1ra-1139/2018 — art. 152 alin. 2 lit. e, 287 alin. 2 lit. b CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 26 ianuarie 2018, Tican Anatolie a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza: - art.152 alin.(2) lit. e) Cod penal, la 5 ani închisoare; - art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, la 1 an închisoare. Conform art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 5 ani 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. Prin aceeași sentința a fost condamnat și Tican Victor, însă în privința acestuia hotărârile judecătorești cu recurs ordinar nu se contestă. Cererea procurorului cu privire la încasarea în mod solidar din contul inculpaților a cheltuielilor judiciare în sumă de 768 lei, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt că, Tican Anatolie la 03 septembrie 2017, în jurul orei 02:50, aflându-se în parcul Catedralei Mitropolitane din Chișinău, apropiere cu strada M. Bănulescu Bodoni, mun. Chișinău, acționând cu intenție directă, împreună cu o altă persoană și o persoană în privința căreia cauza penală a fost disjunsă într-o procedură separată, cu încălcarea grosolană a ordinii publice, însoțită de aplicarea violenței asupra persoanelor, au atacat o persoană neidentificată de organul de urmărire penală, pe care au maltratat-o cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzându-i dureri fizice. Continuându-și acțiunile sale criminale, însoțite de aplicarea violenței asupra 1 persoanelor, în loc public, cu o deosebită obrăznicie, l-au maltratat cu pumnii și picioarele peste tot corpul și pe cet. Caraman Ion, care la un momentul dat s-a implicat întru curmarea actelor lor huliganice, făcând-u-le observație să înceteze, i-au cauzat, conform extrasului din fișa medicală DCMU al IMSP IMU nr.78361, fractura oaselor nazale, echimoza pari orbitală pe stânga, edemul buzei superioare, contuzia cutiei toracice și fractura coastelor 9,10. Tot Tican Anatolie, la 03 septembrie 2017, în jurul orei 02:50, aflându-se în parcul Catedralei Mitropolitane din Chișinău, apropiere cu strada M. Bănulescu Bodoni, mun. Chișinău, acționând cu intenție directă de cauzare a vătămării corporale medii cet. Caraman Ion, împreună cu o altă persoană și o persoană în privința căreia cauza penală a fost disjunsă într-o procedură separată, intenționat, i-au aplicat acestuia mai multe lovituri cu mâinile și picioarele peste tot corpul, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară cu nr.2118/D din 27 septembrie 2017, vătămări corporale medii.

Avocatul Catarama Rodica în numele inculpatului a contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că faptele nu au fost săvârșite de inculpat. În motivarea cerințelor sale a invocat că, atât din declarațiile părții vătămate, cât și ale martorilor, nu rezultă direct faptul că infracțiunile incriminate inculpatului au fost săvârșite de acesta. 3.1. Inculpatul a contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia din motiv că este neîntemeiată, nefiind bazată pe probe, invocând că, dânsul nu a săvârșit infracțiunile incriminate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 martie 2018, apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței. În motivarea soluției sale instanța de apel a indicat că, vina inculpatului Tican Anatolie în săvârșirea infracțiunilor incriminate s-a confirmat pe deplin și acțiunile acestuia corect au fost încadrate în baza art.art.152 alin.(2) lit. e), 287 alin.(2) lit. b) Cod penal. Prima instanță corect a apreciat critic declarațiile inculpatului deoarece acestea nu coroborează cu celelalte probe, și anume declarațiile martorilor, raportul de expertiză judiciară nr.2118/D din 27.09.2017 (f.d.21-24 vol. I); procesul-verbal de ridicare din 03.09.2017, cu planșa ilustrativă (f.d.27-32 vol. I); procesul-verbal de examinare a obiectului din 07.09.2017 (f.d.33 vol. I). La fel, instanța de apel a apreciat critic afirmațiile inculpatului Tican Anatolie precum că dânsul nu-l putea lovi pe Caraman Ion, deoarece faptul dat contravine declaraților martorilor. La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel cu trimitere la prevederile art.art.75, 76, 77 Cod penal, a indicat că, pedeapsa stabilită de prima instanță este echitabilă.

Inculpatul A. Tican a depus recurs ordinar prin care a solicitat pronunțarea unei hotărâri juste, invocând că nu a săvârșit infracțiunile incriminate și vina nu o recunoaște.

Asupra recursului declarat, a prezentat referință procurorul, care s-a expus pentru inadmisibilitatea acestuia deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut prevăzute la art.art.429, 430 Cod de procedură penală. 2

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Conform art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs este în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal constată că titularul acestuia își exprimă dezacordul cu soluția de condamnare, menționând că nu a săvârșit infracțiunile incriminate, temei pentru recurs stipulat la pct.8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Raportând norma de drept citată la circumstanțele cauzei, Colegiul constată că acest temei nu-și găsește confirmare în speța dedusă judecății. Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, relevă în mod concludent că prima instanță dispunând condamnarea lui Tican Anatolie în baza art.art.152 alin.(2) lit. e), 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, corect a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată și încadrarea juridică justă a acțiunilor infracționale ale inculpatului, în conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, fiind apreciate în conformitate cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor. Referitor la argumentul invocat în recurs că, nu inculpatul a săvârșit infracțiunile incriminate, Colegiul penal ține să menționeze că, instanța de apel a reținut motivarea primei instanțe, care a apreciat critic declarațiile inculpatului Tican Anatolie deoarece acestea nu coroborează cu celelalte probe, și anume declarațiile martorilor, raportul de expertiză judiciară nr.2118/D din 27.09.2017 (f.d.21-24 vol. I); procesul-verbal de ridicare din 03.09.2017, cu planșă ilustrativă (f.d.27-32 vol. I); procesul-verbal de examinare a obiectului din 07.09.2017 (f.d.33 vol. I). La fel, instanța de apel corect a apreciat critic afirmațiile inculpatului Tican Anatolie precum că dânsul nu-l putea lovi pe Caraman Ion, deoarece faptul dat contravine declaraților martorilor. Totodată, argumentele inculpatului privind faptul că, în acțiunile sale nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.art.152 alin.(2) lit. e), 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, deoarece nu el a comis aceste acțiuni, au format obiect de discuție în instanța de apel. Aceste concluzii ale instanței de apel se însușesc de către instanța de recurs pe deplin și astfel nu se mai impune reluarea unei motivări repetate, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 al hotărârii sale în cauza Albert c. României din 16 februarie 2010, a statuat că, art.6 §1 din CțEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un 3 răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către inculpat nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În corespundere cu art.432 alin.(1), (2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Tican Anatolie xxxxx, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 martie 2018, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 05 octombrie 2018. Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan /semnătura/ Elena Cobzac Copia corespunde originalului, Judecător Anatolie Țurcan Copia corespunde originalului, Judecător Anatolie Țurcan 4