1ra-1828/2018 — Art.264 alin.4, art.266 CP

Prin sentința Judecătoriei Soroca, sediul Florești din 25 ianuarie 2018, cauza fiind examinată în baza art.3641 Cod de procedură penală, Ostrov Viorel a fost condamnat în baza art.264 alin.(4) și art.266 Cod penal, cu stabilirea următoarelor pedepse: - în baza art.264 alin.(4) Cod penal - 2 ani 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani; - în baza art.266 Cod penal - 6 luni închisoare. Conform prevederilor art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiune prin cumul total al pedepselor aplicate, lui Ostrov Viorel i s-a stabilit pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani. În baza art.67 alin.(3) Cod penal, s-a înlocuit partea neexecutată a pedepsei stabilite 1 prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Telenești din 25 aprilie 2017 în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, sub formă de 124 ore de muncă neremunerată în folosul comunității în echivalentul a 31 zile închisoare, incluzând zilele respective complet și stabilindu-i, conform prevederilor art.84 alin.(4) Cod penal, pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 31 zile, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani. S-a inclus perioada aflării lui Ostrov Viorel sub arest preventiv și arest la domiciliu. Conform art.901 Cod penal, s-a dispus suspendarea parțială a executării pedepsei aplicate lui Ostrov Viorel sub formă de închisoare pe o perioadă de 1 an 6 luni 16 zile, cu suspendarea condiționată arestului pedepsei, pe un termen de probă de 1 an 6 luni 15 zile. Solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 1 630 lei a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut în acțiunile inculpatului Ostrov Viorel la data de 23.04.2017 în jurul orei 15.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, fără a deține permis de conducere valabil pentru categoria de vehicul condus, aflându-se la volanul automobilului de model „Vaz 2108” cu n/î xxxx, pe una din străzile s. Cunicea r- nul Florești, a staționat pentru a coborî din automobil cet. Divițchi Nicolai și Podoprigor Anatolie, ignorând cerințele Regulamentului circulației rutiere, prevăzut de p.c.t.10, drept rezultat al încălcărilor comise, intenționând de a efectua manevra de viraj la stânga, nu s-a asigurat de existența în imediată apropiere de automobil a pietonului Divițchi Nicolai, nu a manifestat prudență sporită și ca urmare a acestor acțiuni neglijente, a comis lovitura acestuia cu automobilul condus. În rezultatul accidentului de circulație lui Divițchi Nicolai i-au fost cauzate conform concluziilor din raportul de expertiză judiciară nr.xxx din xxxx și raportul de expertiză judiciară nr.xx din xxxx, vătămări corporale grave periculoase pentru viață. Tot el, continuându-și acțiunile criminale la data de 23.04.2017 în jurul orei 15.00, conducând automobilul de model „Vaz 2108” cu n/î xxxx, pe una din străzile s. Cunicea r- nul Florești și încălcând prevederile p.c.t. 10, 14, 39, 45 și 46 din Regulamentul Circulației rutiere a lovit pietonul Divițchi Nicolai, căruia i-au fost cauzate vătămării corporale grave, ulterior, având scopul eschivării de răspundere penală pentru fapta comisă, încălcând cerințele pc.t.12 alin.(1) care prevede că conducătorul de vehicul implicat într-un accident în traficul rutier este obligat: a) să oprească imediat vehiculul semnalizându-l în conformitate cu punctul 37 subpunctul 1) litera a) sau subpunctul 2) din prezentul Regulament; b) să nu schimbe poziția vehiculului și a obiectelor de pe carosabil provenite ca urmare a accidentului în traficul rutier, cu excepția cazurilor prevăzute în subpunctul 1) litera c), d) din punctul c) să acorde primul ajutor, să cheme ambulanța în cazul în care în accident au fost cauzate traumatisme persoanelor, iar dacă acesta nu este posibil sau în cazurile de urgență, să asigure transportarea persoanei traumatizate la cea mai apropiată unitate medicală cu un vehicul de ocazie ori cu propriul vehicul, să declare la unitatea medicală identitatea sa, prezentând permisul de conducere sau alt act, precum și certificatul de înmatriculare a vehiculului, ulterior să revină la locul accidentului; e) să marcheze locul inițial al vehiculului, obiectelor ce țin de accident și a persoanei traumatizate, dacă se 2 impune schimbarea poziției acestora pentru acordarea primului ajutor, transportarea persoanei traumatizate cu propriul vehicul la unitatea medicală sau pentru eliberarea carosabilului; f) să asigure, pe cât este posibil, păstrarea urmelor, precum și ocolirea locului accidentului; g) să anunțe despre accident poliția, să rămână pe loc până la sosirea lucrătorilor de poliție; h) să nu consume băuturi alcoolice sau droguri, precum și să nu administreze medicamente sau preparate în baza acestora, până nu va fi supus testării alcoolscopice, sau după caz examinării medicale și recoltării probelor biologice - a părăsit locul accidentului rutier nominalizat.

