1ra-1661/2014 — art. 328 al. 2 CP

1ra-1661/2014 — art. 328 al. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-9/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 ianuarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Elena Covalenco,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Iurie Diaconu și Petru Moraru,

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2014, declarat de avocatul

Dorfman Igor în numele inculpatului,

Pascari Igor Mihail, născut la 19 iunie 1985, originar din s.

Climăuți, r-nul Șoldănești, domiciliat în or. Durlești, str. Alexandru

cel Bun 32.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

- Instanța de fond - 29.05.2012 - 25.02.2013;

- Instanța de apel - 09.04.2013 - 06.06.2013;

- Instanța de recurs - 24.09.2013-28.01.2014;

- Instanța de apel - 27.02.2014 - 23.06.2014;

- Instanța de recurs - 19.09.2014- 27.01.2015.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Code de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza actelor din

dosar,

C O N S T A T Ă :

Pascari Igor a fost liberat de răspundere penală pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, în redacția din 18.12.2008, cu încetarea procesului penal

pe cauza dată.

În motivarea soluției adoptate, instanța de fond a menționat că datorită modificărilor

operate în Codul penal prin Legea nr. 252 din 08.11.2012, în vigoare din 21.12.2012, și

anume excluderea lit. a) din alin. (2) al art. 328, rezulta că inculpatul nu poate fi atras la

răspundere penală pentru această faptă, precum și potrivit art. 10 Cod penal, nu poate fi

condamnat în baza art. 1661 Cod penal.

EF din 25.08.2011, funcția de ofițer operativ de sector al Secției de Poliție nr. 9 Durlești a

CPS Buiucani al CGP mun. Chișinău, avînd gradul special de locotenent major de poliție,

fiind, conform art. 123 alin. (2) Cod penal, persoană publică, adică funcționar public cu

statut special, a comis depășirea atribuțiilor de serviciu în următoarele circumstanțe:

Astfel, la 18 octombrie 2011, aproximativ la ora 11:00, depășind în mod vădit

limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, sub pretextul că are o bănuială

rezonabilă că Botnari Viorica ar fi comis furtul bunurilor materiale ale cet. Cristal Leonid,

cu ajutorul ultimului, fără a avea la examinare, conform art. 274 Cod de procedură penală,

materialul cu privire la furt sau indicația scrisă a conducătorilor CPS Buiucani, acționînd

prin intenție directă, contrar prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea Republicii Moldova

,,Cu privire la poliție”, nr. 416-XII din 18.12.1990, care prevede expres că „aplicarea

1

forței, mijloacelor speciale sau a armei de foc trebuie să fie precedată de un avertisment

privind intenția recurgerii la ele cu acordarea unui timp suficient pentru reacția de răspuns,

cu excepția cazurilor în care tergiversarea aplicării forței fizice, a mijloacelor speciale și a

armei generează un pericol direct pentru viața și sănătatea cetățenilor și a colaboratorilor

poliției, poate conduce la alte urmări grave”, aflîndu-se în fața blocului central al UTM,

situat pe bd. Ștefan cel Mare 168, mun. Chișinău, a recurs la aplicarea forței fizice față de

Botnari Viorica, urcînd-o forțat în automobilul de model „Mercedes Benz”, cu n/î K CL

777, după care, contrar voinței acesteia, a transportat-o la sediul SP nr. 9 din or. Durlești,

str. Alexandru cel Bun 5, unde i-a solicitat depunerea declarațiilor cu privire la comiterea

furtului menționat. Prin acțiunile indicate cet. Botnari Viorica i-au fost cauzate echimoze

pe brațul drept și gamba stîngă, excoriație la degetul 3 la mîina stîngă, care conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 237/D din 25.01.2012, se califică drept vătămări

corporale neînsemnate, astfel fiindu-i cauzate daune considerabile. Prin acțiunile

menționate părții vătămate Botnari Viorica au fost cauzate daune nepatrimoniale în

proporții considerabile, exprimate prin încălcarea dreptului acesteia la inviolabilitatea

persoanei și prezumția nevinovăției, precum și daune nepatrimoniale considerabile aduse

intereselor publice, deoarece statul a abilitat colaboratorul de poliție cu atribuții ce apără

drepturile și interesele cetățenilor, dar nu cu încălcarea acestor drepturi.

rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul I. Pascari să fie

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a) Cod

penal, fiindu-i numită pedeapsa închisorii pe un termen de 5 ani, cu privarea de dreptul de

a ocupa funcții în cadrul organelor afacerilor interne pe un termen de 5 ani, iar prin prisma

art. 90 Cod penal, executarea pedepsei să fie suspendată condiționat pe un termen de probă

de 5 ani.

