1ra-1100/2018 — Art. 328 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 16 mai 2013, Bricicaru Ilie a fost condamnat în baza art.328 alin.(1) Cod penal, la amendă în mărime de 300 unități convenționale, fără aplicarea pedepsei complementare privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita o anumită activitate.

Pentru a pronunța sentința, în fapt, prima instanță a constatat că, Bricicaru Ilie deținând funcția de șef-adjunct al secției permise de conducere din cadrul Direcției înregistrarea Transportului și Calificarea Conducătorilor Auto a ÎS CRIS Registru a 1 Ministerului Tehnologiei și Informației, fiind persoană publică, adică angajat al întreprinderii de stat, de comun acord și prin înțelegere prealabilă cu Comanac Ion, pe parcursul anului 2011, au organizat o schemă infracțională de facilitare și susținere a examenelor teoretice și practice la calificarea conducătorilor auto pentru diverse persoane, săvârșind infracțiunea de depășire a atribuțiilor de serviciu în următoarele circumstanțe. La sfârșitul lunii noiembrie 2011, Comanac Ion, întâlnindu-se în preajma pieței UNO din mun. Chișinău cu Caproș Alexandru, susținând că are influență asupra șefului- adjunct al secției permise de conducere din cadrul Direcției înregistrarea Transportului și Calificarea Conducătorilor Auto a ÎS CRIS Registru a Ministerului Tehnologiei și Informației, Bricicaru Ilie, pe care îl va determina la favorizarea susținerii cu ușurință a testărilor necesare și perfectarea pentru Caproș Alexandru a permisului de conducere în termen cât mai restrâns, a pretins suma de 2 500 lei, pe care ulterior a primit-o. În continuarea acțiunilor sale infracționale, Comanac Ion, la 25 noiembrie 2011, l-a contactat telefonic pe Bricicaru Ilie și i-a solicitat acestuia influențarea șefului-adjunct al secției evidentă și examinare a transportului Căușeni, Repeșciuc V., în vederea facilitării susținerii examenului de calificare a conducătorilor auto de către Caproș Alexandru. Ulterior, tot în aceiași zi, Bricicaru Ilie, deținând funcția de șef-adjunct al secției permise de conducere din cadrul Direcției înregistrarea Transportului și Calificarea Conducătorilor Auto a ÎS CRIS Registru a Ministerului Tehnologiei și Informației, fiind persoană publică, adică angajat al întreprinderii de stat, acționând de comun acord și prin înțelegere prealabilă cu Comanac Ion, conform planului infracțional stabilit de înainte, depășindu-și în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, l-a contactat telefonic pe ultimul și i-a comunicat că Caproș Alexandru urmează să meargă la Repeșciuc V., care deținea funcția de șef-adjunct al secției evidentă și examinare a transportului Căușeni și să se prezinte ca fiind venit din numele lui Bricicaru Ilie, fapt care îl va facilita la susținerea examenelor de calificare a conducătorilor auto. 2.1. În continuarea acțiunilor sale, la 07 decembrie 2011, Comanac Ion, întâlnind-u- se în preajma Gării Feroviare din mun. Chișinău cu Mura Igor și, susținând că are influență asupra șefului-adjunct al secției permise de conducere din cadrul Direcției înregistrarea Transportului și Calificarea Conducătorilor Auto a ÎS CRIS Registru a Ministerului Tehnologiei și Informației, Bricicaru Ilie, pe care în schimbul sumei de 200 euro, care conform cursului oficial al BNM constituia suma de 3 156 lei, îl va determina la favorizarea susținerii a testărilor necesare și perfectarea permisului de conducere în termen cât mai restrânși, sumă pe care ulterior a primit-o. Apoi, Comanac Ion l-a contactat telefonic pe Bricicaru Ilie, și i-a solicitat acestuia influențarea șefului Biroului Evidență și Examinare a Transportului Strășenii, Apostol Vladimir, în vederea facilitării susțineri examenului de calificare a conducătorilor auto de către Mura Igor. 2 Astfel, Bricicaru Ilie, la 07 decembrie 2011, deținând funcția de șef-adjunct al secției permise de conducere din cadrul Direcției înregistrarea Transportului și Calificarea Conducătorilor Auto a ÎS CRIS Registru a Ministerului Tehnologiei și Informației, fiind persoană publică, adică angajat al întreprinderii de stat, acționând de comun acord și prin înțelegere prealabilă, conform planului infracțional stabilit, depășind în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, discutând telefonic cu Comanac Ion, i-a comunicat acestuia că Mura Igor urmează să meargă la Apostol Vladimir, care deținea funcția de șef al Biroului Evidență și Examinare a Transportului Strășeni și să se prezinte ca fiind venit din numele lui Bricicaru Ilie, fapt care îl va facilita la susținerea examenelor de calificare a conducătorilor auto. 2.2. În luna decembrie 2011, Comanac Ion s-a întâlnit în preajma Gării Feroviare din mun. Chișinău cu Musabecov Ruslan și, susținând că are influență asupra șefului-adjunct al secției permise de conducere din cadrul Direcției înregistrarea Transportului și Calificarea Conducătorilor Auto a ÎS CRIS Registru a Ministerului Tehnologiei și Informației, Bricicaru Ilie, pe care în schimbul sumei de 300 euro îl va determina la favorizarea susținerii cu ușurință a testărilor necesare și perfectarea pentru Musabecov Ruslan a permisului de conducere în termen cât mai restrâns, a primit suma de 150 euro, care conform cursului oficial al BNM constituia suma de 2394 lei. După aceasta, Comanac Ion, la 08 decembrie 2011, l-a contactat telefonic pe Bricicaru Ilie și i-a solicitat acestuia influențarea șefului Biroului Evidență și Examinare a Transportului Florești, în vederea facilitării susțineri examenului de calificare a conducătorilor auto de către Musabecov Ruslan. În continuare, la 08 decembrie 2011, Bricicaru Ilie, deținând funcția de șef-adjunct al secției permise de conducere din cadrul Direcției înregistrarea Transportului și Calificarea Conducătorilor Auto a ÎS CRIS Registru a Ministerului Tehnologiei și Informației, fiind persoană publică, adică angajat al întreprinderii de stat, acționând cu intenție directă, depășind-și în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, l-a contactat telefonic pe Pădureț Mihail, care deținea funcția de șef al Biroului Evidență și Examinare a Transportului Florești, pe care l-a determinat să faciliteze susținerea examenelor de calificare a conducătorilor auto de către Musabecov Ruslan. Ulterior, discutând telefonic cu Comanac Ion, i-a comunicat acestuia că Musabecov Ruslan urmează să meargă la Pădureț Mihail și să se prezinte ca fiind venit din numele lui Bricicaru Ilie, fapt care îl va facilita la susținerea examenelor de calificare a conducătorilor auto. 2.

