1ra-1071/2018 — art. 303 alin.1, 281, 287 alin.1, 349 alin.1 CP

1ra-1071/2018 — art. 303 alin.1, 281, 287 alin.1, 349 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1071/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac și Victor Boico,

judecând, în lipsa părților, recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina și de inculpatul Șalari Radu,

prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 06 iulie

2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 februarie 2018, în

cauza penală în privința lui

Șalari Radu xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat xxxxx

și

Berezeni Olena xxxxx, născută la xxxxx,

originară din xxxxx, fără loc permanent de trai.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 22.06.2015 - 06.07.2017;

Instanță de apel: 19.09.2017 - 19.02.2018;

Instanță de recurs: 04.05.2018 - 11.09.2018.

A C O N S T A T A T :

Olena și Șalari Radu au fost achitați de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.303 alin.(1) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost comisă de

inculpați.

Șalari Radu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art.281 Cod penal, la 6 luni închisoare;

- art.287 alin.(1) Cod penal, la 1 an închisoare;

- art.349 alin.(1) Cod penal, la 6 luni închisoare.

Conform art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 1 an 3 luni închisoare, cu executarea

în penitenciar de tip închis.

învinuire pentru faptul că, a comis amestecul în înfăptuirea justiției, în următoarele

circumstanțe: în perioada lunii decembrie 2014 - până la 10 decembrie 2014, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor

prejudiciabile, dorind și admițând în mod conștient, survenirea acestor urmări,

acționând cu intenție directă și în scopul amestecului în a împiedica cercetarea rapidă,

1

completă și obiectivă a cauzei civile 2-2305/14, intentată la cererea Penitenciarului

nr. 13 - Chișinău, către învinuită, privind repararea prejudiciului material cauzat,

precum și cu scopul influențării judecătorului Niță Ștefan din cadrul Judecătoriei

Centru, amplasată pe str. Bulgară, 43, mun. Chișinău, de a respinge cererea

respectivă, aflându-se în Penitenciarul nr. 13 - Chișinău, a întocmit o scrisoare, care

conținea amenințări cu aplicarea violenței asupra judecătorului Niță Ștefan și rudelor

sale și distrugerea bunurilor acestuia, care a expediat-o condamnatul Șalari Radu,

care se deținea în Penitenciarului nr.16 - Pruncul, iar ultimul la rândul său, prin

intermediul cancelariei instanței de judecată, a adresat-o judecătorului Niță Ștefan.

Tot, de către organul de urmărire penală Șalari Radu a fost pus sub învinuire

că, a comis amestecul în înfăptuirea justiției, în următoarele circumstanțe: în perioada

lunii decembrie 2014 - până la 10 decembrie 2014, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile, dorind și

admițând în mod conștient, survenirea acestor urmări, acționând cu intenție directă și

în scopul amestecului în a împiedica cercetarea rapidă, completă și obiectivă a cauzei

civile nr.2-2305/14, intentată la cererea Penitenciarului nr.13 - Chișinău către

Berezeni Olena privind repararea prejudiciului material cauzat, precum și cu scopul

influențării judecătorului Niță Ștefan din cadrul Judecătoriei Centru, amplasată pe str.

Bulgară, 43, mun. Chișinău, de a respinge cererea respectivă, prin intermediul

cancelariei instanței de judecată, aflându-se în Penitenciarul nr.16 - Pruncul, a adresat

o scrisoare, întocmită de către Berezeni Olena, care conținea amenințări cu aplicarea

violenței asupra judecătorului Niță Ștefan și rudelor sale și distrugerea bunurilor

acestuia.

2.1. Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt că, Șalari Radu

aflându-se în Penitenciarul nr.16 amplasat pe str. Pruncul, 44, mun. Chișinău, fiind

condamnat prin sentința Judecătoriei Rezina din 29.02.2011 și decizia curții de apel

din 24.12.2013, la 19 ani închisoare cu executarea în penitenciar de tip închis,

intenționat, cu scopul intimidării colaboratorilor Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

și periclitării activității instanței de judecată, personal a întocmit o scrisoare privind

minarea clădirii pe care a împachetat-o în plic.

Ulterior, Șalari Radu a expediat scrisoarea menționată în adresa Judecătoriei

Centru mun. Chișinău prin intermediul Poșta Moldovei, asigurându-se în așa mod că

aceasta va ajunge la destinație, neîndeplinind alte măsuri cu scopul realizării

amenințărilor formulate în scrisoare.

La 23 decembrie 2014, ora 15.00, scrisoarea întocmită de către Șalari Radu a

parvenit în cancelaria Judecătoriei Centru, amplasată pe adresa mun. Chișinău,

str. Bulgară, 43. Ca urmare, din încăperile Judecătoriei Centru și Preturii sectorului

Centru au fost evacuați colaboratorii și alte persoane aflate în acestea, fiind periclitată

activitatea acestor instituții. În rezultatul verificării de către colaboratorii serviciului

„Bombteh” a încăperilor amplasate pe str. Bulgară, 43, mun. Chișinău, unde își are

sediul Pretura Centru și Judecătoria Centru, mun. Chișinău, careva obiecte explozive

nu au fost depistate.

Tot Șalari Radu, la 15 decembrie 2015, aproximativ la ora 15.20, aflându-se în

biroul nr.614 din cadrul Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, situat în blocul

administrativ cu nr.2 de pe strada Mihai Viteazu, 2, mun. Chișinău, unde se petrecea

2

ședința de judecată de acuzare a sa pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.152

alin.(1) Cod penal, cunoscând cu certitudine despre funcția și statutul celor

participanți în cadrul ședinței de judecată, inclusiv și a președintelui ședinței în

persoana judecătorului din cadrul Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, Pavliuc

Ghenadie, având scopul amenințării cu moartea și cu vătămarea integrității corporale,

precum și a sănătății ultimului, în vederea sistării activității sale de serviciu și

schimbării situației în interesul său, intenționat s-a exprimat cu cuvinte obscene și a

amenințat cu aplicarea violenței periculoase, precum și cu moartea judecătorul

menționat, fapt care a generat întreruperea ședinței și înaintarea ulterior de către

judecătorul Pavliuc Ghenadie a declarației de abținere în vederea examinării cauzei

penale de acuzare a inculpatului Șalari Radu.

Tot Șalari Radu, la 15 decembrie 2015, aproximativ la ora 15.20, aflându-se în

biroul nr.614 din cadrul Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, situat în blocul

administrativ cu nr. 2 de pe strada Mihai Viteazu, 2, mun. Chișinău, unde se petrecea

ședința de judecată de acuzare a sa pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.152

alin.(1) Cod penal, cunoscând cu certitudine că se află în loc public, fără careva

motiv, intenționat și demonstrativ a inițiat un conflict cu președintele ședinței în

persoana judecătorului din cadrul Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, Pavliuc

Ghenadie, exprimându-se public în adresa acestuia cu cuvinte obscene.

