1ra-1209/2018 — art.186 alin.2 lit.b,c,d CP

1ra-1209/2018 — art.186 alin.2 lit.b,c,d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1209/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

25 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

președinte Timofti Vladimir

judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

Craiu Nicolae

judecând, fără citarea părților la proces, recursurile ordinare declarate de

avocatul Lupan Vadim în numele inculpatului Deliv Valentin și de avocatul

Pahomi Snejana în numele inculpatului Herța Valentin, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 27 februarie 2017 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017, în cauza

penală în privința lui

Deliv Valentin XXXXX, născut la XXXXX,

originar din XXXXX, domiciliat în XXXXX;

Herța Valentin XXXXX, născut la XXXXX,

originar din XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 186 alin.(2) lit. b), c), d)

Cod penal:

Deliv Valentin la 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis.

Herța Valentin la 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip închis.

S-a dispus încasarea în mod solidar din contul inculpaților în beneficiul părții

vătămate Demcenco Ian suma de 26000 lei, cu titlu de prejudiciu material.

august 2016 între orele 1540 - 1800, fiind în înțelegere prealabilă și în comun

1

acord cu Herța V., având scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane,

prin deteriorarea lacătului din față, partea stângă a automobilului de model „Audi

A4” cu n/î XXXXX, parcat în str. XXXXX, mun. Chișinău, au pătruns în interior, de

unde pe ascuns au sustras bunuri în sumă totală de 40800 lei, astfel, cauzându-i

părții vătămate Demcenco I. un prejudiciu material considerabil.

Acțiunile lui Deliv V. și Herța V. au fost încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit.

b), c), d) Cod penal, cu indicii calificativi: furtul, adică sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, săvârșit de două persoane, prin pătrundere în alt loc de

depozitare, cu cauzarea de daune considerabile.

inculpatului Deliv V. și de avocatul Pahomi S. în numele inculpatului Herța V.

3.1. Avocatul Lupan V. în numele inculpatului Deliv V., a solicitat casarea

sentinței, și pronunțarea unei noi hotărâri cu respingerea acțiunii civile.

În motivare a invocat că, sentința în partea admiterii acțiunii civile este în

contradicție cu acțiunea civilă înaintată, iar pe cale de consecință este ilegală și

neîntemeiată, pentru că în conformitate cu prevederile art. 530 și 533 Cod civil,

creditorul poate pretinde fiecăruia dintre debitori executarea integrală a

obligației, astfel încât Deliv V. poate/urmează a fi obligat să achite integral suma

de 26000 lei, iar angajarea răspunderii delictuale civile a lui Deliv V. în privința

sumei de 26000 lei, ar determina o îmbogățire fără justă cauză a părții civile, atât

timp cât aceasta a solicitat expres încasarea din contul lui Deliv V. doar suma de

13000 lei.

De asemenea, a menționat că, inculpatul Deliv V. își recunoaște (parțial)

vinovăția, însă nu recunoaște sustragerea genții în care s-ar fi aflat suma de

24000 lei, iar potrivit declarațiilor oferite de partea vătămată în instanță originea

acestor mijloace bănești nu este clară și nu a putut fi probată, și în acest caz

sarcina probei în materie de răspundere civilă delictuală revine victimei

prejudiciului, deoarece ea este cea care reclamă ceva în fața justiției, fiind vorba

de dovedirea unor fapte juridice, însă instanța nu a administrat nici un mijloc de

probă, care ar dovedi existența mijloacelor bănești în sumă de 24000 lei la

momentul comiterii infracțiunii. În consecință s-a invocat, că în speță existența

sumei de 24000 lei, care ar fi fost sustrasă de la victimă nu a fost confirmată.

3.2. Avocatul Pahomi S. în numele inculpatului Herța V., a solicitat casarea

sentinței, și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare în privința lui Herța V.

argumentând următoarele:

- acuzarea nu a prezentat probe pertinente și veridice, care ar confirma

vinovăția lui Herța V. în comiterea infracțiunii încriminate, or, în cauză nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii, iar sentința de condamnare este bazată pe

presupuneri ;

2

- declarațiile părții vătămate, a inculpatului Deliv V., înregistrările video și

alte probe enumerate în sentință nu confirmă afirmațiile învinuirii, dar îl

dezvinovățesc pe Herța V., iar acțiunile lui nu întrunesc elementele infracțiunii

incriminate.

