1ra-108/2019 — art. 188 alin. 3 lit. c CP

1ra-108/2019 — art. 188 alin. 3 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-108/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

a judecat, fără citarea părților, în camera de consiliu, în baza

materialelor cauzei, recursurile ordinare declarate de către avocatul Caduc

Marina în numele inculpatului Mardari Maxim și de către avocatul Șova

Victor în numele inculpatului Bujor Valentin, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 iunie 2018, în cauza

penală în privința lui

Bujor Valentin XXXXX, născut la

XXXXX.

și

Mardari Maxim XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

de la 18.07.2017 - până la 20.02.2018

instanța de apel:

de la 03.04.2018 - până la 20.06.2018

instanța de recurs ordinar:

de la 15.10.2018 – până la 05.02.2019

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

2018, Bujor Valentin și Mardari Maxim, au fost recunoscuți vinovați de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (3) lit. c) Cod penal și

condamnați, prin coroborare cu art. 79 Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală, la 5 ani închisoare fiecare.

În conformitate cu art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea

executării pedepsei cu închisoare pentru o perioadă de probațiune de 4 ani

1

pentru fiecare inculpat, cu obligația de a nu-și schima domiciliu fără

consimțământul organului competent.

Acțiunea civilă lui Ivașciuc Valerii a fost lăsată fără soluționare, și a

fost explicat dreptul de a înainta o asemenea acțiune în ordinea procedurii

civile.

cauza în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură, a constatat că,

la data de XXXXX în jurul orelor XXXXX, în XXXXX, Bujor Valentin și

Mardari Maxim cu scopul sustragerii bunurilor altei persoane, l-au atacat

pe cet. Ivașciuc Valerii, XXXXX, aplicându-i multiple lovituri în diferite

regiuni ale corpului, cauzându-i conform raportului de expertiză medico –

legală nr. XXXXX din XXXXX, echimoze la față, traumă bonta a cutiei

toracice pe dreapta, exprimată prin fractura multiplă a coastelor 6, 7, 8, 9,

10, cu deplasarea fragmentelor, hemopneumotorax pe dreapta ce se califică

ca vătămări corporale grave periculoase pentru viață, după care în mod

deschis i-au sustras un telefon mobil de model ,,Texet TM-D222” și o

geantă în care se afla lingeria de corp.

declarat apeluri:

- procurorul în Procuratura Briceni, Dumbrava Valentin, la 26

februarie 2018;

- partea vătămată Ivașciuc Valerii, la 03 martie 2018.

3.1. Procurorul prin apel a solicitat, înăsprirea pedepsei închisorii

prin excluderea art. 79 și 90 Cod penal, cu admiterea cerințelor părții

vătămate de despăgubire materială în cuantum de 48 600 lei, reieșind din

gravitatea faptei și pericolul ei social sporit, urmările survenite soldate cu

vătămarea gravă a victimei, în raport cu care pedeapsa numită fiind

nejustificat de blândă, ce nu-și v-a realiza scopul restabilirii echității sociale

prin satisfacerea morală a victimei și corectarea celui vinovat

3.2. Partea vătămată Ivașciuc Valerii, a solicitat înăsprirea pedepsei

penale pentru ambii inculpați, fiindu-le numită cea cu închisoarea, care în

viziunea sa ar atinge scopul echității sociale, echilibrului dintre fapta

comisă și pedeapsa suportată, cu încasarea de la inculpați în beneficiul său

a prejudiciului material și moral total în sumă de 48 600 lei, reieșind din

suferințele fizice și psihice cauzate prin infracțiune.

2018, apelurile procurorului Procuraturii Briceni, Dumbrava Valentin și al

părții vătămate Ivașciuc Valerii, au fost admise, cu casarea parțială a

2

sentinței și pronunțarea unei hotărâri noi, potrivit modului, stabilit pentru

prima instanță, prin care:

Bujor Valentin a fost considerat condamnat pe art. 188 alin. (3) lit. c)

Cod penal și prin coroborare cu prevederile art. 79 alin. (1) Cod penal și art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa cu

închisoare pe termen de 6 ani cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Mardari Maxim a fost considerat condamnat pe art. 188 alin. (3) lit. c)

Cod penal și prin coroborare cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa cu închisoare pe un termen de

6 ani și 8 luni cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Inculpații Bujor Valentin și Mardari Maxim au fost arestați din sala

de ședință, cu calcularea termenului pedepsei penale din data pronunțării

deciziei instanței de apel – 20.06.2018 și includerea în el a duratei arestului

preventiv pe perioada 20.10.2016 – 19.03.2017 pentru fiecare inculpat.

