1ra-1456/2018 — art. 264 al. 1 CP

1ra-1456/2018 — art. 264 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1456/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

31 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Elena Covalenco, Liliana Catan, Iurie Diaconu,

judecînd în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar, declarat de

avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului Tacic Alexandru, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie

2018, în cauza penală în privința lui

Tacic Alexandru XXX, născut la XXX,

originar al XXX, domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 12.01.2018 pînă la 12.03.2018;

Instanța de apel de la 11.04.2018 pînă la 25.04.2018;

Instanța de recurs de la 22.06.2018 pînă la 31.07.2018.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție asupra recursurilor ordinare în

cauză în baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

în procedura prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, Tacic

Alexandru a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264

alin. (1) Cod penal și în baza acestei Legi i s-a numit o pedeapsă sub formă de

amendă în mărime de 480 unități convenționale, ceea ce constituie 24 000 lei, fără

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

S-a aplicat în privința lui Tacic Alexandru măsura preventivă obligarea de a nu

părăsi țara care se menține pînă la intrarea sentinței în vigoare.

Conform prevederilor art. 64 alin.(31) Cod penal, inculpatul este în drept să

achite jumătate din amenda stabilită dacă o plătește în cel mult 72 de ore din

momentul în care hotărîrea devine executorie. În acest caz, se consideră că sancțiunea

amenzii este executată integral.

Solicitarea acuzatorului de stat, cu privire la încasarea din contul lui Tacic

Alexandru în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare s-a respins ca fiind

neîntemeiată.

S-a încasat de la Tacic Alexandru, în beneficiul părți vătămate Petrova Oxana,

prejudiciul material în sumă 4 000 lei și prejudiciul moral în sumă de 2 000 lei, iar in

total suma de 6 000 lei.

Tacic Alexandru la 20.10.2017, aproximativ la orele 19:25, conducând autoturismul

de model ,,xxx”, cu n/î „XXX” pe XXX, nu a manifestat prudență sporită la trafic,

prin ce a ignorat cerințele pct.45 alin. (1) lit. a), b). c) și d) și alin. (2) din

Regulamentul Circulației Rutiere, care stipulează că, „conducătorul trebuie să

conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent

seama de următorii factori: starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția,

dexteritatea în conducere care iar permite să prevadă situațiile periculoase, situația

rutieră, iar în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de

conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în

1

pericol siguranța traficului”, și cerințele pct. 11 lit. (f) din Regulamentul Circulației

Rutiere care stipulează că, ,,la trecerile pentru pietoni cu circulație nedirijată, trebuie

să cedeze trecerea pietonilor care se află la marginea carosabilului și intenționează să

se angajeze în traversare, precum și celor care traversează drumul pe partea

carosabilului în direcția de mers a vehiculului”, ca urmare a tamponat pietonul

Petrova Oxana, care traversa strada regulamentar la trecerea pentru pietoni de la

stânga spre dreapta.

În urma accidentului rutier pietonul, Petrova Oxana s-a ales conform raportului

de expertiză medico-legală nr. 178 din 27.1 1.2017, cu vătămare corporală medie sub

formă de fractura închisă a bazei osului 1 metocarpian a mîinii stîngi, fractura închisă

a oaselor nazale, echimoze și excoriație pe corp.

Prin acțiunile sale Tacic Alexandru a încălcat regulile de securitate a circulației

sau de exploatare a mijloacelor de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență

vătămarea medie a integrității corporale sau a sănătății, adică a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 264 alin. (1) Cod penal.

a solicitat, casarea parțială a sentinței și rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care inculpatului Tacic Alexandru să-i fie numită pedeapsă sub formă

de închisoare pe un termen de 2 ani cu suspendarea condiționată în baza art. 90 Cod

penal, pe o perioadă de probațiune de 1 an. Totodată, să fie încasate cheltuielile

judiciare de la Tacic Alexandru în mărime de 448 lei.

În motivarea apelului, procurorul a indicat că, deși instanța de judecată, a dat

aprecierea corectă circumstanțelor de fapt a cauzei și l-a condamnat în baza art. 264

alin.(1) Cod penal, totuși aceasta nu a individualizat corect pedeapsa.

Conform art. 64 alin. (3) Cod penal, mărimea amenzii pentru persoanele fizice

se stabilește în limitele de la 500 la 3000 unități convenționale, iar pentru

infracțiunile săvîrșite din interes material - pînă la 20 000 unități convenționale,

luîndu-se ca bază mărimea unității convenționale la momentul săvîrșirii infracțiunii.

