2ra-2012/14 — Încasarea datoriei

prima instanță: A. Danilov dosarul nr. 2ra-2012/14 instanța de apel: S. Caitaz, A. Doga, A. Nogai ÎNCHEIERE 23 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Maia Laguta şi Societatea pe acțiuni „Termocom” în procedura falimentului, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii municipale de gestionare a fondului locativ nr. 14 împotriva Maiei Laguta, intervenient accesoriu Societatea pe acțiuni „Termocom” cu privire la încasarea datoriei pentru serviciile locativ-comunale şi la cererea reconvențională a Maiei Laguta împotriva Întreprinderii municipale de gestionare a fondului locativ nr. 14 şi Societății pe acțiuni „Termocom” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Maia Laguta, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 04 decembrie 2013 în partea respingerii acţiunii reconvenționale şi emisă în această parte o nouă hotărâre cu privire la admiterea parțială a acţiunii reconvenționale, iar în rest hotărârea a fost menținută, c o n s t a t ă: La 21 februarie 2007,

ÎMGFL nr. 14 a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Maiei Laguta şi lui Vadim Panacevnii cu privire la încasarea datoriei pentru serviciile locativ-comunale. În motivarea acţiunii reclamantul ÎMGFL nr. 14 a indicat că pârâții domiciliază în apartamentul nr. 19 din str. Suceava,110, mun. Chişinău şi nu achită plata pentru chirie, deservirea blocului şi serviciile comunale. La 01 noiembrie 2006, pârâții au acumulat o datorie în sumă de 5672,87 lei. Susține că pârâții Maia Laguta şi Vadim Panacevnii refuză să achite datoria menționată, invocând motive neîntemeiate. Prin urmare, solicită încasarea de la pârâți a datoriei pentru serviciile locativ- comunale în sumă de 5672,87 lei. Ulterior, ÎMGFL nr. 14 a depus o cerere de majorare a cuantumului acţiunii, solicitând încasarea de la pârâți a datoriei pentru serviciile locativ-comunale în sumă de 9402,35 lei (f.d.

134, vol. I). Maia Laguta a depus o cerere reconvențională împotriva ÎMGFL nr. 14 şi SA „Termocom” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii reconvenționale pârâta a indicat că în legătură cu faptul că SA „Termocom” a ignorat prevederile art. 14 din Legea cu privire la energetică nr. 1525-XIII din 19 februarie 1998, care statuează că cheltuielile legate de procurarea, verificarea metrologică, instalarea, exploatarea, întreținerea, repararea şi înlocuirea echipamentelor de măsurare a consumului de energie electrică, gaze naturale şi energie termică se suportă de către furnizor, ea a fost nevoită să procure şi să instaleze echipamentul de măsurare a energiei termice în sumă de 12385 lei, deoarece lunar îi parveneau sume majorate şi nejustificate.

La fel, a fost nevoită să cumpere şi un integrator la prețul de 4250 lei. Menționează că ÎMGFL nr. 14 nu-şi exercită obligațiile ce țin de exploatarea blocului locativ şi a terenului din jurul blocului. Astfel, ea de una singură face curățenie în scară şi în ograda blocului locativ, din mijloace proprii a efectuat pe scară lucrări de reparație, a schimbat acoperișul din șindrilă, a amenajat teritoriul din jurul casei şi a schimbat o parte din sistemul de canalizare. Susține că SA „Termocom” nu a încheiat cu ea contract pentru furnizarea energiei termice, însă, fără acordul său, a încheiat contract cu ÎMGFL nr. 14. Afirmă că ea nu a încheiat cu ÎMFGL nr. 14 vreun contract de prestarea a careva servicii.

Invocă că prin inacțiunile ÎMGFL nr. 14 şi ale SA „Termocom”, i-au fost cauzate suferințe morale enorme. Prin urmare, solicită încasarea de la SA „Termocom” a sumei de 16635 lei pentru procurarea şi instalarea echipamentului de măsurare a energiei termice şi a sumei de 10000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral, obligarea SA „Termocom” de a efectua recalculul pentru energia termică consumată în apartamentul nr. 19 din str. Suceava,110, mun. Chişinău în corespundere cu parametrii şi normele stabilite, încasarea de la ÎMGFL nr. 14 a cheltuielilor suportate pentru deservirea blocului locativ în sumă de 3820 lei şi a sumei de 5000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată.