În decembrie 2011, Comanac Ion, întâlnind-u-se în preajma pieței UNO din mun. Chișinău cu Pruteanu Ion și susținând că are influență asupra șefului-adjunct al secției permise de conducere din cadrul Direcției înregistrarea Transportului și Calificarea Conducătorilor Auto a ÎS CRIS Registru a Ministerului Tehnologiei și Informației, Bricicaru Ilie, pe care în schimbul sumei de 2 000 lei îl va determina la favorizarea 3 susțineri cu ușurință a testărilor necesare și perfectarea pentru Pruteanu Ion a permisului de conducere în termen cât mai restrâns, sumă pe care ulterior a primit-o. Apoi, Comanac Ion, la 28 decembrie 2011, l-a contactat telefonic pe Bricicaru Ilie și i-a solicitat acestuia influențarea șefului Biroului Evidență și Examinare a Transportului Hîncești, în vederea facilitării susțineri examenului de calificare a conducătorilor auto de către Pruteanu Ion. La 28 decembrie 2011, Bricicaru Ilie, deținând funcția de șef-adjunct al secției permise de conducere din cadrul Direcției înregistrarea Transportului și Calificarea Conducătorilor Auto a ÎS CRIS Registru a Ministerului Tehnologiei și Informației, fiind persoană publică, adică angajat al întreprinderii de stat, acționând de comun acord și prin înțelegere prealabilă conform planului infracțional stabilit, depășind-și în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, discutând telefonic cu Comanac Ion, i- a comunicat acestuia că Pruteanu Ion urmează să meargă la I. Ivaniuc, care deținea funcția de inginer al Biroului Evidență și Examinare a Transportului Hîncești și să se prezinte ca fiind venit din numele lui Bricicaru Ilie, fapt care îi va facilita la susținerea examenelor de calificare a conducătorilor auto. 3. Legalitatea și temeinicia sentinței a fost atacată cu apel de către procuror, inculpatul Bricicaru Ilie și avocatul acestuia Popescu Dorin. 3.1. Procurorul a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit căreia inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa complementară, privarea de dreptul de a exercita funcții în cadrul autorităților publice de stat pe un termen de 3 ani, invocând că sentința este ilegală sub aspectul blândeții pedepsei în partea ce ține de neaplicarea pedepsei complementare obligatorii, deoarece în partea dată instanța nu și-a motivat soluția, iar ajungând la o asemenea concluzie, putea să nu aplice această pedeapsă complementară obligatorie doar strict în condițiile art.79 Cod penal, circumstanțe care la caz nu au fost stabilite atât în cadrul urmăririi penale, precum și în cadrul cercetării judecătorești. 3.2. Avocatul în numele inculpatului și inculpatul au solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, din motivul lipsei în acțiunile lui Bricicaru Ilie a faptei infracționale. În motivarea, apelului declarat, avocatul a indicat că instanța a pus la baza sentinței de condamnare majoritatea probelor prezentate de către partea acuzării, ignorând în totalitate argumentele apărării, care dovedesc nevinovăția inculpatului, deoarece Comanac Ion s-a adresat doar de câteva ori pentru a-l ajuta cu programarea unor rude pentru a fi admiși la examen în secțiile de examinare din raioanele de domiciliu sau absolvire a școlilor auto, însă o făcea fără să-și dea seama că ultimul estorca bani de la persoanele programate și se folosea de faptul că îl cunoaște pentru a-și rezolva schemele criminale. 4 Prima instanță a lăsat fără apreciere circumstanța că inculpatul nu a pretins și nu a primit careva mijloace financiare de la nimeni. De asemenea, apelantul a menționat că este greșită constatarea instanței că ,,cu certitudine s-a stabilit că el împreună cu Comanac Ion aveau puse la cale o schemă infracțională de facilitare și susținere a examenelor” precum și că „Comanac Ion îi era intermediar”, deoarece de aici rezultă că persoanele care figurează pe dosar nu aveau cunoștințele respective, însă au primit permisele de conducere datorită pronunțării familiei sale, deși inculpatul nu i-a cunoscut și nu le-a organizat sau susținerea examenelor; Instanța nu a dat apreciere cuvenită declarațiilor părții vătămate R. Musabecov, cât și a martorilor Ig. Mura și I. Pruteanu, care au declarat că nu îl cunosc pe inculpat, nu au vorbit niciodată cu el și nu i-au transmis careva bani, iar examenele teoretice și practice le- au susținut cu propriile cunoștințe. Neapreciate de către instanță au rămas declarațiile martorului Comanac Ion, care a confirmat că nu a avut careva înțelegere cu inculpatul de a facilita pe cineva la susținerea examenelor, dar se folosea de numele acestuia, iar banii pretinși de la cetățeni îi folosea în scopuri personale, precum și declarațiile martorilor V. Repeșciuc, V. Apostol, M. Pădureț și I. Ivaniuc, din care rezultă că toate persoanele au fost examinate în modul corespunzător și nu au fost influențați de nimeni la aprecierea cunoștințelor examinaților, respectiv procedura de organizare și desfășurare a examenelor a fost respectată în