- acțiunea civilă privind încasarea sumei de 26000 lei este neîntemeiată,

deoarece în susținerea acesteia nu au fost prezentate careva probe.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate.

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv

cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect

concluzionând asupra vinovăției inculpaților de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal.

În acest sens instanța de apel a conchis că, prima instanță corect a

concluzionat, că declarațiile părții vătămate corespund adevărului, deoarece

acestea sunt consecutive și coroborează cu celelalte probe administrate, care în

ansamblu dovedesc pe deplin vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii

imputate.

Astfel, au fost respinse de către instanța de apel ca fiind neîntemeiate

argumentele avocatului Pahomi S., precum că învinuirea înaintată inculpatului

Herța V. și starea de fapt constatată de prima instanță nu și-a găsit confirmarea în

cadrul cercetării judecătorești, iar probele administrate de către instanța de

judecată au fost apreciate în mod greșit.

Nu și-au găsit confirmarea, în opinia instanței de apel și argumentele

apelantului Pahomi S. că în ședințele de judecată nu a fost dovedit faptul că în

geanta sustrasă care aparținea părții vătămate se aflau bani, în sumă de 24 000

lei, precum și argumentele avocatului Lupan V., precum că în automobil în

general nu se afla careva geantă bărbătească, care ar fi fost sustrasă de către

inculpați. În acest sens instanța de apel a indicat că, din imaginile video

înregistrate de camera de luat vederi se distinge clar că inculpatul Deliv V. pune

în geanta sa un obiect asemănător unei genți de culoare întunecată.

Prin urmare, instanța de apel a ajuns la concluzia, că argumentele

apelanților, precum și declarațiile inculpaților despre lipsa genții și a banilor au

fost făcute cu scopul de a diminua prejudiciul cauzat părții vătămate, or, celelalte

bunuri au fost depistate la inculpatul Deliv V. și restituite părții vătămate.

Mai mult ca atât, partea vătămată imediat în ziua comiterii furtului, a depus

plângere la orele 1830 în care a expus toate bunurile sustrase, inclusiv a reflectat

că a fost sustrasă o geantă mică bărbătească în care se afla suma de 24000 lei, în

valută diferită.

3

Astfel, instanța de apel a menționat că, nerecunoașterea vinovăției de

către Herța V. și recunoașterea parțială a vinovăției de către Deliv V., de

comiterea infracțiunii imputate nu echivalează cu achitarea lor, fiind apreciată ca

o metodă de apărare, deoarece circumstanțele stabilite și probele analizate,

dovedesc cu certitudine comiterea de către aceștia a faptelor incriminate.

În continuare, verificând legalitatea pedepsei stabilite, instanța de apel a

conchis că, prima instanță la acest capitol a respectat prevederile art. 7, 61, 75

Cod penal, a ținut cont de caracterul și de gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, care face parte din categoria celor mai puțin grave, de motivul acesteia,

de persoana celor vinovați, care anterior au mai fost condamnați pentru

infracțiuni similare, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovaților, astfel, corect concluzionând că restabilirea echității sociale,

corectarea și reeducarea inculpaților, precum și prevenirea săvârșirii a unor noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane, este posibilă

numai cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare.

Alegațiile apelanților în privința admiterii acțiunii civile, instanța de apel le-a

considerat nefondate și notificând prevederile art. 249 Cod de procedură civilă,

a conchis că instanța de fond corect a încasat în mod solidar din contul

inculpaților în beneficiul părții vătămate suma de 26 000 lei cu titlu de prejudiciu

material, ce constituie mijloacele bănești sustrase în sumă de 24000 lei

(echivalentul a 500 dolari SUA, 440 EURO, 5000 lei), valoarea gentuței pentru

bărbați în sumă de 1000 lei și parfumul „Hugo Boss” la preț de 1000 lei, ținând

cont de faptul că părții vătămate i-a fost pricinuită dauna materială în mărimea

indicată de ea în plângerea adresată organului de urmărire penală și constatată

ca fiind sustrasă prin hotărârile judecătorești.

avocatul Lupan V. în numele inculpatului Deliv V., care invocând temeiurile de

drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală,

solicită casarea parțială a acestora și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să

fie respinsă acțiunea civilă, indicând aceleași motive ca și în cererea de apel.

