1ra-1613/2018 — art. 145 alin. 2 lit. e/1, 290 alin. 1 CP

1ra-1613/2018 — art. 145 alin. 2 lit. e/1, 290 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1613/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan și Elena Cobzac,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 17 mai

2018, în cauza penală în privința lui

Zaharia Alexandru xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.02.2018 - 20.02.2018;

Instanță de apel: 13.04.2018 - 17.05.2018;

Instanță de recurs: 16.07.2018 - 26.09.2018.

A C O N S T A T A T :

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, Zaharia Alexandru a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza:

- art.145 alin.(2) lit. e1) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.3641 alin.(8)

Cod de procedură penală, la 10 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

închis;

- art.290 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de

procedură penală, la 3 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total al

pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 10 ani 3 luni închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip închis.

Solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată a fost

respinsă ca neîntemeiată.

în seara de 23 spre 24 noiembrie 2017, aflându-se la domiciliul unchiului său

Ganganu Veaceslav, în xxxxx, care în corespundere cu prevederile art.1331 Cod

penal, se consideră membru de familie, având intenția omorului ultimului, a efectuat

1

împușcături cu o armă de vânătoare de model „Gao.Ussa”, fără serie și număr, cu

țeava lisă de calibrul 12, în direcția capului lui Ganganu Veaceslav, care se afla culcat

pe pat, prin ce i-a cauzat lui Ganganu Veaceslav leziuni corporale grave,

incompatibile cu viața, de la care ultimul a decedat pe loc.

Tot el, Zaharia Alexandru, în perioada de timp de până la data de 24 noiembrie

2017, păstra ilegal la domiciliul său muniții fără autorizația corespunzătoare, când la

24 noiembrie 2017, în timpul efectuării percheziției la domiciliul său din xxxxx pe

marginea cauzei penale nr.2017430522 a fost ridicat un cartuș de luptă (cu glonț cu

miez din metal dur) de calibrul 7,62x39 mm, cu lovitură centrală, confecționat în

condiții industriale la uzina cu codul „22” din România în anul 1975, și care, potrivit

raportului de expertiză judiciară nr.34/12/3-R-492 din 21 decembrie 2017 se referă la

categoria muniții și este util pentru efectuarea tragerii.

Procoavă a contestat cu apel sentința, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea

stabilirii pedepsei și în partea respingerii solicitării de încasare a cheltuielilor de

judecată, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului

Zaharia Alexandru, să-i fie aplicată pedeapsa în baza art.145 alin.(2) lit. e1) Cod

penal, 13 ani 4 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, art.290

alin.(1) Cod penal, 3 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total al

pedepselor aplicate, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă 13 ani 7 luni închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip închis.

A încasa de la inculpatul Zaharia Alexandru cheltuielile judiciare în sumă de

17 003,18 lei.

În motivarea cerințelor sale procurorul a indicat că, pedeapsa aplicată

inculpatului este prea blândă în raport cu faptele săvârșite, de către prima instanță

nefiind respectate prevederile art.art.61, 75 Cod penal și nu a fost luat în considerație

faptul că inculpatul a comis o nouă infracțiune care prezintă un grad sporit de pericol,

inclusiv faptul că, aceste violențe au fost manifestate față de ruda sa apropiată, astfel

fiind ignorat principiul scopului legii penale.

3.1. Procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari

Dumitru a depus apel suplimentar, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței în

partea stabilirii pedepsei și cheltuielilor judiciare, cu pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Zaharia Alexandru să-i fie

stabilită pedeapsa pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.art.145 alin.(2)

lit. e1), 290 alin.(1) Cod penal, cum a solicitat procurorul șef-interimar al Procuraturii

raionului Cantemir, Adrian Procoavă în apelul său și să fie dispusă încasarea de la

inculpat a sumei de 17 003,18 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În motivarea apelului a făcut referire la prevederile art.143 Cod de procedură

penală, menționând că, plata expertizelor judiciare efectuate se face nu numai din

contul bugetului de stat. La finisarea procesului penal se solicită restituirea acestor

cheltuieli statului, cheltuieli care au fost suportate din cauza comiterii de către

inculpați a infracțiunilor. Orice prejudiciu cauzat fie persoanei fizice/juridice sau

Statului trebuie să fie reparat.

Totodată, recurentul a mai făcut trimitere și la prevederile art.art.227 alin.(1),

(2), pct. 5), 229 alin.(1) Cod de procedură penală.

2

La soluționarea chestiunii privind suportarea cheltuielilor judiciare, reieșind

din prevederile art.229 alin.(1) Cod de procedură penală, rezultă că, pe prim plan este

pus condamnatul responsabil de aceste cheltuieli. Doar în cazul în care se constată că

condamnatul nu este în stare să suporte cheltuielile din diferite motive, invaliditate,

incapacitatea juridică etc., cheltuielile sunt trecute în contul statului.