În motivarea cerințelor sale apelantul a indicat că, instanța de fond eronat a aplicat

prevederile art. 10 alin. (2) Cod penal, urmînd ca în cazul dat să fie aplicate prevederile

art. 8 Cod penal, în care se prevede că caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru

aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvîrșirii faptei.

Astfel, odată ce legiuitorul a exclus lit. a) din alin. (2) al art. 328 Cod penal, ca semn

calificativ agravant al componenței de infracțiune de depășire a atribuțiilor de serviciu, nu

s-a decriminalizat acțiunea de aplicare neîntemeiată a acțiunilor violente de către

persoanele publice și cele cu funcții de răspundere, dar a fost plasată sub incidența

prevederilor art. 1661 Cod penal, ca o formă de tratament inuman și degradant.

Prin urmare, instanța urma să-l recunoască pe inculpat vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, care era în vigoare la momentul

comiterii faptei criminale, pedeapsa căreia este mai blîndă decît cea prevăzută de art. 1661

Cod penal.

apelului procurorului a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, fiindu-i aplicată o

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 200 unități convenționale, fără privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau a exercita o anumită activitate.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a statuat că prima instanță nu a

respectat cerințele de apreciere a probelor, prevăzute în art. 101 Cod de procedură penală,

2

aplicînd greșit legea, astfel a comis o eroare de fapt ca urmare a aprecierii incorecte a

materialului probator administrat pe cauza penală dată.

La fel, instanța de apel a apreciat critic declarațiile de nerecunoaștere a vinovăției de

către inculpat, calificîndu-le drept tactică de apărare aleasă pentru exprimarea poziției sale,

odată ce acestea nu au coroborat cu faptele și împrejurările dovedite prin alte mijloace de

probă administrate în cauza penală dată.

Reieșind din cele expuse, instanța de apel a constatat că acțiunile inculpatului urmau

a fi încadrate în baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, care era în vigoare la momentul

comiterii infracțiunii, însă prin Legea nr. 252 din 08.11.2012, în vigoare din 21.12.2012,

lit. a) din alin. (2) al art. 328 Cod penal a fost exclusă și, prin urmare, prin prisma art. 10

Cod penal, acțiunile inculpatului urmau a fi încadrate în baza art. 328 alin. (1) Cod penal.

și-a întemeiat cerințele pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. pct. 6) și 12) Cod de procedură

penală și a solicitat casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea sa, recurentul a indicat că chiar și dacă lit. a) din alin. (2) al art. 328 Cod

penal a fost abrogată, infracțiunea vizată, care de fapt a fost constatată de către instanța de

apel, nu a fost decriminalizată.

Prin Legea nr. 252 din 08.11.2012, în vigoare din 21.12.2012, au fost modificate și

completate unele acte legislative, avînd ca scop intensificarea activității și ridicarea

eficienței în combaterea torturii și altor rele tratamente, printre care și Codul penal.

La fel, s-a menționat și faptul că constituie ușurarea pedepsei, prevederile din noua

normă, limita maximă a sancțiunii căreia este mai mică decît limita maximă a sancțiunii

care era prevăzută de norma veche pentru aceeași faptă. Nu constituie ușurarea pedepsei

situația în care, deși limita minimă a sancțiunii din norma nouă este mai mică decît cea din

norma veche pentru aceeași faptă sau sancțiunea din norma nouă prevede și pedeapsă

alternativă, dacă limita maximă a sancțiunii din norma nouă este mai mare decît limita

maximă a sancțiunii din norma veche.

Prin urmare, cu toate că la momentul actual, acțiunile inculpatului întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (2) lit. e) Cod penal, din

motivul că limita minimă și maximă ale sancțiunii din norma veche sunt mai mici decît

cele ale sancțiunii din norma nouă, urma să fie menținută calificarea în baza art. 328 alin.

(2) lit. a) Cod penal.

