1ra-1763/18 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-1763/18 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1763/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

04 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători –Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 iunie

2018, în cauza penală privindu-l pe

Șchiopu Alexandru XXX, născut la XXX, originar și

domiciliat în XXX, str. XXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, a fost recunoscut vinovat Șchipu Alexandru în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă

sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității 160 ore, fără privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 10 mai 2018, s-a

dispus înlăturarea omisiunii vădite din sentință, s-a dispus respingerea solicitării

procurorului cu privire la încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare,

totodată s-a soluționat și chestiunea cu privire la corpul delict.

1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpatul

Șchiopu Alexandru la 10.11.2017 aproximativ la ora 08:50, conducând automobilul

de model „ Dacia Logan” cu numărul de înmatriculare XXX, fiind treaz cu permisul

de conducere de categoria „B”, valabil pentru categoria mijlocului de transport pe

care îl ghida, deplasându-se prin mun. Chișinău str. XXX, în preajma edificiului

62/2, exprimând neatenție față de trafic și încrederea exagerată în sine, a încălcat

cerințele Regulamentului Circulației Rutiere, Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului

nr. 357 din 13.05.2009 și anume pct. 45 (1) RCR, care stipulează că „conducătorul

1

trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd

permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează

atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația

rutieră, cerințele”, pct. 3 al aceluiași regulament, potrivit căruia „ participanții la

trafic sînt obligați să respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de

semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile agentului de circulație, condițiile tehnice

ale prezentului Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor

participanți la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat

obstacole circulației care ar depăși pe acele care sînt provocate de circumstanțe

iminente, cerințele pct. 46 (a) RCR, care stipulează că „ conducătorul de vehicul

trebuie să manifeste prudență sporită și, în caz de necesitate, să reducă viteza pînă la

limita care i-ar garanta siguranța traficului sau chiar să oprească, în cazurile în care

se deplasează pe lîngă copii, persoane de vârstă înaintată, precum și persoane cu

semne evidente de dizabilitate”, iar drept urmare a încălcărilor enumerate mai sus,

nu s-a isprăvit cu conducerea mijlocului de transport, nu a ținut cont de totalitatea

factorilor rutieri care garantează siguranța conducerii mijlocului de transport,

condițiile ce au determinat în rezultat, tamponarea pietonului Gortolomei Anatolie,

care traversa strada neregulamentar, în afara trecerii de pietoni, din partea laterală

dreapta spre stânga, relativ deplasării mijlocului de transport.

În rezultatul accidentului rutier, pietonului Gortolomei Anatolie, conform

raportului de expertiză judiciară nr. 2796D din 17.01.2018, i-au fost cauzate leziuni

corporale sub formă de factura osului pubis pe dreapta, fractura osului ischiatic pe

stînga, fractura marginii epifizei tibiei drepte pe contor lateral, edem post traumatic

periocular dreapta, excoriații multiple în regiunea frontală și zigomatică dreapta,

produsă prin acțiunea traumatică a unui obiect contodent dur, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în baza

acestui criteriu s-a calificat ca vătămare medie.

Astfel, prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Șchiopu Alexandru

conform prevederilor:

- art. 264 alin. (1) Cod penal, cu indicii calificativi „ încălcarea regulilor de

securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către

persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență

o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății”.

2.1. Procurorul în procuratura mun. Chișinău, oficiul Principal, Scutaru

Adrian, care a solicitat casarea parțială a sentinței în partea neîncasării din contul

inculpatului a cheltuielilor judiciare în sumă de 320 lei, pentru efectuarea expertizei

judiciare nr. 2796/D din 17.01.2018 și 1120 lei, pentru efectuarea expertizei

judiciare nr. 34/12/1-R-926, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă

încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului.

Argumentând prin faptul că:

2

- art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală „cheltuieli judiciare sînt cheltuielile

suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, alin.