totalitate. Instanța nu a ținut cont nici de Regulamentul cu privire la permisul de conducere și condițiile de admitere la traficul rutier, în care este prescris că examenul se desfășoară în Comisie, formată din trei persoane, astfel că dânsul personal nu putea să influențeze întreaga comisie, iar partea acuzării nu a prezentat careva probe care ar demonstra ilegalitatea procedurii de examinare și eliberare a permiselor de conducere ale cet. A. Caproș, Ig. Mura, R. Musabecov și I. Pruteanu, deoarece permisele de conducere sânt și la moment legale și valabile, nefiind stabilite careva abateri, prin urmare nu există legătura directă între acțiunile sale, ca persoană cu funcții de răspundere, competențele date lui prin lege sau printr-un act subordonat legii și urmările survenite; Instanța recunoscându-l vinovat pe inculpat pentru fapta de care a fost pus sub învinuire, și constatând fapta ca fiind săvârșită, nu a reținut că aceasta contravine prevederilor art.281 alin.(2) Cod de procedură penală, deoarece organul de urmărire penală în ordonanța de învinuire și în rechizitoriu sau instanța de judecată în motivarea sentinței, nu i-au incriminat depășirea sau încălcarea unei norme concrete de drept, precum nu au făcut referire nici la un articol din alte hotărâri de Guvern, regulamente sau ordine de serviciu, care ar fi fost încălcate de către inculpat prin depășirea atribuțiilor de serviciu. Inculpatului îi este încriminat faptul că „a comis depășirea atribuțiilor de serviciu, care se caracterizează prin săvârșirea de către o persoană publică a unor acțiuni … dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice” infracțiune prevăzută 5 la art.328 alin.(1) Cod penal, componența căreia presupune doar un subiect special, și anume persoană publică. Instanțele ilegal l-au condamnat pe inculpat, deoarece la momentul săvârșirii faptei, art.123 Cod penal nu prevedea noțiunea de persoană publică, ci doar noțiunea de persoană cu funcție de răspundere și persoană cu înaltă funcție de răspundere, iar modificările și completările în art.123 și art.328 alin.(1) Cod penal, prin care a fost introdusă noțiunea de persoană publică, au avut loc la data de 02.12.2011 și au intrat în vigoare la data de 03.02.2012, astfel că, în perioada în care au fost săvârșite faptele incriminate, normele penale sus indicate nu prevedeau noțiunea de persoană publică, totodată, persoana publică nu era subiect al componenței infracțiunii prevăzute la art.328 alin.(1) Cod penal. Instanțele l-au condamnat pe inculpat pentru fapte comise de altă persoană - Comanac Ion, pentru care acesta a fost deja condamnat pe altă cauză penală și în alte limite ale învinuirii, prin urmare încălcând în așa mod prevederile art.325 alin.(1) Cod de procedură penală. Învinuirea înaintată lui Bricicaru Ilie nu cuprinde consecințele infracțiunii, respectiv, date privind cauzarea de daune în proporții considerabile intereselor publice, deoarece inculpatul nu este învinuit de cauzarea unor asemenea daune, iar instanța de fond nu a constatat în ce constau daunele în proporții considerabile cauzate intereselor publice și despre care interese publice anume este vorba. Nu s-a demonstrat că a existat careva determinare la facilitare, iar nici unul din martorii ÎS CRIS „Registru” din raioane nu a declarat că a fost determinat să faciliteze susținerea examenelor a careva persoane. Pentru existența componenței infracțiunii prevăzute la art.328 alin.(1) Cod penal, este necesar să existe condiția obligatorie, și anume să fie depășite în mod vădit doar drepturi și atribuții acordate anume prin lege, însă în speța dată, nici în rechizitoriu, nici în sentința, nu este stabilit care anume lege acordă careva drepturi și atribuții lui Bricicaru Ilie, care chipurile au fost depășite în mod vădit, precum nu este stabilit nici care limite a drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege acestuia au fost depășite de către el în mod vădit și în ce constă „modul vădit”; Apelantul, a mai menționat că drepturile și atribuțiile șefului adjunct al Secției permise de conducere din cadrul Direcției înregistrarea Transportului și calificarea Conducătorilor Auto a ÎS CRIS „Registru” a Ministerului Tehnologiilor Informaționale și Comunicaților, ce tine de organizarea și desfășurarea examenelor teoretice și practice la calificarea conducătorilor auto, nu sânt reglementate prin lege, fapt ce rezultă din fișa postului pct.8.1 al șefului adjunct, din dispozițiile nr.39 din 27.10.2011, nr.55 din 28.11.2011, cu privire la ordinea teritorială de deservire și componenta comisiilor de examinare în vederea obținerii permisului de conducere, precum și din ordinul nr.290 din 6 17.08.2010 cu privire la ordinea și regimul de activitate a oficiilor de documentare a conducătorilor auto.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2013, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de procuror, inculpatul Bricicaru Ilie și avocatul acestuia Popescu Dorin.

