1ra-1597/18 — art..326 alin.1 CP

1ra-1597/18 — art..326 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-1597/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 noiembrie 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Elena Covalenco,

Judecători Iurie Diaconu,

Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 mai 2018, declarat de către

avocatul Pascal Veronica în numele inculpatului

Bujor Mihail.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.326 alin.(1) Cod penal la 3 ani închisoare

și în baza art.326 alin.(1) Cod penal la 3 ani închisoare, iar în temeiul art.84 alin.(1) Cod

penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

închisorii pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

Conform art.106 Cod penal, s-a dispus confiscarea de la Bujor Mihail a sumei de xx

euro sau echivalentul lor bănesc în valută națională la momentul achitării, cu trecerea forțată

și gratuită a mijloacelor în folosința și proprietatea statului, precum și suma de xx euro

ridicate de la Bujor Mihail în cadrul reținerii, cu trecerea lor gratuită în folosința și

proprietatea statului.

procedură penală, a constatat că Bujor Mihail, în una din zilele lunii iunie 2016, în cadrul

discuțiilor avute cu Spătaru Radu, susținând că are influență asupra procurorului Tureac

Viorel, care este persoană publică, în atribuțiile de serviciu ale căruia intră conducerea

activității procuraturii municipiului Bălți, a pretins, acceptat și primit de la Spătaru Radu

mijloace bănești în sumă de xx euro, echivalentul a xx lei, pentru a-1 determina să dea

indicații privind retragerea cererii de apel nr.01-02/16-4973 din 07.06.2016 depusă de către

procurorul din cadrul procuraturii mun.Bălți, Ramașcan Marian împotriva sentinței

Judecătoriei Bălți emisă ca urmare a examinării dosarului nr.l- 687/14 09-1-2775-13052014

din 24.05.2016, prin care Spătaru Radu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor

prevăzute de art.361 alin.(1) și art.196 alin.(4) Cod penal și, ca urmare, procesul penal în

partea ce ține de comiterea infracțiunii prevăzute de 361 alin.(1) Cod penal fiind încetat în

legătură cu intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală, iar în

partea ce ține de comiterea infracțiunii prevăzute de art.196 alin.(4) Cod penal fiind încetat

pe motivul împăcării părților.

1

Tot el, începând cu data de 25 noiembrie 2016, în cadrul discuțiilor avute cu Spătaru

Radu, discuții care au continuat și la 26.11.2016, 30.11.2016, 01.12.2016, 02.12.2016 și

05.12.2016, susținând că are influență asupra judecătorului Curții de Apel Bălți, Rotaru Ala,

care este persoană publică, în procedura de examinare a căreia se afla dosarul penal de

învinuire a lui Spătaru Radu de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.361 alin.(1) și 196

alin.(4) Cod penal, înregistrat pe rolul instanței de apel cu nr.03-la-3175- 16062016, prin

efectul cererii de apel cu nr.01-02/16-4973 din 07.06.2016, depuse de către procurorul din

cadrul Procuraturii mun.Bălți, Ramașcan Marian împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din

24.05.2016, a pretins de la ultimul mijloace bănești în sumă de 4000 euro, pentru a determina

judecătorul Rotaru Ala la emiterea unei decizii favorabile în privința lui Spătaru Radu, prin

care apelul procurorului Ramașcan Marian să fie respins, iar sentința Judecătoriei Bălți să

fie menținută.

La 05 decembrie 2016, în jurul orei 15.06, în incinta magazinului SMAK, amplasat

în mun.Bălți la intersecția străzilor Ștefan cel Mare și Dostoevski, Bujor Mihail a primit de

la Spătaru Radu mijloace bănești în sumă de 1000 euro, echivalentul a 21560 lei, fapt după

care a fost reținut în flagrant de către colaboratorii Direcției Generale Teritoriale Nord al

Centrului Național Anticorupție.

