1ra-1324/2018 — art.264/1 alin.4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.264/1 alin.4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin.1 pct.6 CPP
1ra-1324/2018 — art.264/1 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr.1ra-1324/2018
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
03 octombrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte Vladimir Timofti
Judecători Anatolie Țurcan
Elena Cobzac
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 martie 2018,
în cauza penală privindu-l pe
Condurarov Dmitrii xxx, născut la
xx xxx xxx, originar și domiciliat
în xx xxx xxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 10.08.2017 – 05.12.2017;
Instanța de apel: 16.02.2018 – 14.03.2018;
Instanța de recurs: 04.06.2018– 03.10.2018.
Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal
al Curții Supreme de Justiție,
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul central din 05 decembrie 2017, cauza
fiind examinată în baza art.3641 Cod de procedură penală, Condurarov Dmitrii a fost
recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, fiindu-i stabilită
pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 134 ore.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond, în fapt, a constatat că Condurarov
Dmitrii la data de 07 iulie 2017, în jurul orei 23:30, urmărind scopul conducerii
mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, fără a deține permis
de conducere, a condus automobilul de model „Audi 80”, de culoare albă, cu n/î xxxx,
care aparține cet. Buracov Alexei, pe sos. Muncești mun. Chișinău, încălcând cerințele
art. 14 din Regulamentul Circulației Rutiere, potrivit căruia „Conducătorului de vehicul îi
este interzis: a) să conducă vehiculul în stare de ebrietate”, după care a accidentat
1
automobilul, acesta fiind depistat la intersecția străzilor Pădurii cu str. Grădina Botanică,
unde automobilul a fost abandonat.
Fiind supus examinării narcologice, s-a stabilit că Condurarov Dmitrii se afla în
stare de ebrietate alcoolică, fapt confirmat prin procesul-verbal nr.8221 din 08.07.2017
ora 04:50, emis de către Dispensarul Republican de Narcologie, stabilindu-se
concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,36 mg/l și concentrația alcoolului în
sânge de 0,58 g/l, ceea ce, conform prevederilor art.13412 din Codul penal, constituie
stare de ebrietate cu grad avansat.
Sentința a fost atacată cu apel de procuror, care a solicitat casarea parțială a
acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri și dispunerea încasării din contul inculpatului în
beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 191 lei.
În argumentarea soluției solicitate s-a invocat că prima instanță urma să încaseze
cheltuielile de judecată din contul inculpatului în beneficiul statului, or aceste cheltuieli
au fost suportate în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în prezenta cauză.
Consideră că cheltuielile suportate în legătură cu efectuarea examinării
narcologice urmau a fi încasate de la inculpat în conformitate cu prevederile art.229 Cod
de procedură penală, deoarece acestea constituie cheltuieli judiciare în sensul art.227 Cod
de procedură penală.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 martie 2018, apelul
declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.
Instanța de apel a considerat neîntemeiat apelul procurorului, deoarece cheltuielile
invocate de acesta au fost suportate pentru efectuarea expertizei în vederea acumulării
probelor necesare, ce demonstrează vinovăția și identifică persoana vinovată în comiterea
unei infracțiuni. În acest sens, instanța a reținut obligația pozitivă a statului de a colecta
probe necesare în vederea constatării faptei penale, identificării făptuitorului și implicit
asumarea cheltuielilor aferente procesului din contul statului, în cazul dat a cheltuielilor
pentru efectuarea expertizei judiciare.
Astfel, instanța de apel s-a condus de prevederile art.227 Cod de procedură penală,
care expres stabilește din ce sunt constituite cheltuielile judiciare și în special pct.4) alin.
(2) al respectivului articol cert stabilește, că în cazul efectuării unei expertize pot fi
atribuite la cheltuieli judiciare doar sumele cheltuite pentru restituirea contravalorii
obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a expertizei și nicidecum
însăși cheltuielile suportate integral pentru efectuarea unei expertize când aceasta are
statut de probă în procesul penal.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, acuzatorul de stat a contestat-o cu
recurs ordinar, prin care, invocând temeiul de drept prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6) Cod
de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași
instanță în alt complet de judecată, argumentând că hotărârea contestată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția, deoarece concluzia instanței de respingere a
solicitării privind încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor de
judecată în sumă de 191 lei pentru efectuarea expertizei este neargumentată.
