1ra-1305/2018 — art. 362 alin. 1 CP

1ra-1305/2018 — art. 362 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1305/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar

declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Valeriu

Dubăsari, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 07 februarie 2018, în cauza penală în privința lui

Sheklashvili Givi, născut la XXXXX,

originar și locuitor al XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

de la 23.03.2017 - până la 13.04.2017

instanța de apel:

de la 07.08.2017 - până la 07.02.2018

instanța de recurs ordinar:

de la 01.06.2018 – până la 12.09.2018

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură

penală, legal executată.

C O N S T A T Ă :

Sheklashvili Givi a fost recunoscut vinovat și condamnat, pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 362 alin. (1) Cod penal, cu

aplicarea pedepsei, prin prisma prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) luni,

cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 105 Cod penal, s-a dispus expulzarea lui Sheklashvili

Givi de pe teritoriul Republicii Moldova, după ispășirea pedepsei.

Sheklashvili Givi, originar și locuitor al orașului or. XXXXX, la data de

16.02.2017 ora 16.30, a trecut ilegal frontiera de stat din Republica

Moldova în România, traversând peste podul de gheață format pe râul

1

Prut, prin regiunea semnului de frontieră 1054 amonte 300 metri, din

extravilanul satului Sculeni raionul Ungheni.

Sheklashvili Givi prin care a solicitat casarea sentinței și achitarea de sub

învinuirea adusă în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 362 alin. (1)

Cod penal.

În motivarea apelului declarat, a susținut următoarele:

- prima instanță nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei și în rezultat a emis un act de

dispoziție ilegal, prin ce a încălcat grav următoarele norme: art. 9 alin. (2)

al Legii nr. 270 din 18.12.2008 privind azilul în Republica Moldova; art.

19 alin. (1) și (3) al Constituției RM; Legea nr. 677 din 23.11.2001 pentru

aderarea Republicii Moldova la Convenția privind statutul refugiaților,

precum și Protocolul privind statutul refugiaților; art. 7 alin. (1) Cod

penal, precum și normele juridice internaționale: Convenția privind

statutul refugiaților încheiată la Geneva la 28.07.1951, unde Republica

Moldova a aderat la aceasta din 11.12.2001;

- referindu-se la învinuirea adusă, apelantul a menționat că,

instanța de fond a negat grav un șir de circumstanțe care au importanță

pentru justa soluționare a cauzei penale și anume faptul că ultimul cade

sub incidența prevederilor art. 9 alin. (2) al Legii nr. 270 din 18.12.2008

privind azilul în Republica Moldova, care stipulează că: „Solicitanții de

azil nu vor fi sancționați pentru intrare sau ședere ilegală pe teritoriul

Republicii Moldova. Tratamentul aplicat acestor persoane se va conforma

standardelor internaționale referitoare la drepturile omului și prevederilor

prezentei legi”;

- în baza actului de identitate temporar, al solicitantului de azil nr.

17MD002148, eliberat pe numele Sheklashvili Givi, este probat cert faptul

că solicitantul de azil a reacționat imediat posibil, din detenție, în scopul

solicitării azilului (unei forme de protecție) după ce Republica Moldova

reprezentată prin organele sale de drept (procuror și ulterior

reprezentanții Biroului de Migrație și Azil) i-au oferit posibilitatea de a

se adresa cu o cerere pentru a obține calitatea de refugiat. Concomitent

au fost mai multe încercări nereușite din partea inculpatului de a solicita

azilul în RM, spre exemplu: la data de 17.02.2017, procurorului Foros D.,

din cadrul Procuraturii Ungheni, i-a fost transmisă cererea privind

solicitarea azilului în RM, însă ultimul contrar prevederilor art. 52 lit. c)

și art. 54 alin. (1), (2) din Legea nr. 270 din 18.12.2008 privind azilul în

2

Republica Moldova, nu a realizat obligația legală prescrisă în actul

normativ;