- procurorul, care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-I fie stabilită pedeapsa pe fiecare

epizod de câte 3 ani închisoare, iar în baza art.84 alin.(1) Cod penal, să-i fie aplicată

pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, în penitenciar de tip semiînchis, invocând că prin

suspendarea executării pedepsei cu închisoarea, aplicată față de inculpat de prima instanță,

nu se va restabili echitatea socială, corectarea inculpatului, prevenirea din partea acestuia,

precum și a altor persoane, de noi infracțiuni și nu va constitui o garanție și asigurare bună

a funcționării întregului sistem de securitate a țării, iar drepturile și libertățile consfințite în

Constituția R.Moldova și alte legi nu vor fi apărate; - pedeapsa aplicată contravine cerințelor

societății, exprimate în Hotărârea Parlamentului nr.421-XV din 16.12.2004 și cerințelor

internaționale exprimate în Convenția penală pentru corupție (Strasburg 27.01.1999) și

Convenția ONU împotriva corupției (New York 31.10.2013);

- inculpatul, casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea

unei hotărâri, prin care sa-i fie numită o pedeapsă sub formă de amendă, cu aplicarea

prevederilor art.55 Cod penal, invocând că instanța la stabilirea pedepsei, nu a ținut cont de

principiile de individualizare a acesteia, precum și de circumstanțele atenuante prezente în

cauză, că este de o vârstă tânără, de curând și-a întemeiat o familie, a conștientizat fapta sa,

și termenul de 5 luni în care s-a aflat în stare de arest a fost suficient de a înțelege cele

comise, astfel că în privința lui pot fi aplicate prevederile art.55 Cod penal.

ca nefondat, apelul declarat de inculpat și admis apelul declarat de procuror, casată sentința

și pronunțată o nouă hotărâre, prin care lui Bujor Mihail recunoscut vinovat în baza art.326

alin.(1) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, i-a fost

stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare și în baza art.326 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea

prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor

aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani și 6 luni închisoare. Dispozițiile

referitor la confiscarea specială și corpurile delicte au fost menținute.

În motivarea soluției adoptate, în contextul statuării asupra aprecierii probelor prin

prisma tuturor criteriilor stipulate la art.101 Cod de procedură penală, instanța de apel a

considerat că starea de fapt reținută și de drept apreciată de prima instanță concordă cu

2

circumstanțele stabilite și probele administrate în cauză, prin care se demonstrează vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunilor imputate, astfel că faptele reținute prin sentință,

corespund exact între semnele faptei prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele

componenței de infracțiune, prevăzute de art.326 alin.(1) Cod penal.

Referindu-se la chestiunea individualizării pedepsei în privința lui M.Bujor, instanța

de apel a conchis că, prima instanță, dispunând suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoarea, nu a indicat motivele condamnării cu suspendarea condiționată a

executării ei și nu a dat apreciere personalității acestuia, care interesează sub aspectul

raportului periculozității sociale, decurgând din faptele și împrejurările în care acestea au

fost comise de inculpat, fiindcă dânsul a săvârșit două fapte de trafic de influență asupra

unui procuror și judecător. Prin urmare, instanța de apel, ținând seama de dispozițiile art.61,

75 Cod penal, a concluzionat că posibilitatea reeducării inculpatului va putea fi atinsă doar

prin izolarea lui de societate, prin aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare, în limitele

sancțiunii art.326 alin.(1) Cod penal, fiindcă cea aplicată de prima instanță este una

neproporțională celor comise de inculpat, din care motiv a conchis că apelul procurorului

urmează a fi admis.

Concomitent, instanța de apel a respins apelul declarat de inculpat, prin care a solicitat

numirea unei pedepse mai blânde, cu aplicarea prevederilor art.55 Cod penal, deoarece nu

poate fi liberată de răspundere penală și trasă la răspundere contravențională, persoana care

a săvârșit infracțiunea prevăzută la art.326 alin.(1) Cod penal.

În ce privește cererea inculpatului cu privire la aplicarea amnistiei în privința sa,

instanța de apel a considerat că acest argument urmează a fi respins, din considerentul că,

conform prevederilor art.10 din Legea cu privire la amnistie în legătură cu aniversarea a 25-

a de la proclamarea independenței R.Moldova, persoanele care sunt bănuite ca inculpați sau

condamnate real, conform prevederilor art.324 - 328 Cod penal, nu cad sub incidența acestei

legi.