Ca urmare, Șalari Radu continuând acțiunile sale ilegale și în vederea atingerii

scopului său infracțional, conștientizând că se află în loc și încăpere publică,

exprimând demonstrativ o vădită lipsă de respect față de societate, acționând

intenționat, cu obrăznicie deosebită, continuând să se exprime cu cuvinte obscene și

încălcând grosolan ordinea publică, acționând cu intenție directă, dându-și seama de

caracterul acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient

survenirea acestora, fără careva motive întemeiate, la solicitările judecătorului

Pavliuc Ghenadie de a încetini acțiunile sale infracționale, nu a reacționat, dar

dimpotrivă continuând cu o tonalitate mai înaltă să-l numească pe ultimul și pe cei

prezenți cu cuvinte obscene, concomitent amenințând verbal cu aplicarea violenței

fizice, efectuând gesticulări indecente în acest sens și numai la multiple somări și

solicitări a judecătorului, precum și intervenția colaboratorilor de escortă care se aflau

în încăpere, au fost curmate acțiunile infracționale ale lui Șalari Radu care a fost

înlăturat din sala ședinței de judecată, concomitent fiind întreruptă cercetarea

judecătorească.

achitării inculpaților de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.303

alin.(1) Cod penal, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie recunoscuți vinovați și

condamnați:

- Berezeni Olena în baza art.303 alin.(1) Cod penal, la 2 ani închisoare, iar

conform art.84 alin.(4) Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin cumul parțial al

pedepselor, la pedeapsa stabilită a-i adăuga partea neexecutată a pedepsei stabilite

prin decizia curții de apel din 06.12.2016, cu stabilirea pedepsei definitive 5 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis pentru femei;

- Șalari Radu în baza art.303 alin.(1) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu

3

menținerea sentinței pronunțate în privința lui Șalari Radu în partea ce ține de

condamnarea pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.art.349 alin.(1), 287

alin.(1), 281 Cod penal, iar conform art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor, a-i stabili pedeapsa de 4 ani închisoare și

potrivit art.85 Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor, a-i adăuga la aceasta

pedeapsa, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin decizia Curții de Apel Chișinău

din 24 decembrie 2013, stabilindu-i pedeapsa definitivă sub formă de 21 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

În motivarea apelului declarat procurorul a invocat că, în cadrul judecării

cauzei penale au fost administrate probe suficiente care să confirme vinovăția

inculpaților în comiterea infracțiunii prevăzute de art.303 alin.(1) Cod penal, și

anume declarațiile părții vătămate Niță Ștefan, procesul-verbal de examinare a

plicului și scrisorii expediate părții vătămate Niță Ștefan din 14 ianuarie 2015 și

procesul-verbal de confruntare din 03 februarie 2016, conform căruia învinuiții

Berezeni Olena și Șalari Radu, au recunoscut faptul întocmirii și expedierii scrisorii

în adresa judecătorului Niță Ștefan.

3.1. Inculpatul Șalari Radu a contestat cu apel sentința, solicitând casarea

parțială a acesteia în partea condamnării în baza art.287 Cod penal, cu pronunțarea

unei hotărâri de achitare pe acest capăt de învinuire, din motiv că nu sunt întrunite

elementele infracțiunii și lipsesc probe în acest sens.

În susținerea apelului, inculpatul a indicat că, sentința primei instanțe este

ilegală, cauza nu a fost examinată obiectiv, complet și sub toate aspectele, or martorii

audiați la caz sunt colegi cu judecătorul Pavliuc Ghenadie și în conformitate cu

prevederile art.90 alin.(3) Cod de procedură penală urmau să fie excluși.

Totodată, prima instanță prin sentința de condamnare din 06 iulie 2017 a copiat

rechizitoriul, fiind doar schimbată data și luna emiterii actului judecătoresc.

Procurorul nu a audiat pe cei prezenți la proces din data de 15 decembrie 2015,

cum ar fi colaboratorii din escortă, partea vătămată Jornea Ion, martorul Berezeni

Olena, sau alte persoane, dar au audiat doar colegii de serviciu ai judecătorului.

La fel, nu a fost ascultat CD-ul cu înregistrarea ședinței de judecată și a fost

omis faptul că dânsul se află la evidența medicului psihiatru.

Subsidiar a indicat că, recunoaște săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.349

alin.(1) Cod penal, însă consideră că nu a fost săvârșită cu intenție dar a fost

spontană.

2018, apelul declarat de procuror a fost respins, ca nefondat, iar apelul declarat de

inculpatul Șalari Radu a fost admis, casată parțial sentința, inclusiv din oficiu

conform art.409 alin.(2) Cod de procedură penală și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Șalari Radu a fost achitat de

sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.349 alin.(1) Cod penal, din

motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Conform art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor, i-a fost stabilită pedeapsa 1 an 1 lună închisoare, cu executarea

în penitenciar de tip închis.

Potrivit art.85 alin.(1) Cod penal, la pedeapsa stabilită, a fost adăugată parțial

4

pedeapsa neexecutată stabilită prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie

2013, stabilindu-i pedeapsa definitivă 13 ani 6 luni închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip închis.

În rest sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, prima instanță a

stabilit incorect starea de fapt, constatând că în acțiunile inculpatului Șalari Radu sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.349 alin.(1) Cod

penal, concluzie ce nu corespunde calificării de drept, or, de către organul de

urmărire penală, Șalari Radu a fost învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute

art.349 alin.(1) Cod penal, care prevede amenințare sau violență săvârșită asupra

unei persoane cu funcție de răspundere sau a unei persoane care își îndeplinește

datoria obștească, adică amenințarea cu moartea, cu vătămarea integrității

corporale și a sănătății persoanei cu funcție de răspundere, în scopul sistării

activității ei de serviciu și schimbării caracterului ei în interesul celui care amenință,

însă instanța de apel nu a identificat probe pertinente, admisibile, concludente,

veridice și utile prin care s-ar confirma existența faptei infracționale incriminate.

În acest context, instanța de apel a notat că, de către organul de urmărire penală

nu au fost administrate suficiente probe care să demonstreze cu certitudine și

indubitabil că fapta incriminată inculpatului întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii, învinuirea axându-se în cea mai mare parte pe declarațiile martorilor

Garaz Diana și Bejenaru Eugeniu, care însă nu coroborează cu celelalte probe

administrate în cursul urmăririi penale.

Mai mult, în opinia instanței de apel este contradictorie axarea la caz pe

declarațiile acestor martori, în contextul în care relatările acestora, cât și înregistrările

audio ale ședinței de judecată la examinarea cauzei penale de învinuire a lui Șalari

Radu, nu arată clar existența faptei infracționale de amenințare cu moartea, cu

vătămarea integrității corporale și a sănătății persoanei cu funcție de răspundere, în

scopul sistării activității ei de serviciu și schimbării caracterului ei în interesul celui

care amenință.

