ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 22.11.2018

1ra-1783/2018 — art. 264 alin. 1 Cod penal

HOTĂRÂRE
22.11.2018
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 264 alin. 1 Cod penal
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
Citează această cauză
1ra-1783/2018 — art. 264 alin. 1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1783/2018

Curtea Supremă de Justiție

24 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic

Cătălin, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 25 iunie 2018, în cauza penală în privința lui

Abajica Igor XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

de la 26.04.2018 – până la 28.05.2018

instanța de apel:

de la 21.06.2018 – până la 25.06.2018

instanța de recurs ordinar:

de la 06.08.2018 – până la 24.10.2018

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform procedurii

prevăzute de art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, Abajica Igor a fost

recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1)

Cod penal și, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de amendă, în mărime de 500

unități convenționale, ceea ce constituie 25000 lei, fără privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport.

S-a dispus trecerea în contul statului a sumei de 640 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

de 30.12.2016, aproximativ la ora 15:20, conducând automobilul de model

1

„Mercedes E320 CDI”, cu nr. de înmatriculare XXXXX, se deplasa pe str. C.

Brâncuși, mun. Chișinău, fiind treaz și având permis de conducere pentru

categoriile A, B, C, D, E, valabil pentru categoria mijlocului de transport pe

care-l ghida.

În timpul deplasării, în preajma clădirii nr. 3 din str. C. Brâncuși, fără a

manifesta atenție sporită la trafic, s-a angajat în efectuarea unei manevre de

deplasare cu spatele, prin ce a încălcat prevederile pct. 41 alin. (2) al

Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului

RM nr. 357 din 13.05.2009, care prevăd că „conducătorul vehiculului care

intenționează să se deplaseze cu spatele poate să înceapă manevra numai după ce s-

a asigurat că o poate face fără a crea un pericol sau un obstacol pentru ceilalți

participanți la trafic. În cazurile în care câmpul vizual în spate este limitat,

conducătorul trebuie să recurgă la ajutorul altei persoane, aflate în afara

autovehiculului” și, neținând permanent seama de împrejurări, n-a apreciat

corect situația reală pe drumul în care se afla vehiculul în momentul

respectiv, prin ce a încălcat și cerințele pct. 45 al RCR, adică nu a condus

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de

starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere,

care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, iar în cazul în care în limita

vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă

viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului;

cerințele art. 22 alin. (4) din Legea nr. 131-XVI din 07.06.2007 privind

siguranța traficului rutier, potrivit cărora participanții la trafic sunt obligați să

manifeste un comportament care să asigure fluența și siguranța traficulului, să nu

pericliteze siguranța unor alți participanți la trafic și, manifestând neglijență

criminală în circumstanțele sus-expuse, nu a reacționat adecvat, n-a luat în

considerație starea de lucruri în traficul rutier ce reflectă gradul de

protecție a participanților la el împotriva accidentelor și consecințelor

acestora, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, nu a adaptat o

conduită corespunzătoare condițiilor de drum care i-ar garanta securitatea

circulației și, drept rezultat, a comis tamponarea pietonului Suhanova

Galina, care traversa carosabilul în spatele mijlocului de transport de

model „Mercedes E320 CDI”, cu nr. de înmatriculare XXXXX.

În rezultatul impactului, pietonului Suhanova Galina i-au fost cauzate,

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1166D din 02.06.2017,

leziuni care se califică ca vătămare corporală medie.

2

procurorul în Procuratura mun. Chișinău, oficiul principal, Rusu Olesea,

care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Abajica

Igor să fie recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (1) Cod penal și să-i fie stabilită pedeapsa complementară -

privarea dreptului de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1

an, cu încasarea de la inculpatul Abajica Igor, în contul statului, a sumei de

640 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În argumentarea cererii depuse, apelantul a invocat următoarele

motive:

- stabilirea pedepsei complementare inculpatului Abajica Igor va

atinge scopurile pedepsei penale și îl va determina să își revadă conduita;

- necesitatea stabilirii pedepsei complementare rezidă în faptul că

mijlocul de transport este un izvor de pericol sporit, în special în condițiile

în care comiterea infracțiunilor în domeniul transporturilor este de o

frecvență ridicată;

- este eronată soluția primei instanțe privind cheltuielile de judecată,

or cheltuielile de judecată sunt provocate de săvârșirea unei infracțiuni,

care impun desfășurarea atât a urmăririi penale, cât și a judecării cauzei,

astfel fiind imputabile inculpatului, temeiul juridic fiind vinovăția acestuia,

or fără comiterea infracțiunii astfel de cheltuieli nu ar fi avut loc.

