1ra-188/2018 — art. 264 al. 1 CP

1ra-188/2018 — art. 264 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-188/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie

2017, în cauza penală, în privința lui

Andronache Serghei XXX, născut la XXX,

domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 16.03.2017 pînă la 14.06.2017;

Instanța de apel de la 18.08.2017 pînă la 03.10.2017;

Instanța de recurs de la 13.12.2017 pînă la 24.01.2018.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

fiind judecată în procedura prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

Andronache Serghei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (1) Cod penal și i-a fost stabilită pedeapsa penală cu amendă în mărime

de 480 unități convenționale, în sumă de 24 000 lei în beneficiul statului, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

S-a încasat de la Andronache Serghei în beneficiul statului, cheltuielile judiciare

în sumă de 191 lei.

Andronache Serghei, la 21.01.2017 aproximativ la ora 05 și 30 min., deținând permis

de conducere valabil, conducând automobilul de modelul ,,XXX” cu n/î XXX, în

mun. Chișinău, se deplasa pe bd. Renașterii Naționale din direcția str. Florilor în

direcția str. Albișoara. În timpul deplasării pe prima bandă din dreapta a carosabilului

indicat, ajungând în regiunea unei stații de alimentare auto în construcție amplasată la

o distanța neînsemnată după sensul giratoriu care intersectează bd. Renașterii

Naționale cu str. Tudor Vladimirescu, nu a manifestat prudență sporită la trafic și nu

a manifestat dexteritate în conducere, prin ce a ignorat cerințele pct. 45 (1) și (2) și

pct. 49 al Regulamentului Circulației Rutiere, și ca urmare cu partea frontală dreapta

a automobilului, a comis tamponarea în spate a biciclistului Tcaci Serghei, a.n. XXX,

care la fel se deplasa pe bd. Renașterii Naționale pe prima bandă din dreapta a

carosabilului, în aceeași direcție cu automobilul de care a fost tamponat.

În rezultatul accidentului rutier, biciclistului Tcaci Serghei, i-au fost cauzate

vătămări corporale medii sub formă de: fractura cominutivă a porțiunii acromiale a

claviculei drepte, excoriații la nivelul capului feței.

Instanța de fond a încadrat în drept acțiunile inculpatului în baza art. 264 alin.

(1) Cod penal, după semnele calificative încălcarea regulilor de securitate a

circulației rutiere și de exploatare a unităților de transport de către persoana care

conduce mijlocul de transport, încălcare ce a provocat din imprudență vătămarea

medie a integrității corporale sau a sănătății.

1

a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

conform căreia să nu fie aplicată pedeapsa complementară.

Inculpatul a invocat că nu este de acord cu sentința în cauză în partea ce tine

aplicarea pedepsei complementare sub formă de privare de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 2 ani, ori instanța de fond nu a luat în

considerație circumstanțele atenuante ale cazului și anume faptul că el a recunoscut

vina integral, a examinat cauza în procedură simplificată, acțiune civilă nu a fost

înaintată deoarece paguba a fost restituită, este căsătorit, are doi copii minori la

întreținere, iar soția nu lucrează și se află la îngrijirea mea. Aproximativ 3 ani în urmă

după ce a primit o traumă la lucru la construcție în Moscova nu mai putea lucra în

acest domeniu și s-a angajat în calitate de taximetrist, unde activează până în prezent.

Din lucrul pe care îl are își întreține familia, iar altă îndeletnicire nu are.

Necatând la cele menționate și faptul că pedeapsa complementară a articolului

incriminat nu este obligatorie, instanța nu a luat în considerație cele menționate și a

aplicat la maximum această pedeapsă.

2017, a fost admis apelul declarat de inculpatul Andronache Serghei, casată parțial

sentința, inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală în

partea stabilirii pedepsei complementare și încasării cheltuielilor de judecată,

pronunță în această parte o nouă hotărâre după cum urmează.

Inculpatul Andronache Serghei recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 264 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei în formă de amendă

în mărime de 480 unități convenționale, ce constituie 24 000 lei în beneficiul statului,

fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

S-a respins cererea înaintată de acuzatorul de stat în interesul statului de

încasare de la Andronache Serghei în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în

mărime de 191 lei, ca fiind neîntemeiată.

În rest dispozițiile sentinței s-au menținut.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a

stabilit corect starea de fapt și de drept ce corespunde probelor din dosar, care au fost

apreciate corect, instanța de fond încadrând just acțiunile inculpatului Andronache

Serghei în baza dispozițiilor art. 264 alin. (1) Cod penal, după semnele calificative

încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere și de exploatare a unităților de

transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a

provocat din imprudență vătămarea medie a integrității corporale sau a sănătății.

Cauza penală a fost examinată în instanța de fond în ordinea procedurii

simplificate pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în baza art.

364/1 Cod de procedură penală, în baza cererii autentice și personale înaintate de

către inculpatul Andronache Serghei, fiind asistat de către un avocat, (f.d. 123).