La fel, instanța de apel a considerat că, nu a fost dovedit obiectul juridic al

infracțiunii vizate, în situația în care conform relatărilor martorilor Garaz Diana și

Bejenaru Eugeniu, s-a constatat că după ce inculpatul Șalari Radu a fost adus în

ședința de judecată, fiind începută ședința de judecată, inculpatul a început a striga,

totodată martorii au menționat că au auzit amenințări în privința judecătorului Pavliuc

Ghenadie, însă nu au indicat clar dacă aceste amenințări se refereau la viața

judecătorului sau la integritatea fizică a acestuia, iar aferent neclarităților în

declarațiile acestor martori, organul de urmărire penală nici nu a dispus audierea lui

Pavliuc Ghenadie, a martorului Rău Ecaterina, colaboratorii serviciului de escortă,

procurorului și avocatului, care se aflau în sala de ședințe.

Astfel, deși în cazul dat, lui Șalari Radu i-a fost incriminată comiterea

infracțiunii de amenințare cu moartea și cu vătămarea integrității corporale sau a

sănătății judecătorului Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, Pavliuc Ghenadie,

ultimul nici nu a fost audiat în cadrul urmăririi penale într-o calitate procesuală, la fel

acesta nu a fost recunoscut în calitate de parte vătămată și nu a fost audiat în această

calitate, circumstanțe care arată că de fapt judecătorului Pavliuc Ghenadie nu i-a fost

5

adus careva daune urmare a pretinsei fapte infracționale incriminate lui Șalari Radu.

Lipsa unor probe prin care s-ar dovedi intenției infracțională, denotă lipsa

elementului constitutiv al infracțiunii, de vreme ce nu s-a adeverit nemijlocit faptul că

inculpatul ar fi amenințat cu moartea judecătorul Pavliuc Ghenadie, iar probatoriul

administrat în acest context este unul evaziv și neclar.

În aceiași ordine de idei, instanța de apel a menționat că, comiterea infracțiunii

prin metoda de amenințare cu moarea și cauzarea de vătămări corporale judecătorului

Pavliuc Ghenadie nu a fost confirmată de careva probe concrete și clare, or, martorii

Garaz Diana și Bejenaru Eugeniu, au menționat că în ziua de 15 decembrie 2015, în

timp ce se aflau în anticamera birourilor de serviciu a judecătorilor Pavliuc Ghenadie

și Chisilița Violeta, inițial nu au auzit careva gălăgie sau zgomote, iar peste ceva timp

au auzit cum un glas bărbătesc ce se exprima cu cuvinte obscene, după care au

observat cum ușa biroului judecătorului Pavliuc Ghenadie s-a deschis și Șalari Radu a

fost scos din birou de reprezentanții escortei penitenciarului.

Astfel, martorii în cauză nu au relatat că ar fi auzit careva amenințări în adresa

lui Pavliuc Ghenadie, mai mult că martorii au specificat că colega de serviciu, Rău

Ecaterina, ieșind în anticameră le-a povestit despre cele petrecute în cadrul ședinței și

anume că inculpatul, la întrebările instanței a început să aibă un comportament

inadecvat, exprimându-se cu cuvinte obscene, iar mai apoi la somațiile judecătorului

de a încetini ilegalitățile sale, nu a reacționat ci dimpotrivă a început să înjure cu o

tonalitate mai înaltă, inclusiv și să amenințe judecătorul, fapt care a și generat

întreruperea ședinței și înlăturarea inculpatului Șalari Radu din sala de ședințe.

Așadar, reieșind din declarațiile acestor martori, instanța de apel nu a fost în

posibilitatea de a constata starea reală a lucrurilor care s-a desfășurat în cadrul

ședinței de judecată din 15 decembrie 2015, la examinarea cauzei penale de învinuire

a lui Șalari Radu, în situația în care organul de urmărire penală deși urma să audieze

nemijlocit martorii oculari, cât și să recunoască, după care să audieze partea

vătămată, a purces la audierea martorilor Garaz Diana și Bejenaru Eugeniu, care nu

au comunicat circumstanțe clare și nici nu au confirmat pretinsa amenințare din

partea lui Șalari Radu în adresa judecătorului Pavliuc Ghenadie.

De referință la extrasul din procesul-verbal al ședinței de judecată din 15

decembrie 2015, conform căruia judecătorul Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău,

Pavliuc Ghenadie, a constatat comiterea de către Șalari Radu a infracțiunii de

audiență, instanța de apel a menționat că, acesta din urmă la fel nu poate servi drept

probă pentru a constata amenințarea directă a judecătorului, în contextul în care

constituie doar actul de constatare inițială a pretinsei fapte infracționale, nu și

nemijlocit probă directă ce ar identifica latura obiectivă.

La fel, instanța de apel a indicat că, nu poate fi admis drept probă în susținerea

soluției de condamnare nici procesul-verbal de examinare din 16 martie 2016,

conform căruia au fost examinate înregistrările audio aflate pe suportul de bandă

metalică și anume CD-ul de modelul „OMEGA CD-R 700MB 52X”, cu fișierul

„712_4352-audio salari”, or, din conținutul acestuia reiese că după audierea părții

vătămate Jornea Ion, de către președintele ședinței a fost oferită părților posibilitatea

de a formula întrebări acesteia, și din motive neclare inculpatul Șalari Radu a început

să se exprime cu cuvinte de amenințare în privința judecătorului, iar la somațiile

6

ultimului inculpatul nu reacționează și continuând cu o tonalitate înaltă continuă să se

exprime cu cuvinte obscene în privința acestuia, ulterior la indicația judecătorului

Pavliuc Ghenadie, Șalari Radu a fost înlăturat din sala de ședință, fiind constatată

infracțiunea de audiență.

Astfel, deși în examinarea înregistrării audio este specificat că inculpatul,

Șalari Radu ar fi amenințat judecătorul Pavliuc Ghenadie, nu este specificat în ce

mod a fost amenințat, cum a fost amenințat acesta, adică nu este descris nemijlocit

dacă Șalari Radu a amenințat judecătorul Pavliuc Ghenadie cu moartea sau cu

vătămarea corporală a acestuia sau a rudelor acestuia.

În concluzie instanța de apel a indicat că, organul de urmărire penală nu a

administrat probe care sa demonstreze intenția directă a inculpatului Șalari Radu de

amenințare a judecătorului Pavliuc Ghenadie, că atât activitatea judecătorului, cât și a

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, ar fi fost sistată, care a fost perioada pentru

care a fost sistată activitatea judecătorului sau a instanței de judecată. Faptul că

martorii Garaz Diana și Bejenaru Eugeniu, au menționat că, urmare a acțiunilor

inculpatului Șalari Radu, nu au putut să-și desfășoare activitatea de serviciu, nu pot

sta la baza unei condamnări, în contextul în care ambii martori au relatat că dânșii nu

se aflau nemijlocit în sala de ședință unde a avut loc examinarea cauzei, cu atât mai

mult că martorii au susținut că comportamentul inculpatului a generat amânarea

ședinței de judecată pentru o altă dată.

