1ra-1477/18 — art.152 alin.1 CP

1ra-1477/18 — art.152 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-1477/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 august 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Elena Covalenco,

Judecători Iurie Diaconu,

Constantin Alerguș,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 martie 2018, declarat

de către partea vătămată Pascari Vasile, în cauza penală în privința inculpatului

Cujba Alexandru XXX, născut la

XXX, originar din XXX, domiciliat în

XXX.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

împotriva lui Cujba Alexandru în baza art.152 alin.(1) Cod penal a fost încetat în

legătură cu existența unei circumstanțe care exclude sau condiționează pornirea

urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

22.00, aflându-se în apropierea unui iaz de lângă s.Cureșnița Nouă, r-nul Soroca,

despre care știa că-i aparține lui Purice Valentin și patrulând împreună cu acesta în

jurul iazului, în timp ce Purice Valentin vorbea cu niște persoane cunoscute, care

pescuiau pe malul iazului, l-a depistat pe malul iazului pe Pascari Vasile, având cu el

o undiță și pescuind fără permisiune, după ce i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii,

precum și cu un băț de lemn pe diferite părți ale corpului, cauzându-i vătămări

corporale medii caracterizate prin: fractura laminei anterioare a coastei II pe stânga,

fără deplasarea fragmentelor, excoriație la nivelul tâmplei drepte, revărsat sangvin pe

mucoasa buzei superioare, echimoză sub clavicula stângă, multiple vibice (hematom)

pe tot parcursul coapsei stângi, echimoză pe gamba dreaptă.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, pe motiv că instanța a apreciat arbitrar probele și

circumstanțele cauzei și eronat a ajuns la concluzia de a înceta procesul-penal în

privința inculpatului; - instanța nu a luat în considerație faptul că prin încheierea

Judecătoriei Soroca din 14.08.2014 au fost anulate ordonanțele procurorului din

15.06.2013 privind scoaterea persoanelor de sub urmărire penală și clasarea cauzei

penale și a procurorului ierarhic superior din 18.06.2014 privind respingerea plângerii

împotriva celei dintâi; - instanța nu s-a expus asupra acțiunii civile.

1

apelul declarat de către partea vătămată V.Pascari a fost admis, inclusiv din oficiu,

conform art.409 alin.(2) Cod de procedură penală, casată total sentința, rejudecată

cauza și pronunță o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care procesul penal intentat împotriva lui A.Cujba în baza art.152 alin.(1) Cod penal a

fost încetat, pe motiv că fapta constituie contravenția prevăzută de art.78 alin.(2) Cod

contravențional și încetat procesul contravențional în baza art.78 alin.(2) Cod

contravențional, pe motiv că a expirat termenul de prescripție a răspunderii

contravenționale.

Examinând apelul declarat, instanța de apel a constatat că prima instanță nu a

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și nu a

dat probelor administrate o apreciere în conformitate cu prevederile art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor,

pronunțând o hotărâre neîntemeiată.

În context, instanța de apel a menționat că prima instanță greșit și pripit și-a

motivat soluția exclusiv pe invocarea ilegalității ordonanței de reluare a urmăririi

penale, emisă de prim-adjunctul Procurorului General A.Pîntea, la 18.11.2014, lăsând

fără apreciere celelalte argumente și probe aduse de către părți și fără să se expună

asupra învinuirii înaintate inculpatului A.Cujba.

Instanța de apel a reținut că, prin ordonanța procurorului în Procuratura

raionului Soroca, I.Pasat din 15.10.2013, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a

lui A.Cujba pornită în baza art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal, pe motiv că fapta nu

întrunește elementele infracțiunii, contestată ulterior de către partea vătămată.

Prin ordonanța procurorului adjunct al Procuraturii raionului Soroca,

V.Cojocaru din 18.06.2014, plângerea părții vătămate a fost respinsă.

În urma contestării ordonanțelor din 15.10.2013 și 18.06.2014, în procedura

prevăzută de art.313 Cod de procedură penală, prin încheierea Judecătoriei Soroca din

14.08.2014, instanța a dispus declararea nulității acestora și reluarea urmăririi penale.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura raionului Soroca, I.Pasat din

03.09.2014, s-a dispus scoaterea lui A.Cujba de sub urmărire penală, pe motiv că

fapta nu întrunește elementele infracțiunii, deși în motivare a fost indicat că motivul

scoaterii acestuia de sub urmărire penală a servit expirarea a 3 luni de menținere a

calității de bănuit.

Prin ordonanța prim-adjunctului Procurorului General, A.Pîntea din

18.11.2014, s-a dispus anularea ordonanței sus-menționate și reluarea urmăririi

penale, invocând că aceasta este ilegală și afectată de vicii fundamentale, așa cum

prevede art.287 alin.(4) Cod de procedură penală, adoptată fără a înlătura neajunsurile

constatate de judecătorul de instrucție prin încheierea din 14.08.2014, neexistând în

fapt cauzele care au determinat luarea acestei măsuri.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura raionului Drochia, M.Tomac,

A.Cujba a fost pus sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art.152

alin.(1) Cod penal. Contestații împotriva ordonanței date nu au fost înaintate.