Instanța de apel a constatat că prima instanță obiectiv și sub toate aspectele, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, a examinat și apreciat probele administrate în cauză, care dovedesc cu certitudine vinovăția lui Bricicaru Ilie în săvârșirea infracțiunii imputate, fiind bazate pe declarațiile pârților vătămate Caproș Alexandru, Musabecov Ruslan și a martorului Mura Igor, care coroborează între ele și formează un ansamblu probatoriu, prin care se dovedește pe deplin vinovăția inculpatului, acțiunile acestuia corect fiind încadrate în baza art.328 alin.(1) Cod penal.

Împotriva hotărârii nominalizate au declarat recursuri ordinare procurorul și avocatul Popescu Dorin în numele inculpatului. 6.1. Procurorul, invocând ca temei de drept prevederile art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare, deoarece instanța de apel nu a ținut cont de gradul de pericol social al infracțiunii comise de către inculpat, de faptul că acesta a comis o infracțiune mai puțin gravă, vina în comiterea infracțiunii incriminate nu a recunoscut-o, iar careva circumstanțe care ar înlătura pedeapsa complementară nu s-au stabilit, astfel că Bricicaru Ilie urma să fie privat de dreptul de a exercita funcții în cadrul autorităților publice de stat. 6.2. Avocatul Popescu Dorin în numele inculpatului, invocând ca temei de drept prevederile art.427 alin.(1) pct.6) și 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea hotărârilor judecătorești, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare a lui Bricicaru Ilie, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii prevăzute la art.328 alin.(1) Cod penal, repetat făcând referire la aceleași argumente care anterior au fost menționate în apel, la pct.3 al prezentei decizii și suplimentar a mai invocat că instanța de apel la examinarea cauzei a admis o eroare gravă de fapt, deoarece depășirea limitelor învinuirii, nu poate constitui o eroare materială, care poate fi corectată prin prisma prevederilor art.249 Cod de procedură penală. Totodată, a indicat că instanța a dat apreciere critică declarațiilor martorilor I. Comanac, I. Ivaniuc, V. Apostol, V. Repeșciuc, M. Pădureț, N. Tabora și M. Pruteanu, însă această apreciere este o eroare de fapt, deoarece aceste probe îl dezvinovățesc pe inculpat; instanța a încălcat prevederile art.414 alin.(6) Cod de procedură penală, deoarece deși a admis cererea privind audierea părții vătămate A. Caproș, acesta nu a fost audiat în instanța de apel și declarațiile lui nu au fost verificate, deși instanța și-a întemeiat concluzia pe declarațiile acestuia. 7

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 20 mai 2014, au fost admise recursurile ordinare declarate de procurorul și avocatul Popescu Dorin în numele inculpatului, casată total decizia instanței de apel cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a constatat că instanța de apel nu a analizat și nu a combătut argumentele de bază din apelurile declarate de procuror și partea apărării, ceea ce contravine prevederilor art.414 Cod de procedură penală, iar respingând apelul procurorului, instanța nu a reținut că prevederile art.78 alin.(2) Cod penal, înlăturarea pedepsei complementare este posibilă doar în cazul când aceasta nu este prevăzută de sancțiunea articolului dat ca o pedeapsă obligatorie (cu sau fără aplicarea pedepsei complementare), iar în cazul când pedeapsa complementară este obligatorie, înlăturarea ei poate avea loc doar prin prisma prevederilor art.79 alin.(1) Cod penal, în partea descriptivă a hotărârilor judecătorești lipsește cu desăvârșire motivarea aplicării față de inculpat a acestor prevederi. La fel, instanța de recurs a conchis că instanța de apel limitând-u-se la redarea conținutului mai multor probe indirecte, cum ar fi declarațiile părților vătămate Caproș Alexandru, Musabecov Ruslan și a martorilor, care au declarat că pe inculpatul Bricicaru Ilie nu-l cunosc, nu l-au văzut niciodată, precum și careva pretenții față de ultimul nu au, însă, pentru facilitarea susțineri examenelor cu primirea ulterioară a permisului de conducere s-au adresat la o persoană pe nume „Ion”, căruia i-au achitat bani și care i-a ajutat la obținerea permisului de conducere, iar când s-au prezentat la examenele de susținere s-au prezentat că sânt de la Bricicaru Ilie, deoarece așa le-a spus persoana pe nume „Ion”, însă aceste probe nu au fost supuse verificării sub aspectul veridicității și puterii probante, iar declarațiile părții vătămate Caproș Alexandru, care au fost puse la baza hotărârii de condamnare nu au fost verificate în ședința instanței de apel, prin ce la examinarea cauzei au fost încălcate prevederile art.414 alin.(6) Cod de procedură penală. 7. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie 2015, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpat și avocatul acestuia Popescu Dorin, și admis apelul declarat de procuror, casată sentința în partea aplicării pedepsei complementare, pronunțându-se în această parte o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Bricicaru Ilie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.328 alin.