1ra-1507/18 — art. 175 Cod penal

Prima instanță: 04.01.2018 - 06.03.2018;

Instanța de apel: 27.03.2018 - 03.05.2018;

Instanța de recurs: 28.06.2018 - 12.09.2018. Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, A C O N S T A T A T : 1. Prin sentința Judecătoriei Cahul sediul central, din 06 martie 2018, Dimicenco Gheorghe a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.175 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de doi ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art. 90 Cod penal pedeapsa stabilită sub formă de închisoare, a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 (unu) ani. Cerința procurorului privind încasarea de la inculpatul Dimicenco Gheorghe cu titlu de cheltuieli de judecată suma în mărime de 5762 lei a fost respinsă ca neîntemeiată. 2. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Dimicenco Gheorghe profitând de imposibilitatea victimelor de a-și exprima voința și despre care cunoștea cu certitudine că nu au împlinit vârsta de 16 ani, în perioada lunilor februarie-aprilie 2017, aflându-se la domiciliul situat în mun. xxxxx, având un comportament indecent, cu scopul satisfacerii poftei sexuale în formă perversă, acționând cu intenție directă, de mai multe ori a atins cu mâinile organele genitale al surorii sale xxxxx, născută la xxxxx. În continuarea acțiunilor sale ilegale și indecente, la data de 26 aprilie 2017, aproximativ la ora 16:30, în apropiere de grădinița nr. x, mun. xxxxx, pe strada xxxxxx a dezgolit corpul xxxxxxx și cu mâinile i-a atins organele genitale. Acțiunile inculpatului Dimicenco Gheorghe au fost calificate în limitele indicilor calificativi prevăzute de art.175 Cod penal – „acțiunile perverse săvârșite față de o persoană despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, constând în atingeri indecente”. 3. Sentința menționată a fost atacată cu apel de către procurorul în Procuratura or. Cahul – Cebotari Vitali prin care solicită admiterea apelului cu casarea parțială a sentinței, în partea ce ține de încasarea cheltuielilor judiciare, rejudecarea cauzei și pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care să fie obligați părinții sau tutorii minorului Dimicenco Gheorghe să recupereze cheltuielile judiciare în sumă totală de 5762 lei. 3.1 În motivarea cerințelor sale, procurorul a menționat că, sentința Judecătoriei Cahul din 06 martie 2018 în privința respingerii solicitării de încasare a cheltuielilor de judecată de la inculpatul Dimicenco Gheorghe este ilegală și urmează a fi casată, invocând că, statul și-a onorat obligația de a demonstra vinovăția persoanei, prin acțiuni de procedură penală, iar pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal a suporta cheltuieli. Art. 229 Cod de procedură penală indică direct că, condamnatul poate fi obligat la recuperarea cheltuielilor judiciare. Menționează că, la materialele dosarului a fost anexată informația care probează suma cheltuielilor suportate în cadrul urmăririi penale