Instanța de apel a precizat că Hotărârea Curții Constituționale nr.12 din

14.05.2015, la care face trimitere prima instanță în motivarea hotărârii sale, nu este

aplicabilă speței, or, prin hotărârea dată au fost declarate neconstituționale prevederile

art.287 alin.(1) Cod de procedură penală, pe când la baza ordonanței de reluare a

2

urmăririi penale din 18.11.2014 au fost puse prevederile art.287 alin.(4) Cod de

procedură penală.

Complementar, instanța de apel a precizat că, potrivit art.4 §2 din Protocolul

nr.7 la Convenția EDO, principiul non bis in idem nu împiedică reluarea urmăririi

penale dacă fapte noi sau recent descoperite, sau un viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată, prevederi

transpuse, inclusiv în art.22 alin.(3) Cod de procedură penală.

Prin urmare, în speță, ordonanța prim-adjunctului Procurorului General,

A.Pîntea din 18.11.2014, prin care s-a dispus reluarea urmăririi penale a fost adoptată

în conformitate cu normele sus-citate, Jurisprudenței CEDO și altor tratate

internaționale, inclusiv la apărarea intereselor părții vătămate manifestat prin

respectarea dreptului garantat al procesului echitabil cu accesul liber la justiție.

Totodată, instanța de apel a menționat că sentința urmează a fi casată, inclusiv

din oficiu, având în vedere că, prima instanță, deși a pronunțat o sentință de încetare a

procesului penal, în partea descriptivă a sentinței a constatat și a descris fapta

criminală, considerată ca fiind dovedită, indicând locul, timpul, modul săvârșirii ei,

forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, precum și probele

pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată.

Având în vedere cele expuse, instanța de apel a reținut că, potrivit

rechizitoriului, inculpatului i-a fost imputată infracțiunea prevăzută de art.152 alin.(1)

Cod penal. Totuși, examinând acțiunile inculpatului prin prisma elementelor

constitutive ale infracțiuni date, instanța a conchis că acestea nu se regăsesc întru-totul

în fapta inculpatului și anume, nu s-a constatat că părții vătămate i-au fost cauzate

vătămări corporale medii, ci reieșind din raportul de expertiză judiciară nr.308 din

20.11.2017, lui V.Pascari i-au fost cauzat vătămări corporale neînsemnate și, prin

urmare, fapta lui A.Cujbă urmează a fi încadrată în prevederile art.78 alin.(2) Cod

contravențional.

Astfel, instanța de apel a constatat că Cujba Alexandru, la 21 iunie 2013, ora

22.00, aflându-se în apropierea unui iaz de lângă s.Cureșnița Nouă, r-nul Soroca,

despre care știa că-i aparține lui Purice Valentin și patrulând împreună cu acesta în

jurul iazului, în timp ce Purice Valentin vorbea cu niște persoane cunoscute, care

pescuiau pe malul iazului, l-a depistat pe mal iazului pe Pascari Vasile, având cu el o

undiță și pescuind fără permisiune, după ce i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii,

precum și cu un băț de lemn cauzându-i vătămări corporale neînsemnate.

Or, potrivit raportului de expertiză judiciară nr.308 din 20.11.2017, forma și

dimensiunile excoriației, echimozelor stabilite prin raportul de examinare medico-

legală nr.327 din 25.06.2013, se califică drept vătămări corporale neînsemnate, iar

diagnosticul radiologic „Fractura laminei externe (anterioare) a coastei II pe stânga”,

nu este argumentat și confirmat prin examenele radiologice necesare, motiv pentru

care nu pot fi supuse calificării medico-legale.

Consecvent, instanța de apel a indicat că partea vătămată a avut obligația de a

prezenta pelicula radiologică a hemitoracelui stâng (nr.355 din 24.06.2016) sau, în

lipsa ei, efectuarea tomografiei computerizate a toracelui, inculpatul fiind de acord să

suporte toate cheltuielile pe caz, însă partea vătămată a refuzat să se prezinte la

comisia medico-legală, aceasta fiind în imposibilitate de a identifica prezența sau lipsa

semnelor de fractură a laminei externe a coastei II pe stânga.

