LATERZA ET D'ERRICO c. ITALIE

Publicat pe 27 februarie 2023 Prima secțiune Cerere nr. 30336/22 Cristiano Laterza și Franca D Reclamanții sunt moștenitorii domnului G. Laterza, fost angajat al societății Ilva, specializat în producția și prelucrarea oțelului, decedat în iulie 2010 din cauza unei tumori pulmonare. Reclamanții au depus o plângere împotriva lui X în fața procurorului Republicii Tarente pentru omucidere involuntară. În sprijinul unei expertize, aceștia au susținut, printre altele, expunerea prelungită a dlui G. Laterza la substanțele toxice care provin din producția de oțel. Procurorul a solicitat clasificarea fără urmare a cauzei, având în vedere faptul că nu există elemente care să demonstreze dincolo de orice îndoială, legătura de cauzalitate dintre boala contractată de cujus a reclamanților și activitatea sa profesională, permițând astfel identificarea persoanelor responsabile de eventualele încălcări ale normelor de securitate. Cu toate acestea, reclamanții s-au plâns de o încălcare a articolului 2 din convenție, sub partea sa procedurală, precum și a articolului 6 alineatul (1) din convenție, sub aspectul dreptului la probe și al principiului egalității armelor. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI ȘI CERERE DE INFORMAȚII Hotărârea Tribunalului din Tarente de a clasa fără întârziere cauza formulată de reclamanți a condus la o încălcare a articolului 2 sub aspectul său procedural [a se vedea Mučibabić c. Sarbia, nr. 34461/07, § 132, 12 iulie 2016 Mustafa Tunc și Fecire Tunc c. Turcia, [GC], nr. 24014/05, § 175, 14 aprilie 2015 Onerlyildiz c. Turcia, [GC], nr. 48939/99, § 96, CEDH 2004 XII] În special, rezultă din decizia de clasificare că, în ciuda faptului că fumatul de cuius nu era de natură să excludă legătura de cauzalitate dintre boala sa și activitatea sa profesională, era imposibil în speță să se implice perioadele de urgență ale bolii în activitatea liderilor responsabili cu normele de securitate. Autoritățile naționale au motivat în mod corespunzător clasificarea fără urmări a cauzei ( mutatis mutandis Smaltini c. Italia, (dec.) n 43961/09, 24 martie 2015, § 57-60)

Publié le 27 février 2023

PREMIÈRE SECTION

Requête n

o

30336/22

Cristiano LATERZA et Franca D’ERRICO

contre l’Italie

introduite le 7 juin 2022

communiquée le 9 février 2023

OBJET DE L’AFFAIRE

Les requérants sont les héritiers de M. G. Laterza, ancien employé de la société Ilva, spécialisée dans la production et la transformation de l’acier, décédé au mois de juillet 2010 des suites d’une tumeur pulmonaire.

Les requérants introduisirent une plainte contre X devant le procureur de la République de Tarente pour homicide involontaire. À l’appui d’une expertise, ils firent valoir notamment l’exposition prolongée de M. G. Laterza aux substances toxiques dérivant de la production de l’acier.

Le procureur demanda le classement sans suite de l’affaire considérant qu’il n’y avait pas d’éléments prouvant au-delà de tout doute, le lien de causalité entre la maladie contractée par le

de cujus

des requérants et son activité professionnelle, permettant ainsi d’identifier les responsables de violations éventuelles des règles de sécurité.

Les requérants s’opposèrent à la demande de classement. L’affaire fut toutefois classée sans suite.

Les requérants se plaignent d’une violation de l’article 2 de la Convention, sous son volet procédural ainsi que de l’article 6 § 1 de la Convention, sous l’angle du droit à la preuve et du principe de l’égalité des armes.

QUESTIONS AUX PARTIES

ET DEMANDE DE RENSEIGNEMENTS

1.

La décision du tribunal de Tarente de classer sans suite l’affaire introduite par les requérants a-t-elle entrainé une violation de l’article 2 sous son volet procédural (voir

Mučibabić c. Sérbie

, no 34661/07, § 132, 12

juillet 2016

;

Mustafa Tunc et Fecire Tunc c. Turquie

, [GC], no 24014/05, §

175, 14

avril 2015

;

Onerlyildiz c. Turquie

, [GC], no 48939/99, § 96, CEDH

2004

‑

XII)

? En particulier, il ressort de la décision de classement que, malgré le fait que le tabagisme du de cujus n’était pas de nature à exclure le lien de causalité entre sa maladie et son activité professionnelle, il était impossible en l’espèce d’associer les périodes d’insurgence de la maladie à l’activité des dirigeants responsables des règles de sécurité.

2.

Les autorités nationales, ont-elles dûment motivé le classement sans suite de l’affaire (

mutatis mutandis

,

Smaltini c. Italie

, (déc.) n

o

43961/09, 24

mars 2015, §§ 57-60)

?