6.1. Nefiind de acord cu sentința și decizia instanței de apel avocatul Pahomi

S. în numele inculpatului Herța V. a declarat recurs ordinar, prin care solicită

casarea hotărârilor pronunțate în speță cu dispunerea rejudecării cauzei în

aceiași instanță de apel în alt complet de judecată, invocând nevinovăția

inculpatului, considerând că instanțele neîntemeiat au ajuns la concluzia că

vinovăția inculpatului Herța V. este dovedită pe deplin prin probele administrate.

De asemenea, consideră că la stabilirea pedepsei instanțele nu au ținut cont

de prevederile art. 75 Cod penal, deoarece inculpatul are la întreținere mama de

vârstă înaintată, la moment are probleme de sănătate și necesită tratament

calificat medical.

4

ordinare declarate de avocatul Lupan V. în numele inculpatului Deliv V. și de

avocatul Pahomi S. în numele inculpatului Herța V., solicitând respingerea

acestora.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul declarat de avocatul Pahomi

S. în numele inculpatului Herța V. urmează a fi admis din alte considerente decât

cele expuse în recurs, iar cel al avocatului Lupan V. în numele inculpatului Deliv V.

urmează a fi respins.

8.1. Cu referire la argumentele avocatului Pahomi S. în numele

inculpatului Herța V. Colegiul penal lărgit relevă, că acestea sunt neîntemeiate și

urmează a fi respinse, deoarece instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

părții apărării, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Totodată, conform prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au

dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Colegiul penal lărgit constată, că argumentele invocate în recurs de către

apărător se referă la aprecierea probelor înfăptuită de către instanțele de fond. În

acest sens Colegiul penal subliniază, că aprecierea probelor este unul din cele mai

importante momente ale procesului penal, iar legea stabilește că probele

admisibile sunt apreciate după intima convingere a judecătorului, reieșind din

pertinența, concludența, veridicitatea și utilitatea acestora, precum și în

ansamblul din punct de vedere al coroborării lor.

Totodată instanța de recurs menționează, că chestiunea de apreciere a

probelor nu poate fi invocată la etapa recursului ordinar, or, motivele de

reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul

casării hotărârii contestate ca fiind ilegală, deoarece instanța de recurs nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele

de fond, aceasta fiind atribuția instituită prin lege a instanțelor respective.

5

Din aceste considerente, Colegiul penal lărgit nu examinează invocările

recurenților privire la o presupusa greșită reținere, pe baza probelor

administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la

situația de fapt stabilită de instanțele de fond, corectitudinea dispunerii

condamnării inculpatului conform infracțiunii incriminate, astfel că reaprecierea

probelor, în modul propus de către autorul recursului, nu se încadrează în

prevederile art. 427 Cod de procedură penală și nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei.

Astfel, Colegiul penal lărgit atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel

a ținut cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură penală,

verificând și apreciind toate probele prin prisma pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, ajungând la concluzia, că prima instanță corect și

întemeiat a constatat vinovăția lui Herța V. și a lui Deliv V. în săvârșirea

infracțiunii incriminate.

De asemenea Colegiul penal lărgit consideră necesar de a respinge ca

neîntemeiate și declarative alegațiile avocatului Pahomi S. prin care se indică că

la stabilirea pedepsei lui Herța V. instanțele de fond nu au ținut cont de

prevederile art. 75 Cod penal, de faptul că inculpatul are la întreținere mama

de vârstă înaintată, iar la moment are probleme majore de sănătate și permanent

necesită tratament calificat medical, or, la soluționarea chestiunii privind

individualizarea pedepsei stabilite instanțele de fond au ținut cont de prevederile

art. 61, 75 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a pedepsei, luând în

considerație gradul pericolului social al infracțiunii comise, persoana

inculpatului, care anterior a mai fost condamnat, circumstanțele atenuante și

agravante ale cauzei, aplicându-i acestuia o pedeapsă echitabilă, în limitele

sancțiunii normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat.