Prin urmare, în temeiul art.30 alin.(2), (3) Cod contravențional (în vigoare la

3

data comiterii contravenției), potrivit căruia termenul de prescripție a răspunderii

contravenționale era de 3 luni, termenul de prescripție începând să curgă de la data

săvârșirii contravenției, instanța de apel a considerat că procesul contravențional în

privința lui A.Cujba privind săvârșirea contravenției prevăzute de prevederile art.78

alin.(2) Cod contravențional, urmează a fi încetat pe motivul expirării termenului

prescripției de tragere la răspundere contravențională, or, fapta comisă de inculpat a

avut loc la 21.06.2013, iar de la momentul comiterii ei și până la examinarea cauzei în

instanța de apel au trecut mai mult de trei luni.

Având în vedere cele enunțate supra și examinând respectiva cauză penală în

latura civilă, instanța de apel a constatat că partea vătămată nu a înaintat cerere de

intentare a acțiunii civile așa cum prevăd art.219 alin.(1) și 221 alin.(1) Cod de

procedură penală, instanța de apel, la judecarea cauzei în ordine de apel, verifică

legalitatea hotărârii atacate doar în privința acelor fapte, care au format obiectul

judecării cauzei în prima instanță.

V.Pascari care, invocând temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 10), 12) Cod

de procedură penală, solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care A.Cujba să fie condamnat în baza art.152 alin.(1) Cod penal și

să se dispună încasarea de la inculpat a prejudiciului material și moral în mărime de

câte 25000 lei, pe motiv că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; -

instanța nu a luat în considerare că prin încheierea Judecătoriei Soroca din 14.08.2014

au fost anulate ordonanțele procurorului din 15.06.2013 privind scoaterea persoanelor

de sub urmărire penală și clasarea cauzei penale și a procurorului ierarhic superior din

18.06.2014 privind respingerea plângerii împotriva celei dintâi; - instanța a apreciat

arbitrar probele și circumstanțele cauzei, nu s-a expus asupra înscrisurilor prezentate

de el, asupra declarațiilor sale, precum și ale inculpatului; - i-a fost încălcat dreptul la

un proces echitabil, prevăzut de art.6 din Convenția EDO.

partea vătămată V.Pascari în raport cu materialele dosarului și motivele invocate,

ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care solicită declararea

inadmisibilității recursului ordinar, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond

ori de apel.

Potrivit art.427 alin.(1) pct.6), 10), 12) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale,

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Analizând temeiurile respective în raport cu motivele invocate în recursul

declarat, Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursului.

După cum rezultă din conținutul recursului, autorul acestuia nu este de acord cu

faptul că instanța de apel a calificat acțiunile inculpatului în baza art.78 alin.(2) Cod

4

contravențional, încetând procesul penal intentat în privința acestuia în baza art.152

alin.(1) Cod penal.

La acest capitol, instanța de recurs reține că, contrar celor invocate de către

recurent, instanța de apel a dat apreciere corectă probelor administrate și

circumstanțelor cauzei, examinându-le conform art.101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele

în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și corect a ajuns la concluzia

privind nevinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii imputate prin rechizitoriu,

pe motiv că acțiunile lui nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii și că

fapta acestuia reprezintă contravenția prevăzută de art.78 alin.(2) Cod contravențional.

Astfel, Colegiul penal conchide că instanța de apel corect a constatat că,

potrivit raportului de expertiză judiciară nr.308 din 20.11.2017, lui V.Pascari i-au fost

cauzate vătămări corporale neînsemnate și nu medii așa cum s-a constatat prin

raportul de examinare medico-legală nr.327 din 25.06.2013, or, diagnosticul

radiologic „Fractura laminei externe (anterioare) a coastei II pe stânga”, nu este

argumentat și confirmat prin examenele radiologice necesare, motiv pentru care nu

pot fi supuse calificării medico-legale.

Prin urmare, în lipsa elementului constitutiv – „vătămarea intenționată medie a

integrității corporale”, fapta inculpatului nu poate fi calificată în baza art.152 alin.(1)

Cod penal.

Colegiul penal mai reține că, deși inculpatul a fost de acord să suporte toate

cheltuielile pentru efectuarea tomografiei computerizate a toracelui părții vătămate

întru stabilirea corectă a gravității vătămărilor corporale, partea vătămată a refuzat să

se prezinte la comisia medico-legală, aceasta fiind în imposibilitate să identifice

prezența sau lipsa semnelor de fractură a laminei externe a coastei II pe stânga.

Or, Colegiul penal reiterează că, potrivit raportului de expertiză judiciară nr.308

din 20.11.2017, forma și dimensiunile excoriației, echimozelor stabilite prin raportul

de examinare medico-legală nr.327 din 25.06.2013, se califică drept vătămări

corporale neînsemnate, iar diagnosticul radiologic „Fractura laminei externe

(anterioare) a coastei II pe stânga”, nu este argumentat și confirmat prin examenele

radiologice necesare, motiv pentru care nu pot fi supuse calificării medico-legale.