- fiind deținut în cadrul Penitenciarului nr. 11 mun. Bălți, a depus a

doua cerere de azil, care, iarăși urma a fi transmisă Biroului de Migrație

și Azil, pentru inițierea dosarului solicitantului de azil, însă

administrația penitenciarului nu a realizat acest lucru iar ulterior la a

treia încercare, deja aflându-se în Centrul de Plasament Temporar al

Străinilor al BMA, administrația acestei instituții a transmis cererea-

formular către Direcția Azil și Integrare a Biroului Migrație și Azil al

MAI. Suplimentar a declarat că, de facto, prima solicitare de azil, a fost

făcută încă pe teritoriul României, la 17.02.2017, până ca acesta, soția sa

XXXXX. și cei XXXXX, să fie transmiși autorităților moldovenești pentru

inițierea unui dosar penal în temeiul art. 362 alin. (1) Cod penal și tot

atunci România a încălcat art. 4 al Legii nr. 122 din 04.05.2006 privind

azilul în România, iar ulterior și Republica Moldova a admis detenția

ilegală a unui solicitant de azil, încălcând prevederile art. 26 și art. 33

alin. (1) din Convenția privind statutul refugiaților și autoritățile statului

l-au lipsit de libertate iar ulterior și l-au condamnat penal, acesta fiind un

solicitant de azil;

- în legătură cu încălcarea art. 3, art. 5 § 1, art. 6 § 1, art. 6 § 3 și art.

13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului din partea ambelor

state, soția acestuia a depus din numele său și copiilor săi, o cerere la

Curtea Europeană a Drepturilor Omului împotriva României și

Republicii Moldova;

- pe rolul CtEDO este cererea nr. 26879/17, depusă în cauza

Minasian vs. Republica Moldova și în acest sens a fost anexată copia

adresării Curții Europene a Drepturilor Omului din 11 aprilie 2017 și

codurile cu bare parvenite în adresa avocatului Ropot V., unde, Curtea a

solicitat apărătorului Ropot V., să comunice toate acțiunile importante

care se întreprind de autoritățile Republicii Moldova în legătură cu

situația cetățenilor străini și a copiilor săi minori, fapt probat prin citatul

cuprins în pag. 2 al Adresării Curții, care a fost anexată la materialele

cauzei;

- instanța de fond, nu a făcut diferența între solicitanți de azil care

încearcă să intre ilegal și cei care au deja o ședere ilegală, ambele

categorii căzând sub incidența art. 9 alin. (2) al Legii nr. 270 din

18.12.2008 privind azilul în Republica Moldova, iar o asemenea atitudine

a instanțelor naționale poate fi condamnată de CtEDO, precum în cauza

Suso Musa vs. Malta, dosar nr. 42337/12, din 23 iulie 2013, unde instanța

3

europeană a constatat că: „în cazul în care un stat și-a depășit obligațiile

legale și a adoptat legi care autorizează în mod explicit intrarea sau șederea

imigranților în așteptarea unei cereri de azil, fie independent, fie în conformitate

cu legislația Uniunii Europene (UE), orice detenție în temeiul acesteia, în scopul

prevenirii intrării neautorizate, ar putea ridica probleme în ceea ce privește

legalitatea detenției, în conformitate cu art. 5 alin. (1) lit. (f)”;

- instanța de fond a omis a consulta prevederile legii în care se

indică excepția de la tragerea la răspundere penală a cetățeanului străin,

chestiune prevăzută în art. 362 alin. (4) Cod penal, potrivit căruia:

„Acțiunea prezentului articol nu se extinde asupra cetățenilor străini veniți în

Republica Moldova, fără pașaportul stabilit sau fără autorizație, pentru a se

folosi de dreptul de azil acordat de Constituția Republicii Moldova, precum și

asupra persoanelor care sânt victime ale traficului de ființe umane”;

- instanța de fond nu și-a realizat obligația legală de a verifica, dacă

sunt întrunite elementele infracțiunii sau nu, ținând cont de prevederile

exprese ale art. 362 alin. (4) Cod de procedură penală și la acest capitol a

atras atenția că, potrivit pct. 24 din Hotărârea Plenului CSJ a Republicii

Moldova nr. 13 din 16.12.2013 cu privire la aplicarea prevederilor art.

3641 Cod de procedură penală de către instanțele judecătorești, este

expus că: „în procedura simplificată, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală, instanța poate pronunța o soluție de încetare a procesului penal în

cazurile prevăzute în art. 285 alin. (2) Cod de procedură penală, iar soluția de

achitare poate fi pronunțată numai în cazul când fapta conține formal semnele

infracțiunii, dar, fiind lipsită de importantă, nu prezintă gradul prejudiciabil al

unei infracțiuni, situația reglementată de prevederile art. 14 alin. (2) Cod

penal”.