Mai mult, în sentința primei instanțe lipsește soluția privind cheltuielile

judiciare, potrivit art.art.385 alin.(1) pct.14), 397 pct.5) Cod de procedură penală, în

coroborare cu art.229 alin.(1) Cod de procedură penală, ori cheltuielile judiciare sunt

suportate de către inculpat sau sunt trecute în contul statului. Simpla soluție de

respingere a cerinței procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare nu este o

soluție procesuală deplină și legală.

fost respins ca nefondat apelul declarat de procurorul-șef interimar al Procuraturii

raionului Cantemir, Adrian Procoavă și apelul suplimentar declarat de procurorul-șef

al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, prima instanță întemeiat

a dispus condamnarea lui Zaharia Alexandru proporțional gradului de pericol social

al faptei comise și personalitatea inculpatului.

Astfel, instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul invocat de procuror

referitor la faptul că instanța de judecată stabilind pedeapsa penală nu a luat în

considerație prevederile art.61 Cod penal, or, la stabilirea pedepsei inculpatului,

instanța a acordat deplină eficiență prevederilor art.art.61, 75 Cod penal, a avut în

vedere pe de o parte, că inculpatul a fost anterior judecat însă antecedentul este stins,

la domiciliu este caracterizat din punct de vedere negativ, pericolul social al faptelor

incriminate, motivul și gravitatea infracțiunii săvârșite, persoana celui vinovat,

circumstanțele cauzei care atenuează și agravează răspunderea (atenuantă - căința

sinceră, agravante nu au fost constate), de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului și întemeiat a ajuns la concluzia că corectarea și

reeducarea acestuia este posibilă prin aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare

pe un termen de 10 ani 3 luni, în limitele stabilite de art.art.145 alin.(2) lit. e1), 290

alin.(1) Cod penal, cu aplicarea art.84 Cod penal, care se încadrează în limitele

prevăzute de lege, este legală și echitabilă și corespunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului pedepsei penale

La fel, instanța de apel, cu trimitere la prevederile art.art.143 alin.(1), 227

alin.(3) Cod de procedură penală, a reținut că, prima instanță corect a respins cerința

procurorului privind încasarea cu titlu de cheltuieli judiciare a sumei de 17 003,18 lei

de la inculpat pentru efectuarea expertizei judiciare dactiloscopice nr.34/12/3-R-444

din 01 decembrie 2017, expertizei judiciare chimice nr.34/12/3-R-455 din 06

decembrie 2017, expertizei judiciare nr.429 din 14 decembrie 2017 și expertizei

judiciare nr.134 din 12 decembrie 2017, expertizei judiciare nr.34/12/3-R-492 din 21

decembrie 2017 (f.d.114-119, 123-125, 159-161, 162-165, 167-183 vol. I), or,

efectuarea rapoartelor de expertiză a fost ordonată de către organul de urmărire

penală în vederea acumulării probelor care confirmă vinovăția inculpatului, fiind

acțiune procesuală ce ține de administrarea probatoriului în vederea posibilității

formulării învinuirii și tragerea persoanei la răspundere penală, acțiune care este pusă

în sarcina acuzării.

3

a contestat cu recurs decizia, solicitând casarea parțială a acesteia în partea stabilirii

pedepsei și cheltuielilor judiciare, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor sale recurentul a invocat că, hotărârile judecătorești cu

privire la pedeapsa penală stabilită inculpatului sunt nemotivate, iar pedeapsa este

prea blândă din considerentul că nu au fost respectate dispozițiile art.61 Cod penal.

Instanța de apel a menționat doar că, ,,...La individualizarea pedepsei, instanța

de fond corect și în deplină măsură a ținut cont de motivul și gravitatea infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează și

agravează răspunderea (atenuantă - căința sinceră, agravante nu au fost constate),

de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului...”, însă,

analizând materialele cauzei penale a fost stabilit că, recunoașterea vinei și căința

sinceră au fost manifestate de către inculpat doar în instanța de judecată, însă pe

parcursul urmăririi penale acesta a încercat să ducă în eroare organele de drept, fapt

ce a determinat suportarea de cheltuieli suplimentare la efectuarea urmăririi penale.

Mai mult, inculpatul a mai fost condamnat la data de 23 mai 2014 de către

Judecătoria Cantemir, în baza art.251 Cod penal, iar la 18 februarie 2010 a fost

încetată urmărirea penală pe faptul aplicării violenței față de tatăl său Zaharia Ivan, a

comis o infracțiune excepțional de gravă, fiind sub influenta drogurilor.