(1) Cod penal la amendă în mărime de 300 unități convenționale, i-a fost aplicată pedeapsa complementară - privarea de dreptul de a ocupa funcții publice în organele de stat pe un termen de 2 ani. Instanța de apel a constatat că prima instanță, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei dând probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia privind 8 vinovăția inculpatului Bricicaru Ilie în săvârșirea infracțiunii imputate, care se confirmă prin probele cercetate atât în prima instanță, cât și în instanța de apel, și anume prin declarațiile părților vătămate Caproș Alexandru, Musabecov Ruslan, a martorului Mura Igor, Comanac Ion, Ivaniuc Ion, Apostol Vladimir, Repeșciuc Veaceslav, Tabară Nicolae, Pădureț Mihail, Pruteanu Ion și actele cauzei - stenogramele convorbirilor telefonice din 06.12.2011, 07.12.2011, 14.12.2011, 17.12.2011, 08.12.2011, 25.12.2011, 28.12.2011, 21.12.2011, 25.11.2011, purtate dintre Comanac Ion și Bricicaru Ilie, Comanac Ion și Mura Igor, Pruteanu Ion, Musabecov Ruslan, Caproș Alexandru, probe care, analizate în ansamblu, coroborează între ele și confirmă vina inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(1) Cod penal - depășirea atribuțiilor de serviciu, adică săvârșirea de către o persoană cu funcție de răspundere a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, fapt ce a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice. Totodată, instanță de apel a respins argumentele avocatului și inculpatului cu referire la nevinovăția ultimului, considerându-le o versiune înaintată de ultimii în scopul evitării răspunderii penale, deoarece din declarațiile martorilor rezultă că Comanac Ion estorca bani de la persoanele pe care le trimitea să dea examene pentru a primi permis de conducere, fapt recunoscut însuși de către Comanac Ion, că primea în mediu 100-150 euro sau dolari și că Bricicaru Ilie a fost la el în ospeție și i-a dăruit iepuri. Faptul că Comanac Ion în prima instanță și-a modificat declarațiile date la urmărirea penală, instanță la apreciat ca o metodă aleasă de ultimul în scopul ameliorării situației lui Bricicaru Ilie. La fel, instanța de apel a respins argumentul apărării, precum că inculpatul nu este subiect al infracțiunii incriminate, deoarece orice persoană publică este și persoană cu funcție de răspundere, fiindcă exercită atribuțiile autorității publice, dar Bricicaru Ilie fiind în funcția de șef-adjunct al secției permise de conducere din cadrul Departamentului înregistrării Transportului și calificarea conducătorilor Auto a ÎS „Cris-Registru” a Ministerului Tehnologiei și Informației, exercita funcțiile autorității publice și astfel este subiect al infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(1) Cod penal. De asemenea, instanța a considerat nefondat și argumentul apărării că inculpatul prin acțiunile sale nu a cauzat careva daune intereselor publice, deoarece fapta comisă aduce atingere interesului statului prin diminuarea autorității instituțiilor statale din care face parte, întrucât prin acțiunile sale, mai multe persoane au beneficiat de acte ce le acordă drepturi, fără ca să aibă drept legal de a le primi. Instanța a considerat lipsit de temei și argumentul apărării că inculpatul ar fi fost condamnat pentru fapta comisă de altă persoană, care ar fi facilitat susținerea examenului la calificare a conducătorilor auto pentru Mura Igor, Pruteanu Ion, Caproș Alexandru, Musabecov Ruslan, deoarece din declarațiile ultimului date la urmărirea penală, rezultă că 9 dânsul a mers la indicația lui Comanac Ion să dea examene, unde s-a prezentat că este din numele lui Bricicaru Ilie, iar dezicerea părții vătămate în instanță de aceste declarații, a fost considerată ca dată cu scopul de a-i ameliora situația inculpatului. Totodată, din stenogramele convorbirilor telefonice între Comanac Ion și Caproș Alexandru, rezultă că ultimul s-a prezentat din numele lui Bricicaru Ilie, precum și din discuțiile între Comanac Ion și Bricicaru Ilie, rezultă că acesta din urmă i-a promis lui Comanac Ion că îl găsește pe cel responsabil de examen pentru Caproș Alexandru, și anume pe Repeșciuc Veaceslav, precum se confirmă și acțiunile lui Bricicaru Ilie în cauza lui Igor Mura, Pruteanu Ion și Soltan. Cu referire la apelul declarat de procuror, instanța de apel a conchis că acesta este fondat și urmează a fi admis, în partea stabilirii pedepsei complementare, deoarece prima instanță fără a stabili pe cauză careva circumstanțe excepționale, nu a fost în drept să excludă pedeapsa complementară obligatorie, prevăzută de sancțiunea art.328 alin.(1) Cod penal, iar cumulul de circumstanțe reținute de instanță în seama inculpatului, fac parte din categoria celor prevăzute de art.76 Cod penal, adică atenuante, care au fost luate în calcul la stabilirea categoriei de pedeapsă principală. 8. Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul Popescu Dorin în numele inculpatului Bricicaru Ilie și inculpatul care, invocând temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 8), 9), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe motiv că: - acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii incriminate; - instanțele de fond, recunoscându-l vinovat pe inculpat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(1) Cod penal, pentru depășirea atribuțiilor de serviciu, prin săvârșirea de către el, ca persoană cu funcție de răspundere, a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, prin care s-a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice, incorect au reținut faptul că dânsul este persoană cu funcție de răspundere, pe când potrivit atât învinuiri înaintate, cât și rechizitoriului, dânsul a fost considerat ca persoană publică; - instanțele constatând că prin acțiunile sale inculpatul a depășit în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, nu au reținut că prin rechizitoriu nu s-a făcut referire la careva acte legislative și normative ce au fost depășite de către acesta, având în vedere că procedura de obținere a permisului de conducere este reglementată de acte legislative și normative, iar acțiunea prejudiciabilă de depășire a limitelor drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, are în vedere patru modalități faptice - săvârșirea unei acțiuni care tine de competenta unei alte persoane cu funcție de răspundere, săvârșirea unei acțiuni care putea fi comisă de către făptuitor numai în prezenta unor circumstanțe deosebite, indicate în lege sau într-un alt act normativ, săvârșirea unipersonală a unei acțiuni pe care o 10 poate efectua exclusiv un organ colegial și săvârșirea unei acțiuni pe care nimeni și în nici un fel de circumstanțe nu este în drept să le săvârșească; - instanțele nu au confirmat procesual pretinsa depășiri a atribuțiilor, adică documentarea pretinselor fraudări ale examenelor și depășirii de către inculpat a atribuțiilor în raport cu cei de la autoritățile de examinare, facilitarea, influențarea, favorizarea, perfectarea în termeni restrânși a permisului de conducere, și de ce dacă acesta a fost obținut prin fraudă cu încălcarea legislației, acuzarea nu a solicitat ca permisele emise pe numele acestor persoane să fie declarate obținute prin fraudă și anulate, așa cum prevede pct.29 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1452/2007; - instanțele nici printr-o probă nu au demonstrat cum inculpatul a primit și facilitat de sursele financiare, care prin rechizitoriu i se invocă că i-au fost transmise de către Comanac Ion, cum acesta a putut influența comisiile de examinare sau membrii acestora, dacă nu a avut acces la influențarea lor, fiindcă persoanele date sânt numite/eliberate de alte persoane și la alt nivel decizional; - constatarea instanței de apel că fapta inculpatului atinge interesul statului prin diminuarea autorității instituționale statale din care face parte, întrucât prin acțiunile acestuia, mai multe persoane au beneficiat de acte ce le acordă drepturi, fără ca să aibă dreptul legal de a le primi, este una eronată, deoarece nici una din părțile vătămate sau martorii audiați nu au declarat că în privința lor s-ar fi încălcat vreo procedură legală de examen, că nu au fost testați în clasa de examen, că nu au condus mașina și apreciați corespunzător de Comisie la proba practică și că permisul de conducere l-ar fi obținut ilegal, astfel că procedura de examinare nu a fost încălcată; - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și în acțiunile inculpatului nu s-a constatat existența faptei infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(1) Cod penale, fiindcă reținând faptul că infracțiunea dată este una materială, nu a demonstrat că prin acțiunile sale inculpatul ar fi cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice, iar cele reținute că „a adus atingere interesului statului prin diminuarea autorităților instituțiilor statale și punerea în pericol a bunei desfășurări a activității ÎS CRIS ,,Registru”, nu constituie în sine cauzare de daune în proporții considerabile intereselor publice, deoarece la caz, nu a fost demonstrat că anumite persoane au primit permis de conducere fără ca să aibă drept legal de a le primi, de rând ce aceste persoane au declarat că au susținut examenele cu puterile și cunoștințele personale, iar permisele lor sânt valabile și la momentul de fată, nefiind anulate nici rezultatele examenelor, astfel lipsind latura obiectivă a infracțiunii de care este condamnat Bricicaru Ilie; - instanțele nu au reținut faptul că nici la urmărirea penală și nici în cadrul examinării cauzei nu s-a constatat faptul fraudării examenelor pentru primirea carnetelor de conducere de către Caproș Alexandru, Mura Igor, Musabecov Ruslan, Prutean Ion; 11 - nici în învinuirea adusă, nici cum s-au descris faptele, nu a fost stabilit care anume limite a drepturilor și atribuțiilor acordate și prin care anume lege au fost depășite în mod vădit de către Bricicaru Ilie, de rând ce drepturile și atribuțiile acestuia, ce țin de organizarea și desfășurarea examenelor teoretice și practice la calificarea conducătorilor auto, nu sânt reglementate prin lege, iar faptul dat rezultă din fișa postului pct.8.1 al șefului adjunct, din dispozițiile nr.39 din 27.10.2011, nr.55 din 28.11.2011, cu privire la ordinea teritorială de deservire și componența comisiilor de examinare în vederea obținerii permisului de conducere, precum și din ordinul nr.290 din 17.08.2010 cu privire la ordinea și regimul de activitate a oficiilor de documentare a conducătorilor auto; - reținând și constatând fapta așa cum a fost învinuit inculpatul prin rechizitoriu, ambele instanțe au depășit limitele învinuirii prin faptul că au incriminat inculpatului consecințe care nu i-au fost incriminate prin rechizitoriu, deoarece inculpatul nu a primit examene la calificarea conducătorilor auto în calitate de examinator, nu a eliberat ilegal careva premise de conducere, or, faptele de favorizare a susțineri cu ușurință a examenului de calificare prin menționarea numelui său șefilor secțiilor de evidentă și examinare a transportului din mai multe raioane, nu constituie acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege; - instanțele de fond, așa după cum au constatat faptele inculpatului, urmau corect a le încadra în baza art.313/1 Cod contravențional; - instanța de apel judecând cauza și-a întemeiat concluziile pe probele cercetate de prima instanță, însă fără a le verifica în ședința de judecată și a le consemna în procesul- verbal, prin ce au fost încălcate prevederile art.414 alin.(6) Cod de procedură penală, deoarece, deși instanța a admis cererea privind audierea lui Caproș Alexandru, declarațiile acestuia nu au fost verificate în ședința instanței de apel, declarații ce îl dezvinovățesc pe Bricicaru Ilie, deoarece extorcarea și primirea mijloacelor bănești a avut loc de către Comanac Ion; - instanța nu a ținut cont de faptul că recunoașterea lui Caproș Alexandru și Musabecov Ruslan și alții în calitate de parte vătămată s-a efectuat în cauza penală privind traficul de influență și nu pentru faptul excesului de putere sau de depășiri a atribuțiilor de serviciu de către Bricicaru Ilie.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 16 februarie 2016, au fost admise recursurile declarate de către avocatul Popescu Dumitru în numele inculpatului și inculpatul, casată total decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, într-un alt complet de judecată.