Apelantul a solicitat achitarea din motivele prevăzute la art. 390

alin. (1) pct. 5 Cod de procedură penală, luând în considerație excepția

cuprinsă de art. 9 alin. (2) a Legii nr. 270 din 18.12.2008 privind azilul în

Republica Moldova, concomitent invocând și motivul că „nu există

faptul infracțiunii” - art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

precum și acuzarea nu a prezentat probe veridice și suficiente ce

probează vinovăția inculpatului.

februarie 2018, a fost admis apelul declarat de către inculpatul

Sheklashvili Givi, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Sheklashvili Givi a fost achitat de sub învinuirea în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 362 alin. (1) Cod penal, în temeiul art. 390

4

alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, din motiv că fapta inculpatului

nu întrunește elementele infracțiunii.

Instanța de apel a considerat că apelul declarat de inculpat a fost

depus în termen, deoarece potrivit procesului-verbal al ședinței judiciare

din 13.04.2017, rezultă că la 13.04.2017 a fost pronunțat dispozitivul

sentinței dar inculpatului, fiind vorbitor de limbă rusă, i-a fost înmânată

copia sentinței în limba pe care o cunoaște la 04.10.2017.

Motivând soluția emisă, instanța de apel a susținut că a verificat

argumentele invocate în apel prin prisma probelor administrate, precum

și legalitatea și temeinicia sentinței atacate și a ajuns la concluzia că

instanța de fond nu a respectat normele procesuale, nu a verificat

circumstanțele ce țin de aplicarea dispozițiilor art. 3641 Cod de procedură

penală, ținând cont și de cererea prin care inculpatul a solicitat

examinarea cauzei în baza probelor administrate în cadrul urmăririi

penale, nu a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și nu a dat probelor administrate, o apreciere

legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării

lor, ca urmare nu a judecat fondul cauzei în condițiile legii astfel, fiind

eronată condamnarea inculpatului pentru faptele incriminate.

Concomitent, instanța de apel, la emiterea deciziei s-a condus de

expunerile Hotărârii Plenului CSJ a RM din 16.12.2013, nr. 13 Cu privire

la aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală și la emiterea

soluției s-a bazat pe expunerile pct. 14.7 a Hotărârii Curții Supreme de

Justiție nr. 22 din 12.12.2005 “Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel”, prin prisma cerințelor art. 414 Cod de

procedură penală, astfel, invocând necesitatea casării sentinței, cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri conform ordinii

stabilite pentru prima instanță.

Instanța de apel a constatat că, instanța de font a examinat cauza în

baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale, în urma

prezentării cererii inculpatului din 12.04.2017, care de fapt este doar

semnată de inculpat și confirmată prin semnătura a doi avocați: Arabadji

M. și Roșca R., prin care s-a solicitat examinarea cauzei în procedura

simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul

indicând că recunoaște vina și susține probele din rechizitoriu și că

cererea este scrisă de avocatul său. În ședința judiciară a participat

avocatul Roșca R., fapt dovedit și prin mandatul avocatului anexat dosar,

iar avocatul Arabadji M., nu a apărat drepturile inculpatului. Ședința a

5

avut loc la 11.04.2017 iar cererea este datată cu 12.04.2018, astfel instanța

de apel a constatat în sensul dat că, de fapt, cererea din 12.04.2017 scrisă

din numele inculpatului de avocatul Arabadji M., care nu l-a apărat pe

inculpat în instanța de fond, nu putea servi ca temei pentru dispunerea

la 11.04.2017, a examinării cauzei în procedură simplificată, cererea fiind

scrisă de un avocat care nu a apărat interesele inculpatului în instanța de

fond, ulterior datei ședinței judiciare, fiind pusă la îndoială rezonabilă

autenticitatea acestei cereri și totodată și soluția instanței de fond în

sensul dat.

De asemenea, instanța de apel a susținut că, instanța de fond nu a

dat apreciere corespunzătoare nici declarațiilor inculpatului date în

primă instanță, din care nu reiese că acesta își recunoaște vinovăția

deplin, ultimul indicând că a scris cererea personal, declarând că a trecut

frontiera României pentru a solicita azil, însă ei au refuzat, a plecat din

țara de origine din motiv că a rămas fără casă și fără loc de muncă, a

trecut hotarul cu soția și trei copii, care se află în azil, fiind război în

Ucraina și periculos pentru ei. Astfel în aceste circumstanțe, verificând

corectitudinea examinării cauzei în procedura simplificată, instanța de

apel a considerat că, instanța de fond în mod pripit a ajuns la concluzia

de judecare a cauzei în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de

procedură penală, de fapt nefiind îndeplinite cerințele legale, mai ales că

însuși inculpatul a declarat că a depus cererea personal, fapt combătut

prin cererea anexată la fila dosarul 50, precum și din data indicată în

cerere, reieșind din circumstanțele înaintării cererii inculpatului și data

examinării cauzei, astfel s-a impus judecarea cauzei în procedură

generală.