Prin urmare, instanța de recurs consideră că invocarea temeiului prevăzut de

art.427 alin.(1) pct.12) Cod de procedură penală, nu este întemeiată, iar argumentele

puse la baza acestuia sunt pur declarative și contravin materialelor cauzei.

Consecvent, instanța de recurs reține că în recurs, partea vătămată a invocat că

instanța de apel a apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei și nu s-a expus

asupra înscrisurilor prezentate de el și asupra declarațiilor sale și ale inculpatului.

În acest sens, instanța de recurs menționează că solicitările recurentului bazate

pe astfel de argumente nu constituie temei pentru reexaminarea cazului. Or, modul de

apreciere a probelor și circumstanțelor cauzei, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, aprecierea probelor fiind

obiectul examinării cauzei în fapt și în drept fie în prima instanță, fie în instanța de

apel, iar dezacordul unei părți în acest sens, nu echivalează cu o eroare ce ar da temei

de casare a unei hotărâri legale și întemeiate.

De asemenea, instanța de recurs menționează că, deși recurentul a invocat că

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra înscrisurilor prezentate de el și a declarațiilor

sale și ale inculpatului, acesta nu indică care anume înscrisuri și la care anume

5

declarații nu s-a expus instanța de apel, iar în asemenea circumstanțe argumentul

recurentului este unul abstract și în contradicție cu prevederile art.430 pct.5) Cod de

procedură penală, potrivit căruia cererea de recurs trebuie să conțină conținutul și

motivele recursului cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate și solicitările

recurentului, cu indicarea temeiurilor prevăzute în art.427 invocate în recurs și în ce

constă problema de drept de importanță generală abordată în cauza dată.

La fel, deși recurentul solicită încasarea din contul inculpatului a prejudiciului

material cauzat, acesta nu desfășoară această solicitare în textul recursului, instanța de

recurs fiind în imposibilitate să determine esența pretențiilor recurentului, or, așa cum

reiese din materialele cauzei, fapt constatat inclusiv de instanța de apel, V.Pascari nu a

intentat o acțiune civilă în conformitate cu prevederile art.219 alin.(1) și 221 alin.(1)

Cod de procedură penală nici în cadrul urmăririi penale și nici în cadrul cercetării

judecătorești în prima instanță.

Cu referire la argumentul recursului, potrivit căruia instanța nu a luat în

considerare că prin încheierea Judecătoriei Soroca din 14.08.2014 au fost anulate

ordonanțele procurorului din 15.06.2013 privind scoaterea persoanelor de sub

urmărire penală și clasarea cauzei penale și a procurorului ierarhic superior din

18.06.2014 privind respingerea plângerii împotriva celei dintâi, Colegiul penal

menționează că acesta contravine textului deciziei instanței de apel, care la filele 9-10

a deciziei s-a expus detaliat asupra acestei circumstanțe (f.d.65-66 vol.3).

În aceiași ordine de idei, Colegiul penal constată că, în mare parte, recursul

repetă textul apelului, argumentele invocate în recurs fiind anterior invocat și în apel,

iar instanța de apel examinându-le în ansamblu și dându-le o apreciere

corespunzătoare, conform art.414, 417 Cod de procedură penală, s-a pronunțat

argumentat și detaliat asupra lor, indicând temeiurile de fapt și de drept care au dus la

respingerea lor, precum și motivele adoptării soluției, pe care Colegiul penal și-o

asumă în totalitate.

Având în vedere acest aspect, instanța de recurs își însușește în întregime

alegațiile instanței de apel (f.d.60-71 vol.3), redate succint la pct.4 al prezentei decizii

și consideră că o expunere repetată asupra lor este inutilă, fapt ce este în deplină

concordanță cu jurisprudența și practica Curții Europene pentru Drepturile Omului,

care în cauza Albert vs România din 16.02.2010, în pct.37 al Hotărârii a statuat că,

dacă art.6 § 1 din Convenția EDO obligă instanțele să își motiveze deciziile, acesta nu

poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk

împotriva Țărilor de Jos, 19.04.1994). Cu toate acestea, noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă care nu și-a motivat decizia, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară fie prin alt mod, să fi examinat totuși în mod real

chestiunile esențiale supuse atenției sale și să nu se fi mulțumit să confirme pur și

simplu concluziile unei instanțe inferioare (Helle împotriva Finlandei, 19.12.1997).

Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței de

apel în acest sens fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile

art.394 Cod de procedură penală, contrar celor afirmate de recurent în recurs, astfel că

încălcarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art.6 din Convenția EDO, așa

cum invocă V.Pascari, nu a fost stabilită.

Analizând materialele cauzei și hotărârea judecătorească atacată, Colegiul

penal nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea acesteia.

6

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru

admiterea recursului ordinar și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către partea vătămată Pascari

Vasile, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 martie 2018,

în cauza penală în privința inculpatului Cujba Alexandru, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 august 2018.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Constantin Alerguș

7