În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a indicat că instanța de apel rejudecând cauza nu a îndeplinit indicațiile instanței de recurs punctate în decizia din 20 mai 2014, deoarece verificând deoarece verificând declarațiile lui Caproș Alexandru date în prima instanță, cercetând stenogramele convorbirilor între acesta și Comanac Ion și 12 ajungând la concluzia că Caproș Alexandru s-a prezentat la examene din numele lui Bricicaru Alexei, deși la solicitarea avocatului Popescu Dorun a consemnat în procesul- verbal declarațiile lui Caproș Alexandru date la urmărirea penală la 18.07.2012 (f.d.57-58 vol. 1), însă în partea descriptivă a deciziei nu se regăsește o careva apreciere a acestor declarații, prin care instanța să-și expună opinia asupra admisibilității sau inadmisibilității probei respective. La fel, instanța de recurs reținând situația expusă mai sus, a considerat că aceasta are aplicabilitate și asupra restului probelor pe care avocatul Popescu Dorin a solicitat să fie verificate și care au fost consemnate în procesul-verbal, și anume - acțiunea civilă înaintată de către Caproș Alexandru la 18.07.2012 în cadrul cauzei penale nr.2012036559, cererea lui Caproș Alexandru prin care solicită admiterea acțiunii civile din 18.07.2012, ordonanța de recunoaștere în calitate de parte vătămată din 18.07.2012, procesul-verbal de audiere a martorului Repeșciuc V. din 05.06.2012 din cadrul urmării penale, însă cărora instanța de apel nu le-a dat o careva apreciere din punct de vedere al prevederilor art.100 alin.(4) și 101 alin.(1)-(4) Cod de procedură penală. De asemenea, instanța de apel și-a întemeiat concluziile de vinovăție a inculpatului I. Bricicaru pe declarațiile martorilor I. Ivaniuc, V. Apostol, V. Repeșciuc, N. Tabără, M. Pădureț, I. Pruteanu, stenogramele convorbirilor telefonice între I. Comanac și I. Mura din 06.12.2011, 14.12.2011 (f.d.88, 94, 97 v.1), cercetate de prima instanță, însă, contrar prevederilor art.414 alin.(6) Cod de procedură penală, nu le-a verificat în ședința instanței de apel și nu le-a consemnat în procesul-verbal. În acest context, instanța de recurs a reținut prevederile art.100 alin.(4) și art.101 alin.(1)-(4) Cod de procedură penală, remarcă că, verificarea probelor este o activitate a instanței privind constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor acumulate, coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei de proveniență a probelor, care poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal. Sânt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute de Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a coroborării lor. Astfel, instanța de recurs a menționat că aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de activitate depus de către organele de urmărire penală, de instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se finalizează prin soluția ce va fi dată în urma acesteia. Instanța de recurs evidențiază că, concluzia instanței de apel privind vinovăția inculpatului este prematură, deoarece instanța de apel a argumentat la general că probele 13 confirmă vinovăția acestuia, fără să le aprecieze pe fiecare în parte și să se pronunțe asupra admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe. Instanța de recurs a precizat că, instanță de apel fără a se expune asupra probelor sus menționate, nu a elucidat faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date. La fel, instanța de recurs a reținut că, judecând apelul, instanță de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate de partea apărării în susținerea cerințelor privind casarea hotărârii primei instanțe, expuse detaliat în pct.3 din prezenta decizie, pe care instanță de recurs nu le va mai reproduce încă odată, inclusiv referitor la aplicarea corectă a legii la faptele reținute prin hotărârile atacate, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, reținând faptul că dispoziția infracțiunii de care a fost recunoscut vinovat inculpatul este una de blanchetă. Ne pronunțarea instanței asupra tuturor motivelor invocate în apelurile pârții apărării enumerate la pct.3 al hotărârii date, atrage după sine casarea deciziei instanței de apel.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2018, au fost admise din alte motive apelurile declarate de către procuror și de către avocatul Dorin Popescu și inculpatul Bricicaru Ilie, casată total sentința și pronunțată o hotărâre de încetare a procesului penal în privința lui Bricicaru Ilie învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 328 alin.(1) Cod penal, din motiv că există alte circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a indicat că prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului în baza art.328 alin. (1) Cod penal, și anume „depășirea atribuțiilor de serviciu, adică săvârșirea de către o persoană cu funcție de răspundere a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, fapt ce a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice”. În cadrul examinării cauzei în instanța de apel la 13 decembrie 2016, în ședința de judecată a instanței de apel avocatul Popescu Dorin a înaintat o cerere în care a solicitat sesizarea Curții Constituționale privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a sintagmei „daune în proporții considerabile intereselor publice” din art.328 alin.(1) Cod penal. Potrivit Hotărârii privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi ale art.328 alin.(1) Cod penal din 27 iunie 2017 s-a admis parțial excepția de neconstituționalitate ridicată de avocatul Bot Alexandru și avocatul Dorin Popescu, potrivit căreia s-a declarat neconstituțional textul „intereselor publice sau” din alin.(1) art. 328 din Cod penal. S-a recunoscut constituțional textul „dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile […] drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice”. 14 Astfel, instanța de apel a reținut că învinuirea înaintată lui Bricicaru Ilie în temeiul art.328 alin.(1) Cod penal, prevede în calitate de consecințe prejudiciabile daunele considerabile cauzate intereselor publice, și prin urmare, dat fiind că sintagma respectivă a fost declarată neconstituțională, rezultă că, în acțiunile lui Bricicaru Ilie lipsește semnul constitutiv a infracțiunii prevăzute la art.328 alin.