Instanța de apel a considerat că, probele la care a făcut referire

partea acuzării la examinarea în ordine de apel, nu pot servi ca bază în

condamnarea inculpatului, astfel în urma evaluării acestora a conchis că

sentința instanței de fond urmează a fi casată integral, cu dispunerea

achitării inculpatului, pe motiv că fapta acestuia nu întrunește

elementele infracțiunii.

La părerea instanței de apel, instanța de fond nu a respectat

prevederile legale ce guvernează respectiva cauză și nu s-a pronunțat

argumentat asupra faptului întrunirii elementelor infracțiunii în acțiunile

inculpatului în sensul art. 52 Cod penal, menționând și prevederile art.

385 alin. (1) Cod de procedură penală, raportat la pct. 1), 2), 3), 4), care

indică soluționarea obligatorie a chestiunilor în consecutivitate, printre

care: pct. 1) pune în sarcina instanței să stabilească dacă a avut loc fapta

6

de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, pct. 2) dacă această faptă a

fost săvârșită de inculpat, pct. 3) pune în sarcina instanței să stabilească

dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege

penală este prevăzută ea, iar pct. 4) pune în sarcina instanței să

stabilească dacă este vinovat inculpatul în săvârșirea acestei infracțiuni.

A relevat că, potrivit rechizitoriului Sheklashvili Givi, a fost

învinuit de faptul că, la 16.02.2017, ora 16.30, a trecut ilegal frontiera de

stat din Republica Moldova în România, traversând peste podul de

gheață format pe râul Prut, prin regiunea semnului de frontieră 1054

amonte 300 metri din extravilanul satului Sculeni raionul Ungheni.

Astfel, inculpatul a fost pus sub învinuirea, că prin acțiunile sale a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 362 alin. (1) Cod penal. La

adoptarea soluției de condamnare, instanța de fond nu a ținut cont de

prevederile art. 9 alin. (2) al Legii nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind

azilul politic în Republica Moldova, care stipulează că: „Solicitanții de

azil nu vor fi sancționați pentru intrare sau ședere ilegală pe teritoriul

Republicii Moldova. Tratamentul aplicat acestor persoane se va

conforma standardelor internaționale referitoare la drepturile omului și

prevederilor prezentei legi”.

În viziunea instanței de apel, actul de identitate temporar al

solicitantului de azil nr XXXXX eliberat pe numele Sheklashvili Givi,

dovedește că acesta a reacționat imediat posibil în scopul solicitării

azilului (unei forme de protecție), depunând cerere pentru a obține

calitatea de refugiat, fapt demonstrat și prin înscrisul prezentat de

administrația Penitenciarului nr. 11 Bălți, din care reiese că la 07.04.2017

deținutul Sheklashvili Givi, a transmis în serviciul secretariat scrisoare

închisă adresată Biroului Migrațiune și Azil, care a fost înregistrată, cu

numărul de înregistrare XXXXX din 07.04.2017, fiind expediată

scrisoarea în ziua înregistrării. Faptul expedierii repetate a cererii de azil

se confirmă și prin răspunsul Asociației Obștești «Centrul de Drept al

Avocaților», care a informat despre deplasarea la 07.04.2017 la

Penitenciarul nr. 11 Bălți a consilierului juridic pentru acordarea

asistenței juridice solicitantului de azil, Sheklashvili Givi, și fiind asistat,

deținutul a depus o nouă cerere de azil, care a fost înregistrată în

registrul Penitenciarului nr. 11 Bălți, cu numărul de înregistrare G10/17

din 07.04.2017, la fel, fiind comunicat că prima cerere a fost depusă la

17.02.2017 procurorului Foros D., dar nu a fost expediată Biroului

Migrație și Azil.