Prin decizia Colegiului Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 03 mai 2018 a fost respins ca nefondat apelul declarat de către procurorul în Procuratura raionului Cahul, Mariana Caragherghi și menținută fără modificări sentința Judecătoriei Cahul din 06 martie 2018 în cauza penală în privința lui Dimicenco Gheorghe în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal. 4.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a considerat, că la pronunțarea sentinței instanța de judecată nu a admis derogări de la procedura penală, soluția instanței de fond de respingere a cererii procurorului fiind una întemeiată și corectă, temei de casare a sentinței instanței de fond din motivele invocate de procuror nefiind stabilite. Totodată, instanța de apel a menționat că cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii încriminate, prin numirea efectuării expertizelor judiciare, precum și alte acțiuni procesuale, reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statului. Colegiul judiciar a apreciat critic argumentul invocat de procuror că, părinții sau tutorii inculpatului Dimicenco Gheorghe pot fi obligați la recuperarea cheltuielilor judiciare în baza art. 229 Cod de procedură penală, invocând că statul și-a onorat obligația de a demonstra vinovăția persoanei, prin acțiuni de procedură penală, or, este ferm constat că părțile vătămate și inculpatul sunt membrii unei familii, iar plata cheltuielilor de judecată se vor răsfrânge negativ asupra tuturor membrilor familiei și a părților vătămate minore inclusiv. În astfel de circumstanțe Colegiul a făcut trimitere le prevederile art. 227, alin. (1), (3) și art. 229, alin. (1) Cod de procedură penală, indicând că cheltuieli judiciare sunt cheltuieli suportate potrivit Legii - pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de acuzatorul de stat, procuror în procuratura or. Cahul – Cebotari Vitali, indicând temeiul art. 427 alin. 1) pct. 6) Cod procedură penală, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei în latura cheltuielilor de judecată, cu dispunerea rejudecării cauzei și pronunțării unei noi hotărâri privind încasarea de la Dimicenco Gheorghe a cheltuielilor judiciare în beneficiul statului sumă de 5762 lei, invocând că cheltuielile de judecată suportate de către stat în cauza penală de învinuire a lui Dimicenco Gheorghe urmează a fi încasate din contul acestuia făcând trimitere la art. 227-229 Cod procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recurs ordinar în termen în conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. Recurentul în recursul ordinar declarat, indică temeiul de casare a hotărârii instanței de apel, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Lecturând textul deciziei instanței de apel, Colegiul penal constată, că decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, fiind legală și întemeiată, în legătură cu ce nu se constată prezența erorilor prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. 6.1.Referitor la temeiul de recurs invocat de recurent prin prisma pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. 1), 5), 417 alin. 8) Cod de procedură penală, hotărârea cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. Instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelul avocatului în numele inculpatului motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărârii atacate, dispozitivul fiind expus clar și instanța de apel nu a admis nici o eroare gravă de fapt. Colegiul penal constată că argumentele din recursul declarat de acuzatorul de stat, procuror în Procuratura or. Cahul – Cebotari Vitali sunt neîntemeiate, iar motivele aduse în susținerea temeiurilor invocate nu pot fi reținute, hotărârile instanțelor corespunzând tuturor prevederilor legii de procedură penală, fiind legale și întemeiate. Instanța de recurs, respinge argumentele recurentului, precum că cheltuielile de judecată suportate de către stat în cauza penală de învinuire a lui Dimicenco Gheorghe urmează să fie încasate din contul acestuia or, acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului. Astfel, Colegiul penal reține că, normele procedural penale nu prevăd expres achitarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare, ceea ce constituie cheltuieli pentru efectuarea expertizelor, iar prevederile legale la care face trimitere acuzatorul de stat, nu prevăd astfel de cheltuieli, ce pot fi încasate din contul inculpatului. Aceste norme procedurale invocate de acuzatorul de stat în prima instanță și instanța de apel nu reglementează încasarea din contul inculpatului a mijloacelor bănești, cu titlul de cheltuieli pentru efectuarea expertizei, care sunt achitate din bugetul de stat. Procurorul solicită în baza art. 227-229 Cod de procedură penală, încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizelor nr. 261 din 31 mai 2017, nr. 262 din 31 mai 2017, nr. 348 din 22 noiembrie 2017, nr. 349 din 22 noiembrie 2017 și nr. 347 din 02 noiembrie 2017, în mărime de 5762 lei. Colegiul penal reține că potrivit prevederilor art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală, expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, totodată fiind relevante prevederile art.143 alin.(2) Cod de procedură penală (red. Legii Nr.66 din 05.04.2012), care stipulau că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat, iar modificările la norma dată din 09.02.2018, nu au efect retroactiv. În această ordine de idei, Colegiul penal menționează că cerințele procurorului în acest sens sunt neîntemeiate, deoarece art.143 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză (art.143 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală). Astfel, se reține că efectuarea expertizelor nr. 261 din 31 mai 2017, nr.262 din 31 mai 2017, nr.348 din 22 noiembrie 2017, nr.349 din 22 noiembrie 2017 și nr.347 din 02 noiembrie 2017, în sumă de 5762 lei, a fost ordonată de către organul de urmărire penală, fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării. În sensul dat, Colegiul penal constată faptul că cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, prin numirea efectuării expertizelor, reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statutului. În această ordine de idei, Colegiul penal consideră că instanța de apel corect a respins solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare, ca fiind nefondată. Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței de apel fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art. 394 Cod de procedură penală. Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești contestate. În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către procuror nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către acuzatorul de stat, procuror în Procuratura or. Cahul – Cebotari Vitali, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 03 mai 2018, în cauza penală privindu-l pe Dimicenco Gheorghe, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 12 septembrie 2018. Președinte Timofti Vladimir Judecătorii Cobzac Elena Țurcan Anatolie