Pornind de la faptul că, potrivit art. 10 Cod penal, instanța de apel a comis o eroare de

drept, deoarece faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, prezenta cauză

necesită a fi rejudecată în instanța de apel.

a fost admis recursul ordinar declarat de către procuror, casată decizia instanței de apel în

cauza penală în privința lui I. Pascari, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel

în alt complet de judecată.

Pentru a se pronunța, instanța de recurs a menționat că, prin Legea nr. 252 din

08.11.2012, în vigoare din 21.12.2012 a fost abrogată litera a) a alineatului (2) al art. 328

Cod penal, fiind totodată modificate și completate un șir de acte legislative, avînd ca scop

intensificarea activității și ridicarea eficienței în combaterea torturii, printre ele și Codul

penal.

Tot prin această Lege a fost introdus art. 1661 Cod penal - tortura, tratamentul inuman

sau degradant.

3

Concomitent alin. (2) al art. 123 Cod penal a fost modificat cu următorul cuprins: "(2)

Prin persoană publică se înțelege: funcționarul public, inclusiv funcționarul public cu

statut special (colaboratorul serviciului diplomatic, al serviciului vamal, al organelor

apărării, securității naționale și ordinii publice, altă persoană care deține grade speciale sau

militare); angajatul autorităților publice autonome sau de reglementare, al întreprinderilor

de stat sau municipale, al altor persoane juridice de drept public; angajatul din cabinetul

persoanelor cu funcții de demnitate publică; persoana autorizată sau învestită de stat să

presteze în numele acestuia servicii publice sau să îndeplinească activități de interes

public. "

În consecință, fapta de exces de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu de către

un polițist, precum este speța dată, după modificările operate în Codul penal prin Legea nr.

252 nu a fost decriminalizată, în continuare fiind pasibile de pedeapsă penală faptele

prejudiciabile comise de către un colaborator de poliție, în baza art. 1661 Cod penal.

Astfel instanța de recurs a conchis că, avînd în vedere că Legea nr. 252 din

08.11.2012 nu conține careva prevederi, care ar înlătura caracterul infracțional al faptei,

care ar ușura pedeapsa ori în alt mod ar ameliora situația persoanei care a comis

infracțiunea, aceasta nu are efect retroactiv în speța dată, și acțiunile subiecților

infracțiunilor care cad sub incidența legii în cauză, urmează a fi calificate, potrivit

prevederilor art. 8 Cod penal, în baza legii penale în vigoare la dată săvîrșirii infracțiunii.

S-a concluzionat că, la judecarea cauzei, instanța de apel nu a respectat prevederile

art. 414 Cod de procedură penală, a admis erori care au afectat aspectul de drept al cauzei

și asemenea erori pot fi corectate doar de către instanța de apel.

a fost admis apelul procurorului, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărîre, prin care I. Pascari, a fost condamnat în baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal la

3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a activa în organele MAI, pe un termen de 2 ani.

În baza art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe un

termen de probă de 2 ani.

Pentru a se pronunța, instanța de apel a constatat că, Pascari Igor, deținînd, conform

ordinului nr. 386 EF din 25.08. 2011, funcția de ofițer operativ de sector al Secției de

Poliție nr. 9 Durlești a CPS Buiucani al CGP mun. Chișinău, avînd gradul special de

locotenent major de poliție, fiind, conform art. 123 alin. (2) Cod penal persoană publică,

adică funcționar public cu statut special, a comis depășirea atribuțiilor de serviciu în

următoarele circumstanțe:

Astfel, la 18.10.2011, aproximativ ora 11.00, depășind în mod vădit limitele

drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, sub pretextul că are o bănuială rezonabilă că

Botnari Viorica ar fi comis furtul bunurilor materiale ale cet. Cristal Leonid, cu ajutorul

ultimului, fără a avea la examinare, conform art. 274 Cod de procedură penală, materialul

cu privire la furt sau indicația scrisă a conducătorilor CPS Buiucani, acționînd prin intenție

directă, contrar prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea R. Moldova „Cu privire la poliție”,

nr. 416-XII din 18.12.1990, care prevede expres că „aplicarea forței, mijloacelor speciale

sau a armei de foc trebuie să fie precedată de un avertisment privind intenția recurgerii la

ele cu acordarea unui timp suficient pentru reacția de răspuns, cu excepția cazurilor în care

tergiversarea aplicării forței fizice, a mijloacelor speciale și a armei ce iei generează un

pericol direct pentru viața și sănătatea cetățenilor și a colaboratorilor poliției, poate

conduce la alte urmări grave", aflîndu-se în fața blocului central al UTM, situat pe bd.