7

În acest context, instanța de apel a remarcat că, inculpatul – fiind

solicitant de azil, îndată ce Republica Moldova, fiind reprezentată prin

instituțiile de drept – reprezentanții Biroului de Migrațiune și azil, i-a

oferit posibilitatea de a se adresa cu o cerere pentru a obține calitatea de

refugiat, s-a folosit de acest drept, cererea acestuia fiind întocmită și

înregistrată la 07.04.2017, adică până la examinarea de către instanța de

fond a cauzei penale în ordinea art. 3641 Cod de procedură penală, iar

faptul că această cerere nu a fost recepționată și examinată printr-o

decizie, nu poate fi reținută în defavoarea inculpatului, mai ales că

ultimul și anterior a depus o astfel de cerere.

În cursul celor enunțate, instanța de apel, a făcut referire și la

prevederile art. 362 alin. (4) Cod de procedură penală, care

reglementează, că: „acțiunea prezentului articol nu se extinde asupra

cetățenilor străini veniți în Republica Moldova, fără pașaportul stabilit

sau fără autorizație, pentru a se folosi de dreptul de azil acordat de

Constituția Republicii Moldova, precum și asupra persoanelor care sânt

victime ale traficului de ființe umane”.

Instanța de apel s-a expus că, totalitatea probelor administrate și

cercetate, nicidecum nu confirmă temeinicia învinuirii aduse

inculpatului, nefiind prezente pe caz suficiente probe pertinente,

concludente și utile, care pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare

potrivit acuzării aduse inculpatului, astfel că, concluzia instanței de fond

privind constatarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate este absolut eronată și contravine prevederilor legale în

aspectul invocat.

Referindu-se la poziția procurorului expusă în cadrul examinării

cauzei în ordine de apel, instanța de apel a considerat că probele

prezentate în acuzarea inculpatului, nu servesc la constatarea

infracțiunii, în sensul noțiunii de infracțiune prevăzute de art. 14 Cod

penal, a elementelor obligatorii a componenței de infracțiune – latura

obiectivă, motiv din care rezultă că nu există în acțiunile inculpatului

componența de infracțiune prevăzută de art. 362 alin. (1) Cod penal,

conducându-se în sensul dat și de prevederile art. 24 alin. (2) Cod de

procedură penală, potrivit căruia: instanța judecătorească nu este organ

de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii, și de prevederile art. 27

alin. (2) Cod de procedură penală, potrivit căruia: nici o probă nu are

putere probantă dinainte stabilită.

8

De asemenea, instanța de apel, a făcut referire la jurisprudența

CtEDO, potrivit căreia: instanțele de judecată sunt obligate să

demonstreze circumstanțele ce țin de vinovăția inculpatului cu

adoptarea unor soluții motivate, or, lipsa acestora atestă o încălcare a

dreptului la un proces echitabil, CtEDO, reiterând în sensul dat, că în

cazul în care instanțele judecătorești naționale se abțin de a da răspuns

special și explicit la cele mai importante întrebări, fără a acorda părții

care a formulat-o posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost

neglijat sau respins, acest fapt se va considera ca o încălcare a dreptului

la un proces echitabil.

martie 2018, la data de la 04 aprilie 2018 a declarat recurs ordinar

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Valeriu Dubăsari, prin

care, invocând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și pct. 12)

Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei și menținerea

sentinței de condamnare a inculpatului Sheklashvili Givi.

În susținerea recursului declarat, procurorul a menționat

următoarele:

- vina inculpatului a fost demonstrată prin probele acumulate pe

parcursul urmăririi penale, care a fost efectuată cu respectarea normelor

procesual-penale, la finalizarea căreia au fost prezente părțile, au luat

cunoștință cu materialele cauzei penale, însă nici în timpul urmăririi

penale, nici în timpul luării cunoștinței cu materialele dosarului și nici în

cadrul cercetării judecătorești, atât apărătorul, cât și inculpatul, n-au

contestat nici un act procesual. Inculpatul în ședința de judecată a depus

cerere de examinare a cauzei penale conform prevederilor art. 3641 Cod

de procedură penală;

- fiind audiat în ședință, inculpatul a recunoscut pe deplin

vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate, iar probele acumulate

legal în cadrul urmăririi penale și examinate în instanța de judecată

dovedesc integral vinovăția inculpatului;