ÎMGFL nr. 14 a mai depus o cerere de majorare a cuantumului acţiunii, solicitând încasarea de la pârâți a datoriei pentru serviciile locativ-comunale existentă la 01 noiembrie 2009 în sumă de 15155,78 lei şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 454,67 lei (f. d. 97, vol. II). Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 31 martie 2010 au fost admise parțial acțiunea inițială şi acțiunea reconvențională. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 martie 2011 au fost respinse apelurile declarate de către SA „Termocom” şi ÎMGFL nr. 14 şi a fost menținută hotărârea primei instanțe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiție din 25 ianuarie 2012 a fost admis recursul declarat de ÎMGFL nr. 14, au fost casate decizia instanței de apel şi hotărârea primei instanțe şi a fost restituită pricina spre rejudecare în prima instanță, în alt complet de judecători.

Maia Laguta a depus o cerere de majorare a cuantumului acţiunii, solicitând încasarea de la ÎMGFL nr. 14 a sumei de 20000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral (f. d. 41, 42, vol. III). Ulterior, ÎMGFL nr. 14 a depus o cerere de concretizare a pretențiilor şi de majorare a cuantumului acţiunii, solicitând încasarea de la Maia Laguta a datoriei pentru serviciile locativ-comunale în sumă de 35818,86 lei şi a taxei de stat (f.d.20, 21, vol. III). Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 04 decembrie 2013 acțiunea inițială a fost admisă şi au fost încasate de la Maia Laguta în beneficiul ÎMGFL nr. 14 datoria pentru serviciile locativ-comunale în sumă de 35818,86 lei şi taxa de stat în sumă de 1074,56 lei.

Acțiunea reconvențională a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2014 a fost admis apelul declarat de către Maia Laguta, casată hotărârea primei instanțe în partea respingerii acţiunii reconvenționale şi emisă în această parte o nouă hotărâre, prin care acțiunea reconvențională a fost admisă parțial şi a fost încasată de la SA „Termocom” în beneficiul Maiei Laguta suma de 16635 lei pentru echipamentul de energie termică şi pentru instalarea acestuia. A fost redusă taxa de stat până la suma de 575,50 lei, care a fost încasată de la Maia Laguta în beneficiul SA „Termocom”. În rest hotărârea primei instanțe a fost menținută.

La 18 aprilie 2014, și ulterior, la 30 iunie 2014, în termenul prevăzut de lege, Maia Laguta a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii inițiale și admitere integrală a acțiunii reconvenționale, precum și compensarea cheltuielilor de judecată. Recurenta Maia Laguta, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu hotărârile instanțelor de judecată deoarece au fost adoptate cu încălcarea normelor de drept material și de drept procedural, și anume, instanțele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și au interpretat în mod eronat legea.

Susține că instanțele judecătorești au apreciat în mod arbitrar probele, fapt care a dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ocrotite de CEDO. Indică că instanța de apel, contrar prevederilor art. 373 alin. (5), 390 alin. (1) lit. d) CPC, nu s-a expus asupra motivelor invocate în apel și nu au examinat odată cu fondul pricinii încheierile primei instanțe. Menționează că pentru ședința de judecată din 18 decembrie 2012 nu a fost înștiințată legal despre data, ora și locul ședinței, iar cerere de examinare în lipsa sa nu a fost depusă. Astfel, a fost lipsită de dreptul de a prezenta probe, de a participa la proces și de a-și apăra interesele legitime. Afirmă că cererea de recuzare a fost examinată cu încălcarea dreptului la un proces echitabil garantat de Constituție.

Mai susține că pricina în instanța de apel a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei. Consideră că recursul declarat de SA „Termocom” în procedura falimentului urmează a fi respins, deoarece a fost semnat de administratorul procesului de insolvabilitate ÎI ” Eni Veceslav”, care nu era în drept să-l declare. La 23 aprilie 2014, în termenul prevăzut de lege, SA „Termocom” în procedura falimentului a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel şi menținerea hotărârii primei instanțe. Recurenta SA „Termocom” în procedura falimentului, în motivarea recursului, a indicat că decizia instanței de apel este neîntemeiată, deoarece instanța de apel nu a apreciat la justa valoare circumstanțele esențiale pentru soluționarea corectă şi legală a litigiului.