numele inculpatului care, invocând temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 13) Cod

de procedură penală, solicită casarea acestea, cu menținerea sentinței, pe motiv că instanța

de apel stabilindu-i inculpatului pedeapsa cu închisoare și excluzând dispozițiile art.90 Cod

penal, nu a ținut cont de criteriile pentru individualizarea pedepsei ca: săvârșirea pentru

prima oară a unei infracțiuni mai puțin grave, recunoașterea vinei, lipsa prejudiciului

material, caracteristica pozitivă la locul de trai, de starea sănătății inculpatului, care este una

precară, astfel că pedeapsa aplicată este una prea aspră; - o pedeapsă mai aspră, din numărul

celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul când o

pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei; - instanța de apel nu s-a expus asupra motivului invocat de apărare privind

aplicarea prevederilor art.79 Cod penal, astfel că pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului

de instanța de apel, este cu scopul de răzbunare; - instanța de apel incorect nu a dispus

aplicarea prevederilor Legii privind amnistia, care sunt favorabile inculpatului, și eronat a

calificat infracțiunea ca consumată, dar nu ca tentativă de infracțiune, pentru care pedeapsa

urma a-i fi aplicată potrivit prevederilor art.81 Cod penal.

materialele cauzei și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în

referință, prin care a solicitat declararea inadmisibilității recursului ca fiind vădit

neîntemeiat, Colegiul penal dispune inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Potrivit recursului declarat, recurentul invocă drept temei de casare a deciziei

instanței de apel art.427 alin.(1) pct.6) și 13) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept atunci când nu cuprinde motivele pe

3

care se întemeiază soluția, instanța de apel a admis erori grave de fapt și de drept, care au

afectat soluția instanței, precum și a intervenit o lege mai favorabilă condamnatului.

Analizând temeiurile invocate de recurent în raport cu materialele dosarului, Colegiul

penal constată că acestea nu și-a găsit confirmare.

Concomitent, Colegiul reține că autorul recursului nu este de acord cu încadrarea

juridică a acțiunilor lui M.Bujor, considerând că instanța de apel incorect a calificat

infracțiunea ca una consumată, pe când urma a fi calificată corect ca tentativă de infracțiune,

respectiv își exprimă dezacordul și cu pedeapsa închisorii aplicată de instanța de apel,

considerând-o prea aspră.

Instanța de recurs consideră că cele invocate de partea apărării la acest capitol, sunt

lipsite de temei legal.

Astfel, Colegiul penal relevă că, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în

baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiuni săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul

său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Pe

de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa

fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor

a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces

obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca

finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Subsecvent celor expuse, instanța de recurs reține că, instanța de apel a dat deplină

eficiență prevederilor art.61 și 75 Cod penal, ținând cont de gravitatea infracțiunilor

săvârșite, care fac parte din categoria celor mai puțin grave, de motivul acestora, de

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, că inculpatul a recunoscut vina, s-a căit

sincer de cele comise, se caracterizează pozitiv la locul de trai, doar că sub raportul

periculozității sociale ce au decurs din faptele și împrejuările în care acestea au fost comise

de inculpat, a considerat că acesta poate fi corectat și reeducat doar prin stabilirea pedepsei

cu închisoare.

Astfel, instanța de apel corect a considerat că corectarea lui M.Bujor este posibilă

doar cu stabilirea unei pedepse privative de libertate, iar aplicarea art.90 Cod penal, nu va

duce la corijarea și reeducarea lui, deoarece, pedeapsa are drept scop corectarea inculpatului,

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea acestuia, precum și a altor persoane.

Argumentele părții apărării, precum că instanța de apel deși a reținut în seama

inculpatului doar circumstanțe atenuante, eronat a conchis de a exclude prevederile art.90

Cod penal, nu pot fi reținute.

În acest sens Colegiul relevă că, legiuitorul acordă dreptul instanței, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, de a decide de la caz la caz, posibilitatea

aplicării pedepsei vinovatului cu suspendarea condiționată a executării ei și nicidecum nu o

obligă în acest sens. În speță, instanța de apel, reținând toate circumstanțele cauzei, a

considerat rațional ca inculpatul să execute real pedeapsa stabilită, motivându-și soluția

adoptată, indicând din care motive a ajuns la concluzia potrivit căreia, corijarea și reeducarea

acestuia este posibilă doar cu aplicarea pedepsei închisorii reale, astfel că, instanța și-a

4

motivat soluția referitor la iraționalitatea numirii pedepsei inculpatului cu suspendarea

executării ei pe termen de probă, soluție ce este una justă, fiind respectate principiile

generale de individualizare a ei.

Colegiul penal menționează că, pedeapsa este echitabilă când ea impune infractorului

lipsuri și restircții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este

suficientă pentru restabilirea echității sociale, și când este capabilă să contribuie la realizarea

altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea vinovatului și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni atât de către acesta, cât și de alte persoane. Limitele termenelor de pedeapsă

sunt determinate de încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite,

care constă în modul și mijloacele săvârșirii faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în

care fapta a fost comisă, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce.

