1ra-1366/2018 — art. 362 alin. 1 CP

1ra-1366/2018 — art. 362 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1366/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar

declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Formusatii

Andrei, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 05 martie 2018, în cauza penală în privința lui

Minasian Eleonora, născută la

XXXXX, originară și domiciliată în or.

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

de la 24.03.2017 – până la 13.04.2017

instanța de apel:

de la 04.05.2017 – până la 31.05.2017

instanța de recurs ordinar:

de la 24.08.2017 – până la 21.11.2017

instanța de apel:

de la 17.01.2018 – până la 05.03.2018

instanța de recurs ordinar:

de la 08.06.2018 – până la 12.09.2018

C O N S T A T Ă :

probelor administrate în faza de urmărire penală, în procedura simplificată

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Minasian Eleonora a fost

recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 362 alin.

(1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în

mărime de 375 unități convenționale.

În baza art. 105 Cod penal, s-a dispus expulzarea lui Minasian

Eleonora de pe teritoriul Republicii Moldova după intrarea în vigoare a

sentinței și plasarea acesteia pe un termen de 30 zile în Centrul de

1

Plasament temporar al străinilor al Biroului Migrație și Azil al

Ministerului Afacerilor Interne.

Eleonora, la 16 februarie 2017, ora 16:30, a trecut ilegal frontiera de stat

din Republica Moldova în România, traversând peste podul de gheață

format pe râul Prut, prin regiunea semnului de frontieră 1054 amonte

300 metri din extravilanul s. Sculeni, r-nul Ungheni.

Ropot Veaceslav în numele inculpatei, care a solicitat casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care Minasian Eleonora să fie achitată

de sub învinuirea înaintată.

În argumentarea cererii de apel, avocatul a expus următoarele:

- inculpata cade sub incidența prevederilor art. 9 alin. (2) al Legii

nr. 270 din 18.12.2008 privind azilul în Republica Moldova, potrivit

cărora „solicitanții de azil nu vor fi sancționați pentru intrare sau ședere ilegală

pe teritoriul Republicii Moldova”.

- prima instanță nu și-a realizat obligația legală de a verifica dacă

sunt sau nu întrunite elementele infracțiunii, ținând cont de prevederile

art. 362 alin. (1) Cod procedură penală, totodată, inculpata urmând a fi

achitată din motivele: că există una din cauzele care înlătură caracterul

penal al faptei și că nu există faptul infracțiunii.

2017, apelul declarat a fost respins, ca nefondat.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că

starea de fapt și de drept se află în concordanță deplină cu materialele

cauzei și corect a fost statuată de către prima instanță, lipsind temeiuri

de casare a sentinței. Totodată, instanța de apel a menționat că temeinicia

sentinței a fost verificată reieșind din argumentele aduse de către autorul

apelului în raport cu materialul probant acumulat și cu cadrul legal

existent.

Instanța de apel a constatat că Minasian Eleonora a recunoscut

fapta săvârșită la toate etapele procesului penal, inclusiv în apel,

depunând sub jurământ declarații consecutive referitor la cele comise,

acestea coroborând întru tot cu restul probelor administrate pe caz, ce se

conțin în rechizitoriu și care au fost reflectate în partea descriptivă a

sentinței, printre care declarațiile inculpatei (f.d.51) și probele scrise:

declarațiile martorului XXXXX.. (f.d. 8), procesul-verbal de cercetare la

fața locului din 16.02.2017 (f.d. 5), procesul-verbal de consemnare a

2

circumstanțelor constatate din 16.02.2017 (f.d. 4), procesul-verbal de

primire-predare a persoanelor din 16.02.2017 (f.d. 7).

Referindu-se la pedeapsa stabilită inculpatei, instanța de apel a

considerat justă soluția primei instanțe, privind amendarea lui Minasian

Eleonora, această pedeapsă fiind corespunzătoare în raport cu acțiunile

comise și pericolul social al faptelor. În opinia instanței de apel,

pedeapsa stabilită inculpatei este echitabilă și legală, în cadrul

individualizării căreia s-a ținut cont de gravitatea, scopul și motivul

infracțiunii săvârșite, personalitatea celei vinovate, circumstanțele

atenuante și agravante, condițiile de viață ale acesteia, prezența a trei

copii minori la întreținere și influența pedepsei asupra corectării și

reeducării ei.