Astfel, Colegiul penal lărgit a ajuns la concluzia respingerii ca neîntemeiate

a argumentelor recursului avocatului Pahomi S. în numele inculpatului Herța V.

8.2. Cu referire la argumentele avocatului Lupan V. în numele

inculpatului Deliv V., Colegiul penal lărgit reține, că deși autorul invocă drept

temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură

penală, în esență acesta nu este de acord cu soluționarea de către instanțele de

fond a acțiunii civile în partea dispunerii încasării prejudiciului material în sumă

de 26 000 lei în mod solidar, invocând în acest sens faptul, că Deliv V. nu a sustras

suma indicată.

La acest capitol instanța de recurs ține să menționeze că atât prima instanță

cât și cea de apel au argumentat amplu concluziile sale cu privire la constatarea

vinovăției inculpatului, așa cum acest fapt este indicat în p. 5 al prezentei decizii,

soluție pe care instanța de recurs o însușește și a cărei reiterare nu o consideră

necesară.

6

Mai mult ca atât, instanța de recurs reține și faptul, că argumentele invocate

de recurent, au constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în prima

instanță și în instanța de apel, și asupra acestora instanțele judecătorești s-au

expus argumentat în hotărârile pronunțate.

De asemenea Colegiul penal lărgit atestă, că este corectă și soluția primei

instanțe, menținută prin decizia instanței de apel, în partea dispunerii încasării în

mod solidar din contul ambilor inculpați a prejudiciului material cauzat prin

infracțiune, ținându-se cont de prevederile art. 219-220 Cod de procedură

penală.

Cu referire la argumentele apărării privind încasarea incorectă în mod

solidar de la ambii inculpați a sumei de 26000 lei, contrar solicitărilor părții civile

de încasare din contul lui Deliv V. doar a sumei de 13000 lei, Colegiul penal lărgit

ține să menționeze, că potrivit prevederilor art. 397 alin.(1) pct. 1) dispozitivul

sentinței de condamnare, precum și al celei de achitare sau de încetare a

procesului penal, pe lângă chestiunile enumerate în art. 395 și 396, în cazurile

necesare, trebuie să mai cuprindă hotărârea cu privire la acțiunea civilă înaintată

sau hotărârea pronunțată din oficiu de către instanță referitor la repararea

pagubei.

La acest capitol instanța de recurs ține să menționeze că în conformitate cu

prevederile art. 1414 Cod civil, dacă dauna a fost cauzată în comun de mai multe

persoane, acestea poartă răspundere solidară. Mai mult, alin. (2) al aceluiași

articol prevede, că poartă răspundere pentru daună nu doar autorul faptei

cauzatoare de prejudicii, ci și cel care l-a instigat sau l-a susținut, precum și cel

care a beneficiat în mod conștient de un folos în urma daunei cauzate altuia.

În speță după cum s-a menționat mai sus prin probele cercetate s-a constatat

că inculpații au săvârșit furtul împreună și de comun acord, prin urmare ținând

cont de reglementările stipulate în capitolul XXXIV din Codul civil „Obligațiile care

nasc din cauzarea de daune” și prevederile art. 1414 Cod civil ce stabilește

„obligațiile persoanelor pentru dauna cauzată în comun”, corect instanțele de fond

au dispus încasarea în mod solidar din contul lui Deliv V. și Herța V. în beneficiul

părții vătămate a prejudiciului cauzat în sumă de 26 000 lei.

În consecință, Colegiul penal lărgit consideră, că nu există temei legal

pentru admiterea recursului ordinar declarat de avocatul Lupan V. în numele

inculpatului Deliv V., din motivele invocate în acesta.

