1ra-395/2018 — art.192 alin.1 Cod penal

1ra-395/2018 — art.192 alin.1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul 1ra-395/18

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

21 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Pascari Petru, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Soroca din 09 martie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 25 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui

Pascari Petru XXXX,

născut la xxxx, originar și domiciliat până la reținere

în r-nul Xxxx, s. Xxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 192 alin.(1) Cod penal la 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 84 alin.(4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, la

pedeapsa aplicată se adaugă parțial pedeapsa fixată prin sentința Judecătoriei

Soroca din 22 noiembrie 2016, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Petru la 28 august 2016, aproximativ la ora 12 00, având scopul sustragerii pe

ascuns a bunurilor altei persoane, din genți, în timp ce se afla în piața centrală

din or. Xxxx, str. Xxxx nr.xxxx, observând-o pe consăteana Xxxx, care se afla

împreună cu membrii familiei ei, s-a apropiat de la spate și pe ascuns a băgat

mâina în geanta acesteia, de unde pe ascuns a sustras și însușit un portmoneu

pentru dame, la prețul de xxxx lei, în care se aflau bani în sumă de xxxx lei, un

1

buletin de identitate și fișa acestuia eliberate pe numele victimei, astfel,

cauzându-i un prejudiciu material considerabil în sumă totală de xxxx lei.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe motiv

că fapta nu a fost comisă de el.

A indicat că a fost condamnat pe nedrept, deoarece el nu a săvârșit

infracțiunea imputată, iar la ora indicată în actul de învinuire el se afla în alt

loc, și anume lângă cetate, dar nu cum confirmă martorii în cauza dată. Cu

adevărat, în ziua când s-a comis infracțiunea s-a întâlnit cu partea vătămată și

rudele acesteia, însă aceasta a avut loc la ora 10 00 , dar nu 12 00 , cum este

indicat în învinuire.

Astfel, instanța eronat a examinat cauza și s-a bazat pe declarațiile

martorului Bița L. care a confirmat că a văzut cum el a comis pungășia, însă

nu a putut să solicite ajutor deoarece în jur era puțină lume și avea frică de

inculpat. Consideră că învinuirea adusă este bazată pe presupuneri.

2017, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat.

de prima instanță, cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității

și coroborării reciproce, confirmă vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 192 alin.(1) Cod penal.

La fel, a indicat că, inculpatul atât la urmărirea penală, cât și în ședința

de judecată vina nu a recunoscut, invocând că nu a sustras portmoneul din

geanta părții vătămate, negând cu desăvârșire comiterea faptelor imputate,

menționând că nu a putut comite infracțiunea deoarece el nu s-a aflat la ora

1200 în piața din or. Xxxx, personal i-a văzut în piață pe Șestacov E. și membrii

familiei acesteia la ora 1000, însă poziția respectivă, instanța de apel a apreciat-

o ca una declarativă, considerând-o drept o poziție de apărare.

În acest sens, instanța a menționat, că Pascari R. fiind audiat la

urmărirea penală în calitate de bănuit a declarat, că în jurul orei 11 00 mergând

printre rândurile dintre ghiretele pieții centrale s-a întâlnit cu Șestacov E., însă

în cadrul ședinței de judecată a relatat că, în jurul orei 1100 - 1200 s-a aflat în

preajma cetății.

2

Astfel, din declarațiile inculpatului rezultă că acesta nu are o poziție

unică în ce privește desfășurarea în timp a evenimentelor din ziua de

28.08.2016, fapt ce trezesc dubii în veridicitatea acestora.

Totodată, instanța a conchis că declarațiile lui Pascari P. precum că în

ziua respectivă nu s-a apropiat de Șestacova E. dar a văzut-o la o distanță de

câțiva metri printre gheretele din piața centrală din or. Xxxx, sunt combătute

prin declarațiile părții vătămate și a martorilor Bița L. și Șestacov D., precum

și prin procesele-verbale de confruntare, potrivit cărora atât Bița L., cât și

partea vătămată au confirmat că „s-au întîlnit cu inculpatul pe unul dintre

rânduri, față în față, acesta fiind de unul singur și a discutat cu Șestacov D. Ele au

mers mai departe, iar Pascari P. a mers din urma lor.”

La fel, martorul Șestacov D. a declarat că fiind în piața centrală cu Șestacov

E. și Bita L. s-au întâlnit cu Pascari P., care l-a întrebat unde-i tata.

Prin urmare, nu pot fi reținute argumentele inculpatului, precum că nu

au fost administrate probe pertinente și concludente care ar confirma

vinovăția sa în săvârșirea faptei imputate.

inculpatul, care, fără a invoca vre-un temei de drept, prevăzut la art. 427

alin.(1) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora și pronunțarea unei

hotărâri de achitare, deoarece fapta nu a fost comisă de el.