În argumentarea poziției sale, instanța de apel a reținut că

infracțiunea de trecere ilegală a frontierei de stat atentează asupra

relațiilor de vecinătate cu alt stat și reprezintă o formă gravă de încălcare

a normelor internaționale. Potrivit materialelor cauzei, Minasian

Eleonora a săvârșit o infracțiune ușoară, cu intenție, știind cu certitudine

că încalcă legislația Republicii Moldova și a României.

Suplimentar, instanța de apel a indicat că prima instanță just a luat

în considerație comportamentul inculpatei în cadrul procesului penal,

atitudinea ei față de fapta comisă, influența pedepsei asupra corectării și

reeducării ei, posibilitatea corectării acesteia în condițiile stabilirii unei

pedepse penale sub formă de amendă.

Totodată, instanța de apel a menționat că după declararea apelului,

la 02.05.2017, a parvenit cererea avocatului Roșca Rodica, care a solicitat

anexarea la materialele cauzei a dovezii de achitare a amenzii penale de

către inculpată, și anume bonul de încasare a numerarului nr. XXXXX

din 14.04.2017, din care rezultă că amenda stabilită prin sentință a fost

achitată conform prevederilor art. 64 alin. 31 Cod penal în sumă de 9375

lei.

Instanța de apel a conchis că partea apărării a interpretat eronat

legislația națională și internațională ce ține de refugiați și solicitanții de

azil, precum și practica judiciară. Sub acest aspect, instanța a constatat că

situația în cauză se referă la trecerea ilegală a frontierei de stat, cu ieșirea

din Republica Moldova spre România, dar nu cu intrarea sau șederea

ilegală pe teritoriul Republicii Moldova. Suplimentar, instanța de apel a

considerat că normele la care face referință partea apărării în apel, cum

sunt Constituția Republicii Moldova, Legile nr. 270 din 18.12.2008 și

nr.677 din 23.11.2001, Convenția din 28.07.1951 și normele de procedură

3

penală, precum și practica judiciară națională, nu vin în contradicție cu

învinuirea imputată inculpatei și pentru care a fost condamnată.

Totodată, instanța de apel a constatat și a considerat relevant că

Minasian Eleonora a solicitat azil la 28.03.2017, adică după comiterea

infracțiunii din 16.02.2017. Astfel, instanța de apel a reținut că apărătorul

inculpatei a încercat să schimbe poziția acesteia față de cea inițială,

interpretând eronat circumstanțele cauzei, legislația și practica judiciară.

iunie 2017, la data de 19 iulie 2017, a declarat recurs ordinar avocatul

Ropot Veaceslav în numele inculpatei Minasian Eleonora, care indicând

temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 4), 5), 8) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care inculpata să fie achitată de sub învinuirea adusă.

În argumentarea cererii depuse, recurentul a invocat următoarele:

- instanța de apel i-a lezat inculpatei dreptul la un proces echitabil,

deoarece aceasta din motive temeinice a lipsit de la singura ședință a

instanței de apel din 31 mai 2017;

- instanța de apel neîntemeiat a admis intervenirea în proces a

avocatului din oficiu, Munteanu Violina, pentru a o reprezenta pe

Minasian Eleonora în ședința de judecată deoarece ultima avea un avocat

contractat, or avocatul din oficiu nu a intrat în esența problemei și nici nu

a avut o pregătire în acest sens;

- prima instanță și instanța de apel menținând sentința, eronat au

aplicat în privința inculpatei prevederile art. 105 Cod penal, dispunând

expulzarea acesteia, deoarece ultima este în proces de examinare a cererii

cu privire la azil.

din 21 noiembrie 2017, a fost admis recursul declarat de către avocatul

Ropot Veaceslav în numele inculpatei Minasian Eleonora, casată decizia

instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

6.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a statuat că

instanța de apel, în prezența faptului că inculpata și apărătorul său au

fost citați legal pentru ședința din 12 mai 2017 și nu s-au prezentat în

ședința judiciară din 31 mai 2017, fapt confirmat prin procesul-verbal al

ședinței menționate, neîntemeiat a înlăturat avocatul Ropot Veaceslav

care era contractat de către inculpată și a solicitat nefondat un avocat din

oficiu pentru ultima, or, Minasian Eleonora nu a renunțat la avocatul

contractat.