Sentința a fost atacată cu apel de procuror, care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Ostrov Viorel să-i fie stabilă pedeapsa în baza art.264 alin.(4) Cod penal, de 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, în baza art.266 Cod penal, de 1 un închisoare. Conform prevederilor art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, a-i stabili lui Ostrov Viorel pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani 6 luni, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani. În baza art.67 alin.(3) Cod penal, a-i înlocui partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Telenești din 25 aprilie 2017 în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, sub formă de 124 ore de muncă neremunerată în folosul comunității în echivalentul a 31 zile închisoare. Conform prevederilor art.84 alin.(4) Cod penal, a-i stabili lui Ostrov Viorel pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani 6 luni și 31 zile, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani. A încasa din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare suportate în cadrul procesului în mărime de 1 630 lei. În motivarea apelului a invocat că prima instanță la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, precum și faptul că mijlocul de transport este un pericol social sporit pentru viață și sănătatea nu doar a șoferului, dar și a altor participanți la traficul rutier. Pedeapsa stabilită de prima instanță este vădit prea blândă în coraport cu circumstanțele cauzei. Consideră că cheltuielile suportate în legătură cu efectuarea raportului de expertiză judiciară, urmau a fi încasate de la inculpat în conformitate cu prevederile art.229 Cod de procedură penală, deoarece acestea constituie cheltuieli judiciare în sensul art.227 Cod de procedură penală.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 iunie 2018, apelul declarat a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre, după cum urmează: Lui Ostrov Viorel, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute la art.264 alin.(4) și art.266 Cod penal, i s-au stabilit următoarele pedepse: - în baza art.264 alin.(4) Cod penal - 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a 3 conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani; - în baza art.266 Cod penal – 1 an închisoare. Conform prevederilor art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit lui Ostrov Viorel pedeapsa pe un termen de 4 ani 4 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani. În baza art.67 alin.(3) Cod penal, s-a înlocuit partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Telenești din 25 aprilie 2017 în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, sub formă de 124 ore de muncă neremunerată în folosul comunității în echivalentul a 31 zile închisoare. Conform prevederilor art.84 alin.(4) Cod penal, i s-a stabilit lui Ostrov Viorel pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani 5 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani. Conform art.901 Cod penal, s-a dispus suspendarea parțială a executării pedepsei aplicate lui Ostrov Viorel cu dispunerea executării pedepsei în închisoare pe o perioadă de 2 ani 2 luni 15 zile în care s-a inclus perioada aflării sub arest preventiv și arest la domiciliu, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, executarea restului pedepsei a fost suspendă condiționat pe un termen de probă de 2 ani 2 luni 15 zile. În rest, sentința a fost menținută.

În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a menționat, că prima instanță a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar tuturor în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Ostrov Viorel în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.art.264 alin.(4), 266 Cod penal. Instanța de apel, ținând cont de faptul că, cercetarea judecătorească s-a efectuat în procedură simplificată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, a verificat legalitatea sentinței atacate sub aspectele de drept: dacă există erori procesuale și dacă măsura de pedeapsă este stabilită în limitele legii. Prin urmare, instanța de apel a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului о consideră una prea blândă în raport cu caracterul social periculos a faptelor comise și cel prejudiciabil a urmărilor survenite, fără a se ține cont de personalitatea inculpatului ce nu este la prima abatere de legea penală, a părăsit locul accidentului rutier, fără a verifica dacă partea vătămată Divițchi Nicolai nu necesită ajutor medical de urgenta, fără a rămâne la locul accidentului rutier până la sosirea lucrătorilor de politie, fapt care denotă atitudine de indiferență a acestuia. Faptul că inculpatul a recunoscut vina în instanța de judecată, solicitând examinarea cauzei conform prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, nu întru-totul denotă căința sinceră a ultimului, în acest sens inculpatul beneficiind de o reducere cu 1/3 din mărimea pedepsei. Cu toate acestea, pe cauză lipsesc circumstanțe care ar permite aplicarea pedepsei la minim, mai mult - sub limita minima cum a individualizat instanța de fond și anume a aplicat o pedeapsă de 2 ani 6 luni închisoare pentru infracțiunea 4 prevăzută la art.264 alin.(4) Cod penal în lipsa unor circumstanțe excepționale și în lipsa unor temeiuri de aplicare a art.79 Cod penal. La stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art.art.7, 61, 75-78, 84 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunilor comise, circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra vinovatului, considerând că, corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă și rațională cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare. Totodată, instanța de apel a reținut că aplicarea unei pedepse cu închisoare mai aspre față de Ostrov Viorel v-a fi una echitabilă, or, o pedeapsă mai blândă nu va atinge scopul prevăzut de lege, nu v-a corecta și reeduca inculpatul, precum și nu v-a restabili echitatea socială și nici nu v-a preveni săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea lui Ostrov Viorel, cât și de alte persoane. Instanța de apel a considerat neîntemeiat solicitarea acuzatorului, care a solicitat aplicarea unei pedepse aproape de limita maximă prevăzută pentru infracțiunea prevăzută de art.264 alin.(4) Cod penal, deoarece contravine art.78 alin.(4) Cod penal și circumstanțelor cauzei și anume concursului celor atenuante și celor agravante. Referitor la încasarea de la inculpatul Ostrov Viorel a cheltuielilor judiciare legate de efectuarea expertizelor judiciare și testarea alcoolscopică, instanța de apel le-a considerat neîntemeiate, or, acestea reprezintă cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului, iar normele procedurale nu prevăd de a fi încasate din contul condamnatului a cheltuielilor judiciare în asemenea caz. Astfel, instanța de apel s-a condus de prevederile art.227 Cod de procedură penală, care expres stabilește din ce sunt constituite cheltuielile judiciare și în special pct.4) alin. (2) al respectivului articol cert stabilește, că în cazul efectuării unei expertize pot fi atribuite la cheltuieli judiciare doar sumele cheltuite pentru restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a expertizei și nicidecum însăși cheltuielile suportate integral pentru efectuarea unei expertize când aceasta are statut de probă în procesul penal.