În argumentarea recursului a indicat că instanțele judecătorești nu au

luat în considerație declarațiile inculpatului care nu recunoaște vinovăția în

cele imputate, iar la baza soluției de condamnare au fost puse doar declarațiile

martorului Bița L., care nu sunt confirmate prin alte careva probe.

Recunoaște că anterior a fost judecat pentru ce și-a executat pedeapsa,

însă în privința acestei infracțiuni nu are nici o atribuție.

Astfel, organul de urmărire penală urma să o audieze pe concubina sa

Bargan T., care în aceiași zi se afla cu el cu totul în altă parte. Prin urmare,

învinuirea adusă este bazată pe presupuneri.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat de inculpatul Pascari P., solicitând

inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, invocând că

recurentul nu este de acord cu modalitatea de apreciere a probelor, iar

motivele date nu se conțin în temeiurile prevăzute la art. 427 alin.(1) CPP.

3

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent.

Potrivit prevederilor art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În recursul ordinar declarat de inculpat, acesta nu indică nici un temei de

drept prevăzut la art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, însă din conținutul

recursului se semnalizează temeiul prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.8) Cod de

procedură penală, când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Astfel, sub aspectul situației de ,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se

înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile

acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective

(persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau

subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul constată că, motivul invocat nu este aplicabil din punct de vedere

al prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs

în sensul casării deciziei instanței de apel, iar în acțiunile inculpatului se regăsesc

toate elementele constitutive ale infracțiunii în baza căreia acesta a fost declarat

vinovat, or instanța de apel s-a pronunțat asupra acestui aspect în decizia

adoptată oferind la acest capitol o argumentare clară și întemeiată, soluție care

este justă și pe care instanța de recurs o susține pe deplin.

Colegiul penal reține că, instanțele de fond, în baza probelor

administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința

de judecată, cu respectarea prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură

penală, le-a dat o apreciere justă, potrivit art.101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și

coroborării lor, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,

corect ajungând la concluzia privind vinovăția lui Pascari P. în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.192 alin.(1) Cod penal, încadrarea juridică a

acțiunilor acestuia fiind justă.

4

Concluziile instanței de fond și de apel sunt corecte și se întemeiază pe

cumulul de probe administrate, cum sunt declarațiile părții vătămate Șestacov

El., care a relatat că în ziua incidentului mergând cu Bița L. prin piață, pe unul

din rânduri s-au întâlnit cu Pascari P., care era singur, acesta a discutat cu

Șestacov D. Ei au mers înainte, iar Pascari P. a mers din urma lor. S-au oprit la

una din gherete să cumpere încălțăminte, dar Parcari P. era în spatele ei. Când

a dorit să achite cumpărăturile, a observat că îi lipsește portmoneul din

geantă. Ulterior, Bița L. i-a comunicat că acesta a fost furat de către Pascari P, -

declarațiile martorilor Bița L., Șestacov D., care au depus declarații asemănătoare

cu cele ale părții vătămate, unde ultimul suplimentar a declarat că, în piața

centrală se afla cu Șestacov E. și Bila L., unde s-au întâlnit cu Pascari P., care l-a

întrebat unde-i tata. Apoi, au mers mai departe, iar inculpatul s-a pornit din

urma lor, oprindu-se în spate. A măsurat niște pantofi și Șestacov E. când a

vrut să-i achite nu a găsit portmoneul în geantă, iar Pascari P. nu mai era din

urma lor.

Astfel, instanța conchide că instanțele judecătorești corect au statuat că

prin declarațiile părții vătămate și a martorilor nominalizați mai sus este

relatată realitatea celor întâmplate, întemeiat ajungând la concluzia despre

vinovăția inculpatului Pascari P., iar faptul nerecunoașterii vinovăției acestuia

nu echivalează cu achitarea lui, de vreme ce există probe pertinente și

concludente, care, în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor,

dovedesc cu certitudine vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii imputate.