(2) Cheltuielile judiciare cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite

martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor,

interpreților, traducătorilor și asistenților procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea,

transportarea și cercetarea corpurilor delicte; 3) care urmează a fi plătite pentru

acordarea asistenței juridice garantate de stat; 4) cheltuite pentru restituirea

contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a expertizei

judiciare sau de reconstituire a faptei; 5) cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor

procesuale în cauza penală”;

- art. 229 Cod de procedură penală, „cheltuielile judiciare sînt suportate de

condamnat sau sînt trecute în contul statului”, alin. (2) instanța de judecată poate

obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite

interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu

avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci cînd aceasta o cer

interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea

cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de

pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința

căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare”;

- urmărirea și judecarea cauzei condiționează efectuarea de cheltuieli pentru

întocmirea și transmiterea actelor de procedură, pentru administrarea probelor și

conservarea mijloacelor materiale de probă, cu retribuirea apărătorilor, precum și cu

orice alte cheltuieli necesare bunei desfășurări a procesului penal;

- efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de

săvârșirea unei infracțiuni care impune desfășurarea urmăririi și judecării cauzei

pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o, ca urmare cheltuielile judiciare sunt

imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic

fiind vinovăția sa infracțională deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de

cheltuieli nu s-ar fi efectuat;

- obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea

urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului,

obligația de a suporta cheltuielile judecare îi revine în principal acestuia, chiar dacă

partea vătămată sau partea civilă au determinat prin cererile lor, producerea unor

cheltuieli.

s-a respins ca nefondat apelul declarat de către procuror, s-a menținut sentința.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, prin prisma

normelor de procedură penală art. 227-229 Cod de procedură penală, sumele

solicitate de acuzatorul de stat nu constituie cheltuieli judiciare care pot fi puse în

sarcina inculpatului.

3

Astfel instanța de apel a specificat faptul că, cheltuielile solicitate de

acuzatorul de stat în sumă de 320 lei și 1120 lei, suportate pentru efectuarea

expertizelor judiciare, reprezintă cheltuieli ce sunt trecute în contul statului, or,

normele procesual penale nu prevăd încasarea din contul condamnatului a

cheltuielilor judiciare care constituie cheltuieli de expertiză obligatorie necesare

organului de urmărire penală pentru acumularea probatoriului în dosar, iar la caz,

expertiza medico-legală a fost dispusă de către organul de urmărire penală pentru a

determina gradul vătămărilor corporale cauzate părții vătămate, iar expertiza auto-

tehnică pentru a determina dacă conducătorul unității de transport a avut posibilitatea

să evite tamponarea pietonului.

Prin urmare instanța de apel, nu a constatat temeiuri de a se implica în casarea

sentinței primei instanțe, deoarece aceasta în mod întemeiat a respins solicitarea

acuzatorului de stat în încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată în

mărime de 320 lei și 1120 lei, deoarece cheltuielile invocate nu pot fi puse în sarcina

inculpatului, constituind cheltuieli inerente efectuării urmăriri penale ce urmează a

fi suportate de către stat, expertizele fiind ordonate de organul de urmărire penală.

4.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin,

indicând temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, prin care solicită casarea deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare în

instanța de apel în alt complet de judecată, invocând faptul că:

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța

de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel;

- la judecarea apelului instanța de apel urma să soluționeze chestiunile de

drept și anume dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea corect

a fost calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele

de drept procesual și penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate;

- în cadrul examinării cauzei, instanța de apel nu a luat în considerare faptul

că, de către stat au fost suportate cheltuieli în sumă de 1440 lei, la realizarea

expertizelor, sumă ce urma a fi încasată din contul inculpatului în temeiul

prevederilor art. 227-229 Cod de procedură penală, 385 alin. (1) pct. 14, art. 397 pct.

5) Cod de procedură penală;

- suportarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de

săvârșirea unei infracțiuni care impune desfășurarea urmăririi și judecării cauzei

pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o, ca urmare cheltuielile judiciare sunt

imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic

fiind vinovăția sa infracțională deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de

cheltuieli nu s-ar fi efectuat;

- obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea

urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului,

obligația de a suporta cheltuielile judecare îi revine în principal acestuia, chiar dacă

4

partea vătămată sau partea civilă au determinat prin cererile lor, producerea unor

cheltuieli;

- instanța de apel nu a ținut cont de modificările survenite în Codul de

procedură penală la art. 143 alin. (2), statul nemaiavând obligația imperativă de a

suporta acele plăți la efectuarea expertizelor;

- instanța de apel a omis în virtutea prevederilor art. 4 alin. (1) Cod de procedură

penală, să aplice legea în vigoare în timpul urmăririi penale sau judecării cauzei

penale;

- suportarea cheltuielilor judiciare nu are nici un impact asupra agravării

situației și stării în plan penal a inculpatului;

- prin neîncasarea acestor cheltuieli, se încalcă principiul egalității în fața legii.