Mărimea amenzii se stabilește în funcție de gravitatea infracțiunii săvîrșite și de

situația materială a celui vinovat și a familiei sale. Luînd în considerare

circumstanțele cauzei, instanța de judecată poate dispune achitarea amenzii în rate

timp de pînă la 5 ani.

Astfel, instanța de judecată nu era în drept să aplice o sancțiune sub formă de

amendă în mărime de 480 u/c. deoarece pedeapsa amenzii se stabilește în limitele de

la 500 la 3 000 unități convenționale, astfel trebuiau apreciate limitele amenzii de la

500 la 650 u/c, respectiv pedeapsa amenzii urma să fie fixă de 500 u/c, chiar dacă la

reducerea cu 1/4 a limitei maxime speciale se obține o valoare sub limita generală.

De menționat că conform art. 61 alin. (2) Cod penal, pedeapsa penală are drept

scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Astfel, faptul că inculpatul nu a recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune, a

considerat că pedeapsa penală aplicată nu va atinge scopul de restabilire a echității

sociale, totodată a considerat că, pedeapsa aplicată nu este proporțională cu gradul de

pericol social al faptei comise și nu va avea influență asupra corectării

condamnatului.

De asemenea consideră că sentința este ilegală pe motiv că a fost respinsă

cererea acuzatorului de stat de încasarea a cheltuielilor judiciare în valoare de 448 lei.

2

2018, a fost admis apelul procurorului, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin.(2)

Cod de procedură penală, a fost casată parțial sentința primei instanțe, în partea

stabilirii pedepsei, cheltuielilor judiciare și în această parte a fost pronunțată o nouă

hotărîre, după cum urmează:

Lui Tacic Alexandru XXX recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal i s-a numit pedeapsa penală sub formă de

amendă în mărime de 500 unități convenționale, echivalentul a 25 000 lei în

beneficiul statului.

S-a explicat lui Tacic Alexandru XXX că, conform prevederilor art. 64 alin.(31)

Cod penal, este în drept să achite jumătate din amenda stabilită dacă o plătește în cel

mult 72 de ore din momentul în care hotărârea devine executorie. În acest caz, se

consideră că sancțiunea amenzii este executată integral.

S-a încasat de la Tacic Alexandru XXX cheltuielile judiciare în sumă de

448 lei în beneficiul statului.

În rest sentința s-a menținut.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu

certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite de Tacic Alexandru încadrarea

juridică corespunzătoare materialului probator administrat.

Sentința primei instanțe a fost contestată de acuzatorul de stat în partea stabilirii

pedepsei și încasării cheltuielilor judiciare, însă ce ține de încadrarea juridică și

vinovăție, sentința nu a fost atacată.

Instanța de apel a menționat că, în ședința de judecată a prime instanțe,

inculpatul Tacic Alexandru a depus o cerere în scris în care a indicat că, recunoaște

săvârșirea faptei indicate în rechizitoriu și solicită ca judecata să se facă pe baza

probelor administrate la faza de urmărire penală, potrivit prevederilor art. 3641 Cod

de procedură penal (f.d.126).

Astfel, instanța de apel analizând în ansamblu totalitatea probelor administrate și

cercetate în cadrul întregului proces penal, verificate de către instanța de apel, a

considerat că, vinovăția inculpatului deplin a fost dovedită și acțiunile lui Tacic

Alexandru corect au fost încadrate în temeiul art. 264 alin. (1) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a reținut că, instanța de fond i-a stabilit eronat

pedeapsa, ori, reieșind din prevederile art. 61 Cod penal și art. 75 Cod penal,

pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților.

Astfel, instanța de judecată, la stabilirea pedepsei inculpatului Tacic Alexandru,

în baza art.264 alin. (1) Cod penal, nu a ținut cont de prevederile art. 64 alin.(3) Cod

penal - Mărimea amenzii pentru persoanele fizice se stabilește în limitele de la 500 la

3 000 unități convenționale, iar pentru infracțiunile săvârșite din interes material -

până la 20 000 unități convenționale, luându-se ca bază mărimea unității

convenționale la momentul săvârșirii infracțiunii.