- nu este de acord cu concluzia instanței de apel cu privire la faptul

că, în cadrul judecării cauzei nu au fost aduse probe veridice,

incontestabile, care ar demonstra că în acțiunile inculpatului se conțin

elementele infracțiunii incriminate, astfel consideră că instanța eronat s-a

expus referitor la probele pe care s-a bazat învinuirea, prin urmare,

instanța nu a dat o apreciere corectă acțiunilor lui Sheklashvili Givi și l-a

achitat, astfel se constată, că în acest caz nu a fost restabilită echitatea

socială, fapt prevăzut de art. 61 Cod penal;

9

- decizia instanței de apel emisă în privința lui Sheklashvili Givi,

poate servi drept o încurajare pentru alte persoane (predispuse la

comiterea infracțiunilor), de a acționa în același fel;

- instanța de apel, fără a intra în esența apelului declarat, cu toate

că atât în instanța de fond, cât și instanța de apel au fost prezentate

suficiente probe care confirmă vinovăția inculpatului, a ajuns la

concluzia, că apelul declarat urmează a fi admis;

- nu pot fi aplicate, prevederile art. 362 alin. (4) Cod penal,

deoarece la reținerea lui Sheklashvili Givi, s-a stabilit cu certitudine, că

ultimul cu familia dorea să ajungă în una din țările Uniunii Europene și

nu avea de gând să ceară azil de ședere în Republica Moldova;

- instanța de apel n-a luat în considerație faptul că la materialele

cauzei penale există dispoziția din 18.05.2017 despre executarea sentinței,

adică la această dată inculpatul executase total pedeapsa de 3 luni

închisoare, stabilită prin sentință;

- cererea de apel a fost întocmită de Sheklashvili Givi, în limba

rusă, la data de 20.07.2017, adică cu omisiunea termenului de depunere a

apelului, iar în cererea inițială nu se cere repunerea în termen a apelului,

iar ulterior la 29.09.2017 a fost depusă o cererea de apel motivată, care

deja este întocmită în limba română, pe care inculpatul susține că nu o

posedă. În cererea de apel, nu sunt careva mențiuni că, conținutul acestei

cereri i-a fost tradus de un translator autorizat, sau de către avocat.

Cererea de apel este semnată de inculpat cu un pix de culoare albastră,

iar ulterior și evident nu de inculpat, este adăugat cu un pix de culoare

neagră, pct. 3, la această cerere, prin care se solicită repunerea în termen

a apelului iar instanța de apel, nici nu s-a expus asupra acestei chestiuni;

- sentința în privința lui Sheklashvili Givi este una legală, deoarece

își va atinge scopurile, și va duce la restabilirea echității sociale,

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât de către inculpat cât și de

alte persoane, motiv pentru care se insistă asupra casării deciziei

instanței de apel, cu menținerea sentinței.

declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul

penal urmează a dispune inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar

10

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, dispune inadmisibilitatea

lui în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.

427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

indicate de recurent.

Studiind temeiurile de drept indicate de recurent în coraport cu

argumentele invocate prin prisma materialelor cauzei, Colegiul penal le

apreciază ca fiind neîntemeiate, nesusceptibile de a impune necesitatea

casării deciziei atacate, reieșind din următoarele considerente.

Colegiul penal consideră că nu poate fi reținut argumentul

recurentului privind faptul că vina inculpatului a fost demonstrată prin

probele acumulate pe parcursul urmăririi penale, iar fiind audiat în ședință

inculpatul a recunoscut pe deplin vinovăția, deoarece din declarațiile

inculpatului, date în primă instanță, nu reiese că acesta își recunoaște

vinovăția pe deplin, ultimul declarând că: a trecut frontiera României

pentru a solicita azil, însă i-a fost refuzat, a plecat din țara de origine din motiv

că a rămas fără casă și fără loc de muncă, a trecut hotarul cu soția și trei copii,

care se află în azil, fiind război în Ucraina și periculos pentru ei, iar cererea din

12.04.2017 prin care s-a solicitat examinarea cauzei în baza probelor

administrate la faza de urmărire penală, scrisă din numele inculpatului,

nu putea servi ca temei pentru dispunerea la 11.04.2017, a examinării

cauzei în procedura nominalizată, cererea fiind scrisă ulterior datei

ședinței judiciare, de către un avocat care nu a apărat interesele

inculpatului în prima instanță.