2018, pronunțată integral la 16 iulie 2018, a fost respins, ca nefondat, apelul

declarat de către procurorul în Procuratura mun. Chișinău, oficiul

principal, Rusu Olesea, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției adoptate, referindu-se la criticile invocate de

către apelant privind pedeapsa stabilită inculpatului, instanța de apel le-a

apreciat ca fiind neîntemeiate și a constatat că prima instanță, la

individualizarea pedepsei, a ținut cont de toate criteriile de individualizare

a pedepsei, precum și de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75 - 77 Cod penal și a

ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite de motivul acesteia, de

personalitatea celui vinovat – care nu se află la evidența medicului

narcolog sau psihiatru, nu are antecedente penale, se caracterizează pozitiv

la locul de trai, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea –

săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave și căința

sinceră, de lipsa circumstanțelor agravante, precum și de scopurile legal

3

instituite ale pedepsei penale. În ansamblu, instanța de apel a conchis că

soluția privind pedeapsa principală, nefiind contestată de către apelant,

este motivată și corespunde tuturor rigorilor legale.

Instanța de apel a respins solicitarea apelantului privind stabilirea

pedepsei complementare inculpatului Abajica Igor, reieșind din

considerentul că în calitate de pedeapsă principală i-a fost stabilită amenda,

iar pedeapsa complementară, potrivit conținutului art. 264 alin. (1) Cod

penal, poate fi aplicată doar în cazul stabilirii pedepsei principale sub

formă de închisoare.

4.2. Referindu-se la criticile invocate de apelant privind soluționarea,

de către prima instanță, a chestiunii privind încasarea cheltuielilor de

judecată, instanța de apel le-a respins și a menționat că prevederile de la

art. 143 alin. (1) pct. 2), 144 alin. (1), 227 alin. (1), (3) Cod de procedură

penală stabilesc cu claritate că obligația de suportare a cheltuielilor de

judecată, cu ocazia efectuării expertizelor judiciare, este pusă în sarcina

statului.

Instanța de apel a menționat că suportarea cheltuielilor de judecată, în

speță, nu poate fi pusă în sarcina inculpatului Abajica Igor, or investigarea

și cercetarea faptelor infracționale constituie obligația și atribuția de bază a

organului de urmărire penală, care este asigurat de către stat din punct de

vedere financiar. În acest sens, instanța de apel a reținut că punerea

cheltuielilor de judecată în sarcina inculpatului ar constitui o încasare

repetată a aceleiași sume de bani, cheltuită la urmărirea penală, or suma în

cauză este garantată prin bugetul de stat, în contextul dispunerii expertizei

judiciare de către organul de urmărire penală.

iulie 2018, a fost atacată cu recurs ordinar de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, depus la 13 iulie

2018, care a solicitat casarea parțială a acesteia, în partea soluționării

chestiunii privind cheltuielile de judecată, cu dispunerea rejudecării cauzei

în partea dată de către instanța de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea cererii depuse, recurentul a invocat următoarele:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, iar hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția;

- instanța de apel nu a luat în considerație că statul, în cadrul urmăririi

penale, a suportat cheltuieli în sumă de 640 lei pentru efectuarea

4

expertizelor judiciare, sumă ce urma a fi încasată de la inculpat conform

prevederilor art. 227-229 Cod de procedură penală. Însă, contrar

prevederilor art. 385 alin. (1) pct. 14), 397 pct. 5) Cod de procedură penală,

instanța de apel nu a dispus încasarea sumei nominalizate;

- urmărirea penală și judecarea cauzei condiționează efectuarea de

cheltuieli necesare desfășurării normale a procesului penal, cheltuieli care

sunt provocate de săvârșirea unei infracțiuni, astfel fiind imputabile

inculpatului;

- instanța de apel nu a ținut cont că prin abrogarea prevederilor art.

143 alin. (2) Cod de procedură penală, s-a exclus obligația imperativă a

statului de a suporta plata cheltuielilor de judecată, iar această modificare,

în raport cu prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, impune

suportarea cheltuielilor de judecată de către inculpat. În acest context,

recurentul a menționat că instanța de apel nu a luat în considerație

prevederile art. 4 alin. (1) Cod penal, care reglementează acțiunea legii

procesual-penale în timp;

- neîncasarea cheltuielilor de judecată de la inculpat este contrară

scopului procesului penal și principiului egalității persoanelor în fața legii.

care s-a pronunțat pentru inadmisibilitatea recursului ordinar declarat. În

motivarea solicitării sale, inculpatul a menționat că abrogarea alin. (2) al

art. 143 Cod de procedură penală nu are incidență în cauză, după cum

invocă procurorul, or la data efectuării expertizelor judiciare prevederea

nominalizată era în vigoare.

declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul

penal dispune inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, dispune inadmisibilitatea lui în cazul

în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat.