Reieșind din circumstanțele cazului, și anume, că inculpatul Tacic Alexandru a

recunoscut vina, judecarea cauzei a avut loc în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, conform art. 3641 Cod de procedură penală, căința sinceră și faptul

că infracțiunea comisă face parte din categoria celor mai puțin grave, ținând cont de

scopul pedepsei penale, deși instanța de fond corect a statuat rezonabilitatea aplicării

pedepsei penale sub formă de amendă în privința inculpatului Tacic Alexandru, însă a

3

ținut cont doar de prevederile alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, ignorând

prevederile art. 64 alin. (3) Cod penal, care reglementează că pedeapsa minimă sub

formă de amendă pentru persoane fizice este de 500 unități convenționale.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel nu a reținut ca fiind plauzibil

argumentul procurorului privind aplicarea pedepsei cu închisoare cu suspendare,

deoarece pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de

corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în

numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și

restricții drepturilor lor. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să

cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei

și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul

celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Astfel, instanța de apel a respins argumentele acuzatorului de stat cu privire la

blândețea pedepsei, or, pedeapsa stabilită și individualizată de către instanța

inferioară, corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei

penale prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, iar stabilirea pedepsei cu închisoarea și

dispunerea suspendării executării acesteia luând în considerație gravitatea infracțiunii

comise și urmările acesteia nu va asigura realizarea scopului pedepsei penale și nu ar

contracara săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea condamnatului cât și altor

persoane.

Subsecvent, instanța de apel a considerat că, la aplicarea pedepsei inculpatului

pentru infracțiunea săvârșită, instanța a acordat deplină eficiență prevederilor art. art.

61, 75 Cod penal.

Instanța de apel a menționat că pedeapsa este echitabilă când ea impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor părții vătămate, statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune.

De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui

la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte

persoane.

Astfel, instanța de apel a considerat că, circumstanțele menționate indică la

faptul că inculpatului Tacic Alexandru urmează, în vederea corectării și reeducării,

precum și ca măsură de pedeapsă, a-i fi aplicată o pedeapsă sub formă de amendă în

limita sancțiunii prevăzute de art. 264 alin.( l) Cod penal și cu respectarea

prevederilor art. 64 alin. (3) Cod penal și art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală.

4

De asemenea, sentința primei instanțe a fost contestată de acuzatorul de stat și în

privința cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizelor judiciare în sumă de 448

lei.

Conform art. 227 Cod de procedură penală se reglementează: (1) Cheltuieli

judiciare sânt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal. (2) Cheltuielile judiciare cuprind sumele: 1) plătite sau care

urmează a fi plătite martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor, experților,

specialiștilor, interpreților, traducătorilor și asistenților procedurali; 2) cheltuite

pentru păstrarea, transportarea și cercetarea corpurilor delicte; 3) care urmează a fi

plătite pentru acordarea asistenței juridice garantate de stat; 4) cheltuite pentru

restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a

expertizei sau de reconstituire a faptei; 5) cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor

procesuale în cauza penală. (3) Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de

stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Articolul 228 prevede compensarea cheltuielilor suportate de persoanele

participante la procesul penal. (1) În modul prevăzut de legea procesuală penală, din

sumele alocate de stat vor fi compensate următoarele cheltuieli judiciare suportate de

către martori, partea vătămată, partea civilă, asistenții procedurali, interpreți,

traducători, experți, specialiști, reprezentanții legali ai părții vătămate, ai părții civile:

1) cheltuielile făcute în legătură cu prezentarea la citare în organul de urmărire penală

și în instanță; 2) cheltuielile de cazare; 3) salariul mediu pentru toată perioadă de

participare în procesul penal; 4) cheltuielile de reparare, restabilire a obiectelor care

au fost deteriorate în urma utilizării lor în cadrul acțiunilor procesuale la cererea

organului de urmărire penală sau a instanței. (2) Organele, întreprinderile, instituțiile

și organizațiile de stat sânt obligate să păstreze salariul mediu pentru toată perioada

de timp în care partea vătămată, reprezentantul ei legal, asistentul procedural,

interpretul, traducătorul, specialistul, expertul, martorul au participat în procesul

penal la citarea organului de urmărire penală sau a instanței. (3) Expertului și

specialistului li se recuperează, de asemenea, costul materialelor care le aparțin și

care au fost utilizate pentru executarea însărcinării respective. (4) Expertul,

specialistul, interpretul, traducătorul au dreptul la recompensă pentru executarea

obligațiilor, afară de cazurile când le-au executat în cadrul unei însărcinări de

serviciu. (5) Cheltuielile suportate de persoanele menționate la alin.(1) vor fi

recuperate la cererea acestora în baza unei hotărâri a organului de urmărire penală sau

a instanței în mărimea stabilită de legislația în vigoare.