4.2. În partea ce privește soluția primei instanțe privind achitarea inculpaților

Șalari Radu și Berezeni Olena de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art.303 alin.(1) Cod penal, instanța de apel a indicat că, prima instanță corect a

constatat că nu a fost dovedit de către organul de urmărire penală că anume inculpații

au comis fapta infracțională vizată și cu atât mai mult faptul că aceștia într-un

oarecare mod au admis o imixtiune în activitatea judecătorului Niță Ștefan la

examinarea cauzei civile nr.2-2305/14 la cererea de chemare în judecată depusă de

către Penitenciarul nr.13 - Chișinău împotriva lui Berezeni Olena privind încasarea

prejudiciului material cauzat.

Procurorul a susținut că anume inculpații Șalari Radu și Berezeni Olena, au

expediat scrisoarea cu conținutul de amenințare cu aplicarea violenței în privința

judecătorului Niță Ștefan, iar faptul dat a fost recunoscut în cadrul confruntării de

către inculpați, însă acuzarea nu a prezentat careva probe certe și clare în susținerea

unei asemenea poziții, în contextul în care și partea vătămată Niță Ștefan, a susținut

că dânsul a presupus că scrisoarea cu amenințări a parvenit de la inculpatul Șalari

Radu, însă nu a putut explica cu precizie acest fapt.

Instanța de apel a susținut că de fapt, nu a fost dovedit pe parcursul procesului

judiciar faptul că judecătorul Niță Ștefan ar fi fost amenințat cu aplicarea violenței și

cu atât mai mult rudele acestuia, or, însuși pătimitul a susținut în ședințele instanțelor

de fond că, în ședința din 11 ianuarie 2014 nu s-a prezentat nici reprezentantul

reclamantului, adică a Penitenciarului nr.13 - Chișinău, de aceea în baza încheierii

nr.2-2305/14 cererea Penitenciarului nr.13 a fost scoasă de pe rol.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că, în această situație organul de

urmărire penală nu a administrat careva probe care să demonstreze cu claritate faptul

că judecătorului Niță Stefan i-ar fi fost cauzate daune de ordin material sau moral,

7

urmare a pretinsei infracțiuni, mai mult că, nu a fost adeverit nici faptul că inculpații

prin acțiunile lor au intervenit și au încurcat într-un oarecare mod examinarea cauzei

civile nr.2-2305/14 la cererea de chemare în judecată depusă de către Penitenciarul

nr.13 - Chișinău împotriva lui Berezeni Olena privind încasarea prejudiciului material

cauzat.

La acest capitol, instanța de apel a reiterat și faptul că, conform raportului de

expertiză nr. 34/12/1-R-3969, s-a constatat că inscripția din manuscrise de la fila de

caiet de matematică cu text în grafie chirilică care începe cu cuvintele „Noroc Ștefan”

și se termină cu „bine” și de pe plicul poștal nu au fost executate de către inculpații,

Șalari Radu și Berezeni Olena.

Subsidiar instanța de apel a notat că, recunoașterea de către inculpații în cadrul

procesului-verbal de confruntare din 03 februarie 2016, a faptului că anume dânșii ar

fi expediat scrisoarea cu conținut amenințător judecătorului Niță Ștefan, nu

echivalează cu vinovăția acestora, în contextul în care probele administrate nu sunt de

natură de a corobora între ele, dar și de a completa concluzia de vinovăție, care nu

poate fi bazată exclusiv pe recunoașterea de către făptuitor a vinovăției.

De asemenea, la momentul când a fost primită scrisoarea de amenințare a

judecătorului Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, Niță Ștefan, cauza civilă nr.2-

2305/14, la cererea de chemare în judecată depusă de către Penitenciarul nr.13 -

Chișinău împotriva lui Berezeni Olena privind încasarea prejudiciului material

cauzat, era deja examinată de către instanță, fiind emisă încheierea privind scoaterea

cererii de pe rol, fapt relatat și de către judecătorul Niță Ștefan.

Așa dar, în opinia instanței de apel, aceste circumstanțe arată clar și evident că

organul de urmărire penală nu a elucidat nici acest moment, în contextul în care nu

s-a constatat scopul faptei de amenințare a judecătorului Niță Ștefan, în situația în

care obiectul amenințării, adică nemijlocit pretinsul fapt că scopul scrisorii de

amenințare ar fi fost anume ca judecătorul să respingă acțiunea, nu s-a realizat, așa

cum se pretinde de către acuzare.

4.3. Cu referire la condamnarea inculpatului Șalari Radu în baza art.art.281,

287 alin.(1) Cod penal, instanța de apel a indicat că, deși inculpatul a recunoscut

parțial vina în săvârșirea acestor fapte, vinovăția acestuia a fost confirmată pe deplin

prin: declarațiile martorilor Reabova Elena, Garaz Diana, Bejenaru Eugen, procesul-

verbal de cercetare la fața locului din 23 decembrie 2014, procesul-verbal de

examinare a obiectului din 01 februarie 2015, raportul de expertiză grafoscopică

nr.4445, din 14 mai 2015, extrasul din procesul-verbal al ședinței de judecată din 15

decembrie 2015, procesul-verbal de examinare din 16 martie 2016.

Sub aspectul dat, instanța de apel a respins ca neîntemeiate alegațiile

inculpatului Șalari Radu precum că, probele care au fost puse la baza sentinței de

condamnare în baza art.287 Cod penal, și anume declarațiile martorilor care sunt

colegi, judecători și grefieri, or, faptul dat nu este contrar rigorilor de drept, în

contextul în care asistentul judecătorului Pavliuc Ghenadie, a fost audiat în legătură

cu circumstanțele care îi sunt cunoscute și nu în legătură cu o cauză penală pe care o

avea în gestiune, mai mult martorii audiați, au depus jurământul, fiind preîntâmpinați

despre răspunderea penală pe care o poartă în caz de depunere a declarațiilor false.

4.4. La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel, cu trimitere la

8

prevederile art.art.7, 61, 75, 76 alin.(1), 77 alin.(1) Cod penal, a indicat că, prima

instanță a ținut cont de cele trei principii care urmează a sta la baza individualizării

pedepsei, sancțiunea aplicată inculpatului Șalari Radu fiind legală, echitabilă și corect

individualizată, ajungând la concluzia că, scopul prestabilit al legii penale privind

corectarea și reeducarea inculpatului va fi pe deplin atins, doar prin menținerea

pedepsei sub formă de închisoare, în limitele stabilite de prima instanță, or, aplicarea

unei altei pedepse, nu va fi rațională și nici proporțională acțiunilor comise.

