1ra-1535/2018 — art. 264/1 alin.4 CP

Dosarul nr.1ra-1535/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

24 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul

în Procuratura UTA Găgăuzia, Gheorghieva Feodora, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 27 martie 2018, în cauza penală

privindu-l pe

Știrbu Stanislav xxxx, născut la xx xx xxxx, originar și

domiciliat în r-nul xxxx or. xxxx str. xxxx xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.10.2017 – 28.11.2017;

Instanța de apel: 19.12.2017 – 27.03.2018;

Instanța de recurs: 04.07.2018– 24.10.2018.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

fiind examinată în baza art.3641 Cod de procedură penală, Știrbu Stanislav a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității – 134 ore.

la 01.05.2017, în jurul orei 15.50, nefiind deținător de permis de conducere a mijloacelor

de transport, a condus minitractorul de model RDT-150, fără plăci de înmatriculare, pe

strada Viilor din or. Iaragara, unde a fost stopat de către colaboratorii Inspectoratului

Național de Patrulare R. Pascari și V. Cotun, la care au apărut suspiciuni că Știrbu

Stanislav se află în stare de ebrietate, însă la propunerea de a trece testarea alcoolscopică

Știrbu Stanislav a refuzat.

1

partea cheltuielilor judiciare, invocând că instanța neîntemeiat a respins solicitarea

procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare suportate pentru efectuarea

raportului de expertiză tehnice-auto nr.0393 din 21.09.2017.

apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

invocate de acesta au fost suportate pentru efectuarea expertizei în vederea acumulării

probelor necesare, ce demonstrează vinovăția și identifică persoana vinovată în comiterea

unei infracțiuni. În acest sens, instanța a reținut obligația pozitivă a statului de a colecta

probe necesare în vederea constatării faptei penale, identificării făptuitorului și implicit

asumarea cheltuielilor aferente procesului din contul statului, în cazul dat a cheltuielilor

pentru efectuarea expertizei auto-tehnice.

Astfel, instanța de apel s-a condus de prevederile art.227 Cod de procedură penală,

care expres stabilește din ce sunt constituite cheltuielile judiciare și în special pct.4) alin.

(2) al respectivului articol cert stabilește, că în cazul efectuării unei expertize pot fi

atribuite la cheltuieli judiciare doar sumele cheltuite pentru restituirea contravalorii

obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a expertizei și nicidecum însăși

cheltuielile suportate integral pentru efectuarea unei expertize când aceasta are statut de

probă în procesul penal.

invocând prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia în partea neîncasării cheltuielilor judiciare, rejudecarea cauzei în această parte și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă încasarea din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare pentru efectuarea raportului de expertiză tehnice-auto în mărime de

2 100 lei, argumentând că instanța nu a dat deplină eficientă prevederilor art.art.227, 229

Cod de procedură penală și art.75 alin.(7) din Legea cu privire la expertiza judiciară și

statutul expertului judiciar, și neîntemeiat a respins solicitarea procurorului privind

încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului.

S-a menționat că instanța nu a ținut cont de faptul că au fost abrogate prevederile

art.143 alin.(2) Cod de procedură penală.

Consideră, că ținând cont de prevederile art.art.227, 229 alin.(1) Cod de procedură

penală, cheltuielile pentru efectuarea expertizei urmau a fi încasate din contul

inculpatului, dat fiind faptul că efectuarea cheltuielilor într-o cauză penală este provocată

de săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei

pentru aplicarea legii penale celui care a comis-o, ca urmare cheltuielile sunt imputate

persoanei condamnate pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția

infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

procuror în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide

asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței

2

de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul reține că recurentul invocă ca temei pentru recurs pct.6) alin.(1) al art.427

Cod de procedură penală și anume, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

În esență, recurentul critică decizia instanței de apel în partea respingerii încasării

din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată în mărime de 2 100 lei, exprimate în

costul raportului de expertiză tehnice-auto nr. 0393 din 21.09.2017, efectuat în cadrul

urmăririi penale, pentru constatarea capacității cilindrice a minitractorului de model

RDT-150, care au fost trecute în contul statului, însă Colegiul penal constată că instanța

de apel a motivat cerințele acuzatorului de stat ce ține de cheltuielile judiciare, fiind

expusă soluția în decizie (f.d.135-138 vol. I).

Astfel, autorul invocând prevederile art.art.227 și 229 alin.(1) Cod de procedură

penală, solicită încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea raportului de expertiză

auto-tehnică, motivând că legea prevede ca inculpatul să suporte cheltuielile judiciare.

La cele invocate, instanța menționează, că aceste argumente ale recurentului sunt

neîntemeiate, deoarece dispozițiile art.143 alin.(1) Cod de procedură penală, prevăd că

expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea

circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte

probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză.

Drept urmare celor nominalizate, se deduce că în cazurile când expertiza a fost

dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea

acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea acesteia vor fi achitate din contul

mijloacelor bănești a bugetului de stat.

Referirea recurentului la Legea nr.316 din 22.11.2017, prin care a fost exclus alin.(2)

din art.143 Cod penal, nu poate fi reținută, deoarece respectiva Lege a intrat în vigoare la

09.02.2018, pe când infracțiunea a fost comisă până la aceste modificări.

Mai mult, recurentul nu și-a argumentat suficient solicitarea sa, or, art.229 Cod de

procedură penală nu prevede nicidecum încasarea în mod obligatoriu și imperativ a

cheltuielilor judiciare de la condamnat.

Astfel, Colegiul penal consideră că instanța de apel în mod just și echitabil a stabilit

că cheltuielile judiciare solicitate de acuzatorul de stat în mărime de 2 100 lei pentru

efectuarea raportului de expertiză tehnice-auto, sunt cheltuieli efectuate în cadrul

urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea

vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în

contul statului, iar normele procedurale nu prevăd achitarea din contul condamnatului a

cheltuielilor judiciare care constituie cheltuieli de expertiză.

Din cele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel,

instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414 - 419 Cod de

procedură penală, iar temeiul invocat de recurent, nu și-a găsit confirmare din punctul de

vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în

3

decizia instanței de apel, fapt ce impune concluzia privind inadmisibilitatea recursului

ordinar decarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura UTA

Găgăuzia, Gheorghieva Feodora, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel

Comrat din 27 martie 2018, în cauza penală în privința lui Știrbu Stanislav xxxx, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 23 noiembrie 2018.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

4