În temeiul art. art. 394 alin. (5), 397 pct. 1) Cod de procedură penală,

au fost admise parțial cerințele părții vătămate Ivașciuc Valerii cu privire la

încasarea despăgubirilor de ordin moral, încasându-se în beneficiul lui

Ivașciuc Valerii de la Bujor Valentin și Mardari Maxim, cu titlu de

prejudiciu moral, suma de 20 mii lei de la fiecare.

4.1. Motivând soluția emisă, instanța de apel a menționat că prima

instanță corect a constatat ca fiind dovedită fapta imputată inculpaților în

comiterea infracțiunii prevăzută de art. 188 alin. (3) lit. c) Cod penal, însă

instanța de apel în cadrul deliberării asupra pedepsei lor numite în raport

cu solicitarea apelanților, a reținut lipsa unei motivări plauzibile din partea

primei instanțe a temeiurilor de fapt ce ar determina aplicabilitatea cazului

din speță, a dispozițiilor art. 79 Cod penal pentru Mardari Maxim și art. 90

Cod penal pentru ambii inculpați, chiar și în situația în care aceștia și-au

recunoscut vinovăția, acceptând judecarea cauzei într-o procedură

restrânsă, or, pretinsa lor căință sinceră nu s-a materializat prin

recuperarea benevolă pe durata procesului penal a daunei cauzate prin

infracțiune, ceea ce denotă lipsa unei conștientizări a faptelor comise și

urmărilor prejudiciabile survenite, inclusiv în aspectul prejudicierii

sănătății victimei, la restabilirea cărei nu au participat, cerându-i iertare

doar în instanțele de judecată, pentru a-și demonstra regretul de

consecințele produse.

Instanța de apel a apreciat drept fiind nejustificat de blândă pedeapsa

aplicată inculpaților în raport cu gravitatea faptelor comise și urmările

3

survenite, în acest sens considerând necesar de a acorda deplină eficiență

dispozițiilor art. 16 alin. (4), 61, 75 Cod penal.

Întru atingerea scopului pedepsei penale de restabilire a echității

sociale, corectarea inculpaților și prevenirea comiterii de către ei pe viitor a

unor fapte similar, instanța de apel prin admiterea solicitării apelanților, a

considerat necesar de a dispune înăsprirea pedepsei penale prin excluderea

dispozițiilor art. 90 Cod penal, pentru, că pretinsa recunoaștere a

vinovăției, cu acceptarea judecării cauzei în procedura simplificată de

recunoaștere a probatoriului de la faza urmării penale, nu este altceva

decât o modalitate de a reduce caracterul răspunderii penale și a pedepsei

ce urmează a le fi aplicată, neconstituind circumstanțe atenuante, ce ar

determina aplicarea dispozițiilor art. 90 Cod penal, ele fiind luate în

considerație în cadrul reducerii limitelor de pedeapsă în sensul art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, excluzându-se în acest sens „dubla

valență”.

De rând cu aceasta instanța de apel a atestat că modificările operate la

art. 79 alin. (1) Cod penal, prin Legea nr. 163 din 20.07.2017 (în vigoare din

20.12.2017), se referă doar la persoanele care la data săvârșirii infracțiunii

au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, circumstanță

ce poate fi reținută în privința lui Bujor Valentin, dar nu și în privința lui

Mardari Maxim, care la data comiterii faptei avea atinsă vârsta de 21 de

ani.

Concomitent cu latura penală, instanța de apel ținând cont de

suferințele suportate de către victima Ivașciuc Valerii, a conchis

posibilitatea încasării în beneficiul lui de la inculpați a daunei morale,

bazându-și soluția în această latură pe dispozițiile art. art. 394 alin. (5) și

397 pct. 1) Cod de procedură penală, ce obligă instanțele de judecată să se

expună asupra pretențiilor de ordin material sau moral formulate de către

părțile vătămate.

