3ra-414/14 — Contestarea actului administrativ

La 11 martie 2013, Musteață Eugeniu s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Ministerului Afacerilor Interne, solicitînd recunoașterea ilegalității refuzului asupra cererii prealabile, obligarea Ministerului Afacerilor Interne să includă calculul vechimii în muncă pentru stabilirea pensiei şi indemnizațiilor, stabilirea şi calcularea sporului la salariu reieșind din vechimea în muncă stabilită.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 26 iunie 2013 acţiunea a fost admisă: s-a considerat ilegal refuzul Ministerului Afacerilor Interne din 28.02.2013; s-a obligat Ministerul Afacerilor Interne să includă în calculul vechimii în muncă pentru stabilirea pensiei şi indemnizațiilor pentru Musteață Eugeniu, perioada aflării lui la studii în Liceul Militar „Neagoe Basarab” din or. Buzău al Ministerului de Interne din România, începând cu 15.09.1999 şi a-l considera încadrat în serviciu militar din data de 15.09.1999; s-a obligat Ministerul Afacerilor Interne să stabilească şi să calculeze pentru Ghimpu Andrei sporul la salariu, cu efectuarea re-calculului la salariu reieșind din vechimea în muncă stabilită.

Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 30.10.2013 s-a corectat eroarea cu privire la numele reclamantului şi perioada solicitată din hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 26.06.2013, prin indicarea, că se admite cererea de chemare în judecată a lui Musteață Eugeniu, se consideră ilegal refuzul Ministerului Afacerilor Interne nr. 10/M-82/13 din 28 februarie 2013, se obligă Ministerul Afacerilor Interne a-l considera încadrat pe Musteață Eugeniu în organele afacerilor interne din data de 15.09.2002, când a fost delegat la studii la Liceul Militar „Neagoe Basarab” Buzău al MAI din România, includerea şi calcularea perioadei de studii la Liceul Militar „Neagoe Basarab” Buzău al MAI din România, în vechimea în muncă în organele afacerilor interne pentru stabilirea sporului la salariu şi pentru stabilirea pensiei pe linia MAI şi recalcularea salariului reieșind din vechimea în muncă stabilită.

Prin decizia Curții de Apel Chişinău din 16 ianuarie 2014 a fost admis apelul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al RM, s-a casat hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 26 iunie 2013 şi s-a emis o hotărâre nouă prin care, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea lui Musteață Eugeniu împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la recunoașterea ilegală a refuzului MAI în admiterea cererii din 20.02.2013, obligarea Ministerului Afacerilor Interne să includă în stagiul de muncă în organele afacerilor interne perioada aflării la studii la Liceul militar „Neagoe Basarab” din or. Buzău al Ministerului de Interne România, pentru stabilirea sporului la salariu şi calcularea pensiei pe linia MAI.

La 07 februarie 2014, Musteaţă Eugeniu a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 16 ianuarie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 26 iunie 2013.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material și a apreciat arbitrar probele anexate la materialele cauzei.

Mai indică recurentul că instanțele inferioare au apreciat unilateral și greșit circumstanțele de fapt ale pricinii.

La 07 martie 2014, Ministerul Afacerilor Interne a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia ca fiind declarativ şi neîntemeiat.

La 31 martie 2014, recurentul Musteaţă Eugeniu a prezentat explicaţii asupra referinţei prezentate de către Ministerul Afacerilor Interne, indicînd că aceasta este neîntemeiată şi solicitînd admiterea recursului declarat anterior.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Completul remarcă că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Musteaţă Eugeniu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În cererea de recurs nu se conţin argumente care ar putea fi puse la baza altei concluzii, or, invocarea cărorva circumstanţe de fapt, cît şi analiza probelor nu poate fi admisă, pornind de la specificul recursului secțiunea a II-a din Codul de procedură civilă ca fază a procesului.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere că argumentele recursului nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul înaintat de Musteaţă Eugeniu, urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Musteaţă Eugeniu. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecători Tamara Chişca-Doneva Ion Druță