. Menţionează că atelierul a fost dobândit de soţul său în timpul căsătoriei şi, astfel, este un bun proprietate comună în devălmăşie a soţilor, iar instanţa de judecată nu este în drept să schimbe natura juridică a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.

Susţine că concluzia instanţelor judecătoreşti cu privire la omiterea de către ea a termenului de prescripţie contravine materialelor cauzei, cît şi normelor de drept material, deoarece conform art. 217 alin. (3) din Codul civil, acţiunea în constatare a nulităţii absolute este imprescriptibilă. Prin referinţa depusă la 19 noiembrie 2013 Valeriu Ciorici reprezentat de Cristina Guzun a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârilor jduecătoreşti. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Liliana Dragan nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul Lilianei Dragan ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Lilianei Dragan se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Ion Corolevschi