Totodată instanța de apel a considerat oportun de a face referire la

prevederile art. 1398 alin. (1) Cod civil, potrivit căruia, cel care acționează

față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul

patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege și prejudiciul moral cauzat

prin acțiune sau omisiune.

Instanța de apel de asemenea a menționat că conform art. 1422 alin.

(l) și (2) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu

moral (suferințe psihice sau fizice) pin fapte ce atentează la drepturile ei

personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație,

4

instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la

reparația prejudiciului prin echivalent bănesc, iar potrivit art. 1423 alin. (1)

Cod civil mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de

către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor

psihice și fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al

autorului prejudiciului și de măsura în care această compensație poate

aduce satisfacție persoanei vătămate. Ținând cont de faptul, că normele

dreptului material și celui procesual expuse mai sus, permit soluționarea

cererilor cu privire la recuperarea despăgubirilor morale separat de cele

material, instanța de apel a considerat oportun de a dispune soluționarea

recuperării doar a daunei morale în cuantum de 20000 lei de la fiecare

inculpat. Astfel, că cuantumul despăgubirilor de ordin moral supus

încasării, a fost evaluat în raport cu suferințele fizice și psihice, suportate

de partea vătămată Ivașciuc Valerii, inclusiv ca urmare a

comportamentului post-faptic manifestat de către făptuitori, ce pe o durată

îndelungată de timp nu au întreprins careva acțiuni reale în vederea

recuperării daunei materiale, ne acordându-i satisfacție nici prin oferirea

scuzelor de rigoare. Din aceste considerente, întru acordarea satisfacției

morale ca rezultat al suferințelor suportate, ce urmează a fi apreciată în

deplină concordanță cu principiul răspunderii civile delictuale, care

impune reparația integrală, reală și efectivă a daunelor morale cu luarea în

considerare a urmărilor faptei asupra integrității corporale și sănătății

părții vătămate, a naturii și duratei acestora și având în vedere exigențele

art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului și

Libertarilor Fundamentale, instanța de apel a ajuns la concluzia de

admitere parțială a cerințelor formulate de partea vătămată Ivașciuc

Valerii.

În ce privește cerințele de ordin material, instanța de apel a

considerat că acestea vor fi lăsate fără examinare, deoarece nu au suport

probatoriu, ceea ce nu împiedică soluționarea lor în ordinea procedurii

civile.

2018, au declarat recursuri ordinare:

- avocatul Caduc Mariana în numele inculpatului Mardari Maxim, la

08 august 2018;

- avocatul Șova Victor în numele inculpatului Bujor Valentin, la 08

august 2018.

5

5.1. Avocatul Caduc Mariana în numele inculpatului Mardari Maxim,

indicând în calitate de temeiuri pentru recurs art. 427 alin. (1) pct. 6) și pct.

10) Cod de procedură penală, precum că la pct. 6) instanța de apel a admis

o eroare gravă de fapt care a afectat soluția și la pct. 10) s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale, a solicitat casarea

deciziei instanței de apel și menținerea sentinței.

În susținerea recursului a menționat că:

- concluziile instanței de apel sunt în contradicție cu circumstanțele

cauzei ce ține de individualizarea pedepsei stabilite inculpatului Mardari

Maxim;

- partea vătămată a refuzat primirea ajutorului financiar din partea

familiei inculpatului. Astfel, în cadrul ședinței de examinare a cauzei în

instanța de fond aceasta a refuzat expres achitarea parțială de către

inculpat a prejudiciului material și moral în mărime de 10000 lei, solicitând

întreaga sumă. De altfel, în cererea de apel depusă de partea vătămată este

menționat acest fapt;

- pe parcursul urmăririi penale și judecării cauzei in instanța de fond,

inculpații s-au aflat în arest preventiv, iar ulterior în arest la domiciliu,

astfel încât, nu au avut posibilitate reală de a comunica cu partea vătămată

pentru a-și exprima față de aceasta regretul și căința sinceră pentru

infracțiunea comisă;