În acest sens, Colegiul penal consideră că, instanța de apel corect a

ajuns la constatarea că, prima instanță a purces în mod pripit la

judecarea cauzei în procedură simplificată, aplicând prevederile art. 3641

Cod de procedură penală, de fapt nefiind îndeplinite cerințele legale,

reieșind din considerentul că inculpatul a declarat că a depus cererea

personal, însă acest aspect a fost combătut însăși prin conținutul acestei

cereri (f.d. 50) - din data indicată în aceasta, care este ulterioară celei de

petrecere a ședinței și prin împrejurările înaintării ei. Totodată, Colegiul

penal consideră relevant că cererea de examinare a cauzei în procedura

simplificată a fost întocmită în limba de stat, în prezența faptului că

inculpatul Sheklashvili Givi a declarat că nu o posedă, concomitent

declarând în mod contradictoriu că cererea a scris-o personal.

În prezența acestor circumstanțe, care just au fost reținute de către

instanța de apel și denotă contradicții esențiale, neînlăturate de către

11

prima instanță, Colegiul penal consideră că dispunerea judecării apelului

în procedura generală era legală și justificată.

Suplimentar, examinând motivele invocate în recursul ordinar,

Colegiul penal constată că prin acestea se expune o critică asupra

probelor puse de către instanța de apel la baza achitării lui Sheklashvili

Givi, critică care în opinia recurentului este justificată și impune

necesitatea casării deciziei atacate. În contextul dat, Colegiul penal reține

că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede o listă exhaustivă

de temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă faptul că chestiunile

privind aprecierea probelor nu sunt reflectate în conținutul acestui

articol, astfel neconstituind un temei pentru recurs separat. În acest sens,

este necesar de a reitera că potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate,

fără a agrava situația condamnaților.

Totodată, Colegiul penal statuează că critica aprecierii probelor,

care la caz comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi

supusă analizei la etapa examinării cauzei în ordine de recurs ordinar,

deoarece instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra

chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau

material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de

judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către

instanța de recurs. În contextul dat, Colegiul penal reiterează că instanța

de recurs verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor judecătorești

atacate, exclusiv prin prisma prezenței sau absenței temeiurilor pentru

recurs, prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Din considerentele expuse, Colegiul penal respinge argumentele

invocate în partea dată, ca fiind de jure inadmisibile, cu atât mai mult că

recurentul s-a limitat la invocarea generală a faptului că „instanța de apel

nu a dat o apreciere corespunzătoare probelor administrate de acuzare”, fără

careva specificări în acest sens, formulare care nu poate fi completată din

oficiu de către instanța de judecată pentru a justifica solicitarea

recurentului.

În același context, Colegiul penal constată că temeiul pentru recurs

invocat în cerere, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, și anume că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

bazează soluția, nu și-a găsit confirmare la examinarea prezentului

recurs ordinar, fiind invocat nemijlocit întru susținerea criticii privind

12

aprecierea probelor care, după cum s-a menționat anterior, este

inadmisibilă la această etapă a procesului penal.

Identic constatărilor expuse în decizia instanței de apel, Colegiul

penal reține că, potrivit prevederilor art. 9 alin. (2) al Legii nr. 270 din 18

decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova: „Solicitanții de azil

nu vor fi sancționați pentru intrare sau ședere ilegală pe teritoriul Republicii

Moldova. Tratamentul aplicat acestor persoane se va conforma standardelor

internaționale referitoare la drepturile omului și prevederilor prezentei legi”.

Sub acest aspect, instanța de apel a constatat că consilierul juridic

din cadrul Asociației Obștești «Centrul de Drept al Avocaților» s-a

deplasat la Penitenciarul nr. 11 Bălți pentru acordarea asistenței juridice

solicitantului de azil - Sheklashvili Givi, unde la 07.04.2017, inculpatul a

depus o nouă cerere de azil, care a fost înregistrată în registrul

Penitenciarului nr. 11 Bălți, cu numărul de înregistrare G10/17 din

07.04.2017, fiindu-i comunicat că prima cerere a fost depusă la 17.02.2017

și transmisă procurorului Foros D., dar nu a fost expediată Biroului

Migrație și Azil.