4

Mai mult, instanța de recurs a constatat că avocatul din oficiu nu a

consultat inculpata, ignorând faptul că ultima a fost lipsită de o apărare

efectivă. În acest context, instanța de recurs a menționat că jurisprudența

constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, conturează în mod

elocvent dimensiunile reale ale dreptului la apărare și obligațiile

organelor judiciare în asigurarea unei efective realizări a acestui drept,

astfel încât instanța de judecată are obligația să înlăture orice manifestare

de superficialitate și formalism în ceea ce privește respectarea dreptului

la apărare.

Astfel, instanța de recurs a conchis că instanța de apel a lipsit-o pe

Minasian Eleonora de dreptul la o apărare efectivă, prin faptul că a

judecat apelul doar într-o singură ședința judiciară, în ședința dată a

hotărât vinovăția inculpatei în lipsa acesteia și neîntemeiat a înlocuit

apărătorul contractat de către ultima. În prezența acestor circumstanțe,

instanța de recurs a conchis că apelul declarat nu a fost judecat în

condițiile legii, fiind examinat fără participarea apărătorului ales,

participarea lui fiind obligatorie potrivit legii. Instanța de recurs a

conchis că instanța de apel a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive

legale pe care se întemeiază soluția și că recursul ordinar este unul

întemeiat, erorile procedurale invocate în acesta găsindu-și confirmare.

martie 2018, a fost admis apelul declarat de avocatul Ropot Veaceslav în

numele inculpatei, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre,

prin care:

În baza art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, Minasian

Eleonora a fost achitată de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii

prevăzute de art. 362 alin. (1) Cod penal, din motivul lipsei în acțiunile ei

a elementelor infracțiunii.

7.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a considerat că

prima instanță nu a examinat cauza multilateral, nu a dat o apreciere

corespunzătoare probelor, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței și coroborării lor reciproce și eronat a reținut starea de fapt

și de drept în cauză, incorect ajungând la concluzia de condamnare a

inculpatei.

Instanța de apel a considerat că prima instanță pripit a decis să

examineze cauza în procedura simplificată, în baza probelor

administrate la faza urmăririi penale, deoarece nu a dat o apreciere

corespunzătoare declarațiilor inculpatei, din care nu rezulta că ultima

recunoaște vinovăția în mod integral.

5

Totodată, instanța de apel a considerat că clauzele de aplicare a

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală nu au fost întrunite în

speță, or, în ședința de judecată din apel, inculpata a declarat că avocatul

și procurorul i-au sugerat să înainteze o cerere de examinare a cauzei în

procedură simplificată, în caz contrar riscă de a fi privată de libertate. În

acest context, inculpata a declarat că a simțit o frică atunci pentru copii

săi, ulterior declarând că nu este de acord și nu susține cererea de

examinare în procedură simplificată.

Referindu-se la faptul că probele prezentate de către partea

acuzării nu demonstrează vinovăția inculpatei, instanța de apel a

considerat că prima instanță nu a ținut cont de prevederile art. 9 alin. (2)

al Legii nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul politic în Republica

Moldova, care stipulează că solicitanții de azil nu vor fi sancționați

pentru intrare și ședere ilegală pe teritoriul RM. Sub acest aspect,

instanța de apel a reținut că prin actul de identitate al solicitantului de

azil nr. XXXXX, eliberat pe numele Minasian Eleonora, se demonstra că

ultima a reacționat imediat în scopul solicitării azilului, depunând o

cerere pentru a obține calitatea de refugiat, iar faptul că această cerere nu

a fost recepționată nu putea fi interpretat în defavoarea inculpatei, în

special în contextul depunerii anterioare de către inculpată a unei astfel

de cereri.