(1) Cod penal – urmărire prejudiciabile sub forma daunelor intereselor publice. În aceste circumstanțe, dat fiind faptul că există circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală, instanța de apel a încetat procesul penal în privința lui Bricicaru Ilie învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute la art.328 alin.(1) Cod penal.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Popescu Dorin a declarat recurs ordinar în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a inculpatului Bricicaru Ilie, din motiv că fapt nu întrunește elementele infracțiunii și din motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală. În motivarea recursului ordinar, avocatul punctează că deși în virtutea Hotărârii Curții Constituționale a Republicii Moldova din 27 iunie 2017, instanța de apel a constatat că în acțiunile lui Bricicaru Ilie lipsește semnul constitutiv a infracțiunii prevăzute la art.328 alin.(1) Cod penal – urmările prejudiciabile sub forma daunelor intereselor publice, ceea ce fapt constituie temei de achitare a persoanei, însă instanța de apel greșit a constatat că lipsa semnului constitutiv a infracțiunii prevăzute la art.328 alin.(1) Cod penal, este temei de încetare a procesului penal prevăzut la art.391 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, greșit a constatat că lipsa semnului constitutiv a infracțiunii, ar fi temei de nereabilitare a persoanei. Astfel, instanța de apel a comis eroarea gravă de fapt și anume, a stabilit eronat faptele, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmă, prevăzută la art.6 pct. 11/1) Cod de procedură penală. Recurentul mai menționează că în dispozitivul deciziei, instanța de apel a indicat drept temei de încetare a procesului penal – art.391 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, adică din motivul că există alte circumstanțe care exclud sau condiționează încetarea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală, însă în partea descriptivă a deciziei recurate, instanța de apel, contrar obligației de a motiva hotărârea impusă prin prisma prevederilor art.384 alin.(3) Cod de procedură penală, nu a motivat această concluzie prin prisma art.385 alin.(1) pct.1), 394 alin.(1) pct. 2) Cod de procedură penală. În drept, recurentul își întemeiază recursul pe prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 8), 14) Cod de procedură penală.

Asupra recursului declarat, procurorul a depus referință prin care a solicitat declararea recursului depus de către avocatul Popescu Dorin în numele inculpatului, inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece argumentele invocate sunt motivate prin prisma erorilor prevăzute la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală. 15

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente. Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Lecturând conținutul recursului ordinar declarat, Colegiul penal atestă că recurentul critică soluția instanței de apel, invocând că instanța de apel eronat a ajuns la concluzia că procesul penal intentat în privința lui Bricicaru Ilie urmează a fi încetat, din motiv că există alte circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală (art.391 alin.(1) pct.6) CPP). Așadar, Colegiul menționează că în speța dată instanța de apel a adoptat o soluție corectă menționând că potrivit Hotărârii Curții Constituționale din 27 iunie 2017 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi ale art.328 alin (1) Cod penal, s-a admis parțial excepția de neconstituționale ridicată de avocatul Bot Alexandru în dosarul nr.1rh- 4/2016, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, și de către avocatul Popescu Dorin în dosarul 1a-521/2016, pendinte la Curtea de Apel Chișinău. A fost declarat neconstituțional textul „intereselor publice sau” din alin.(1) art.328 Cod penal. S-a recunoscut constituțional textul „dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice” din alin.(1) art.328 Cod penal.” De asemenea, Colegiul penal lărgit susține aprecierile instanței de apel potrivit cărora s-a reținut că învinuirea înaintată lui Bricicaru Ilie în temeiul art.328 alin.(1) Cod penal, prevede în calitate de consecințe prejudiciabile daunele considerabile cauzate intereselor publice, și prin urmare, dat fiind faptul că sintagma respectivă a fost declarată neconstituțională, rezultă că în acțiunile lui Bricicaru Ilie lipsește semnul constitutiv a infracțiunii prevăzute la art.328 alin.(1) Cod penal – urmărire prejudiciabile sub forma daunelor intereselor publice. În asemenea circumstanțe, instanța de apel corect a constatat că există circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală, dispunând încetarea procesului penal în privința lui Bricicaru Ilie în baza art.391 alin.(1) pct.6) Cod penal. Totodată, Colegiul mai menționează că solicitarea recurentului privind achitarea inculpatului de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art.328 alin.(1) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii sau din motivul că fapta nu este prevăzută de legea penală, este neîntemeiată, din motiv că inculpatul Bricicaru Ilie a comis acțiunile prejudiciabile în anul 2011, iar atunci fapta constituia infracțiunea prevăzută la art.328 alin.(1) Cod penal. 16 Tot aici, se reține faptul că potrivit dispoziției art.26 alin.(7) al Legii nr.317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituțională, hotărârile Curții Constituționale produc efect numai pe viitor. Prin urmare, făcând o concluzie la cele consemnate mai sus, instanța de recurs conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise la art. 414-419 Cod de procedură penală, pronunțând o hotărâre legală și întemeiată sub toate aspectele, iar pe cale de consecință, temei pentru admiterea recursului ordinar declarat de către avocatul Popescu Dorin în numele inculpatului nu a fost atestat, ceea ce echivalează cu inadmisibilitatea recursului.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Popescu Dorin în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2018, în cauza penală privindu-l pe Bricicaru Ilie xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 02 noiembrie 2018. Președinte Țurcan Anatolie Judecători Cobzac Elena Burduh Victor 17