(1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință avocatul Tampei Tatiana în

numele inculpatului Șchiopu Alexandru, care a pledat pentru inadmisibilitatea

recursului, invocând faptul decizia instanței de apel este pe deplin motivată,

cuprinzând toate motivele care au stat la baza respingerii solicitării procurorului cu

privire la încasarea cheltuielile pentru efectuarea celor două expertize judiciare,

soluția instanței de apel apreciind-o ca una întemeiată și corectă .

constată că acestea este inadmisibil, din următoarele considerente.

În speță se constată că, recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecând recursul, îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, se reține că recurentul contestă decizia instanței de apel, indicând

temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în

sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

criticând decizia instanței de apel anume în partea motivării soluției acesteia privind

respingerea apelului declarat de procuror, prin care a fost solicitată încasarea

cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare în prezenta cauză

penală din contul inculpatului.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că, temeiul și motivele invocate de recurent în susținerea acestui temei

nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest

context următoarele.

5

Colegiul penal analizând textul deciziei atacate (f.d. 194-203,) în coraport cu

motivele invocate de recurent, atestă că instanța de apel s-a expus argumentat și

motivat asupra aspectelor contestate și în prezentul recurs ordinar, bazându-și just

soluția privind respingerea apelului și a solicitării părții acuzării de a dispune

încasarea cheltuielilor pentru efectuarea expertizelor din contul inculpatului.

Astfel, Colegiul penal lărgit a constatat faptul că, la faza urmăririi penale, la

solicitarea organului de urmărire penală, a fost efectuat raportul de expertiză nr.

2796/D din 17 ianuarie 2018 și raportul de expertiză nr. 34/12/1-R-926 din 19 martie

2018 (f.d. 69-70, 115-117).

Cu referire la expertiza efectuată la 17.01.2018 care a costat 320 lei, Colegiul

penal subliniază că art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală ( red. 05.04.2012)

prevedea imperativ că „ plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la

alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat”. Prin Legea nr. 316 din

22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018, alin. (2) al art. 143 Cod de procedură penală a

fost abrogat.

Având în vedere faptul că expertiza nr. 2796/D a fost efectuată la data de

17.01.2018, când erau în vigoare prevederile art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală

( red. 05.04.2012) care conform art. 10 Cod penal, sunt mai favorabile inculpatului

Șchiopu Alexandru, cheltuielile de judecată nu pot fi încasate de la inculpat în speța

dată și astfel sunt trecute în contul statului.

Cu referire la de expertiza efectuat la 19.03.2018 care a costat 1120 lei,

Colegiul penal lărgit ține să menționeze că, conform prevederilor art. 229 alin. (2)

Cod pe procedură penală „instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților,

traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat

care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci cînd aceasta o cer interesele

justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea cheltuielilor

judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de pedeapsă sau

căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința căreia

urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare”, din norma pre-citată

urmează că încasarea cheltuielilor judiciare reprezintă un drept discreționar al

instanței dar nu o obligație, astfel la încasarea cheltuielilor judiciare instanța de

judecată urmează să țină cont de toate circumstanțele cauzei.

La caz, Colegiul penal lărgit atestă faptul că, după cum reiese din materialele

cauzei inculpatul Șchiopu Alexandru are la întreținere 3 copii minori ( f.d. 73), fiind

unicul întreținător, 2 copii sunt gemeni, născuți la 22.08.2016.

Totodată, conform prevederilor art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală

„instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial,

condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de

insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența

substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor”.

6

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit, consideră necesar de a menționa

că la respingerea solicitării acuzatorului de stat cu privire la restituirea cheltuielilor

judiciare, s-a ținut cont de capacitatea de plată a inculpatului, astfel că posibilitatea

de a restitui cheltuielile judiciare suportate trebuie să fie evaluată cu respectarea

prevederilor art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit subliniază faptul că, în cazul dispunerii

încasării cheltuielilor judiciare, urmează să se asigure un echilibru adecvat între, pe

de o parte, interesul statului și, pe de altă parte, interesul inculpatului și posibilitatea

acestuia financiară de a restitui cheltuielile, dacă acestea nu influențează substanțial

asupra persoanelor aflate la întreținerea inculpatului.