În acest sens, instanța de apel a menționat că prevederile art. 362

alin. (4) Cod penal stabilesc că acțiunea articolului (art. 362 Cod penal)

nu se extinde asupra cetățenilor străini veniți în RM, fără pașaportul

stabilit sau fără autorizație, pentru a se folosi de dreptul de azil acordat

de Constituția Republicii Moldova.

Reieșind din constatările enunțate, instanța de apel a conchis

asupra casării totale a sentinței, cu dispunerea achitării lui Minasian

Eleonora de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art.

362 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta inculpatei nu întrunește

elementele infracțiunii.

aprilie 2018, la data de 04 mai 2018, a declarat recurs ordinar procurorul

în Procuratura de circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, prin care

indicând temeiurile prevăzut art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală și anume că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței, a solicitat casarea deciziei cu dispunerea rejudecării

cauzei în alt complet de judecată.

6

În susținerea recursului declarat, procurorul a susținut

următoarele:

- probele acumulate legal în cadrul urmăririi penale și examinate în

instanțele de judecată dovedesc integral vinovăția inculpatei în

săvârșirea infracțiunii incriminate;

- la adoptarea deciziei de achitare, instanța de apel nu a dat deplină

eficiență prevederilor art. 95 alin. (l), art. 100 alin. (4), art. 101 Cod de

procedură penală, și a făcut aprecieri a probelor care nu se racordă la

valoarea acestora, a reținut inutilitatea unor probe, care întrunesc toate

calitățile unei probe ce poate fi pusă la baza unei sentințe de

condamnare, a făcut concluzii care nu se racordă la ansamblul

probatoriu acumulat pe cauză;

- comiterea infracțiunii, incriminate inculpatei, se confirmă prin

cumulul de probe veridice, utile și concludente, care se află într-o

coroborare reciprocă, administrate de către organul de urmărire penală

în prezenta cauză și cercetate în instanța de judecată, în acest sens

nefiind de acord cu constatarea făcută de către instanța de apel, referitor

la faptul nevinovăției lui Minasian Eleonora de comiterea infracțiunii

incriminate, din motivul lipsei elementelor constitutive ale infracțiunii;

- instanța de apel, contrar prevederilor art. 414 și art. 417 Cod de

procedură penală, ilegal a adoptat o decizie de achitare, acordând

prioritate în exclusivitate depozițiilor inculpatei Minasian Eleonora din

instanța de apel, care a negat vinovăția sa și a avut o poziție contrar

opusă celei din prima instanță și de la faza urmării penale, n-a dat

apreciere declarațiilor martorului XXXXX., precum și materialului

probant examinat în instanța de apel, fără a motiva din care cauză a

exclus probele prezentate de acuzare și nu a ținut cont de faptul că

partea apărării nu a prezentat nici o probă pertinentă și concludentă în

sensul dezvinovățirii inculpatei, limitându-se numai la criticarea

probelor acuzării și făcând referire la practica CEDO, care nu are

relevanță la cazul dat;

- consideră eronată și neargumentată poziția instanței de apel, care

la emiterea deciziei, a făcut referire la indicațiile instanței de recurs

(decizia Curții Supreme de Justiție din 21.11.2017), în care era indicat că

„la rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să se expună asupra aplicării art. 105 CP,

în cazul în care inculpata a solicitat azil în Republica Moldova, să judece cauza

în strictă conformitate eu legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată”, or,

din indicația respectivă, rezultă clar că instanța de apel urma să înlăture

7

erorile procesuale, admise la examinarea precedentă a cauzei penale față

de încălcarea dreptului la apărare, precum și sub aspectul păstrării

necesității de aplicare în privința inculpatei a institutului expulzării,

luând în considerație faptul depunerii de către Minasian Eleonora a unei

cereri de azil la organul competent;

- instanța de apel selectiv și eronat a făcut referire la pretinsul

probatoriu de dezvinovățire a lui Minasian Eleonora, indicând că

potrivit actului de identitate temporar al solicitantului de azil nr.