Analizând materialele cauzei, Colegiul constată că în speță sunt

întrunite elementele infracțiunii în baza căruia Pascari P. a fost condamnat,

prin urmare argumentul recurentului precum că la baza soluției de

condamnare au fost pus doar declarațiile martorului Bița L., care nu sunt

confirmate prin alte probe, instanța de recurs conchide, că cele invocate

reprezintă părerea subiectivă a recurentului, însă din materialele cauzei și din

textul deciziei atacate rezultă că instanța de apel corect și-a motivat concluzia

în privința acestui aspect, conducându-se de circumstanțele cauzei, stabilind

că vinovăția inculpatului se confirmă inclusiv și prin cererea din 28.08.2016,

plângerea din 02.09.2016 depusă de către partea vătămată, procesul-verbal de

cercetare la fața locului cu planșa fotografică, procesele-verbale de

confruntare între partea vătămată și bănuitul Pascari P. din 24.09.2016 și între

martorul Bița L. și bănuit din 29.09.2016, procesul-verbal de examinare a

5

obiectului cu planșa fotografică din 29.09.2016, obiectul examinării fiind

buletinul de identitate și suplimentul la acesta, eliberat pe numele lui Șestacov

E., ordonanța de recunoaștere și anexare la cauza penală a corpurilor delicte.

Argumentul invocat de inculpat că organul de urmărire penală urma să

o audieze pe concubina sa Bargan T., care în aceiași zi se afla cu inculpatul în

altă parte, din care considerente învinuirea adusă este bazată pe presupuneri,

urmează a fi respins ca neîntemeiat, or inculpatul fiind audiat atât în cadrul

urmăririi penale, cât și judecării cauzei în instanța de fond a relatat că la ora

indicată în actul de învinuire el se afla în alt loc decât cel în care s-a comis

pungășia, însă nu a relatat că se afla cu alte careva persoane. La fel, acesta a indicat

că el nu s-a aflat la ora 1200 în piața din or. Soroca, însă personal i-a văzut la

piață pe Șestacov E., Bița L. și Șestacov D. pe la ora 10.00.

Mai mult, Pascari P. fiind audiat în calitate de bănuit, a declarat că

aproximativ la ora 1100 , mergând printre rândurile dintre gheretele pieții

centrale s-a întâlnit cu Șestacov E., iar fiind audiat în instanța de fond, a

menționat că în jurul orei 1100 - 1200 , el s-a aflat în preajma cetății. Din

declarațiile inculpatului rezultă, că acesta nu are formulată o poziție unică

referitor la desfășurarea în timp a evenimentelor din data de 28 august 2016,

ceia ce trezesc dubii în veridicitatea lor, precum și niciodată nu a relatat că s-a

aflat cu careva persoane, inclusiv cu concubina sa.

La fel, Colegiul reține, că în cadrul instanței de apel, inculpatul a relatat

că concubina sa nu a fost audiată, însă potrivit procesului-verbal al ședințelor

de judecată în instanța de apel, careva cereri sau demersuri în acest sens nu a

înaintat, menționând doar că nu dorește ca aceasta să fie audiată, deoarece este

plecată în Federația Rusă (f.d.212-verso).

Prin urmare, instanța de recurs conchide, că motivele date, urmează a fi

respinse, deoarece nu are nici un suport legal și contravine materialelor

cauzei.

Dezacordul autorului recursului cu aprecierea probelor dată de către

instanța de apel, nu se încadrează în temeiurile de recurs, prevăzute de

art.427 Cod de procedură penală.

Astfel, concluzia instanței de apel privind menținerea sentinței de

condamnare a lui Pascari P. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 192

alin.(1) Cod penal, este justă.

Generalizând cele menționate, Colegiul penal conchide că argumentele

6

invocate de recurent privind nevinovăția lui Pascari P. nu au suport

probatoriu și contravin probelor administrate.

La fel, Colegiul statuează, că la aprecierea probelor judecătorii sunt

independenți, nefiind legați de opinia altor persoane, iar dezacordul unei

părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei

hotărâri de condamnare sau de achitare. Colegiul constată că la caz nu este

prezentă nici o discordanță între cele reținute de instanțele de fond și

conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut

drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul

probator o susține.

Instanța de recurs menționează că în acțiunile inculpatului sunt

prezente semnele constitutive ale infracțiunii imputate, iar nerecunoașterea

vinovăției de către acesta în comiterea infracțiunii date, nu poate servi temei

de achitare, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost administrate

suficiente probe care confirmă cu certitudine vinovăția lui Pascari P. în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 192 alin.(1) Cod penal și este apreciată

de către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului la

apărare, urmărind scopul evitării răspunderii penale.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat pe motiv că acesta

este vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Pascari

Petru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25

octombrie 2017, în cauza penală în privința lui Pascari Petru, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 martie 2018.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

7