Astfel, instanța de apel a constatat că inculpatul Sheklashvili Givi,

fiind solicitant de azil, s-a folosit de dreptul de a se adresa cu o cerere

pentru a obține calitatea de refugiat îndată ce Republica Moldova, fiind

reprezentată prin instituțiile de drept, i-a oferit această posibilitate,

cererea ultimului fiind întocmită și înregistrată la 07.04.2017, adică până

la examinarea de către instanța de fond a cauzei penale în ordinea

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală. În contextul dat,

Colegiul penal se raliază la constatarea instanței de apel și o consideră

corectă, privind faptul că omisiunea recepționării și examinării cererii de

acordare a azilului nu poate fi reținută în defavoarea inculpatului, mai

ales că ultimul a declarat că prima dată a solicitat acordarea azilului în

Republica Moldova în momentul când a fost transmis de către

autoritățile României, autorităților Republicii Moldova precum și la faza

urmăririi penale.

Astfel, reieșind din învinuirea adusă inculpatului Sheklashvili Givi,

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 362 alin. (1) Cod penal,

urmează a fi menționate și prevederile art. 362 alin. (4) Cod penal,

potrivit cărora: „acțiunea prezentului articol nu se extinde asupra cetățenilor

străini veniți în Republica Moldova, fără pașaportul stabilit sau fără autorizație,

pentru a se folosi de dreptul de azil acordat de Constituția Republicii Moldova,

precum și asupra persoanelor care sânt victime ale traficului de ființe umane”.

13

În acest curs urmează a fi menționat că, odată ce inculpatul fiind

cetățean al Republicii Georgia, a fost transmis în teritoriul Republicii

Moldova, manifestând voința din care a rezultat că se solicită o formă de

protecție pe teritoriul Republicii Moldova, manifestare care în sensul art.

3 și art. 54 al Legii nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în RM,

poate fi exprimată atât în scris cât și oral, înaintată Poliției de Frontieră

din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, organelor de poliție,

subdiviziunilor structurale și teritoriale ale Biroului migrație și azil,

structurilor Departamentului Instituțiilor Penitenciare sau

subdiviziunilor de detenție provizorie din cadrul organelor de drept,

care urma a fi expediată Direcției azil și integrare, Sheklashvili Givi a

dobândit calitatea de solicitant de azil, astfel în privința lui fiind

aplicabilă excepția legală de tragere la răspundere penală, prevăzută de

alin. (4) al art. 362 Cod penal.

În acest sens, Colegiul penal constată că în cauză urmau a fi

întreprinse acțiuni în corespundere cu prevederile art. 9 alin. (1) al Legii

nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova,

potrivit cărora: „autoritățile competente asigură accesul în teritoriul Republicii

Moldova al oricărui străin aflat la frontiera de stat, din momentul manifestării

de voință, exprimată în scris sau oral, din care să rezulte că acesta solicită

protecția Republicii Moldova. Autorizarea urmând a fi efectuată în conformitate

cu art. 54 a legii nominalizate”.

Reieșind din considerentul nominalizat, Colegiul penal consideră

că, în speță, învinuirea lui Sheklashvili Givi în comiterea infracțiunii de

trecere ilegală a frontierei de stat, prevăzută la art. 362 alin. (1), este

contrară prevederilor alin. (4) al aceluiași articol, or, prin prisma art. 52

alin. (2) Cod penal, „componența infracțiunii reprezintă baza juridică pentru

calificarea infracțiunii potrivit unui articol concret din prezentul cod”, fiind

stabilit cu certitudine că inculpatul Sheklashvili Givi, este cetățean al

Republicii Georgia, manifestând voința în sensul acordării protecției pe

teritoriul Republicii Moldova, astfel dobândind calitatea de solicitant de

azil, cererea căruia nu a fost soluționată în modul corespunzător printr-o

decizie irevocabilă a organului de stat competent în domeniu.

Cu referire la temeiul pentru recurs invocat în cerere, prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, și anume că faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, Colegiul penal îl consideră

eronat invocat în raport cu materialele cauzei și soluția adoptată în apel,

or, prin decizia atacată a fost dispusă achitarea lui Sheklashvili Givi de

sub învinuirea imputată. Din acest considerent, Colegiul penal atestă

14

caracterul formal și declarativ al invocării temeiului de recurs

nominalizat.

În ansamblul circumstanțelor constatate, din motiv că temeiurile

pentru recurs invocate în cerere nu și-au găsit confirmare, iar la

examinarea recursului nu s-au depistat erori de drept care, reținute din

oficiu, ar impune soluția casării deciziei instanței de apel, Colegiul penal

conchide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat în cauză,

deoarece este vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Valeriu Dubăsari, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 07 februarie 2018, în cauza

penală în privința lui Sheklashvili Givi, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 octombrie 2018.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico

Nadejda Toma

15