17MD002141, eliberat pe numele Minasian Eleonora, se dovedește că

ultima a reacționat imediat posibil în scopul solicitării azilului (unei

forme de protecție), depunând cerere pentru a obține calitatea de

refugiat, însă, instanța de apel nici într-un fel nu s-a expus asupra datei

de solicitare a azilului în coraport cu data traversării ilegale a frontierei

de stat a Republicii Moldova cu România, or, fapta infracțională a fost

comisă la data de 16.02.2017, iar cererea de azil a fost depusă abia la data

de 27.03.2017 (f.d.90), în acest fel, instanța de apel nu a făcut referire

asupra faptului că azilul a fost solicitat de către Minasian Eleonora după

predarea ei de către autoritățile române celor moldovenești, când

inculpata a traversat ilegal frontiera de stat, ieșind din Republica

Moldova și nu intrând;

- instanța de apel a făcut eronat referire la prevederile art. 9 alin. (2)

a Legii nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul politic în Republica

Moldova precum și la art. 31 alin. (l) al Convenției privind statutul

refugiaților, prevederi care, la fel, nu sunt aplicabile cazului Minasian

Eleonora, or, ele reglementează expres intrarea și aflarea persoanelor

străine pe teritoriul R.M. și nicidecum, ieșirea lor de pe teritoriul țării,

astfel în circumstanțele respective, nu sunt aplicabile prevederile art. 362

alin. (4) Cod penal, la care a făcut referire apărătorul în interesele

inculpatei Minasian Eleonora și au fost preluate pripit de instanța de

apel.

- instanța de apel nu a dat nici o apreciere declarațiilor

contradictorii date de către inculpata Minasian Eleonora în ședința

instanței de apel, care se consideră nevinovată, concomitent susținând

declarațiile din prima instanță.

- comiterea infracțiunii incriminate inculpatei, se confirmă prin

cumulul de probe veridice, utile și concludente care se află într-o

coroborare reciprocă și nu este de acord cu constatarea făcută de către

instanța de apel.

8

recursului ordinar declarat de către procuror, prin care a solicitat

dispunerea inadmisibilității recursului ordinar.

În susținerea poziției din referință, avocatul Veaceslav Ropot a

expus următoarele:

- în conținutul cererii de recurs ordinar nu a fost invocate cu

exactitate erorile de drept, ci doar o poziție critică a acuzatorului de stat

și opinia personală a acestuia.

- din declarațiile inițiale a inculpatei reiese clar că ultima a plecat în

România pentru a solicita azil.

- la moment la CEDO este în examinare cauza nr. 26879/17

Minasian vs Republica Moldova și România.

- în cadrul examinării cauzei în ordine de apel, acuzatorul de stat

nu a solicitat audierea martorului Verdian Vladislav;

- trimiterea cauzei la rejudecare ar constitui o încălcare directă a

art. 6 § 2 din CEDO.

declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul

penal urmează a dispune inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, dispune inadmisibilitatea

lui în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.

427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

indicate de recurent.

Examinând temeiurile de drept indicate de recurent în coraport cu

argumentele invocate prin prisma materialelor cauzei, Colegiul penal le

apreciază ca fiind neîntemeiate, nesusceptibile de a impune necesitatea

casării deciziei atacate, reieșind din următoarele considerente.

Colegiul penal consideră că, nu poate fi reținut argumentul

recurentului privind faptul ilegalității deciziei instanței de apel de achitare a

inculpatei și acordării priorității în exclusivitate depozițiilor din instanța de apel

a inculpatei Minasian Eleonora, care a negat vinovăția sa și a avut o poziție

contrar opusă celei din prima instanță, deoarece în sensul dat instanța de

apel a constatat că prima instanță pripit a decis să examineze cauza în

procedura simplificată, reieșind din faptul că din declarațiile inculpatei

9

nu reieșea recunoașterea integrală a vinovăției, totodată ultima

comunicând în ședința de judecată din apel că avocatul și procurorul i-

au sugerat să înainteze o cerere de examinare a cauzei în procedură

simplificată, în caz contrar riscă de a fi privată de libertate, în acest sens,

inculpata a expus că a simțit o frică pentru copii săi, ulterior declarând că

nu este de acord și nu susține cererea de examinare în procedură

simplificată.