Ștefan cel Mare 168, mun. Chișinău, a recurs la aplicarea forței fizice față de Botnari

4

Viorica, urcînd-o forțat în automobilul de model „Mercedes Benz”, cu n/î K CL 777, după

care, contrar voinței acesteia, a transportat-o la sediul SP nr. 9 din or. Durlești, str.

Alexandru cel Bun 5, unde i-a solicitat depunerea declarațiilor cu privire la comiterea

furtului menționat. Prin acțiunile indicate cet. Botnari Viorica i-au fost cauzate echimoze

pe brațul drept și gamba stîngă, excoriație la degetul 3 la mîina stîngă, care conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 237/D din 25.01.2012, se califică drept vătămări

corporale neînsemnate, astfel fiindu-i cauzate daune considerabile. Prin acțiunile

menționate pîrtii vătămate Botnari Viorica au fost cauzate daune nepatrimoniale în

proporții considerabile, exprimate prin încălcarea dreptului acesteia la inviolabilitatea

persoanei și prezumția nevinovăției, precum și daune nepatrimoniale considerabile aduse

intereselor publice, deoarece statul a abilitat colaboratorul de poliție cu atribuții ce apără

drepturile și interesele cetățenilor, dar nu cu încălcarea acestor drepturi.

Instanța de apel a mai menționat că, indicele calificativ ,,aplicarea violenței” a fost

abrogat prin Legea nr. 252 din 08.11.2012, însă acest fapt nu dă temei instanței de a-1

libera pe inculpat de pedeapsa penală stabilită prin legea care era în vigoare la momentul

crimei, ori, fapta comisă de inculpat, după modificările Codului penal prin Legea nr. 252,

nu a fost descriminalizată. Acest indice calificativ a fost introdus în conținutul art. 1661

alin. 2 lit. e) Cod penal (redacția 08.11.2012), însă inculpatul I. Pascari nu poate fi

sancționat pe acest articol, deoarece sancțiunea este mai dură decît la art. 328 alin. (l) Cod

penal, iar potrivit art. 10 alin. (2) Cod penal, se stipulează că, legea penală care înăsprește

pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni, nu are

efect retroactiv.

Așadar, în cazul dat, urmează a fi aplicate prevederile art. 8 Cod penal și inculpatul I.

Pascari urmează să fie sancționat în baza legii, care era în vigoare la momentul comiterii

infracțiunii.

La aplicarea pedepsei, Curtea a ținut cont de faptul că inculpatul a comis infracțiune

pentru prima dată, a restituit prejudiciul părții vătămate benevol, circumstanțe, care le-a

considerat atenuante și influente pentru suspendarea condiționată a pedepsei închisorii pe

un termen de 2 ani.

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, a contestat hotărîrile

instanțelor de fond cu recurs ordinar, solicitînd casarea acestora, cu pronunțarea unei

hotărîri de achitare în privința lui I. Pascari, pe motiv că fapta acestuia nu întrunește

elementele infracțiunii; lipsește latura obiectivă a infracțiunii; probelor s-a dat o apreciere

unilaterală, incorectă, subiectivă; instanța de apel nu s-a expus asupra raportului de

expertiză medico-legală nr. 237/D din 25.01.2012.

8.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

procurorul a depus referință, prin care a solicitat dispunerea inadmisibilității recursului

ordinar, pe motiv că pedeapsa inculpatului a fost corect aplicată și careva erori de drept

care ar afecta hotărîrea nominalizată nu s-au stabilit.

penal lărgit concluzionează că, acesta urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele

considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecînd recursul, instanța

respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate.

5

În conformitate cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs judecă cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art.427, fiind în drept să

judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnatului.

Din conținutul art. 427 Cod de procedură penală rezultă că, temeiurile pentru recursul

ordinar declarat împotriva deciziei instanței de apel nu pot fi decît de drept, fiind

determinate expres de lege. Temeiurile menționate pot fi invocate în recurs doar în cazul

în care au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. Astfel,

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond.