În continuare, instanța de apel a reiterat faptul că, datorită emiterii unei noi

hotărâri, în urma rejudecării cauzei, și anume a achitării lui Șalari Radu de sub

învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.349 alin.(1) Cod penal, s-a

impus necesitatea de a stabili sancțiunea penală inculpatului, pentru concurs de

infracțiuni prin cumul parțial, așa cum indică norma art.84 alin.(1) Cod penal, astfel

că instanța a ajuns la concluzia de a-i stabili sancțiunea definitivă 1 an și 1 lună

închisoare.

De asemenea, instanța de apel a stabilit că, prin decizia Curții de Apel Chișinău

din 28 noiembrie 2013, Șalari Radu a fost condamnat în baza art. art.27, 317 alin.(2),

lit. b), d) Cod penal (în redacția legii din 2002), cu aplicarea art.art.34 alin.(3), 82, 85

Cod penal (în redacția legii din 2002), la pedeapsa definitivă 19 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip închis.

În temeiul art.85 alin.(1) Cod penal, la pedeapsa stabilită, a fost adăugată

parțial pedeapsa neexecutată stabilită prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28

noiembrie 2013, stabilindu-i pedeapsa definitivă 13 ani 6 luni închisoare, care în

temeiul art.72 alin.(4) Cod penal, urmează a fi executată în penitenciar de tip închis.

penală, a contestat cu recurs decizia, solicitând casarea parțială a acesteia, cu

remiterea cauzei la rejudecare, în aceeași instanță de apel în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel nu a respectat în deplină

măsură prevederile art.art.101 alin.(1), 394 alin.(1) pct.1), 414 alin.(1), 417 alin.(1)

pct.8), 419 Cod de procedură penală, prin ce s-au comis erori de drept.

Instanța de apel nu a analizat în ansamblul lor toate probele administrate la

dosar, greșit ajungând la concluzia că, partea vătămată Niță Ștefan nu a indicat că

anume inculpații sunt acei care au și organizat compunerea textului scrisorii cu

amenințări în adresa sa, însă pe care la momentul dat le-a considerat ca reale, din care

motiv a sesizat organele de drept. La fel, au fost ignorate și amenințările expuse în

privința judecătorului Pavliuc Ghenadie din partea lui Șalari Radu.

În ședința instanței de apel, inculpatul Șalari Radu vina în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art.art.349 alin.(1), 303 alin.(1) Cod penal, a recunoscut-o

și a declarat, că nu recunoaște numai infracțiunea prevăzută de art.287 alin.(1) Cod

penal, iar inculpata Berezeni Olesea la audierea sa și în instanța de apel, evaziv a

recunoscut complicitatea sa cu Șalari Radu la comiterea infracțiunii prevăzute de

art.303 alin.(1) Cod penal în privința judecătorului Niță Ștefan, care la acel moment

examina o cauză în privința acesteia, fapt trecut la fel cu vederea de către instanță.

Acuzarea consideră că, în cadrul judecării prezentei cauze penale au fost

administrate probe suficiente care ar confirma vinovăția inculpaților în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.303 alin.(1) Cod penal, și anume: declarațiile părții

9

vătămate Ștefan Niță, procesul-verbal de examinare a plicului și scrisorii expediate

părții vătămate Ștefan Niță din 14 ianuarie 2015, procesul-verbal de confruntare din

03 februarie 2016, conform căruia învinuiții Berezeni Olena și Șalari Radu au

recunoscut faptul întocmirii și expedierii scrisorii în adresa judecătorului Niță Ștefan.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art.349 Cod penal, procurorul a indicat

că, latura obiectivă constă în amenințarea cu moartea, vătămarea sănătății, distrugerea

sau deteriorarea bunurilor persoanelor menționate în legătură cu exercitarea funcțiilor

de serviciu sau obștești. Pentru tragerea la răspundere este suficient ca inculpatul să fi

săvârșit una dintre acțiunile enumerate.

Componența de infracțiune menționată este formală; infracțiunea se consideră

consumată începând cu pronunțarea sau cu altă formă de exprimare a amenințării

îndreptate împotriva colaboratorului poliției, altor persoane care își îndeplinesc

obligațiunile de serviciu, în cazul dat judecătorul Pavliuc Ghenadie.

Astfel, din conținutul extrasului procesului-verbal al ședinței de judecată din 15

decembrie 2015 rezultă că, judecătorul Pavliuc Ghenadie a constatat comiterea

infracțiunii în audiență de către Șalari Radu (f.d.5-9 vol. II).

Potrivit procesului-verbal din 16 martie 2016 au fost examinate înregistrările

audio aflate pe suportul de bandă magnetică și anume a CD-ului de model ,,OMEGA

CD-R 700MB 52X”, a acțiunilor și expresiilor indecente ale lui Șalari Radu în cadrul

ședinței de judecată (f.d.29-31 vol. II).

Circumstanțele date au fost confirmate și prin declarațiile martorilor Garaz

Diana și Bejenaru Eugen, date în cadrul cercetării judecătorești.

Anume aceste probe incontestabile nu au fost apreciate la justa valoare de către

instanțele de fond, fapt ce au generat emiterea unor hotărâri neîntemeiate.

5.1. Inculpatul Șalari Radu, invocând prevederile art.427 alin.(1) pct.4), 5),

6), 8), 9), 12), 14), 15) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar

hotărârile adoptate, solicitând casarea parțială a acestora, cu pronunțarea unei hotărâri

prin care să fie achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.287 alin.(1) Cod penal și în privința sa să fie aplicate prevederile art.385 alin.(4)

Cod de procedură penală, cu reducerea pedepsei drept recompensă pentru încălcările

admise de către instanțele de judecată.

În motivarea recursului a invocat că, în cadrul examinării cauzei i-a fost

încălcat dreptul la un proces echitabil, la un recurs efectiv, termenul rezonabil de

examinare a cauzei, arestul preventiv, de a participa efectiv la examinarea cauzei în

fond, de a primi copia sentinței în termenul prevăzut de lege, de a participa la

audierea martorilor apărării, părții vătămate, de a fi informat, la petiție, la justiție.

Totodată, susține recurentul că, din conținutul discuției cu judecătorul Pavliuc

Ghenadie ce se conține pe Cd-ul anexat la materialele cauzei, rezultă că nu este vorba

de nici o amenințare cu moartea și nu a înjosit demnitatea participanților la proces,

deci în acțiunile inculpatului nu sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de

art.287 Cod penal.

Indică inculpatul că, instanțele de fond nu au luat în considerație faptul că au

fost audiați 2 martori, Garaz Diana și Bejenaru Eugeniu, care sunt persoane

cointeresate.