Cu privire la invocările recurentului ce țin de constatarea ca

eronată și neargumentată a referirii instanței de apel la indicațiile

instanței de recurs în decizia Curții Supreme de Justiție din 21.11.2017, în

acest sens Colegiul penal consideră că recurentul a omis să raporteze

prevederile art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, potrivit cărora:

„pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii în

măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea

recursului”. Astfel, Colegiul penal reține că instanța de apel corect și legal

a ținut cont de indicațiile instanței de recurs la rejudecarea cauzei și a

înlăturat erorile procesuale admise la examinarea precedentă a cauzei

penale, prin asigurarea dreptului inculpatei la apărare.

Argumentul invocat de recurent cu privire la faptul că instanța de

apel eronat a făcut referire la prevederile art. 9 alin. (2) a Legii nr. 270 din

18 decembrie 2008 privind azilul politic în Republica Moldova; art. 31

alin. (1) al Convenției privind statutul refugiaților încheiată la Geneva la

28 iulie 1951, tratat care a intrat în vigoare în Republica Moldova la

11.12.2001; precum și la art. 362 alin. (4) Cod penal, susținând în acest

sens că respectivele prevederi nu sunt aplicabile cauzei deoarece se

referă la intrarea în teritoriul Republicii Moldova, Colegiul penal

statuează că normele enunțate au relevanță directă la caz, în acest sens

instanța de apel raportând corect situația de fapt și circumstanțele speței

la normele menționate, or, potrivit învinuirii înaintate inculpatei

Minasian Eleonora în comiterea infracțiuni prevăzute de art. 362 alin. (1)

Cod penal, adică „Trecerea ilegală a frontierei de stat a Republicii Moldova

prin eludarea sau sustragerea de la controlul efectuat la trecerea acesteia”,

legiuitorul nu a specificat expres modul de trecere ilegală în sensul

intrării sau ieșirii din teritoriul Republicii Moldova, fapt care atrage după

sine ambele ipoteze, alegațiile recurentului în sensul dat fiind eronate.

Suplimentar, examinând motivele invocate în recursul ordinar,

Colegiul penal constată că prin acestea se expune o critică asupra

probelor puse de către instanța de apel la baza achitării lui Minasian

10

Eleonora, critică care în opinia recurentului este justificată și impune

necesitatea casării deciziei atacate.

În contextul dat, Colegiul penal reține că art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală prevede o listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a

cărei analiză denotă faptul că chestiunile privind aprecierea probelor nu

sunt reflectate în conținutul acestui articol, astfel neconstituind un temei

pentru recurs separat. În acest sens, este necesar de a reitera că potrivit

art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează

cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să

judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Totodată, Colegiul penal statuează că critica aprecierii probelor,

care la caz comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi

supusă analizei la etapa examinării cauzei în ordine de recurs ordinar,

deoarece instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra

chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau

material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de

judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către

instanța de recurs.

Sub aspectul dat, Colegiul penal reiterează că instanța de recurs

verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor judecătorești atacate, exclusiv

prin prisma prezenței sau absenței temeiurilor pentru recurs, prevăzute

la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Din considerentele expuse, Colegiul penal respinge argumentele

invocate în partea dată, ca fiind de jure inadmisibile, cu atât mai mult că

recurentul s-a limitat la invocarea generală a faptului că ,,la adoptarea

deciziei de achitare, instanța de apel nu a dat deplină eficiență prevederilor art.

95 alin. (l), art. 100 alin. (4), art. 101 Cod de procedură penală, comiterea

infracțiunii, incriminate inculpatei, fiind confirmată prin cumulul de probe

veridice, utile și concludente, care se află într-o coroborare reciprocă, probe care

au fost acumulate legal în cadrul urmăririi penale și examinate în instanțele de

judecată, care dovedesc integral vinovăția inculpatei”, fără careva specificări

în acest sens, formulare care nu poate fi completată din oficiu de către

instanța de judecată pentru a justifica solicitarea recurentului.