- ceea ce ține de comportamentul manifestat de inculpați pe parcursul

comiterii faptei și a celui post-faptic, conform probatoriului administrat,

aceștia după consumarea infracțiunii, realizând pericolul acțiunilor sale, i-

au acordat ajutor părții vătămate ca să ajungă la domiciliu, iar de ajutorul

ulterior aceasta s-a refuzat;

- după cum au constatat ambele instanțe, inculpatul Mardari Maxim

se află la prima abatere, neavând antecedente penale, acesta se

caracterizează pozitiv la locul de trai, este angajat oficial în câmpul muncii,

unde la fel se caracterizează pozitiv, la evidența medicului psihiatru si

narcolog nu se află;

- inculpatul Mardari Maxim în rezultatul infracțiunii nu și-a însușit

nici un bun material de la partea vătămată, fapt confirmat prin probatoriul

administrat;

- consideră corectă poziția primei instanțe cu privire la acțiunea civilă

înaintată de partea vătămată, care a fost lăsată fără soluționare deoarece

aceasta nu sa conformat prevederilor legislației procesual penale privitor la

condițiile înaintării acesteia și consideră că instanța de apel a admis o

6

eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței privitor la admiterea

parțială a acțiunii civile privind încasarea prejudiciului moral;

- părții vătămate i-au fost explicate prevederile art. 3641 alin. (5) Cod

de procedură penală, care în proces nu a solicita administrarea de probe

noi sau careva cereri în acest sens;

5.2. Avocatul Șova Victor în numele inculpatului Bujor Valentin,

indicând în calitate de temei pentru recurs art. 427 alin. (1) pct. 13) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel și menținerea

sentinței.

În susținerea recursului, a evidențiat următoarele:

- inculpatul Bujor Valentin, a recunoscut integral vinovăția, regretă

de cele comise, a încercat de mai multe ori de a recupera prejudiciul părții

vătămate dar ultimul nicidecum nu a dorit să primească careva sume de

bani;

- prima instanță a aplicat o pedeapsă echitabilă și corectă;

- inculpatul Bujor Valentin, la data comiterii faptei nu a îndeplinit

vârsta de 21 ani, fapt care urmează a fi apreciat ca o circumstanță

excepțională.

către procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de

Justiție, Crijanovschi S., prin care a susținut dispunerea inadmisibilității

recursurilor, ca fiind vădit neîntemeiate.

materialului din dosarul cauzei și a motivelor invocate, Colegiul penal

lărgit concluzionează respingerea acestora, ca fiind inadmisibile, din

următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că

recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale ori nu este

întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat în cazul când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

Reieșind din prevederile art. 424 Cod de procedură penală, instanța

de recurs judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă

declarația de recurs și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în

proces și examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art.

427 aceluiași Cod.

7

În conformitate cu art. 427 Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și apel în baza temeiurilor stipulate expres în

acest articol.

Colegiul atestă că, autorii în recursurile declarate au invocat în

calitate de temeiuri pentru casarea deciziei atacate, prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6), 10) și 13) Cod de procedură penală, și anume în privința lui

Mardari Maxim, precum că la pct. 6) instanța de apel a admis o eroare

gravă de fapt care a afectat soluția și la pct. 10) s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, iar în privința lui Bujor

Valentin, pct. 13) a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului.

Cercetând motivele indicate de către avocatul Caduc Mariana ce

acționează în numele inculpatului Mardari Maxim prin prisma temeiurilor

de drept invocate în raport cu hotărârea atacată, Colegiul penal lărgit atestă

că acestea sunt declarative și nesusceptibile de a impune necesitatea casării

deciziei instanței de apel întrucât decizia atacată este întemeiată, legală și

argumentată, cuprinzând totalmente motivele pe care a fost întemeiată

soluția precum și argumentarea concluziilor cu privire la pedeapsa aplicată

inculpatului Mardari Maxim.