S-a menționat că prin modificările operate la Legea procesual penală din
2
22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018 alin.(2) din art.143 Cod de procedură penală, a fost
abrogat.
Consideră, că ținând cont de prevederile art.227, 229 alin.(1) Cod de procedură
penală, cheltuielile pentru efectuarea expertizei urmau a fi încasate din contul
inculpatului, dat fiind faptul că efectuarea cheltuielilor într-o cauză penală este provocată
de săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei
pentru aplicarea legii penale celui care a comis-o și ca urmare, cheltuielile sunt imputate
persoanei condamnate pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția
infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în baza
materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din
următoarele considerente.
În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în
cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Colegiul penal reține că recurentul invocă ca temei pentru recurs pct.6) alin.(1) al
art.427 Cod de procedură penală și anume, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe
care se întemeiază soluția.
În esență, recurentul critică decizia instanței de apel în partea respingerii încasării
din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată în mărime de 191 lei, exprimate în
costul raportului de constatare nr.8221, efectuat în cadrul urmăririi penale, pentru
efectuarea examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării
de ebrietate și naturii ei, care au fost trecute în contul statului, însă Colegiul penal
constată că instanța de apel și-a motivat opinia vizavi de cerințele acuzatorului de stat ce
ține de cheltuielile judiciare, fiind expusă soluția în decizie (f.d.120-125 vol.I).
Astfel, autorul invocând prevederile art.227 și 229 alin.(1) Cod de procedură
penală, solicită încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea raportului de constatare
a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, motivând că legea
prevede ca inculpatul să suporte cheltuielile judiciare.
La cele invocate, instanța menționează, că aceste argumente ale recurentului sunt
neîntemeiate, deoarece dispozițiile art.143 alin.(1) Cod de procedură penală, prevăd că
expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea
circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte
probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză.
Drept urmare celor nominalizate, se conchide că în cazurile când expertiza a fost
dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea
acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea acesteia vor fi achitate din contul
mijloacelor bănești a bugetului de stat, dar nu a inculpatului, după cum indică procurorul.
Referitor la argumentul recurentului ce ține de abrogarea alin.(2) art.143 Cod de
procedură penală Colegiul penal remarcă că prin Legea nr.316 pentru modificarea și
completarea unor acte legislative din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018, alin.(2) al
3
art.143 Cod de procedură penală a fost abrogat, însă aceasta nu are nici o aplicabilitate în
speța dată, deoarece raportul de constatare nr.8221 efectuat la caz, a avut loc până la
modificările parvenite în norma sus indicată.
Astfel, Colegiul penal consideră că instanța de apel în mod just și echitabil a
stabilit că cheltuielile judiciare solicitate de acuzatorul de stat în sumă totală de 191 lei
pentru efectuarea examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului,
stării de ebrietate și naturii ei nr.8221 din 08.07.2017 (f.d.24 vol. I), sunt cheltuieli
efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru
demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce
sunt trecute în contul statului, iar normele procedurale nu prevăd achitarea din contul
condamnatului a cheltuielilor judiciare care constituie cheltuieli de expertiză.
Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în
ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414 - 419
Cod de procedură penală, iar temeiul invocat de recurent prevăzut în art.427 alin.(1)
pct.6) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare din punctul de vedere al
prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în decizia
instanței de apel, fapt ce impune concluzia privind inadmisibilitatea recursului ordinar
declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.
În temeiul art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții
Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
Circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 14 martie 2018, în cauza penală în privința lui Condurarov Dmitrii
xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 octombrie 2018.
Președinte Vladimir Timofti
Judecători Anatolie Țurcan
Elena Cobzac
4