Nefiind de acord cu soluția pronunțată de instanța de apel, inculpatul a declarat recurs ordinar, prin care, neinvocând concret vreun temei de drept prevăzut de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, cu aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, considerând că instanțele de judecată eronat au individualizat pedeapsa contrar prevederilor legale. Consideră că temei pentru aplicarea unei pedepse mai blânde servește următoarele fapte, a recunoscut vina, în instanța de judecată a solicitat examinarea cauzei în temeiul art.3641 Cod de procedură penală, recunoscând toate probele acumulate în faza de urmărire penală.

În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință asupra recursului declarat de inculpat, prin care solicită ca acesta să fie declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în baza 5 materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente. În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Din conținutul recursului declarat se constată că recurentul nu invocă nici un temei de drept, însă critică modul în care instanța de apel a dispus stabilirea și executarea pedepsei, solicitând o pedeapsă mai blândă, astfel se întrevede temeiul pentru recurs prevăzut de art.427 pct.10) Cod de procedură penală, care prevede că, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Analizând motivul invocat în recurs în raport cu materialele dosarului și prevederile legale, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare, deoarece în urma examinării materialelor cauzei și a conținutului deciziei instanței de apel, se constată că instanța de apel în decizia sa (f.d.88-99 vol. II), la aplicarea pedepsei inculpatului Ostrov Viorel, a ținut cont de prevederile art.61 alin.(2) Cod penal și totodată a ținut cont și de criteriile de individualizare a pedepsei penale, prevăzute de art.75 Cod penal. Instanța de apel a luat în considerare, gravitatea infracțiunilor săvârșite, precum și faptul că în instanță cauza a fost examinată în procedura simplificată prevăzută de art.364¹ Cod de procedură penală și astfel au fost reduse corect limitele pedepsei în conformitate cu prevederile alin.(8) a aceluiași articol, stabilindu-i lui Ostrov Viorel pedeapsa definitivă conform art.84 alin.(4) Cod penal, sub formă de 4 ani 5 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani. Colegiul penal reține că, la individualizarea pedepsei stabilite lui Ostrov Viorel, instanța de apel a ținut cont de circumstanțele cauzei și de personalitatea inculpatului, just ajungând la concluzia privind executarea reală a pedepsei stabilite celui din urmă, totodată ținând cont și de comportamentul lui Ostrov Viorel după comiterea infracțiunilor și anume de căința sinceră, achitarea cheltuielilor de înmormântare a victimei decedate, cât și faptul că are la întreținere doi copii minori, circumstanțe care se consideră influențabile pentru a ajunge la concluzia că nu este rațional ca inculpatul să execute întreaga pedeapsă stabilită cu închisoarea în penitenciar, cu dispunerea suspendării parțiale a executării pedepsei aplicate, dispunând executarea primei părți a pedepsei în penitenciar și cu suspendarea părții a doua a pedepsei, condiționat pe o perioadă de probațiune în conformitate cu art.901 alin.(3) Cod penal. În continuare, instanța de recurs conchide că, pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art.61 Cod penal, să fie în strictă conformitate cu dispozițiile Părții speciale a Codului penal, ținându-se cont de limitele fixate în sancțiunea infracțiunii incriminate. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și de 6 evitarea pe viitor a săvârșirii unor fapte infracționale. Individualizarea pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege. Prin urmare, Colegiul conchide că pedeapsa stabilită lui Ostrov Viorel a fost individualizată conform prevederilor legale ce reglementează acest aspect. La fel, Colegiul penal nu reține temeiuri pentru a casa decizia recurată, prin aplicarea prevederilor art.424 Cod de procedură penală, or, cauza a fost examinată în procedură prevăzută la art.3641 Cod de procedură penală, astfel soluțiile adoptate de instanțele de fond fiind legale. În temeiul celor expuse, instanța de recurs conchide că în speța dată, n-a fost constatată prezența unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei atacate, impunându-se în consecință declararea inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În temeiul art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Ostrov Viorel, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 iunie 2018, în cauza penală privindu-l pe Ostrov Viorel xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia va fi pronunțată integral la 23 noiembrie 2018. Președinte Vladimir Timofti Judecători Anatolie Țurcan Elena Cobzac 7