Susține că, a fost ilegal înlăturat din proces, cauza fiind examinată în lipsa sa;

10

copia sentinței a fost expediată în adresa sa peste 3 luni de la data pronunțării, la

solicitările sale, în limba rusă pe care nu o posedă; nu au fost audiați martorii oculari

care erau prezenți la fața locului și anume Jornea Ion, Berezeni Olena, Chisilița

Violeta, colaboratorii escortei; nu i-a fost înlocuit apărătorul Guțan Marcel care a fost

prezent în sala de ședințe la 15 decembrie 2015, când au avut loc faptele incriminate,

reprezentându-i interesele; a fost tergiversată examinarea cauzei, fiindu-i astfel

încălcat dreptul la muncă, or, din motiv că se afla în Penitenciarul nr.13, nu avea

posibilitatea de a lucra pentru a primi salariu lunar sau zile privilegiate în

Penitenciarul nr.16; instanța de apel nu s-a expus asupra extrasului medical eliberat

de medicul psihiatru la care se află la evidență.

constată că acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile, din următoarele

considerente.

Potrivit art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat împotriva

deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică

legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În conformitate cu prevederile art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu este întemeiat legal (este

nefondat). Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată

și motivată.

6.1. Cu privire la recursul declarat de procuror.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

Colegiul penal lărgit reține că, recurentul invocă temeiul pentru recurs stipulat

la pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

În esență, procurorul critică decizia instanței de apel din motiv că aceasta nu a

dat apreciere corespunzătoare probelor cercetate, pe când în opinia sa ele

demonstrează indubitabil vinovăția lui Șalari Radu în săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art.art.349 alin.(1), 303 alin.(1) Cod penal și Berezeni Olena în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.303 alin.(1) Cod penal.

Raportând materialele dosarului la criticele recurentului, Colegiul penal lărgit

conchide că eroarea semnalată nu este prezentă la caz și este invocată neîntemeiat de

titular, iar pentru a statua astfel s-a rezultat din raționamentele ce urmează.

În primul rând, instanța de recurs ține să remarce că, la această etapă a

procedurilor nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de

instanțele de fond, or aceasta fiind sarcina primordială al acestor instanțe.

Deci, Colegiul nu examinează criticele referitoare la presupusa greșită reținere,

11

pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin

raportare la situația de fapt stabilită de instanța de apel, corectitudinea soluției de

achitare de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.art.349 alin.(1),

303 alin.(1) Cod penal adoptată în privința lui Șalari Radu și de art.303 alin.(1) Cod

penal adoptată în privința lui Berezeni Olena.

Or, pentru a constitui temei de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă,

adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie

vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța

între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor

aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe

care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății, o atare eroare nu a fost constatată de către instanța

de recurs.

Mai mult, raportând cele expuse supra la verificarea și aprecierea probelor

efectuată de instanța de apel, Colegiul penal lărgit specifică că instanța de apel corect

a ajuns la concluzia respingerii apelului procurorului și admiterii apelului inculpatului

Șalari Radu, casării parțiale a sentinței, inclusiv din oficiu conform art.409 alin.(2)

Cod de procedură penală și pronunțării unei hotărâri de achitare a lui Șalari Radu de

sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.349 alin.(1) Cod penal, cu

menținerea sentinței în partea achitării lui Șalari Radu și Berezeni Olena în baza

art.303 alin.(1) Cod penal, respectând prevederile legale și adoptând o soluție corectă

și întemeiată.

Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal lărgit

verificând materialele dosarului, specifică că judecând apelurile declarate, instanța de

apel a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție

corectă de casare parțială a sentinței și dispunerea achitării lui Șalari Radu, învinuit

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.349 alin.(1) Cod penal, din motiv că fapta

nu întrunește elementele infracțiunii și menținerea sentinței în partea achitării lui

Șalari Radu și Berezeni Olena de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute

art.303 alin.(1) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpați.

În atare circumstanțe, nu pot fi considerate admisibile argumentele recurentului

privitor la faptul că din probele cercetate de instanța de apel se dovedește indubitabil

vinovăția lui Șalari Radu de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.art.349 alin.(1),

303 alin.(1) Cod penal și a lui Berezeni Olena de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.303 alin.(1) Cod penal, odată ce acestea nu susțin învinuirile incriminate ultimilor

prin rechizitoriu.

Or, atunci când unei persoane i se reproșează săvârșirea unei fapte penale și i

se aduce o acuzație, aceasta trebuie să fie bazată pe probe pertinente, veridice și

concludente care dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există,

constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Pe de altă parte, urmează a se consemna că procurorul, în virtutea atribuțiilor

sale funcționale stipulate în art.art.5-6 a Legii cu privire la Procuratură din

25 februarie 2016, de unde rezultă că dânsul, reprezentând învinuirea în instanța de

judecată, are un rol activ de a contribui la aflarea adevărului în cadrul procesului

12

penal, precum și cele expres prevăzute în Codul de procedură penală la art.53, din

care deducem că elementele procesului de tip advers indică la faptul că procurorul, în

calitatea sa de titular al acțiunii penale, trebuie să dovedească dincolo de orice

îndoială rezonabilă acuzarea, fapta și vinovăția la care face referire prin actul de

sesizare, întrucât instanța, la rândul ei, nu are sarcina probei, aceasta din urmă

revenindu-i procurorului.

În același context, amintim că, în conformitate cu art.19 alin.(3) coroborat cu

art.254 alin.(1) Cod de procedură penală, organul de urmărire penală are obligația de

a lua toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă

și obiectivă, a circumstanțelor cauzei, de a evidenția atât circumstanțele care

dovedesc vinovăția bănuitului, învinuitului, inculpatului, cât și cele care îl

dezvinovățesc, precum și circumstanțele care îi atenuează sau agravează răspunderea.

În cauza deferită judecății instanța de recurs constată că procurorul nu a

prezentat probe suficiente care ar contribui la aflarea adevărului.

Respectiv, instanța de apel corect a statuat cu trimitere la prevederile art.8

alin.(3) Cod de procedură penală, că doar declarațiile martorilor Garaz Diana și

Bejenaru Eugeniu, care nici nu coroborează cu celelalte probe, nu pot fi suficiente

pentru a convinge un observator obiectiv că bănuiala este rezonabilă, iar pentru a

susține o bănuială rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune este necesar de

probe convingătoare, însă la materialele cauzei nu există probe care ar confirma

concluziile procurorului și primei instanțe precum că, la 15 decembrie 2015,

aproximativ la ora 15.20, Șalari Radu, ar fi amenințat cu moartea judecătorul Pavliuc

Ghenadie.

La fel, instanța de apel corect a considerat că, nu a fost dovedit obiectul juridic

al infracțiunii prevăzute de art.349 alin.(1) Cod penal, deoarece martorii Garaz Diana

și Bejenaru Eugeniu au menționat că au auzit amenințării în privința judecătorului

Pavliuc Ghenadie, însă nu au indicat clar dacă aceste amenințări se refereau la viața

judecătorului sau la integritatea fizică a acestuia, iar aferent neclarităților în

declarațiile acestor martori, organul de urmărire penală nici nu a dispus audierea lui

Pavliuc Ghenadie, a martorului Rău Ecaterina, colaboratorilor serviciului de escortă,

procurorului și avocatul, care se aflau în sala de ședințe.