În sensul dat, cu referire la argumentele avocatului Caduc Mariana,

precum că: „concluziile instanței de apel sunt în contradicție cu circumstanțele

cauzei ce ține de individualizarea pedepsei stabilite inculpatului Mardari Maxim,

care se află la prima abatere, neavând antecedente penale, acesta se caracterizează

pozitiv la locul de trai, este angajat oficial în câmpul muncii, unde la fel se

caracterizează pozitiv, la evidența medicului psihiatru si narcolog nu se află,

precum și că instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția

instanței privitor la admiterea parțială a acțiunii civile privind încasarea

prejudiciului moral”, Colegiul penal lărgit consideră că respectivele

reprezintă alegații care evidențiază unele aspecte ale cauzei însă acestea nu

întrunesc temeiuri ce ar impune necesitatea casării deciziei instanței de

apel, deoarece ultima a examinat aceste invocări și sa expus în deplină

măsură asupra lor, nefiind regăsită necesitatea de a da o reiterare acestora.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit apreciază critic argumentele

avocatului Caduc Mariana, acestea în esență reprezentând dezacordul cu

soluția instanței de apel, care a constatat și apreciat toate circumstanțele de

fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului Mardari Maxim,

în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la

8

dosar și prin prisma prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, toate

probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod

de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității, veridicității și coroborării lor iar pedeapsa prin prisma procedurii

în care a fost examinată cauza în prima instanță.

Distinct de cele indicate mai sus, Colegiul penal lărgit consideră că la

caz nu este incident nici temeiul de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală, pe care se fundamentează dezacordul

apărării referitor la pedeapsa aplicată de către instanța de apel inculpatului

Mardari Maxim, deoarece instanța de apel a constatat și a apreciat corect

circumstanțele de fapt și de drept la stabilirea pedepsei inculpatului în

strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, ținând cont de prevederile art. art. 61, 75

Cod penal, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii.

Totodată, Colegiul constată că la stabilirea pedepsei inculpatului

Mardari Maxim, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75

Cod penal, conform căror persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

La cest capitol, Colegiul penal lărgit concluzionează că instanța de

apel corect a stabilit că, pedeapsa numită inculpaților de prima instanță nu

a fost nici argumentată și nici echitabilă în raport cu fapta comisă și cu

comportamentul inculpaților după condamnarea acestora, în acest sens

corect reținând lipsa temeiurilor de fapt ce ar determina aplicabilitatea

dispozițiilor art. 79 Cod penal în privința lui Mardari Maxim și art. 90 Cod

penal în privința ambilor inculpați, chiar și în situația în care aceștia și-au

recunoscut vinovăția, acceptând judecarea cauzei într-o procedură

restrânsă, întrucât pretinsa lor căință sinceră nu s-a materializat prin

9

recuperarea benevolă pe durata procesului penal a daunei cauzate prin

infracțiune, ceea ce denotă lipsa conștientizării gravității faptei comise și

urmărilor prejudiciabile survenite, inclusiv în aspectul prejudicierii

sănătății părții vătămate, la restabilirea cărei nu au participat,

manifestându-și regretul doar în instanțele de judecată, însă fără a

întreprinde careva acțiuni concrete ce ar demonstra real regretul acestora și

întreprinderea măsurilor ce ar duce la recuperarea prejudiciului cauzat.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde

principiului proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale și

de corectare a inculpatului, precum și prevenirii de săvârșirea de noi

infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

În partea dezacordului recurentei cu soluția instanței de apel privind

încasarea cheltuielilor din contul inculpaților a sumei de 20000lei cu titlu

de prejudiciu moral, Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel a

avut deplina competență de a stabilit gravitatea vătămărilor suportate de

către partea vătămată Ivașciuc Valerii în urma infracțiunii comise de către

inculpați precum și a atitudinii și acțiunilor acestora după comiterea

infracțiunii și pe parcursul procesului penal, în urma aprecierii căreia

corect și-a întemeiat soluția pe dispozițiile art. 394 alin. (5) și 397 pct. 1)

Cod de procedură penală, ce obligă instanțele de judecată să se expună

asupra pretențiilor de ordin material sau moral formulate de către părțile

vătămate, ținând cont și de prevederile art. 1398 alin. (1), 1422 alin. (1) și

(2), 1423 alin. (1) Cod civil, astfel instanța a dat deplină eficiență normelor

respective și a considerat oportun de a dispune soluționarea recuperării

doar a daunei morale în cuantum de 20000 lei de la fiecare inculpat,

cuantumul despăgubirilor fiind evaluat în raport cu suferințele fizice și

psihice, suportate de partea vătămată Ivașciuc Valerii.