8.3. Generalizând cele menționate mai sus Colegiul conchide, că concluziile

instanțelor de fond și apel în partea ce ține de constatarea vinovăției inculpaților

Herța V. și Deliv V. precum și în partea soluționării acțiunii civile sunt detaliat

motivate, iar dezacordul și critica avocaților Pahomi S. și Lupan V. invocate în

recursuri sunt neîntemeiate.

7

Mai mult, analizând textul deciziei Colegiul penal lărgit constată că, instanța

de apel și-a motivat soluția adoptată, oferind răspunsuri detaliate la motivele

apelurilor declarate de apărare, iar autorii recursurilor nu aduc careva

argumente, care ar combate concluzia instanțelor de judecată, dimpotrivă

argumentele invocate de avocații Pahomi S. și Lupan V. în cererile de recurs

ordinar repetă argumentele expuse anterior în apeluri, la care instanța de apel

deja a dat un răspuns motivat.

Totodată, Colegiul penal lărgit ținând cont de prevederile art. 424 alin. (2)

Cod de procedură penală care stipulează că, instanța de recurs este în drept să

judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără, însă, a agrava situația

condamnatului.

Astfel, analizând materialele cauzei și hotărârile pronunțate în speță,

Colegiul penal lărgit constată că, inculpatul Herța V. a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal la 3 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip închis.

La momentul adoptării hotărârilor judecătorești stabilirea tipului

penitenciarului ”închis” în care Herța V. urma să execute pedeapsa, corespundea

dispozițiilor art. 72 Cod penal, concluziile la acest capitol fiind motivate conform

prevederilor legale, deoarece instanțele de fond just au reținut că inculpatul a

comis infracțiunea în stare de recidivă.

Însă în prezent, în urma modificărilor operate prin Legea nr.163 din

20.07.2017, în vigoare din 20.12.2017, din dispoziția art. 72 alin. (4) Cod penal a

fost exclusă sintagma care prevedea că, în penitenciar de tip închis execută

pedeapsa persoanele condamnate la închisoare care au săvârșit infracțiuni ce

constituie recidivă.

Astfel, potrivit dispoziției art. 72 alin. (4) Cod penal (în redacția Legii

nr.163 din 20.07.2017, în vigoare din 20.12.2017) în penitenciar de tip închis

execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare doar pentru infracțiuni

deosebit de grave și excepțional de grave, însă infracțiunea săvârșită de

inculpatul Herța V., potrivit art. 16 Cod penal face parte din categoria celor mai

puțin grave.

În conformitate cu art.10 alin.(1) Cod penal, legea penală care înlătură

caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod,

ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică

se extinde asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective până la intrarea

în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori

care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale.

Prin urmare, reținând modificările operate la art. 72 alin.(4) Cod penal,

Colegiul penal lărgit conchide, că legea penală nouă este mai favorabilă

inculpatului Herța V., dat fiind faptul că îi ameliorează situația având

8

aplicabilitate asupra tipului de penitenciar în care ultimul urmează să-și execute

pedeapsa.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal lărgit menționează că

potrivit art. 435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța de recurs admite recursul, casează parțial sau total hotărârea atacată,

rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația

inculpatului.

Astfel, aplicând principiul retroactivității legii penale, Colegiul penal lărgit

consideră necesar de a admite recursul declarat de avocatul Pahomi S. în numele

inculpatului Herța V. din alte motive, cu casarea parțială a sentinței primei

instanțe și a deciziei instanței de apel în privința lui Herța V. cu rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, în partea stabilirii categoriei

penitenciarului, cu dispunerea executării pedepsei închisorii stabilite inculpatului

Herța V. în penitenciar de tip semiînchis.

penală, Colegiul lărgit

D E C I D E :

Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul Lupan

Vadim în numele inculpatului Deliv Valentin.

Se admite recursul ordinar declarat de avocatul Pahomi Snejana în numele

inculpatului Herța Valentin, se casează parțial sentința Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani din 27 februarie 2017 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 13 iunie 2017, în partea stabilirii categoriei penitenciarului în

privința lui Herța Valentin, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre în această

parte, prin care Herța Valentin XXXXX se consideră vinovat și condamnat în baza

art. 186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal la 3 (trei) ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 octombrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Boico Victor

Judecător Craiu Nicolae

9