Așa cum s-a enunțat supra, dimensiunea pedepsei, ca echivalent al unei anumite

gravități a faptei, poate fi exact apreciată numai atunci când se face o raportare corectă a ei

la gravitatea reală a faptei și la vinovăția făptuitorului.

Prin urmare, instanța de apel, reținând împrejurările în care a fost comisă fapta și

anume, faptul că inculpatul a susținut că are influență asupra unui procuror și judecător,

justifică modalitatea de executare a pedepsei stabilite de instanța de apel, singura aptă a

asigura îndeplinirea scopului de exemplaritate și educativ al pedepsei, respectiv și suficient

pentru a-l determina pe inculpat să conștientizeze consecințele conduitei sale ilicite și să

aibă, pe viitor, o atitudine de respect față de valorile sociale ocrotite de lege, realizându-se

astfel, scopul pedepsei, așa cum este reglementat de art.61 Cod penal.

Subsidiar la cele ce preced, urmează a se reține că, în cazul infracțiunilor de corupție

noțiunea „gravitatea infracțiunii săvârșite” trebuie înțeleasă în sensul că aceste infracțiuni,

comparativ cu alte categorii de infracțiuni, prezintă un pericol deosebit de grav pentru

societate, deoarece se manifestă în structurile autorităților statului, a puterii sau serviciilor

publice, care discreditează și compromit activitatea acestora. Persoanele care comit

infracțiuni de corupție sunt persoane supuse unei responsabilități deosebite față de alți

infractori, astfel că la aprecierea carorva circumstanțe, ca atenuante sau excepționale,

instanțele de judecată urmează să manifeste o deosebită atenție.

Prin urmare, afirmația apărării că pedeapsa pentru infracțiunile comise de inculpat

sunt prea aspre și că instanța nu a reținut circumstanțele atenuante, care luate în ansamblu

atenuează pedeapsa, iar legea prevede pedepse alternative închisorii, nu pot fi reținute ca

motive ce ar putea justifica stabilirea unei pedepse cu aplicarea prevederilor art.90 Cod

penal.

În ce privește criticile invocate de apărare, precum că instanța de apel nu s-a expus

asupra motivului invocat de aplicare a prevederilor art.79 Cod penal, că infracțiunea incorect

a fost calificată ca una consumată, și că pedeapsa urma a-i fi aplicată inculpatului potrivit

art.81 Cod penal, Colegiul penal le va respinge pe motiv că, împotriva sentinței a declarat

apel inculpatul, care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei hotărâri, prin care să

fie liberat de pedeapsa penală, astfel argumentele expuse de apărare nu au fost invocate în

apel, iar art.427 alin.(2) Cod de procedură penală clar stipulează că, temeiurile menționate

la alin.(1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea

a avut loc în instanța de apel. Mai mult, Colegiul atestă că, din sensul dispoziției art.326 Cod

penal rezultă că infracțiunea de trafic de influență se consumă din momentul săvârșirii

oricăreia dintre acțiunile alternative prevăzute în norma de incriminare - cererea de bani,

bunuri, în scopul indicat în norma dată, care este un început de executare și pe care

legiuitorul o pune pe același plan cu primirea efectivă de bani sau de foloase. Prin urmare,

la caz, nu poate fi invocată tentativa de infracțiune, cu atât mai mul că inculpatul a pretins și

a primit de la R.Spătaru bani în sumă de 700 euro și 1000 euro.

5

Lipsit de temei este și temeiul invocat de apărare, precum că la caz a intervenit o lege

mai favorabilă inculpatului, deoarece asupra acestui argument s-a expus instanța de apel,

care just a reținut că Legea privind amnistia și anume, art.10 alin.(1) prescrie clar că

prevederile art.1-9 nu se aplică persoanei: d) bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate

pentru una dintre infracțiunile prevăzute la următoarele articole din Codul penal nr. 985-XV

din 18.04.2002 - art.324–328 Cod penal.

Prin urmare, Colegiul conchide că pedeapsa stabilită lui M.Bujor a fost

individualizată conform prevederilor legale ce reglementează acest aspect.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului ordinar

declarat de către avocatul V.Pascal în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Pascal Veronica în

numele inculpatului Bujor Mihail, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 16 mai 2018, în cauza penală în privința lui Bujor Mihail, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 noiembrie 2018.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

6