Prin justificarea probelor cercetate, instanța de apel a considerat dovedită cu

certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

Potrivit textului apelului înaintat, inculpatul Andronache Serghei a solicitat

excluderea pedepsei complementare sub formă de privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport, considerând că instanța de fond în mod incorect a aplicat în

privința lui pedeapsa complementară în baza art. 264 alin. (1) Cod penal.

2

Astfel, autorul apelului este de acord cu starea de fapt stabilită de prima instanță,

precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, apelantul însă critică

hotărârea primei instanțe în partea aplicării pedepsei complementare.

Analizând acest temei în raport cu motivele invocate în apel, instanța de apel a

constatat că acesta și-a găsit confirmarea la judecarea apelului declarat, fiind atestate

temeiuri de implicare a instanței de apel în sensul casării hotărârii contestate în partea

individualizării și stabilirii pedepsei.

Instanța de apel a reținut că dispoziția art. 264 alin. (1) Cod penal, prevede

pedeapsa sub formă de amendă în mărime de până la 650 unități convenționale sau

cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu

închisoare de pînă la 3 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de pînă la 2 ani.

La verificarea corectitudinii individualizării pedepsei inculpatului Andronache

Serghei, instanța de apel a ținut cont de art. 61, 70, 75, 76-78 Cod penal, de caracterul

și gravitatea infracțiunii săvârșite și anume de faptul că prin acțiunile sale inculpatul

Andronache Serghei a comis o infracțiune mai puțin gravă, de faptul că inculpatul a

recunoscut integral vinovăția sa, contribuind activ la investigarea cazului, a solicitat

judecarea cauzei în baza probelor administrate în cadrul urmării penale, la locul de

trai și de muncă se caracterizează pozitiv (f.d. 61-61), anterior nu a fost condamnat

(f.d. 58), la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află (f.d. 72-73), este

angajat în câmpul muncii, are la întreținere doi copii minori, a achitat amenda penală

stabilită de prima instanță.

Instanța de fond a stabilit o nouă limită maximă a pedepsei cu amendă prin

prisma art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, astfel stabilindu-i inculpatului o

pedeapsă penală sub formă amendă în mărime de 480 unități convenționale.

Necătând la faptul că instanța de fond a stabilit corect noile limite de aplicare a

pedepsei, a individualizat corect pedeapsa principală aplicată lui Andronache Serghei,

totuși instanța de fond în mod eronat a numit inculpatului și pedeapsa

complementară.

Astfel, dacă la alin. (2) art. 264 Cod penal, sancțiunea complementară este

următoarea: în toate cazurile cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de la 3 la 5 ani, atunci la alin. (1) art. 264 Cod penal această

specificație lipsește, prin urmare, la alin.(l) art. 264 Cod penal poate fi aplicată

sancțiunea complementară: cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de pînă la 2 ani, doar în cazul aplicării pedepsei cu

închisoarea, ca pedeapsă principală.

Totodată, instanța de apel a atenționat că sancțiunea complementară - privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport poate fi aplicată doar în cazul în care

instanța va ajunge la concluzia de a-i aplica inculpatului pedeapsa sub formă de

închisoare, deoarece aplicarea pedepsei complementare în cazul aplicării amenzii sau

a muncii neremunerate în folosul comunității nu este prevăzută de art. 264 al. (1) Cod

penal.

Instanța de apel a subliniat că din conținutul normei prevăzute de art. 264 alin.

(1) Cod penal rezultă cert că pedeapsa complementară sub formă de privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport se aplică doar în cazul stabilirii pedepsei

sub formă de închisoare, însă în cazul în care instanța de judecată fixează pedeapsa

sub formă de amendă sau muncă neremunerată în folosul comunității, pedeapsa

complementară nu se aplică.

3

Cu referire la încasarea de către prima instanță a cheltuielilor judiciare de la

inculpat, instanța de apel a constatat că instanța de fond eronat a încasat din contul lui

Andronache Serghei în beneficiul Statului cheltuielile de judecată în sumă de 191 (o

sută nouăzeci și unu) lei, din următoarele considerente.

Instanța de apel a reținut că potrivit art. 227 Cod de procedură penală, (1)

cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal. (2) cheltuielile judiciare cuprind sumele: 1) plătite sau

care urmează a fi plătite martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor, experților,

specialiștilor, interpreților, traducătorilor și asistenților procedurali; 2) cheltuite

pentru păstrarea, transportarea și cercetarea corpurilor delicte; 3) care urmează a fi

plătite pentru acordarea asistenței juridice garantate de stat; 4) cheltuite pentru

restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a

expertizei sau de reconstituire a faptei; 5) cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor

procesuale în cauza penală. (3) Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de

stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Potrivit art. 228 Cod de procedură penală, (1) În modul prevăzut de legea

procesuală penală, din sumele alocate de stat vor fi compensate următoarele cheltuieli

judiciare suportate de către martori, partea vătămată, partea civilă, asistenții

procedurali, interpreți, traducători, experți, specialiști, reprezentanții legali ai părții

vătămate, ai părții civile: 1) cheltuielile făcute în legătură cu prezentarea la citare în

organul de urmărire penală și în instanță; 2) cheltuielile de cazare; 3) salariul mediu

pentru toată perioadă de participare în procesul penal; 4) cheltuielile de reparare,

restabilire a obiectelor care au fost deteriorate în urma utilizării lor în cadrul

acțiunilor procesuale la cererea organului de urmărire penală sau a instanței. (2)

Organele, întreprinderile, instituțiile și organizațiile de stat sunt obligate să păstreze

salariul mediu pentru toată perioada de timp în care partea vătămată, reprezentantul ei

legal, asistentul procedural, interpretul, traducătorul, specialistul, expertul, martorul

au participat în procesul penal la citarea organului de urmărire penală sau a instanței.

(3) Expertului și specialistului li se recuperează, de asemenea, costul materialelor

care le aparțin și care au fost utilizate pentru executarea însărcinării respective. (4)

Expertul, specialistul, interpretul, traducătorul au dreptul la recompensă pentru

executarea obligațiilor, afară de cazurile când le-au executat în cadrul unei însărcinări

de serviciu. (5) Cheltuielile suportate de persoanele menționate la alin.(l) vor fi

recuperate la cererea acestora în baza unei hotărâri a organului de urmărire penală sau

a instanței în mărimea stabilită de legislația în vigoare.

În conformitate cu art. 229 Cod de procedură penală, (1) Cheltuielile judiciare

sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și

apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică

garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu

dispune de mijloacele necesare. Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată și

de condamnatul care a fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă,

precum și de persoana în privința căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri

de nereabilitare.

Efectuarea expertizei medico-legale nominalizate a fost dispus prin ordonanța

organului de urmărire penală din 07.02.2017 (f.d. 42), pentru aprecierea gradului de

leziuni corporale cauzate părții vătămate Tcaci Serghei. Astfel, măsurile invocate de

4

procuror ca cheltuieli ce necesită a fi încasate din contul inculpatului constituie

măsuri procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care

sunt puse în sarcina părții acuzării, a statului.

Prin urmare, cheltuielile judiciare solicitate de către acuzatorul de stat sub formă

de efectuarea expertizei medico-legală nr. 345/D din 22.02.2017 reprezintă cheltuieli

efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar

pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate,

cheltuieli ce sunt trecute în contul statului, iar normele codului de procedură penală

nu prevăd achitarea din contul condamnatului a cheltuielilor judiciare în asemenea

caz.

În această ordine de idei, instanța de apel s-a implicat din oficiu în sentința

primei instanțe sub acest aspect și dispune de a respinge cererea înaintată de

acuzatorul de stat în interesul statului de încasare de la Andronache Serghei în

beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în mărime de 191 lei, ca fiind neîntemeiată.

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar,

prin care solicită casarea acesteia cu menținerea sentinței primei instanțe. Recurentul

invocă dezacordul deciziei instanței de apel privind neîncasarea în mod solidar de la

Andronache Serghei în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 191

lei. Potrivit art. 142 alin. (2) Cod de procedură penală, se indică că, din inițiativa

proprie și pe cont propriu sunt în drept să înainteze cerere despre efectuarea

expertizei. Totodată, potrivit art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuielile

judiciare sunt cheltuieli suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia,

din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal constată că, motivele invocate de autorul recursului nu este

aplicabil din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare

a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

În această consecutivitate se reține că, în recursul ordinar, procurorul a invocat

în drept temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, precum că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

În esență, recurentul critică decizia instanței de apel dintr-un singur considerent,

și anume că, în viziunea sa, greșit instanța de apel nu a încasat de la Andronache

Serghei în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 191 lei.

Prin urmare, Colegiul penal respinge ca fiind neîntemeiat acest argument,

deoarece instanța de apel și-a motivat soluția în această parte, care a fost expusă pe

larg la pct. 4.1. din prezenta decizie, soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește

pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune.

Potrivit prevederilor art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuieli

judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a

5

procesului penal. Cheltuielile judiciare cuprind sumele plătite sau care urmează a fi

plătite martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor,

interpreților, traducătorilor și asistenților procedurali. Cheltuielile judiciare se plătesc

din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Potrivit art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt

suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Iar potrivit alin. (2)

aceluiași articol, instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze

cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum

și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică

garantată de stat, atunci cînd aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu

dispune de mijloacele necesare. Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată și

de condamnatul care a fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă,

precum și de persoana în privința căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri

de nereabilitare.

Suma de 191 lei solicitată de procuror ca să fie încasată de la inculpat în folosul

statului constituie suma care a fost suportată pentru efectuarea expertizei medico-

legale nr. 345/D din 22.02.2017 (f.d. 45-46).

Potrivit prevederilor art. 143 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, expertiza

se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea gradului de

gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale. Dispoziție alin. (2)

aceleiași norme stipulează că, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile

prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat.

În consecință, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2)

Cod de procedură penală, Colegiul concluzionează că la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-

417 Cod de procedură penală, iar recursul declarat, este vădit neîntemeiat și se

apreciază ca inadmisibil.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2017, în cauza penală, în privința lui

Andronache Serghei XXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 21 februarie 2018.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

6