Totodată consideră procurorul că, de către instanța de judecată nu s-a luat în

considerație faptul că inculpatul a comis o nouă infracțiune care prezintă un grad

sporit de pericol, or, violența a fost manifestată față de ruda sa apropiată, astfel fiind

ignorat principiul scopului legii penale prevăzut la art.art.2, 61 alin.(2) Cod penal.

La fel, recurentul a invocat și dezacordul cu soluția instanțelor de respingere a

solicitării de încasare a cheltuielilor de judecată de la inculpat, deoarece această

soluție contravine prevederilor art.art.143, 229 alin.(1) Cod de procedură penală.

Mai mult, practica judiciară prevede recuperarea cheltuielilor legate de

efectuarea expertizelor judiciare.

Susține recurentul că, atât în sentința primei instanțe, cât și în dispozitivul

deciziei instanței de apel lipsesc soluții privind cheltuielile judiciare, așa cum se cere

potrivit prevederilor art.art.385 alin.(1) pct.14), 397 pct.5) Cod de procedură penală,

în coroborare cu art.229 alin.(1) Cod de procedură penală, or, cheltuielile judiciare

sunt suportate de către inculpat sau sunt trecute în contul statului. Simpla soluție de

respingere a cerinței procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare nu este o

soluție procesuală deplină și legală.

numele inculpatului, care s-a expus pentru respingerea acestuia ca fiind vădit

neîntemeiat, deoarece soluțiile adoptate de instanțele de fond sunt întemeiate și

legale.

Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond

ori de apel.

Potrivit textului recursului, recurentul invocă drept temei de casare a deciziei

4

instanței de apel art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel când hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, exprimându-și dezacordul cu pedeapsa stabilită de instanțele de

fond și soluția de respingere a solicitării privind încasarea cheltuielilor de judecată.

Reieșind din faptul că cauza a fost examinată în ordinea art.3641 Cod de

procedură penală și hotărârile instanțelor de fond nu sunt atacate în partea ce ține de

constatarea vinovăției și încadrării juridice a faptelor, instanța de recurs nu se expune

în această parte.

Analizând temeiurile respective în raport cu motivele invocate, Colegiul penal

constată că acestea nu și-au găsit confirmare.

În primul rând, cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, Colegiul penal

relevă că, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana

se declară vinovată.

Potrivit art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are

pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește

comportamentul făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a

acesteia trebuie individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Complementar, potrivit principiului umanismului, legea penală nu urmărește

scopul de a cauza suferințe fizice sau de a leza demnitatea omului, or, nu este cert

faptul că o durată cât mai îndelungată de deținere a persoanei în detenție, neapărat v-a

influența la corijarea acesteia și că ar fi exclusă posibilitatea survenirii unui efect

contrar scopului pedepsei penale, prevăzut la art.61 Cod penal.

În această ordine de idei, la stabilirea pedepsei lui Zaharia Alexandru,

instanțele de fond au ținut seama pe deplin de principiile de aplicare și criteriile

generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.art.7, 61, 75 Cod penal, și

anume de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, de gravitatea

infracțiunii, care face parte din categoria celor excepțional de grave, că circumstanțe

agravante nu au fost stabilite, iar drept circumstanță atenuantă a fost reținută căința

sinceră, anterior a fost judecat, însă antecedentul penal este stins, la domiciliu este

caracterizat din punct de vedere negativ, precum și de prevederile art.3641 alin.(8)

Cod de procedură penală și corect au ajuns la concluzia de a stabili inculpatului,

potrivit art.84 alin.(1) Cod penal, pedeapsa definitivă 10 ani 3 luni închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip închis, care este echitabilă și poate să își atingă scopul

5

de restabilire a echității sociale, corijare și reeducare a inculpatului.

În concluzie, Colegiul conchide că, instanțele de fond au respectat principiile

generale de stabilire a pedepsei, concluziile cărora corespund circumstanțelor cauzei

și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind aplicată în limitele legii și

individualizată conform prevederilor legale.

În al doilea rând, cu privire la argumentul recurentului ce ține de respingerea

solicitării privind încasarea cheltuielilor de judecată, Colegiul penal conchide, că

instanța de apel, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele

prezentate de părți, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ajungând corect la concluzia

de a respinge solicitarea procurorului cu privire la încasarea din contul inculpatului în

beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 17 003,18 lei, suportate

pentru efectuarea expertizei balistice, expertizei dactiloscopice, expertizei chimice și

expertizei psihiatrico-legală de ambulatoriu.