Articolul 229 prevede plata cheltuielilor judiciare, astfel alin.(1) prevede că

cheltuielile judiciare sânt suportate de condamnat sau sânt trecute în contul statului.

(2) Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare,

cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în

cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat,

atunci când aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele

necesare. Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a

fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana

în privința căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare. (3)

Instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul

sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a

acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra

situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor. (4) în cazul

5

condamnării câtorva persoane în aceeași cauză, cheltuielile judiciare se repartizează

în dependență de vinovăția, gradul de răspundere și situația materială a fiecăreia din

ele. (5) în cazul încetării urmăririi penale în urma împăcării părții vătămate cu

învinuitul, inculpatul, instanța de judecată poate trece cheltuielile judiciare în sarcina

părții vătămate, a învinuitului, inculpatului sau numai a uneia din părți. (6) în caz de

deces al condamnatului până la intrarea în vigoare a sentinței, cheltuielile judiciare nu

pot fi puse în sarcina succesorilor lui. (7) în cazul condamnaților minori, pot fi

obligați la achitarea cheltuielilor judiciare părinții sau tutorii minorului condamnat

dacă se constată că ei au avut neajunsuri serioase la îndeplinirea obligațiilor lor față

de minor.

În acest sens, instanța de apel a reținut ca fiind justificate solicitările

procurorului privind încasarea de la inculpatul Tacic Alexandru a cheltuielilor

judiciare pentru efectuarea expertizelor judiciare în sumă de 448 lei or, potrivit

normelor legale menționate supra cheltuielile judiciare solicitate pentru efectuarea

expertizei medico-legale urmează a fi trecute în contul inculpatului.

Potrivit Legii nr. 316 din 22.12.2017 „pentru modificarea și

completarea unor acte legislative” în vigoare din 09.02.2017, au fost operate

modificări la art. 143 Cod de procedură penală, potrivit cărora aliniatul (2) al

art. 143 Cod de procedură penală a fost abrogat. În acest sens, instanța de apel

reiterează că potrivit modificărilor operate prin Legea nr. 316 din 22.12.2017 a fost

exclus art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală, potrivit căruia „Plata expertizelor

judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor

bugetului de stat”, prin urmare normele procedural penale nu prevăd expres

achitarea din contul statului a cheltuielilor judiciare, ce constituie cheltuieli legate

de expertiza judiciară.

numele inculpatului Tacic Alexandru, declară recurs ordinar, prin care solicită

casarea acesteia în partea încasării de la Tacic Alexandru a cheltuielilor de judecată în

suma de 448 lei în beneficiul statului, cu menținerea sentinței primei instanțe în

această parte. Recurentul invocă dezacordul cu decizia instanței de apel motivând că,

acesta neîntemeiat a admis apelul procurorului în partea cheltuielilor de judecată.

Totodată, instanța ilegal a făcut trimitere la prevederile Legii nr. 316 din 22.12.2017,

ori, Tacic Alexandru a comis infracțiunea la 20.10.2017, până la modificările operate

în art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală. De asemenea, raportul de expertiză

medico-legală a fost la 27.11.2017, iar raportul de constatare la 23.10.2017, adică

până la modificările operate. Mai mult, expertiza a fost efectuată la solicitarea

organului de urmărire penală, iar prin urmare aceste cheltuieli sunt necesare de a fi

trecute în contul statului.

5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

procurorul a prezentat referință privind opinia asupra recursului declarat de avocatul

Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului Tacic Alexandru, prin care a menționat că,

este de poziția respingerii acestui recurs, deoarece instanța de apel a analizat obiectiv

probele administrate și hotărârea cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și

care corespunde prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală.

materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că acesta urmează a fi respins

din următoarele considerente.

6

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul

instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de

drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal lărgit

evidențiază că, din conținutul recursului declarat de către avocatul Mîrzîncu Aurelia

în numele inculpatului Tacic Alexandru, rezultă că este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, cu încadrarea juridică a acțiunilor sale precum și cu

stabilirea pedepsei, însă critică decizia instanței de apel numai în latura civilă, privind

încasarea cheltuielilor judiciare.