Examinând argumentele invocate de recurent în raport cu materialele

cauzei, Colegiul penal le apreciază ca fiind neîntemeiate, nesusceptibile de

a impune necesitatea casării deciziei atacate, reieșind din următoarele

considerente.

Colegiul penal apreciază critic argumentele invocate de către procuror

și se raliază la soluția instanței de apel, prin care a fost respinsă solicitarea

5

procurorului privind încasarea de la Abajica Igor, în contul bugetului de

stat, a sumei de 640 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru efectuarea

raportului de constatare și expertizei judiciare în cauză.

Colegiul penal constată că suma nominalizată a fost necesară pentru

efectuarea raportului de constatare nr. 936D din 15 mai 2017 (f.d. 38-39),

dispusă prin demersul organului de urmărire penală din 04 ianuarie 2017

(f.d. 32) și pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară nr. 1166D din

02 iunie 2017 (f.d. 43-44), dispusă prin ordonanța organului de urmărire

penală din 25 mai 2017 (f.d. 40).

Expertiza judiciară nominalizată era obligatorie de a fi efectuată, prin

prisma prevederilor art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. În

acest sens, Colegiul penal constată că, deși a fost abrogat alin. (2) al art. 143

Cod de procedură penală, care stabilea obligativitatea achitării costurilor

pentru expertizele judiciare obligatorii din mijloacele bugetului de stat,

această normă era în vigoare la momentul dispunerii, prin ordonanțele și

demersurile organului de urmărire penală, a efectuării raportului de

constatare și expertizei judiciare în cauză, ceea ce denotă corectitudinea

punerii cheltuielilor de judecată, în speță, în sarcina statului.

Mai mult, punerea cheltuielilor de judecată în sarcina statului, în

speță, este justificată și prin prisma prevederilor art. 75 alin. (3) din Legea

cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, nr. 68 din

14.04.2016, potrivit cărora în cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea

expertizei sînt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul

alocat. După cum s-a constatat anterior, la dispunerea efectuării raportului

de constatare și expertizei judiciare în cauză, în calitate de ordonator figura

organul de urmărire penală, ceea ce suplimentar denotă corectitudinea

soluției adoptate de către instanța de apel.

Din considerentele enunțate, Colegiul penal conchide că decizia

instanței de apel, în latura criticată de recurent, conține motivele legale pe

care se întemeiază, astfel urmând a fi dispusă inadmisibilitatea recursului

ordinar declarat de către procuror, ca fiind vădit neîntemeiat, or temeiurile

pentru recurs invocate în cerere nu și-au găsit confirmare.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

6

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2018, în

cauza penală în privința lui Abajica Igor XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 noiembrie 2018.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico

Nadejda Toma

7

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2018-07-06
0,95
1ra-1058/18 — art. 264 al.1 CP
Dosarul nr.1ra-1058/2018 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 19 iunie 2018 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte - Toma Nadejda Judecători - Cobzac Elena, Timofti Vladimir, Alerguș Constan
CSJ 2018-01-24
0,95
1ra-188/2018 — art. 264 al. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-188/2018 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 24 ianuarie 2018 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Nicolae Gordilă, Judecători – Ion Guzun şi Liliana Catan, examinînd ad
CSJ 2018-10-25
0,94
1ra-1023/2018 — art. 264 alin. 3 lit. b CP
Dosarul nr. 1ra-1023/2018 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 25 septembrie 2018 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Timofti Vladimir, Judecători – Toma Nadej
CSJ 2018-05-31
0,94
1ra-586/2018 — art. 264 alin. 1 CP
Dosarul 1ra-586/2018 C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ţ i e D E C I Z I E 02 mai 2018 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte –Nadejda Toma, Judecătorii – Constantin Alerguş, Vladimir Timofti, a examinat adm
CSJ 2018-05-23
0,94
1ra-873/2018 — art. 264 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-873/2018 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 23 mai 2018 mun. Chișinău Colegiul penal în următoarea componență: Președinte: Nadejda Toma, Judecătorii: Vladimir Timofti și Anatolie Țurcan, examinând admisibilitatea în pr
Sursă