Având în vedere faptul că procurorul nu a prezentat careva probe, ce ar

demonstra posibilitatea inculpatului Șchiopu Alexandru de a restitui cheltuielile

judiciare suportate în legătură cu efectuarea expertizei din 19.03.2018 fără a proba

influențarea substanțială a restituirii acestora asupra copiilor aflați la întreținerea lui,

instanța de recurs ajunge la concluzia cu privire la respingerea recursului ordinar, ca

fiind inadmisibil.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de instanța de apel, este legală și întemeiată, iar recursul

ordinar declarat este inadmisibil.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2018, în cauza penală

privindu-l pe Șchiopu Alexandru XXX, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 21 decembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

7

Dosarul nr. 1ra-1763/2018

04 decembrie 2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorului Cobzac Elena

Conform art. 339 alin (7), 40 alin (3) Cod de procedură penală în cauza penală privindu-

l pe Șchiopu Alexandru XXX,

inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Scutelnic Cătălin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

21 iunie 2018, în cauza penală privindu-l pe Șchiopu Alexandru XXX, cu menținerea deciziei

atacate.

cu majoritatea completului de judecată, deoarece considerăm că recursul ordinar urma a fi

admis în sensul invocat, cu casarea parțială a deciziei și remiterea cauzei la rejudecare în alt

complet în aceialși instanță în partea încasării cheltuielilor judiciare.

examinată în procedura simplificată prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, a fost

recunoscut vinovat Șchipu Alexandru în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.264 alin. (1)

Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității 160 ore, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 10 mai 2018, s-a dispus

înlăturarea omisiunii vădite din sentință, s-a dispus respingerea solicitării procurorului cu

privire la încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare, totodată s-a soluționat și

chestiunea cu privire la corpul delict.

4.Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către procurorul în procuratura mun.

Chișinău, oficiul Principal, Scutaru Adrian care a solicitat casarea parțială a sentinței în partea

neîncasării din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare în sumă de 320 lei pentru efectuarea

raportului de expertiză judiciară nr. 2796/D din 17.01.2018 și 1120 lei pentru efectuarea

raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-926, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să

fie dispusă încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului.

5.Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2018, a fost

respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința fără modificări.

procedură penală art. 227-229 Cod de procedură penală, sumele solicitate de acuzatorul de stat

nu constituie cheltuieli judiciare care pot fi puse în sarcina inculpatului.

Astfel instanța de apel a specificat faptul că, cheltuielile solicitate de acuzatorul de stat

în sumă de 320 lei și 1120 lei, suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare, reprezintă

cheltuieli ce sunt trecute în contul statului, or, normele procesual penale nu prevăd încasarea

din contul condamnatului a cheltuielilor judiciare care constituie cheltuieli de expertiză

obligatorie necesare organului de urmărire penală pentru acumularea probatoriului în dosar, iar

la caz, expertiza medico-legală a fost dispusă de către organul de urmărire penală pentru a

determina gradul vătămărilor corporale cauzate părții vătămate, iar expertiza auto-tehnică

pentru a determina dacă conducătorul unității de transport a avut posibilitatea să evite

tamponarea pietonului.

8

Prin urmare instanța de apel, nu a constatat temeiuri de a se implica în casarea sentinței

primei instanțe, deoarece aceasta în mod întemeiat a respins solicitarea acuzatorului de stat în

încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată în mărime de 320 lei și 1120 lei,

deoarece cheltuielile invocate nu pot fi puse în sarcina inculpatului, constituind cheltuieli

inerente efectuării urmăriri penale ce urmează a fi suportate de către stat, expertizele fiind

ordonate de organul de urmărire penală.

Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, indicând temei pentru recurs

prevederile art.427 alin.(1) pct.6), Cod de procedură penală, prin care solicită casarea deciziei,

cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată, invocând faptul

că:

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța de apel

nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel;

- la judecarea apelului instanța de apel urma să soluționeze chestiunile de drept și anume

dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea corect a fost calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual și penal,

administrativ ori civil au fost corect aplicate;

- în cadrul examinării cauzei, instanța de apel nu a luat în considerare faptul că, de către

stat au fost suportate cheltuieli în sumă de 1440 lei, la realizarea expertizelor, sumă ce urma a

fi încasată din contul inculpatului în temeiul prevederilor art. 227-229 Cod de procedură penală,

385 alin. (1) pct. 14, art. 397 pct. 5) Cod de procedură penală;

- efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de săvârșirea unei

infracțiuni care impune desfășurarea urmăririi și judecării cauzei pentru aplicarea legii penale

celui ce a comis-o, ca urmare cheltuielile judiciare sunt imputabile inculpatului condamnat

pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția sa infracțională deoarece fără

săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat;

- obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și integrală,

întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea urmăririi penale și a

judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului, obligația de a suporta cheltuielile

judecare îi revine în principal acestuia, chiar dacă partea vătămată sau partea civilă au

determinat prin cererile lor, producerea unor cheltuieli;

- instanța de apel nu a ținut cont de modificările survenite în Codul de procedură penală

la art. 143 alin. (2), statul nemaiavând obligația imperativă de a suporta acele plăți la efectuarea

expertizelor;

- instanța de apel a omis în virtutea prevederilor art. 4 alin. (1) Cod de procedură penală,

să aplice legea în vigoare în timpul urmăririi penale sau judecării cauzei penale;

- suportarea cheltuielilor judiciare nu are nici un impact asupra agravării situației și stării

în plan penal a inculpatului;

- prin neîncasarea acestor cheltuieli, se încalcă principiul egalității în fața legii.

Analizând textul deciziei recurate în coraport cu motivele invocate de recurent, se atestă că

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, eronat și-a motivat

soluția, n-a răspuns la argumentele procurorului privind modificările survenite în Codul de

procedură penală în vigoare din data de 09.02.2018, conform cărora legislatorul a exclus

prevederile art.143 alin. (2) Cod de procedură penală, fiind exclusă norma legală care instituia

obligația exclusivă a statului de a suporta cheltuielile pentru efectuarea expertizelor în cauzele

penale.

9

Totodată, se reține că în speță au fost efectuate două rapoarte de expertiză, nr.2796/D

din 17.01.2018 în valoare de 300 lei și raportul de expertiză nr. 34/12/1-R-926 din 19 martie

2018 – în valoare de 1100 lei (f.d. 69-70, 115-117).

Consider eronate concluziile instanței de apel precum că ” cheltuielile solicitate de

acuzatorul de stat în sumă de 320 lei și 1120 lei, suportate pentru efectuarea expertizelor

judiciare, reprezintă cheltuieli ce sunt trecute în contul statului, or, normele procesual penale

nu prevăd încasarea din contul condamnatului a cheltuielilor judiciare care constituie

cheltuieli de expertiză obligatorie necesare organului de urmărire penală pentru acumularea

probatoriului în dosar, iar la caz, expertiza medico-legală a fost dispusă de către organul de

urmărire penală pentru a determina gradul vătămărilor corporale cauzate părții vătămate, iar

expertiza auto-tehnică pentru a determina dacă conducătorul unității de transport a avut

posibilitatea să evite tamponarea pietonului”.

La caz, instanța de apel nu și-a motivat soluția, ci a transcris în decizia sa dispozițiile

art.227-229, 142-143 Cod procedură penală, fără a le ajusta la circumstanțele speței date.

Totodată consider, că argumentele procurorului sunt întemeiate, fiind aplicabile la caz

prevederile art.427 al.1 pct.6 ) Cod procedură penală, în partea cheltuielilor de judecată,

urmînd să fie casată decizia CA cu remiterea cauzei la rejudecare în această parte, în astfel

de circumstanțe nu sunt deacord cu soluția adoptată, și anume cu respingerea recursului

procurorului, însă cu o altă argumentare decît cea a instanței de apel - în baza art.229 al.3

Cod penal, pe motivul că obligarea inculpatului la recuperarea sumei de 1440 lei pentru plata

expertizelor judiciare, ar putea influența negativ substanțial situația materială a trei copii care

se află la întreținerea acestruia.

Pentru aceste motive am optat pentru soluția de admitere a recursului ordinar declarat,

cu casarea parțială a deciziei și remiterea cauzei la rejudecare în alt complet în aceiași instanță

în partea încasării cheltuielilor judiciare.

Judecător Elena Cobzac

10