Menționează că nu este de acord cu solicitarea intimatei privind încasarea cheltuielilor pentru procurarea contorului de evidentă a energiei termice. Conform Hotărârii Guvernului RM nr. 634 din 05 iulie 2000 „Cu privire la unele măsuri de reglementare a procesului de contorizare a consumurilor de apă şi energie termică”, pct. 3, locatarii (consumatorii) sunt în drept să procure şi să instaleze pe cont propriu contoare, urmând ca ulterior costurile acestora să se deducă în rate din obligația de plată a serviciilor prestate. Susține că conform Hotărârii Guvernului RM menționate, cheltuielile pentru procurarea contoarelor urmează a fi incluse în tarifele pentru serviciile respective. Deoarece până în prezent aceste cheltuieli nu au fost incluse în tarif, SA „Termocom” în procedura falimentului nu dispune de mijloace financiare pentru restituirea căror va sume locatarilor pentru contor.

Afirmă că cererea reconvențională, prin care se solicită restituirea cheltuielilor enunțate, a fost înaintată în anul 2009, adică după ce Hotărârea Guvernului RM nr. 634 din 05 iulie 2000 a fost abrogată prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1228 din 13 noiembrie 2007. Astfel, odată cu abrogarea actului normativ menționat, la momentul înaintării cererii reconvenționale nu a fost careva temei legal de solicitare a cheltuielilor. Invocă că afirmațiile precum că contorul a fost procurat şi instalat conform proiectului din contul Maiei Laguta şi că a fost scos ulterior ilegal de către SA „Termocom” în procedura falimentului şi dus în direcție necunoscută, fiind schimbat cu un alt contor, îmbogățindu-se ilegal poartă un caracter general, fără a fi confirmate şi probate în modul stabilit.

Mai invocă că SA „Termocom” în procedura falimentului recunoaște că la 17 ianuarie 2008, a instalat din surse proprii un aparat de evidență a energiei termice de tip nou Multical cu nr. 5221595 la blocul locativ din str. Suceava, 110. Contorul menționat până în prezent funcționează şi fixează consumul de energie termica pentru locatari (ap. nr. 1-63). Menționează că aceste cheltuieli au fost suportate de toți locatarii blocului locativ din str. Suceava, 110, iar intimata nu este împuternicită legal din partea tuturor locatarilor şi nici nu au fost prezentate careva acte, probe ce ar demonstra determinarea cotei-parte a acesteia, referitor la cheltuielile suportate pentru procurarea contorului.

Susține că locatarii din blocul respectiv nu au contestat până în prezent careva sume, ca dovadă afirmaților date, Maia Laguta nu este unica persoana care a contribuit la procurarea contorului. Afirmă că din momentul procurării contorului (07 iunie 2000), Maia Laguta a avut posibilitatea de a se adresa cu acțiune în judecată pentru solicitarea încasării sumei, cea ce nu a fost făcut. Consideră că Maia Laguta s-a adresat în judecată cu omiterea termenului de prescripție şi raportul conflictual creat nu este reglementat de art. 1424 alin. (3) din Codul civil invocat de către intimată în cererea de apel.

Invocă că cererea reconvențională a fost depusă de către Maia Laguta după ce au început dezbaterile judiciare, iar la materialele dosarului nu a fost anexată nici o probă, care ar demonstra că ea a fost în imposibilitatea de a intenta o asemenea cerere în termenul indicat de lege sau probe, care ar demonstra că acțiunea reconvențională şi acțiunea inițială sânt în conexiune, iar judecarea lor simultană ar duce la soluționarea rapidă şi justă a litigiilor. Mai invocă că instanța de apel nu a luat în considerație calculul uzurii contorului pentru perioada de funcționare – 07 iunie 2000 - 17 ianuarie 2008 şi scăderii considerabile din valoarea lui. Conform Hotărârii Guvernului RM nr. 338 din 21 martie 2003 cu privire la aprobarea Catalogului mijloacelor fixe şi activelor nemateriale, Anexa nr. l, durata de funcționare utilă a contorului de energie termică este de 4 ani.

Susține că SA „Termocom” în procedura falimentului, prin luarea contorului în gestiunea sa, nu s-a îmbogățit. Prin referința depusă la 16 iulie 2014, SA „Termocom” în procedura falimentului a solicitat respingerea recursului declarat de către Maia Laguta ca nefondat și neîntemeiat, casarea deciziei Curții de Apel din 20 februarie 2014 și menținerea hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 04 decembrie 2013. Examinând temeiurile recursurilor declarate de către Maia Laguta și SA „Termocom” în procedura falimentului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursurile sunt inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de către Maia Laguta și SA „Termocom” în procedura falimentului, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție menționează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel şi prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Maia Laguta și SA „Termocom” în procedura falimentului ca inadmisibile. În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursurile declarate de către Maia Laguta și Societatea pe acțiuni „Termocom” în procedura falimentului se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi