1ra-651/2018 — art. 264 al. 3 lit. b CP

1ra-651/2018 — art. 264 al. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-651/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

03 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Elena Covalenco, Liliana Catan, Iurie Diaconu,

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursurile ordinare, declarate de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Elena Lisnic și avocatul

Sergiu Zaharia în numele succesorului părții vătămate, Nina Ratînscaia, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 decembrie

2017, în cauza penală în privința lui

Tcaci Andrei XXX, născut la XXX, originar și

domiciliat în XXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 03.02.2017 - 19.04.2017;

instanța de apel: 10.05.2017 - 20.12.2017;

instanța de recurs: 20.02.2018 - 03.04.2018.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursurilor ordinare în

cauză în baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

fiind judecată în procedura prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

Tcaci Andrei a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264

alin. (3) lit. b) Cod penal și în baza acestei legi i-a fost stabilită pedeapsa sub formă

de 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

condiționat pe un termen de probațiune de 3 ani.

S-a încasat de la Tcaci Andrei în beneficiul succesorului părții vătămate

Ratînscaia Nina, prejudiciul moral în sumă de 30 000 lei, cheltuielile de asistență

juridică în sumă de 6 000 lei și cheltuieli de transport în sumă de 1 000 lei.

Andrei, la 20.12.2016, în intervalul de timp 20:40-20:50, fiind posesor al permisului

de conducere nr. XXXX, fiind treaz, ignorând cerințele indicatorului de informare și

orientare 5.50 ce semnifică „Trecerea pentru pietoni”, încălcând cerințele pct. 45.1) al

Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 357 din

13.05.2009, care prevede că conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de următorii

factori: starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; dexteritatea în

conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; starea tehnică a

vehiculului și particularitățile încărcăturii; situația rutieră, pct. 45.2 al

Regulamentului Circulației Rutiere, care prevede că, în cazul în care în limita

vizibilității apar obstacole care nu pot fi observate de conducător, el trebuie să

reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului, art. 47.1 lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere, care prevede că

limitele maxime de viteză a vehiculelor pe drumurile publice, în localități este de 50

1

km/h iar în zonele rezidențiale și teritoriile adiacente drumului-20 km/h conducând

:

automobilul de model „XXX” cu n/î XXX pe strada Independenței din or. xXX,

neluând măsurile necesare situației rutiere, neprevăzând situația periculoasă, fără a

reduce viteza sau chiar să oprească automobilul pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului, depășind vădit limita maximă de viteză, a tamponat pietonul Ratînschi

Victor, locuitor al or. Soroca, care traversa regulamentar strada Independenței pe

trecerea de pietoni, marcată prin marcajul rutier 1.14.1, anexa nr. 4 al Regulamentului

Circulației Rutiere, care la 21.12.2016, în rezultatul leziunilor primite, a decedat la

Spitalul Raional Soroca „A. Prisacari”.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 162 din 06.01.2017, moartea cet.

Ratînschii Victor, a survenit în rezultatul șocului traumatic și hemoragie cauzat de

trauma asociată - traumă cranio-cerebrală deschisă, traumă închisă a toracelui, trauma

închisă a abdomenului, fractură închisă a oaselor gambelor. La examinarea medico-

legală a cadavrului s-au depistat următoarele leziuni corporale: Traumă cranio-

cerebrală deschisă, plagă contuză suturată temporal pe dreapta cu echimoză în jur,

excoriații pe cap din stânga, fractură liniară a bazei craniului cu hemoragii scunde

epidurale, hemoragii subarahoniene insulare la baza creierului, sânge în ventriculii

cerebrali, focare de contuzie cerebrală la baza lobilor temporali bilateral, edem

cerebral moderat, traumă închisă a toracelui, contuzia pulmonilor, edem pulmonar

moderat, traumă abdominală închisă, fractura oaselor bazinului cu ruptura vezicii

urinare, hematom retroperitoneal masiv pe dreapta și moderat pe stânga, peritonită

uremică incipentă, fractură închisă a oaselor gambei drepte cu hemoragii masive în

țesuturile moi adiacente, fractura interarticulară al condilului lateral al tibiei și

capului osului fibular pe stânga cu deplasarea fragmentelor și hemoarii în țesuturile

moi adiacente, excoriații pe cotul drept, mâna dreaptă, genunchiul drept și gamba

stângă.

Leziunile corporale descrise au fost produse prin acțiunea traumatică cu corp (-

uri) contondent (-e) și sau la lovirea de acesta (acestea), posibil în timpul

circumstanțele indicate (accident rutier la 20.12.2016), au legătură cauzală directă cu

survenirea morții și în comun se califică ca leziuni corporale grave, periculoase

pentru viață.

Prin acțiunile sale Tcaci Andrei a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 264

alin. (3) Cod penal cu indicii de calificare: încălcarea regulilor de securitate a

circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat

din imprudență decesul persoanei.

prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Tcaci

Andrei să fie condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal și în baza acestei

legi, prin prisma art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, a-i stabili o pedeapsă sub

formă de 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Prejudiciul material în sumă de 1 000 lei și 6 000 lei de admis integral, iar prejudiciul

moral în sumă de 1 000 000 lei de admis în principiu, cu lăsarea judecării acesteia în

ordine civilă.

În motivarea apelului declarat a invocat că, instanța de fond a stabilit just

circumstanțele cauzei și corect a calificat acțiunile inculpatului, însă neîntemeiat a

aplicat o pedeapsă prea blândă în coraport cu faptele comise de inculpat, neîntemeiat

aplicând prevederile art. 90 Cod penal, dispunând ca pedeapsa cu închisoarea să nu

2

fie executată, dacă în termenul de probațiune condamnatul Tcaci Andrei nu va săvârși

o nouă infracțiune și prin comportarea sa va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat. La

fel, instanța neîntemeiat a respins cererea procurorului cu privire la încasarea

cheltuielilor judiciare de la inculpat, motivând soluția prin prevederile art. 143 alin.

(2) și art. 229 alin. (1), (2) Cod de procedură penală.

Susține, că infracțiunea prevăzută la art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, este o

infracțiune gravă, care prevede pedeapsa sub formă de închisoare de la 3 la 7 ani cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de până la 4 ani.

Această faptă prejudiciabilă face parte din infracțiunile în domeniul transportului,

care la momentul actual prezintă un pericol social sporit în R. Moldova, deoarece un

număr major de vătămări corporale și decesuri se comit ca urmare a încălcării

regulilor de securitate a circulației rutiere sau exploatare a mijloacelor de transport. În

această ordine de idei, aplicarea pedepsei privative de de libertate fară suspendarea

condiționată a executării acesteia ar fi binevenită și echitabilă în coraport cu

infracțiunea comisă. Stabilirea unei pedepse cu închisoare cu aplicarea art. 90 Cod

penal, este indezirabilă, deoarece are ca efect formarea unei practici vicioase, de

sineîncredere în rândul persoanelor condamnate pentru așa gen de infracțiuni, fiind

posibilă conducerea de către aceștia din nou a mijlocului de transport cu încălcarea

RCR.

3.1. Sentința a fost contestată cu apel și de către avocatul Sergiu Zaharia în

numele succesorului părții vătămate Ratînscaia Nina, care a solicitat casarea sentinței,

cu aplicarea în privința inculpatului a pedepsei cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probațiune de 4 ani, precum și admiterea

integrală a acțiunii civile și încasarea de la inculpatul Tcaci Andrei a prejudiciului

moral în mărime de 1 000 000 lei. În motivarea cerințelor apelului s-a invocat că,

pedeapsa stabilită inculpatului sub formă de închisoare cu suspendarea executării

pedepsei pe un termen de probațiune de 3 ani este blândă și inechitabilă în raport cu

infracțiunea săvârșită și suferințele cauzate familiei decedatului. În partea descriptivă

a sentinței, instanța de judecată constată criteriile de individualizare a pedepsei

conform art. 7 și 75 Cod penal, și în temeiul art. 90 Cod penal îi stabilește

inculpatului o pedeapsă sub formă de închisoare cu suspendarea executării pedepsei

pe un termen de 4 ani, însă în dispozitivul sentinței instanța dispune a aplica

inculpatului o altă pedeapsă mai blândă, cu suspendarea executării pedepsei pe un

termen de probațiune de 3 ani. În acest context, consideră că prima instanță

neîntemeiat a redus termenul de probațiune de la 4 ani stabilit în partea descriptivă a

sentinței la 3 ani stabilit prin dispozitiv, fără a constata circumstanțele legale de

reducere a termenului dat. Astfel, rezultă că dispozitivul sentinței este expus neclar,

deoarece motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

2017, a fost admis parțial apelul procurorului și apelul avocatului Sergiu Zaharia în

numele succesorului părții vătămate Ratînscaia Nina, casată parțial sentința primei

instanțe în latura civilă, cu pronunțarea unei noi hotărâri, după cum urmează:

S-a încasat de la inculpatul Tcaci Andrei în numele succesorului părții vătămate

Ratînscaia Nina prejudiciul moral în sumă de 75 000 lei.

S-a respins solicitarea procurorului în latura încasării de la inculpatul Tcaci

Andrei în contul statului a cheltuielilor judiciare.

În rest sentința se menține fără modificări.

3

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, la examinarea cauzei

respective s-a dat eficiență prevederilor art. 93-101, 26-27 Cod de procedură penală,

instanța a cercetat cauza multiaspectual, a dat aprecieri probelor prezentate prin

prisma pertinenței, concludenței, coroborării lor, în baza probelor acumulate just a

reținut starea de fapt și de drept pe cauză, corect a încadrat acțiunile inculpatului

Tcaci Andrei în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, fapt ce nu se contestă de părți,

apelurile fiind declarate în privința pedepsei aplicate, a cheltuielilor judiciare și

acțiunii civile.

Mai mult, judecarea cauzei a avut loc în procedură simplificată, în baza

prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală. În instanța de fond inculpatul a

depus cerere prin care a solicitat judecarea cauzei lui în baza probelor administrate în

faza urmăririi penale, prin care recunoaște săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu

și solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, cerere, care a fost acceptată de instanța de fond.

Instanța de apel a considerat că, urmează a fi respinse argumentele procurorului

expuse în apelul declarat, referitoare la stabilirea în privința inculpatului a unei

pedepse mai aspre.

Instanța de fond la stabilirea pedepsei inculpatului s-a condus de prevederile art.

61 Cod penal, la fel și de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute

de art. art. 7 și 75 Cod penal, de circumstanțele cauzei. Pedeapsa a fost numită în

limitele sancțiunii prevăzute la articolul incriminat inculpatului și care este adecvată

celor comise, care se racordă la toate circumstanțele stabilite, și își va atinge scopurile

puse de pedeapsa penală.

Totodată, instanța de fond legal și întemeiat a statuat că, inculpatul la locul de

trai se caracterizează din punct de vedere pozitiv, a recuperat succesorului părții

vătămate prejudiciul material în sumă de 41 000 lei, precum și nu este împotrivă de a-

i restitui acesteia prejudiciul moral. Cu atât mai mult, este relevantă și poziția

succesorului părții vătămate și apărătorului ei, care la fel au solicitat stabilirea în

privința inculpatului a pedepsei închisorii cu suspendarea condiționată a executării ei.

Oportunitatea aplicării pedepsei nominalizate mai sus, rezultă și din conținutul

art. 61 alin. (2) Cod penal, care stipulează că pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Astfel, instanța de apel a respins argumentele apelantului de agravare a pedepsei

și consideră că instanța de fond corect a ajuns la concluzia că, reeducarea și

corectarea inculpatului poate avea loc fără izolarea lui de societate, argumentele

expuse în apel fiind nejustificate. Temeiuri prin care s-ar demonstra că inculpatul nu

poate fi corectat prin aplicarea în privința lui a pedepsei închisorii cu suspendarea

condiționată a executării ei, nu s-au stabilit. Astfel, reieșind din circumstanțele

indicate mai sus, instanța de apel consideră că pedeapsa stabilită lui Tcaci Andrei de

prima instanță corespunde prevederilor art. 7, 61, 75 și 90 Cod penal, fiind motivată,

individualizată și aplicată în limitele prevăzute de lege, hotărârea dată fiind legală și

întemeiată.

Prin urmare, instanța de apel, în situația în care nu a dispus de alte circumstanțe

decât de cele stabilite de prima instanță, nu este în drept de a aplica inculpatului o

pedeapsă mai gravă decât cea numită de prima instanță în lipsa cărorva motive clare

și legale pe care se întemeiază soluția, starea de fapt și de drept în instanța de apel

rămânând aceeași care a fost stabilită de instanța de fond. În acest context urmează a

4

fi respinse și argumentele avocatului succesorului părții vătămate privind suspendarea

executării pedepsei închisorii pe un termen de probă de 4 ani. Or, faptul că în partea

motivată a sentinței instanța a comis o eroare mecanică, indicând că pedeapsa

urmează a fi suspendată pe termen de 4 ani și nu pe 3 ani, aceasta nu afectează

legalitatea și temeinicia sentinței adoptate. Termenul de suspendare condiționată a

executării pedepsei de 3 ani este justificat și suficient pentru corectarea inculpatului.

Soluția instanței în această parte este întemeiată, iar sentința nu poate fi considerată

contradictorie din cauza unei greșeli mecanice, care în esență nu afectează temeinicia

soluției adoptate.

Totodată, instanța de apel a respins solicitarea acuzatorului de stat din apelul

declarat, prin care se solicită încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 620 lei de la

inculpatul Tcaci Andrei, or, cheltuielile suportate pentru efectuarea examinării

cadavrului, serviciilor igienice și examinarea documentelor medicale în suma

indicată, nu urmează a fi încasate de la inculpatul Tcaci Andrei, deoarece sunt

cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului

necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului.

Drept urmare celor invocate, se indică că în cazurile când expertiza a fost

dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la

solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi

achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.

Astfel, se reține că în cauza dată în cadrul urmăririi penale au fost suportate

cheltuieli judiciare în sumă de 469 lei la efectuarea examinării cadavrului, în sumă de

94 lei pentru serviciile igienice și în sumă de 57 lei la efectuarea examinării

documentelor medicale, care au fost ordonate de către organul de urmărire penală,

acestea fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea

învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării.

Totodată, potrivit art. 100 alin. (2) Cod de procedură penală și art. 6 par. 2 a

Convenției, sarcina probațiunii e pusă în seama organului de urmărire penală,

persoana acuzată de un delict beneficiind de “prezumția nevinovăției”, stipulată la

art.8 CPP.

Astfel, ținând cont de faptul, că expertiza a fost ordonată de către organul de

urmărire penală în vederea demonstrării apartenenței inculpatului la infracțiunea

incriminată, ce la rândul său a determinat încadrarea juridică a faptei, acțiuni

procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, pusă în

sarcina părții acuzării, instanța de apel a considerat neîntemeiată solicitarea

procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor pentru examinarea cadavrului,

servicii igienice și examinarea documentelor medicale din contul părții apărării.

Totodată, privitor la apelurile declarate de procuror și avocatul S. Zaharia,

instanța de apel a conchis că, acestea urmează a fi admise parțial doar în latura

încasării în beneficiul părții vătămate a prejudiciului moral, cu majorarea acestuia din

următoarele considerente.

Semnificative în acest sens sunt și recomandările stipulate în hotărîrea Plenului

Curții Supreme de Justiție nr. 6 din 04.07.2005 „Cu privire la practica aplicării

legislației materiale despre încasarea prejudiciului cauzat părților vătămate”. Potrivit

p. 27: “în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice

sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și

5

în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige

persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin echivalent bănesc (art. 1422 CC).

Instanțele de judecată vor avea în vedere că în cazul vătămării integrității

corporale sau al altei vătămări a sănătății, precum și în cazurile de deces a victimei,

persoanele vătămate au dreptul în conformitate cu art. 1422 și 616 alin. (2) Cod civil

la repararea prejudiciului nepatrimonial (moral) sub formă de despăgubire în bani în

suma stabilită de instanțele judecătorești în baza unei aprecieri conforme principiilor

echității....”

Potrivit art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală, la evaluarea cuantumului

despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare

suferințele fizice ale victimei, prejudiciul agrement sau estetic, pierderea speranței în

viață, pierderea onoarei prin defăimare, suferințele psihice provocate de decesul

rudelor apropiate etc.

Conform art. 1423 Cod civil, (1) Mărimea compensației pentru prejudiciu

moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al

autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în

care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

(2) Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de

judecată, luînd în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum

și statutul social al persoanei vătămate.

Astfel, reieșind din circumstanțele cauzei instanța de apel a conchis că, urmează

a fi dispusă încasarea în folosul succesorului părții vătămate Ratînscaia Nina a

prejudiciului moral în cuantum de 75.000 lei, cuantum pe care Colegiul penal îl

consideră echitabil tuturor circumstanțelor cauzei, consecințelor iremediabile a

comiterii infracțiunii, care s-a soldat cu decesul părții vătămate Ratînschi Victor,

precum și suferințelor cauzate succesorului părții vătămate Ratînscaia Nina ca

rezultat al decesului soțului. Instanța de apel a ținut cont și de faptul că inculpatul

benevol a recuperat prejudiciul material. Cuantumul prejudiciului moral solicitat de

succesorul părții vătămate în sumă de 1 000 000 lei nu corespunde circumstanțelor

cazului în speță, ținând cont de cele constatate, din care motiv acțiunea în această

parte va fi admisă parțial.

- Procurorul făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală, solicită casarea acesteia și pronunțarea a unei noi hotărâri prin

care să se încaseze de la inculpat Tcaci Andrei cheltuielile de judecată și să fie

aplicată pedeapsa cu privare de libertate. Recurentul invocă dezacordul cu decizia

instanței de apel motivînd că nu sunt temeiuri de a aplica inculpatului prevederile art.

90 Cod penal, iar potrivit art. 142 alin. (2), 227 alin. (1), (2), 228 alin. (3), 229 alin.

(1) Cod penal, instanța urma să încaseze cheltuielile de judecată;

- Avocatul Sergiu Zaharia în numele succesorului părții vătămate, Nina

Ratînscaia, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală, solicită casarea acesteia și pronunțarea a unei noi hotărâri prin care lui Tcaci

Andrei să-i fie stabilită o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executări pedepsei

pe un termen de 4 ani și să fie admisă integral prejudiciul moral înaintat. Recurentul

invocă dezacordul cu termenul executării pedepsei nonprivative de libertate

considerînd ca fiind prea blîndă. Totodată se invocă dezacordul cu admiterea parțială

a prejudiciului moral care în opinia acestuia este prea mică.

6

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi admise, din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau

parțială a hotărârii atacate și cu dispunerea rejudecării de către instanța de apel, în

cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Erorile de drept pot fi considerate erori de drept formal sau procesual și erori de

drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Instanța de recurs reiterează că potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Alin. (4) și (5) al

aceleiași norme, prevede că în vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da

o nouă apreciere probelor, pronunțându-se asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de drept,

asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel

se transmit instanței de apel, sunt: dacă fapta reținută ori imputată a fost săvârșită ori

nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă,

dacă probele au fost apreciate corect de prima instanță prin prisma cumulului de

probe anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal, administrativ

ori civil au fost corect aplicate. În cazul în care s-ar constata încălcări ale prevederilor

legale referitor la ele, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată cu

rejudecarea cauzei.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că, declanșând o continuare a judecării

cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată

exercitat, produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un control

integral atât în fapt, cât și în drept, în privința persoanelor care l-au declarat.

Totodată, Colegiul penal lărgit reține că temeiul de recurs prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, invocat de recurent și-a găsit confirmarea în

cauza dată, sub aspectul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția în partea laturii civile.

De asemenea, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a

dus la adoptarea unei hotărâri ilegale.

Din materialele cauzei, Colegiul penal lărgit constată că, inculpatul Tcaci Andrei

a fost pus sub învinuire în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, ulterior prima

instanță l-a recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal

fiindu-i numită pedeapsă sub formă de 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

7

conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, iar în baza art. 90 Cod penal,

executarea pedepsei închisorii a fost suspendată condiționat pe un termen de

probațiune de 3 ani.

Totodată, Colegiul penal lărgit constată că, în partea descriptivă a sentinței

primei instanțe, inculpatului Tcaci Andrei, potrivit art. 90 Cod penal, executarea

pedepsei închisorii a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 4 ani,

iar în partea dispozitivă a sentinței i s-a stabilit termenul de probațiune de 3 ani.

Ulterior, instanța de apel, judecând cauza la apelurile declarate de procuror și de

avocatul Sergiu Zaharia în numele succesorului părții vătămate Ratînscaia Nina, a

verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și a conchis că, prima instanță

corect a ajuns la concluzia că inculpatul Tcaci Andrei este vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, deoarece potrivit

cumulului de probe administrate în cauză, cercetate și verificate în instanța de apel s-

a constatat că, vina acestuia în săvârșirea infracțiunii imputate a fost dovedită pe

deplin, iar la aplicarea pedepsei s-a ținut cont de totalitatea circumstanțelor reale și

personale, de gravitatea infracțiunii săvârșite, dar și de faptul că, pedeapsa constituie

nu numai osândă pentru infracțiunea săvârșită, dar are drept scop corectarea și

reeducarea condamnaților, spiritul executării stricte a legii, prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni, atât din partea condamnatului cât și a altor persoane, ținând cont și de

prevederile art. 3641 alin. (8) Codul de procedură penală, potrivit căruia inculpatul

care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata

să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoare.

Cît privește la motivul invocat de avocatul succesorului părții vătămate, referitor

la aplicarea termenului de probațiune la pedeapsa stabilită în partea descriptivă (4

ani) și în partea dispozitivă (3 ani), instanța de apel a motivat vag acest argument,

menționând că, în partea motivată a sentinței instanța a comis o eroare mecanică,

indicând că pedeapsa urmează a fi suspendată pe termen de 4 ani și nu pe 3 ani,

aceasta nu afectează legalitatea și temeinicia sentinței adoptate.

Astfel, la determinarea tipului și măsurii de pedeapsă, Colegiul penal lărgit

constată că, instanța de fond a emis o hotărâre contradictorie iar instanța de apel

eronat a ajuns la concluzia că prima instanță a comis o eroare mecanică.

Prin urmare, Colegiul penală lărgit conchide că, instanța de apel urma să se

expună mai clar asupra aplicării pedepsei inculpatului și erorii comise de prima

instanță, ori motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență,

de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu

probele și actele de la dosar, iar toate dubiile care nu pot fi înlăturate, în condițiile

Legii, urmează a fi interpretate în favoarea inculpatului.

Cît privește dezacordul recurentului cu admiterea parțială a acțiunii civile a

încasării prejudiciului moral, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel la

emiterea deciziei în privința lui Tcaci Andrei, nu a respectat prevederile legale întru

adoptarea unei soluții întemeiate în latura civilă, pronunțând o hotărâre pripită prin

care a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul succesorului părții

vătămate, Nina Ratînscaia, a prejudiciului moral în sumă de 75 000 lei, or conform

acțiunii civile, succesorul părții vătămate a solicitat încasarea prejudiciul moral în

sumă de 1 000 000 lei,

8

Astfel, Colegiul lărgit consideră că concluzia instanței de apel este insuficient de

argumentată deoarece aceasta și-a motivat soluția privind încasarea în beneficiul

succesorului părții vătămate a pagubei morale în sumă de 75 000 lei, considerând că

aceasta este una echitabilă vizavi de suferințele psihice suportate de acesta, doar prin

faptul că suma solicitată de succesorul părții vătămate este una neîntemeiată și

exagerată, fără a argumenta micșorarea cuantumului.

Este de menționat faptul că hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic inferioare

trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile

legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica corespunderea

hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea

hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali, vagi,

reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu

de procedură.

Colegiul menționează că legiuitorul a acordat prerogative instanței de judecată

de a aprecia și determina cuantumul prejudiciului moral ce urmează a fi încasat, or

art. 1423 alin. (1) Cod civil, coroborat cu art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală,

expres prevede că mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de

către instanță în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice,

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei

vătămate. Ținând cont de aceste împrejurări, se urmărește scopul ca evaluarea să nu

fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei. Totodată,

despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daunele materiale prin

faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare.

Colegiul penal menționează că, moartea victimei accidentului rutier este sursa

prejudiciului de afecțiune resimțit de cei apropiați: soț, copii, părinți, frați și surori.

Prejudiciul afectiv este cel resimțit de o persoană care a pierdut pe cineva drag.

Moartea unei persoane dragi, consecință a unei fapte ilicite, aduce atingere

sentimentelor de dragoste, de afecțiune, de echilibru psiho-emoțional.

Denumirea de prejudiciu afectiv sau de afecțiune (prejudiciu prin ricoșeu

sau pretium affectionis) este determinată de natura dreptului lezat: Sentimentul de

iubire și de prețuire – cel mai intim, profund și sensibil sentiment uman.

Prejudiciul prin ricoșeu este dublu condiționat de legătura afectivă profundă

dintre victima mediată, care îl invocă și victima imediată, cea căreia i-a fost lezat

dreptul la viață. Aceste două condiții sunt prelevate și în Rezoluția nr. 75-7 adoptată

la 14.03.1975 de Comitetul Miniștrilor Consiliului Europei, prin care se recomandă

indemnizarea prejudiciului prin ricoșeu în caz de deces, făcând referire la persoanele

care au vocație să îl invoce: părinții, copiii, soții, logodnicii, frații etc.

În aprecierea categoriei de persoane care pot invoca existența unui prejudiciu

afectiv, instanța trebuie să aibă în vedere un criteriu obiectiv și anume acela al relației

victimă – persoană care invocă prejudiciul afectiv. Pentru realizarea acestui deziderat,

trebuie administrate probe temeinice din care să rezulte că relația dintre victimă și

persoana care pretinde că suferă un astfel de prejudiciu, a fost una apropiată, bazată

pe sentimente profunde de iubire.

Moartea unei persoane dragi lasă răni adânci, poate produce suferințe psihice

majore celor de care era atașată afectiv, iar viața acestora este puternic perturbată și

constituie o „vătămare a condițiilor de existență umană”.

Prin urmare, rezultă că instanța de apel nu și-a motivat suficient soluția în latura

civilă, în partea încasării prejudiciului moral în beneficiul succesorului părții

9

vătămate, situație care cade și sub incidența erorii de drept cuprinsă în prevederea art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, iar decizia urmează a fi casată în partea

respectivă, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art. 435 Cod de procedură

penală, întrucât asemenea erori nu pot fi corectate în instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

Legii procesual penale asupra tuturor motivelor invocate de procuror și de avocatul

succesorului părții vătămate în apel, și ținând cont de motivele casării deciziei

atacate, de prevederile art. 225 Cod de procedură penală și practica CEDO, să

pronunțe o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

admite recursurile ordinare, declarate de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Elena Lisnic și avocatul Sergiu Zaharia în numele succesorului

părții vătămate, Nina Ratînscaia, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 20 decembrie 2017, în cauza penală în privința inculpatului Tcaci

Andrei XXX, și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac.

Pronunțată integral la 24 aprilie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Ion Guzun

Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

10