Mai mult, organul de urmărire penală nu a administrat probe care sa

demonstreze intenția directă a inculpatului Șalari Radu de amenințare a judecătorului

Pavliuc Ghenadie, că atât activitatea judecătorului, cât și a Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău, ar fi fost sistată și care a fost perioada pentru care a fost sistată

activitatea judecătorului sau a instanței de judecată.

Totodată, instanța de apel corect a reținut soluția primei instanțe privind

achitarea inculpaților Șalari Radu și Berezeni Olena de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.303 alin.(1) Cod penal, indicând că nu a fost dovedit de

către organul de urmărire penală că anume inculpații au comis fapta infracțională

vizată, or, partea vătămată Niță Ștefan, a susținut că dânsul a presupus că scrisoarea

cu amenințări a parvenit de la inculpatul Șalari Radu, însă nu a putut explica cu

precizie acest fapt, iar conform raportului de expertiză nr.34/12/1-R-3969, s-a

constatat că inscripția din manuscrise de la fila de caiet de matematică cu text în

grafie chirilică care începe cu cuvintele „Noroc Ștefan” și se termină cu „bine” și de

13

pe plicul poștal nu au fost executate de către inculpații Șalari Radu și Berezeni Olena.

Instanța de apel a indicat că, recunoașterea de către inculpați în cadrul

procesului-verbal de confruntare din 03 februarie 2016, a faptului că anume dânșii ar

fi expediat scrisoarea cu conținut amenințător judecătorului Niță Ștefan, nu

echivalează cu vinovăția acestora, în contextul în care probele administrate nu sunt de

natură de a corobora între ele, dar și de a completa concluzia de vinovăție, care nu

poate fi bazată exclusiv pe recunoașterea de către făptuitor a vinovăției, din care

motiv instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul recurentului în acest

sens.

Astfel, deși recurentul a susținut că, instanța de apel a ajuns la concluzia

achitării inculpatului Șalari Radu de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.349 alin.(1) Cod penal, și menținerea sentinței de achitare a

inculpaților Șalari Radu și Berezeni Olena de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.303 alin.(1) Cod penal, prin ignorarea mai multor probe administrate

în cursul urmăririi penale și cercetate de instanță, totuși considerăm oportun de a

consemna că, dimpotrivă, instanța de apel a făcut o analiză minuțioasă a tuturor

probelor administrate pe parcursul procesului penal, ajungând la concluzia corectă că

acestea nu dovedesc vinovăția lui Șalari Radu și Berezeni Olena în cele incriminate.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanțele de fond.

Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod

concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite

părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în

principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță

(hotărârile CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Totodată, art.6 din CțEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o

examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu

excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării

deciziilor, impusă instanțelor de art.6 § 1 din CțEDO, nu poate fi înțeleasă ca

impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârile CtEDO,

pct. 80-81 Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

În legea procesuală penală, prezumția de nevinovăție este înscrisă între

regulile de bază ale procesului penal, în art.8 statuându-se că persoana acuzată de

săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atât timp cât vinovăția sa nu îi

va fi dovedită în modul prevăzut de lege, într-un proces judiciar public, în cadrul

căruia îi vor fi asigurate toate garanțiile necesare apărării sale și nu va fi constatată

printr-o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă.

Nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția sa.

Concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi

întemeiate pe presupuneri.

Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, se interpretează în

favoarea inculpatului.

Astfel, având în vedere că, la formularea concluziei despre vinovăția lui Șalari

Radu și Berezeni Olena, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea asupra

14

vinovăției pe baza unor probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu

au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe

în privința vinovăției inculpatului, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia

orice îndoială este apreciată în favoarea ultimului.

Regula in dubio pro reo presupune că, chiar dacă în speță au fost administrate

probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu nu există, și

totuși îndoiala persistă în ce privește vinovăția, atunci îndoiala este echivalentă cu o

probă pozitivă de nevinovăție și ca urmare inculpatul trebuie achitat.

Concomitent, instanța de recurs menționează că instanța de apel corect a

conchis că învinuirea adusă lui Șalari Radu în baza art.art.303 alin.(1), 349 alin.(1)

Cod penal și Berezeni Olena în baza art.303 alin.(1), Cod penal, nu este bazată pe

probe directe ce ar confirma vinovăția acestora.

Subsidiar, instanța de recurs consideră relevant de a face remarca despre faptul

că reieșind din analiza textuală a recursului ordinar declarat de procuror, se constată

că acesta este pur formal, întrucât titularul face trimitere în cererea sa preponderent la

chestiunea de apreciere a probelor, ceea ce nu constituie obiect de cercetare și

verificare la etapa judecării cauzei penale în procedura de recurs, aceasta fiind sarcina

exclusivă a instanțelor de fond, despre care fapt recurentul cunoaște.

Pentru toate considerentele ce preced, Colegiul penal lărgit subliniază că

soluția instanței de apel privitor la achitarea lui Șalari Radu pe capătul de acuzare

incriminat acestuia în baza art.349 alin.(1) Cod penal și menținerea sentinței în partea

achitării inculpaților Șalari Radu și Berezeni Olena de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.303 alin.(1) Cod penal, este corectă.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde, în această parte, tuturor

prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și motivată, mai mult, instanța

de apel a dat răspuns la toate argumentele invocate de apelanți, a apreciat just

probatoriul administrat, specificând motivele pe care și-a întemeiat soluția, iar

criticele din recursul declarat, sunt vădit neîntemeiate.

În sensul dat se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârii contestate, relevă în mod concludent că instanța de apel a constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpaților în

strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de

drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar.

În consecință, Colegiul penal lărgit statuează că la judecarea cauzei în ordine

de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.art.414-419

Cod de procedură penală și a pronunțat o hotărâre legală, astfel că nu există careva

temeiuri pentru admiterea recursului ordinar declarat.

6.2. Cu privire la recursul declarat de inculpatul Șalari Radu.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal constată că titularul

acestuia invocă temeiuri pentru recurs pct.5), 6), 8), 9), 14), 15) alin. (1) art.427 Cod

de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când

cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau

care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța

despre această imposibilitate, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

15

motivelor invocate în apel sau motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau

acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței, instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă

decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, Curtea Constituțională a recunoscut neconstituțională

prevederea legii aplicate în cauza respectivă, instanța de judecată internațională, prin

hotărâre pe un alt caz, a constatat o încălcare la nivel național a drepturilor și

libertăților omului care poate fi reparată și în această cauză.