În același context, Colegiul penal constată că temeiurile pentru

recurs invocate în cerere, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, și anume că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se bazează soluția și instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței, nu și-au găsit confirmare la examinarea prezentului

recurs ordinar, fiind invocate nemijlocit întru susținerea criticii privind

11

aprecierea probelor care, după cum s-a menționat anterior, este

inadmisibilă la această etapă a procesului penal.

Mai mult, la judecarea recursului ordinar, deși recurentul s-a referit

la existența unei erori grave de fapt, nu a specificat care este aceasta, și în

esență o astfel de eroare nici nu a fost determinată.

Identic constatărilor expuse în decizia instanței de apel, Colegiul

penal reține că, potrivit prevederilor art. 9 alin. (2) al Legii nr. 270 din 18

decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova: „Solicitanții de azil

nu vor fi sancționați pentru intrare sau ședere ilegală pe teritoriul Republicii

Moldova. Tratamentul aplicat acestor persoane se va conforma standardelor

internaționale referitoare la drepturile omului și prevederilor prezentei legi”.

Astfel, reieșind din învinuirea adusă inculpatei Minasian Eleonora,

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 362 alin. (1) Cod penal,

urmează a fi menționate și prevederile art. 362 alin. (4) Cod penal,

potrivit cărora: „acțiunea prezentului articol nu se extinde asupra cetățenilor

străini veniți în Republica Moldova, fără pașaportul stabilit sau fără autorizație,

pentru a se folosi de dreptul de azil acordat de Constituția Republicii Moldova,

precum și asupra persoanelor care sânt victime ale traficului de ființe umane”.

Astfel, Colegiul penal reține incontestabil că, inculpata Minasian

Eleonora, deținând cetățenia Republicii Georgia, a fost transmisă în

teritoriul Republicii Moldova de către autoritățile statului român.

Ultima, atât verbal la momentul reținerii, cât și ulterior, a solicitat

acordarea azilului, pentru ea personal și pentru copiii săi minori. Această

manifestare de voință, în sensul art. 3 și art. 54 al Legii nr. 270 din 18

decembrie 2008 privind azilul în RM, poate fi exprimată atât în scris cât

și oral, fiind înaintată Poliției de Frontieră din subordinea Ministerului

Afacerilor Interne, organelor de poliție, subdiviziunilor structurale și

teritoriale ale Biroului migrație și azil, structurilor Departamentului

Instituțiilor Penitenciare sau subdiviziunilor de detenție provizorie din

cadrul organelor de drept. Minasian Eleonora a dobândit calitatea de

solicitant de azil, astfel în privința ei fiind aplicabilă excepția legală de

tragere la răspundere penală, prevăzută de alin. (4) al art. 362 Cod penal.

În acest sens, Colegiul penal constată că în cauză urmau a fi

întreprinse acțiuni în corespundere cu prevederile art. 9 alin. (1) al Legii

nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova,

potrivit cărora: „autoritățile competente asigură accesul în teritoriul Republicii

Moldova al oricărui străin aflat la frontiera de stat, din momentul manifestării

de voință, exprimată în scris sau oral, din care să rezulte că acesta solicită

12

protecția Republicii Moldova. Autorizarea urmând a fi efectuată în conformitate

cu art. 54 a legii nominalizate”.

Reieșind din prevederile nominalizate, Colegiul penal consideră că,

în speță, învinuirea lui Minasian Eleonora care este cetățean străin, în

comiterea infracțiunii de trecere ilegală a frontierei de stat, prevăzută la

art. 362 alin. (1) Cod penal, vine în contradicție cu alin. (4) al aceluiași

articol, iar pe cale de consecință și prevederilor art. 9 alin. (1) al Legii nr.

270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova.

În ansamblul circumstanțelor constatate, din motiv că temeiurile

pentru recurs invocate în cerere nu și-au găsit confirmare, iar la

examinarea recursului nu s-au depistat erori de drept care, reținute din

oficiu, ar impune soluția casării deciziei instanței de apel, Colegiul penal

conchide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat în cauză,

deoarece este vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 05 martie 2018, în

cauza penală în privința lui Minasian Eleonora, deoarece este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 octombrie 2018.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico

Nadejda Toma

13