Astfel, art.227 alin.(2) Cod de procedură penală stipulează, că cheltuielile

judiciare cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții

vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor și

asistenților procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea, transportarea și cercetarea

corpurilor delicte; 3) care urmează a fi plătite pentru acordarea asistenței juridice

garantate de stat; 4) cheltuite pentru restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau

nimicite în procesul de efectuare a expertizei sau de reconstituire a faptei; 5) cheltuite

în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

Totodată, alin.(3) al aceleiași norme prevede, că cheltuielile judiciare se plătesc

din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Potrivit art.228 Cod de procedură penală, în modul prevăzut de legea

procesuală penală, din sumele alocate de stat vor fi compensate următoarele cheltuieli

judiciare suportate de către martori, partea vătămată, partea civilă, asistenții

procedurali, interpreți, traducători, experți, specialiști, reprezentanții legali ai părții

vătămate, ai părții civile:

1) cheltuielile făcute în legătură cu prezentarea la citare în organul de urmărire

penală și în instanță;

2) cheltuielile de cazare;

3) salariul mediu pentru toată perioada de participare în procesul penal;

4) cheltuielile de reparare, restabilire a obiectelor care au fost deteriorate în

urma utilizării lor în cadrul acțiunilor procesuale la cererea organului de urmărire

penală sau a instanței.

(2) Organele, întreprinderile, instituțiile și organizațiile de stat sunt obligate să

păstreze salariul mediu pentru toată perioada de timp în care partea vătămată,

reprezentantul ei legal, asistentul procedural, interpretul, traducătorul, specialistul,

expertul, martorul au participat în procesul penal la citarea organului de urmărire

penală sau a instanței.

(3) Expertului și specialistului li se recuperează, de asemenea, costul

materialelor care le aparțin și care au fost utilizate pentru executarea însărcinării

respective.

(4) Expertul, specialistul, interpretul, traducătorul au dreptul la recompensă

pentru executarea obligațiilor, afară de cazurile când le-au executat în cadrul unei

însărcinări de serviciu.

6

(5) Cheltuielile suportate de persoanele menționate la alin.(1) vor fi recuperate

la cererea acestora în baza unei hotărâri a organului de urmărire penală sau a instanței

în mărimea stabilită de legislația în vigoare.

Având în vedere prevederile legale citate, Colegiul penal conchide, că suma de

17 003, 18 lei a fost necesară pentru efectuarea expertizei judiciare dactiloscopice

nr.34/12/3-R-444 din 01 decembrie 2017 (f.d.114-119 vol. I), dispusă prin ordonanța

organului de urmărire penală din 25.11.2017 (f.d.88 vol. I), expertizei judiciare

chimice nr.34/12/3-R-455 din 06 decembrie 2017 (f.d.123-125 vol. I), dispusă prin

ordonanța organului de urmărire penală din 25.11.2017 (f.d.91 vol. I), expertizei

judiciare nr.429 din 14 decembrie 2017 (f.d.159-161 vol. I), dispusă prin ordonanța

organului de urmărire penală din 04.12.2017 (f.d.100 vol. I), expertizei judiciare

nr.134,,C” din 12 decembrie 2017 (f.d.162-165 vol. I), dispusă prin ordonanța

organului de urmărire penală din 24.11.2017 (f.d.53 vol. I) și expertizei judiciare

nr.34/12/3-R-492 din 21 decembrie 2017 (f.d.167- 183 vol. I), dispusă prin ordonanța

organului de urmărire penală din 25.11.2017 (f.d.94 vol. I), or, aceste cheltuieli sunt

puse pe seama statului prin intermediul organelor de resort care pornesc urmărirea

penală și se compun din cheltuieli evidente și necesare în vederea constatării faptei

infracționale, însă nu constituie cheltuieli suplimentare suportate de către organul de

urmărire penală sau de către instanță, în legătură cu efectuarea urmăririi penale sau

judecarea cauzei.

Așadar, Colegiul penal atestă, că instanța de apel întemeiat a reținut, că aceste

cheltuielile sunt suportate de către organul de urmărire penală, care și are atribuția de

a administra probele în vederea probării/combaterii acuzației aduse, însă aceste

cheltuieli nu sunt de natura de a pune pe seama statului costuri suplimentare, sau

exagerate, iar cheltuielile pentru efectuarea expertizei întru stabilirea leziunilor și

decesului părții vătămate, expertizei balistice, expertizei dactiloscopice, expertizei

chimice și expertizei psihiatrico-legală de ambulatoriu pentru a stabili starea psihică a

învinuitului, sunt evidente și necesare pentru a demonstra existența/lipsa bănuielii

rezonabile privind comiterea infracțiunii.

Cu referire la argumentul recurentului, precum că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul constată că decizia instanței de apel

cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la emiterea

soluției contestate, precum și motivele adoptării ei, ceea ce se încadrează în

prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței de

apel fiind just argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod de

procedură penală.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiurile invocat de către

procuror nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar

da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și,

potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

7

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul-șef al Procuraturii de

circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, împotriva deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 17 mai 2018, în cauza penală în privința lui Zaharia

Alexandru xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 octombrie 2018.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

Copia corespunde originalului,

Judecător Anatolie Țurcan

8