Însă recurentul nu a indicat concret care anume parte legal citată, a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate,

care sunt motivele invocate în apel asupra cărora instanța nu s-a pronunțat, care

motivare a soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau este expus neclar, care este

eroarea gravă de fapt care a afectat soluția instanței, pentru care faptă inculpatul a fost

condamnat alta decât cea pentru care a fost pus sub învinuire, în care normă urmau a

fi încadrate acțiunile inculpatului, care prevedere legală aplicabilă în cauza respectivă

a recunoscut neconstituțională de către Curtea Constituțională, exemple de hotărâri

internaționale prin care pe un alt caz, a fost constatată o încălcare la nivel național a

drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și în această cauză, or, poziția

instanței de recurs de a suplini din oficiu recursul recurentului prin constatări

subiective constituie o derogare de la principiul contradictorialității în condițiile

egalității armelor.

În acest context, Colegiul penal ține să menționeze că, instanța de recurs nu

este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al apărării cu circumstanțe

în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Conform art.24 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

La fel, Colegiul penal reține că recurentul își exprimă dezacordul cu decizia

instanței de apel sub aspectul temeiurilor prevăzute la pct.4), 6), 8) alin.(1) art.427

Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când

judecata a avut loc fără participarea inculpatului când participarea lui era obligatorie

potrivit legii, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și

fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

În esență, criticele recurentului se axează pe ideea că instanța de apel nu a

intrat pe deplin în esența acțiunilor inculpatului, acestea fiind apreciate greșit, eronat

menținând condamnarea acestuia în baza art.287 alin.(1) Cod penal.

Verificând alegațiile inculpatului, în raport cu actele cauzei, Colegiul conchide

că acestea sunt neîntemeiate, iar instanța de apel la adoptarea soluției de menținerea a

sentinței în această parte a respectat prevederile legale, adoptând o soluție corectă și

întemeiată.

În primul rând, cu privire la argumentul recurentului că, judecata a avut loc

fără participarea inculpatului, Colegiul penal ține să menționeze că prevederile

art.427 alin.(1) pct.4) Cod de procedură penală, se referă la judecarea cauzei fără

participarea procurorului, inculpatului, precum și a apărătorului, interpretului și

16

traducătorului, când participarea lor era obligatorie potrivit legii, nu și la faptul când

judecarea cauzei s-a petrecut în lipsa inculpatului când acesta a fost îndepărtat din

sala de ședințe pentru încălcarea ordinii, conform art.334 alin.(2) Cod de procedură

penală.

În al doilea rând, ce ține de temeiurile de casare prevăzute de pct. 6), 8) alin.(1)

art.427 Cod de procedură penală, Colegiul lărgit ține să menționeze că, împrejurările

menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în

pct.4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel a constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția inculpatului, în

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar care au fost apreciate în

conformitate cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de

apel pronunțându-se argumentat și detaliat asupra motivelor pentru care a respins

versiunile apărării, probele administrate pe caz demonstrând concludent prezența în

acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute la art.art.287 alin.(1) Cod

penal și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptelor

prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune prevăzute

de art.287 alin.(1) Cod penal.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanțele de fond.

Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod

concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite

părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în

principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță

(hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Art.6 CțEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua o

examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu

excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora.

Deși este adevărat că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art.6

fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c.

Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct.5. din prezenta decizie, este întemeiat pe critica modului în care instanța de

apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art.6 pct.111), 27, 414 alin.(1), (2) Cod de

procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor,

iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în

urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă

apreciere probelor din dosar.

17

Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea

este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei

de drept separat din numărul celor incluse în art.427 Cod de procedură penală și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei

legal.

Colegiul respinge ca neîntemeiate argumentele inculpatului că, în cadrul

examinării cauzei i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, a fost ilegal înlăturat

din proces, cauza fiind examinată în lipsa sa, deoarece atât în prima instanță cât și în

instanța de apel cauza a fost examinată cu respectarea dreptului inculpatului la un

proces echitabil, iar din sala de ședințe a fost îndepărtat din motiv că încălca ordinea.

La fel, instanța de recurs respinge argumentele recurentului că, i-a fost încălcat

dreptul la un recurs efectiv, termenul rezonabil de examinare a cauzei, arestul

preventiv, de a participa efectiv la examinarea cauzei în fond, de a primi copia

sentinței în termenul prevăzut de lege, de a participa la audierea martorilor apărării,

părții vătămate, de a fi informat, la petiție, la justiție, copia sentinței a fost expediată

în adresa sa peste 3 luni de la data pronunțării, la solicitările sale, în limba rusă pe

care nu o posedă; nu au fost audiați martorii oculari care erau prezenți la fața locului

și anume Jornea Ion, Berezeni Olena, Chisilița Violeta, colaboratorii escortei; nu i-a

fost înlocuit apărătorul Guțan Marcel care a fost prezent în sale de ședințe la

15.12.2015, când au avut loc faptele incriminate, reprezentându-i interesele, a fost

tergiversată examinarea cauzei, fiindu-i astfel încălcat dreptul la muncă, or din motiv

că se afla în Penitenciarul nr.13, nu avea posibilitatea de a lucra pentru a primi salariu

lunar sau zile privilegiate în Penitenciarul nr.16, instanța de apel nu s-a expus asupra

extrasului medical eliberat de medicul psihiatru la care se află la evidență, ca fiind

neîntemeiate și lipsite de suport probator.

Astfel, nefiind stabilite încălcări admise de către instanțele de judecată,

solicitarea recurentului privind aplicarea prevederilor art.385 alin.(4) Cod de

procedură penală, este neîntemeiată.

Cu referire la alegațiile inculpatului că, din conținutul discuției cu judecătorul

Pavliuc Ghenadie ce se conțin pe Cd-ul anexat la materialele cauzei, rezultă că nu

este vorba de nici o amenințare cu moartea și nu a înjosit demnitatea participanților la

proces, Colegiul penal lărgit menționează că asupra acestora s-a expus instanța de

apel, Șalari Radu fiind achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art.349 alin.(1) Cod penal.

Totodată, se reține că motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja

obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct.4. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20,

cauza Bujnița c Moldovei).

Astfel, împrejurările enunțate denotă în mod concludent că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că fapta întrunește

elementele infracțiunii și că recursul ordinar este neîntemeiat.

Prin urmare, recursurile de pe rol fiind neîntemeiate, urmează a fi respinse ca

18

inadmisibile, cu menținerea hotărârii atacate.

penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina și de inculpatul Șalari Radu,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 februarie 2018,

în cauza penală privindu-i pe Șalari Radu xxxxx și Berezeni Olena xxxxx.

Decizia este irevocabilă, pronunță integral la 11 octombrie 2018.

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Nadejda Toma

/semnătura/ Elena Cobzac

/semnătura/ Victor Boico

Copia corespunde originalului,

Judecător Anatolie Țurcan

Copia corespunde originalului,

Judecător Anatolie Țurcan

19