În aceste condiții instanța de recurs consideră că în speță nu a fost

constatată prezența erorilor de drept prin prisma argumentelor invocate de

avocatul Caduc Marina, care ar servi drept temei de implicare a instanței

de recurs prin casarea deciziei atacate.

Cu referire la recursul avocatului Șova Victor în numele inculpatului

Bujor Valentin, care a invocat în calitate de temei pentru recurs art. 427

alin. (1) pct. 13) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei

instanței de apel și menținerea sentinței, Colegiul penal lărgit cercetând

hotărârea atacată prin prisma temeiului invocat în coroborare cu motivele

indicate, conchide că acesta este vădit neîntemeiat și urmează a fi respins.

10

Referitor la argumentul avocatului că inculpatul Bujor Valentin, la

data comiterii faptei nu a îndeplinit vârsta de 21 ani, aceasta urmând a fi

apreciată ca o circumstanță excepțională, instanța de recurs ordinar a

stabilit că asupra acestei chestiuni instanța de apel sa expus în decizie și a

menționat că modificările operate la art. 79 alin. (1) Cod penal, prin Legea

nr. 163 din 20.07.2017 (în vigoare din 20.12.2017), se referă doar la

persoanele care la data săvârșirii infracțiunii au atins vârsta de 18 ani, dar

nu au atins vârsta de 21 de ani, circumstanță care a fost reținută în privința

lui Bujor Valentin fiind-ui aplicată la stabilirea pedepsei, astfel invocarea

repetată a acestei cestiuni nu poate servi temei de casare a deciziei atacate.

Totodată, instanța de recurs reamintește că, categoriile pedepselor

aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră -

detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei, astfel

concluzia instanței de apel în decizia atacată corespunde circumstanțelor

cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind motivată și aplicată

în limitele legii, situație ce impune soluția respingerii, ca inadmisibil, a

recursului ordinar declarat de avocatul Șova Victor în numele inculpatului

Bujor Valentin.

Lecturând hotărârea atacată, Colegiul penal lărgit consideră că

motivele invocate de recurenți nu sunt aplicabile din punct de vedere al

prezenței erorii de drept, ce ar servi ca temei de implicare a instanței de

recurs în sensul casării hotărârilor judecătorești adoptate în această cauză.

Prin urmare Colegiul penal lărgit consideră, că instanța de apel legal

și întemeiat a casat hotărârea primei instanțe, deoarece la judecarea

apelurilor declarate de către procuror și partea vătămată, aceasta a verificat

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând

11

prevederile art. 414 alin. (1), (5) și art. 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul declarat, întemeiat ajungând la concluzia privind

schimbarea modului de executare a pedepsei și de soluționare a

prejudiciului moral cauzat părții vătămate, decizia cuprinzând motivele pe

care se întemeiază soluția, așa cum este indicat în pct. 4.1 din prezenta

decizie, motivare pe care instanța de recurs și-o însușește, reiterarea căreia

nefiind necesară, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care

în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs România din 16 februarie 2010,

statuează că art. 6 §1 din CtEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze

deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument (hotărârea Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie

1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

Respectivul aspect, în opinia Colegiului își găsește aplicabilitate în

respectiva speță, astfel instanța de recurs în pofida faptului că decizia

instanței de apel conține o motivare amplă și întemeiată, o susține și

însușește, apreciind că temeiurile indicate de către recurenți nu pot întruni

necesitatea casării acesteia.

În viziunea Colegiului, instanța de apel judecând apelurile declarate

de către procuror și partea vătămată, a respectat prevederile art. 414 Cod

de procedură penală, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar

și cercetate de instanța de apel, care s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel în raport cu argumentarea expusă de prima instanță.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanța de apel

nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți,

hotărârea atacată conținând motive clare și legale pe care se întemeiază

soluția, iar recursurile ordinare fiind inadmisibile.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

12

Se resping, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către

avocatul Caduc Marina în numele inculpatului Mardari Maxim și de către

avocatul Șova Victor în numele inculpatului Bujor Valentin, cu menținerea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 iunie 2018, în cauza

penală în privința lui Bujor Valentin XXXXX și Mardari Maxim XXXXX.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 14 martie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

13