În recursul declarat de avocatul I. Dorfman împotriva hotărîrilor instanțelor de fond

se face referire la temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură

penală, care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului în cazul în

care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau nu au

fost întrunite elementele infracțiunii, temeiuri care nu și-au găsit confirmare în speța dată.

Conform materialelor cauzei, colegiul reține că recurentul a fost de acord cu hotărîrea

instanței de fond, prin care a fost constată vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 328 alin. (2) pct. a) Cod penal, însă a fost încetat procesul din alte

circumstanțe enunțate mai sus și nu a declarat apel.

Astfel, temeiul invocat de recurent, precum că în acțiunile inculpatului nu sunt

întrunite elementele infracțiunii incriminate prin rechizitoriu este neîntemeiat și contrar

probelor prezentate de partea acuzării.

În opinia Colegiului penal, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101

Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar,

verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenței, atît pe cele obținute în procesul

urmăririi penale, cît și în cadrul cercetării judecătorești, cît ale apărării, atît și ale acuzării,

fapt ce face ca concluzia despre vinovăția lui I. Pascari privind săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, să fie întemeiată și legală.

În aceeași ordine de idei, Colegiul penal constată că, instanța de apel just a reținut

faptul că prin Legea nr. 252 din 08.11.2012, în vigoare din 21.12.2012, a fost abrogată

litera a) alin. (2) al art. 328 Cod penal, fiind totodată modificate și completate un șir de

acte legislative, avînd ca scop intensificarea activității și ridicarea eficienței în combaterea

torturii, printre ele și Codul penal al R. Moldova.

Tot prin această Lege a fost introdus art. 1661 Cod penal - tortura, tratamentul inuman

sau degradant.

În acest sens, fapta de exces de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu de către

un polițist, după modificările operate în Codul penal prin Legea nr. 252 nu a fost

dezincriminată, în continuare fiind pasibile de pedeapsă penală faptele prejudiciabile,

comise de către un colaborator de poliție, în baza art. 1661 Cod penal.

Prin urmare, pornind de la faptul că Legea nr.252 din 08.11.2012, în vogoare din

21.12.2012, nu conține careva prevederi care ar înlătura caracterul infracțional al faptei,

care ar ușura pedeapsa ori în alt mod ar ameliora situația persoanei care a comis

infracțiunea, aceasta nu are efect retroactiv și acțiunile subiecților infracțiunilor care cad

sub incidența legii în cauză, urmează a fi calificate, ținînd cont de prevederile art.8 Cod

penal, în baza legii penale în vigoare la dată săvîrșirii infracțiunii.

În conformitate cu cele expuse supra, Colegiul penal enunță, că instanța de apel

corect a dat o încadrare juridică a acțiunilor inculpatului I. Pascari în baza art. 328 alin.

(2) lit. a) Cod penal (red.18.12.2008).

6

De asemenea, Colegiul reține că în recursul declarat de către avocat este criticată

aprecierea de către instanța de apel a probelor administrate pe caz, însă argumentul invocat

nu este prevăzut de lege ca temei pentru a judeca cauza în ordine de recurs. Aprecierea

probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către instanțele de fond și nu poate

constitui temei pentru recurs, cu excepția cazurilor cînd instanțele menționate, la

aprecierea probelor au admis încălcarea anumitor prevederi ale legii procesuale penale, ce

a condiționat comiterea unor erori grave de drept, iar dezacordul unei părți cu aprecierea

probelor de către instanțe nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei

hotărîri de condamnare sau de achitare.

De asemenea, Colegiul penal menționează că instanța de apel just i-a aplicat

inculpatului I. Pascari o pedeapsa în limita sancțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a)

Cod penal, avînd în vedere circumstanțele atenuante și lipsa celor agravante, instanța

corect a conchis că corectarea și reeducarea inculpatului poate fi obținută prin dispunerea

suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Prin urmare, recursul ordinar declarat de către avocatul I. Dorfman în numele

inculpatului I. Pascari urmează a fi respins, ca inadmisibil.

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Dorfman Igor în

numele inculpatului Pascari Igor, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 23 iunie 2014, în cauza penală în privința lui Pascari Igor Mihail, cu

menținerea hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 17 februarie 2015.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

Iurie Diaconu

Petru Moraru

7