În atare circumstanțe, având în vedere că autorul recursului nu contestă starea

de fapt stabilită de instanțele de fond, nici încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului

și nici stabilirea pedepsei, Colegiul penal lărgit nu se va pronunța asupra acestor

aspecte, dar va analiza alegațiile recurentului referitor la chestiunea încasării

cheltuielilor de judecată.

Astfel, alegațiile recurentului precum că, instanța de apel nefondat a dispus

încasarea cheltuielilor de judecată în beneficiul statului, Colegiul penal lărgit reține

ca fiind argumentată poziția instanței, or, potrivit art. 227 Cod procedură penală,

cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal. Cheltuielile judiciare cuprind sumele plătite sau care

urmează a fi plătite martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor, experților,

specialiștilor, interpreților, traducătorilor și asistenților procedurali; cheltuite pentru

păstrarea, transportarea și cercetarea corpurilor delicte; care urmează a fi plătite

pentru acordarea asistenței juridice garantate de stat; cheltuite pentru restituirea

contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a expertizei

sau de reconstituire a faptei; cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale

în cauza penală. Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea

nu prevede altă modalitate.

Potrivit, alin. (1) art. 229 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sînt

suportate de condamnat sau sînt trecute în contul statului.

Totodată, conform alin. (2) art. 229 Cod de procedură penală, instanța de

judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția

sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării

inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când

aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost

eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în

privința căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare.

Astfel, instanța de apel just, argumentat și în limitele competenței legale,

prevăzute de normele enunțate supra, a statuat că art. 143 alin. (2) Cod de procedură

7

penală, abrogat prin Legea nr. 316 din 21.12.2017, în vigoare din 09.02.2018, nu

reglementa chestiunea privind recuperarea cheltuielilor judiciare, că în speță,

cheltuielile judiciare urmează a fi recuperate de la inculpat, având în vedere că acesta

nu are persoane la întreținere și nu este o persoană cu dizabilități, punând statul în

situația de a suporta cheltuieli pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal,

corect ținând cont de particularitățile cazului dat, cheltuielile încasate neconstituind

sumele plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării

inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, nefiind

constatat că plata lor poate influența substanțial situația materială a persoanelor care,

eventual, se află la întreținerea inculpatului.

Mai mult, recursul ordinar al apărătorului inculpatului, potrivit argumentelor

invocate și reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica

modului în care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura cheltuielilor

judiciare.

Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare,

total sau parțial condamnatul, judecătorul apreciază probele în conformitate cu

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în aspectul cheltuielilor judiciare în alt sens decât

cel pe care îl propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestei

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.

427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar

la fel este lipsită de orice temei legal.

Prin urmare, în cazul supus judecării, Colegiul penal lărgit constată că

cheltuielile judiciare în sumă de 448 lei, au fost suportate de stat pentru efectuarea

expertizei judiciare pentru constatarea gradului de gravitate și a caracterului

vătămărilor integrității corporale cauzate de către Tacic Alexandru în urma acțiunilor

sale infracționale.

Subsidiar, Colegiul penal lărgit reține că, obligația inculpatului de a suporta

cheltuielile judiciare este principală și integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni

atrage în mod inevitabil desfășurarea urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i

se aplica pedeapsa infractorului, obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine

în principal acestuia.

Mai mult, potrivit materialelor cauzei, inculpatul Tacic Alexandrul a achitat

suma de 448 lei (f.d. 163).

Prin urmare, instanța de recurs conchide că, la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța a respectat prevederile legale relevante prescrise la art. 414-419 Cod de

procedură penală și a pronunțat o hotărîre legală și întemeiată, iar temei pentru

admiterea recursului ordinar declarat de avocat în numele inculpatului nu există și

potrivit legii, se impune respingerea lui ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii

atacate.

Rezumând aceste constatări, Colegiul penal lărgit atestă corectitudinea

concluziei instanței de apel, care a examinat și a realizat o justă interpretare și

8

aplicare a normelor de procedură penală, decizia adoptată fiind întemeiată și

argumentată, iar temei pentru admiterea recursului ordinar declarat nu există și

potrivit legii, se impune respingerea lui ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul Mîrzîncu

Aurelia în numele inculpatului Tacic Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2018, în cauza penală, în privința lui Tacic

Alexandru XXX, cu menținerea hotărîrei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 29 august 2018.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

9