1ra-1324/2018 — art.264/1 alin.4 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul central din 05 decembrie 2017, cauza fiind examinată în baza art.3641 Cod de procedură penală, Condurarov Dmitrii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 134 ore.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond, în fapt, a constatat că Condurarov Dmitrii la data de 07 iulie 2017, în jurul orei 23:30, urmărind scopul conducerii mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, fără a deține permis de conducere, a condus automobilul de model „Audi 80”, de culoare albă, cu n/î xxxx, care aparține cet. Buracov Alexei, pe sos. Muncești mun. Chișinău, încălcând cerințele art. 14 din Regulamentul Circulației Rutiere, potrivit căruia „Conducătorului de vehicul îi este interzis: a) să conducă vehiculul în stare de ebrietate”, după care a accidentat 1 automobilul, acesta fiind depistat la intersecția străzilor Pădurii cu str. Grădina Botanică, unde automobilul a fost abandonat. Fiind supus examinării narcologice, s-a stabilit că Condurarov Dmitrii se afla în stare de ebrietate alcoolică, fapt confirmat prin procesul-verbal nr.8221 din 08.07.2017 ora 04:50, emis de către Dispensarul Republican de Narcologie, stabilindu-se concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,36 mg/l și concentrația alcoolului în sânge de 0,58 g/l, ceea ce, conform prevederilor art.13412 din Codul penal, constituie stare de ebrietate cu grad avansat.

Sentința a fost atacată cu apel de procuror, care a solicitat casarea parțială a acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri și dispunerea încasării din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 191 lei. În argumentarea soluției solicitate s-a invocat că prima instanță urma să încaseze cheltuielile de judecată din contul inculpatului în beneficiul statului, or aceste cheltuieli au fost suportate în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în prezenta cauză. Consideră că cheltuielile suportate în legătură cu efectuarea examinării narcologice urmau a fi încasate de la inculpat în conformitate cu prevederile art.229 Cod de procedură penală, deoarece acestea constituie cheltuieli judiciare în sensul art.227 Cod de procedură penală.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 martie 2018, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

Instanța de apel a considerat neîntemeiat apelul procurorului, deoarece cheltuielile invocate de acesta au fost suportate pentru efectuarea expertizei în vederea acumulării probelor necesare, ce demonstrează vinovăția și identifică persoana vinovată în comiterea unei infracțiuni. În acest sens, instanța a reținut obligația pozitivă a statului de a colecta probe necesare în vederea constatării faptei penale, identificării făptuitorului și implicit asumarea cheltuielilor aferente procesului din contul statului, în cazul dat a cheltuielilor pentru efectuarea expertizei judiciare. Astfel, instanța de apel s-a condus de prevederile art.227 Cod de procedură penală, care expres stabilește din ce sunt constituite cheltuielile judiciare și în special pct.4) alin. (2) al respectivului articol cert stabilește, că în cazul efectuării unei expertize pot fi atribuite la cheltuieli judiciare doar sumele cheltuite pentru restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a expertizei și nicidecum însăși cheltuielile suportate integral pentru efectuarea unei expertize când aceasta are statut de probă în procesul penal.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, acuzatorul de stat a contestat-o cu recurs ordinar, prin care, invocând temeiul de drept prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată, argumentând că hotărârea contestată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, deoarece concluzia instanței de respingere a solicitării privind încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 191 lei pentru efectuarea expertizei este neargumentată. S-a menționat că prin modificările operate la Legea procesual penală din 2 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018 alin.(2) din art.143 Cod de procedură penală, a fost abrogat. Consideră, că ținând cont de prevederile art.227, 229 alin.(1) Cod de procedură penală, cheltuielile pentru efectuarea expertizei urmau a fi încasate din contul inculpatului, dat fiind faptul că efectuarea cheltuielilor într-o cauză penală este provocată de săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei pentru aplicarea legii penale celui care a comis-o și ca urmare, cheltuielile sunt imputate persoanei condamnate pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în baza materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente. În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Colegiul penal reține că recurentul invocă ca temei pentru recurs pct.6) alin.(1) al art.427 Cod de procedură penală și anume, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. În esență, recurentul critică decizia instanței de apel în partea respingerii încasării din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată în mărime de 191 lei, exprimate în costul raportului de constatare nr.8221, efectuat în cadrul urmăririi penale, pentru efectuarea examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, care au fost trecute în contul statului, însă Colegiul penal constată că instanța de apel și-a motivat opinia vizavi de cerințele acuzatorului de stat ce ține de cheltuielile judiciare, fiind expusă soluția în decizie (f.d.120-125 vol.I). Astfel, autorul invocând prevederile art.227 și 229 alin.(1) Cod de procedură penală, solicită încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea raportului de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, motivând că legea prevede ca inculpatul să suporte cheltuielile judiciare. La cele invocate, instanța menționează, că aceste argumente ale recurentului sunt neîntemeiate, deoarece dispozițiile art.143 alin.(1) Cod de procedură penală, prevăd că expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză. Drept urmare celor nominalizate, se conchide că în cazurile când expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea acesteia vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat, dar nu a inculpatului, după cum indică procurorul. Referitor la argumentul recurentului ce ține de abrogarea alin.(2) art.143 Cod de procedură penală Colegiul penal remarcă că prin Legea nr.316 pentru modificarea și completarea unor acte legislative din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018, alin.(2) al 3 art.143 Cod de procedură penală a fost abrogat, însă aceasta nu are nici o aplicabilitate în speța dată, deoarece raportul de constatare nr.8221 efectuat la caz, a avut loc până la modificările parvenite în norma sus indicată. Astfel, Colegiul penal consideră că instanța de apel în mod just și echitabil a stabilit că cheltuielile judiciare solicitate de acuzatorul de stat în sumă totală de 191 lei pentru efectuarea examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei nr.8221 din 08.07.2017 (f.d.24 vol. I), sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului, iar normele procedurale nu prevăd achitarea din contul condamnatului a cheltuielilor judiciare care constituie cheltuieli de expertiză. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414 - 419 Cod de procedură penală, iar temeiul invocat de recurent prevăzut în art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare din punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în decizia instanței de apel, fapt ce impune concluzia privind inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

În temeiul art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 martie 2018, în cauza penală în privința lui Condurarov Dmitrii xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 octombrie 2018. Președinte Vladimir Timofti Judecători Anatolie Țurcan Elena Cobzac 4