1ra-351/2018 — Art.186 alin.2 lit.c,d CP

Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 11 aprilie 2017, Caijber Veaceslav a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la 3 ani 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, prin absorbirea pedepsei neexecutate, aplicate prin sentințele Judecatoriei Taraclia din 25 august 2016 și 26 august 2016, definitiv i-a fost stabilită pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis. Acțiunile civile înaintate de Xxxx și Xxxx au fost admise în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că, Caijber Veaceslav în noaptea spre 10 martie 2016, ora exactă nefiind stabilită, din 1 intenții meschine, cu scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor ce aparțin altei persoane, a sărit gardul proprietații pe str. Xxxx, din or. Xxxx, unde, prin spargerea ușii, a pătruns în casă, de unde a sustras pe ascuns bunuri materiale ce aparțin lui Xxxx și Xxxx, inclusiv și sume bănești în mărime de xxxx lei, cauzându-le părților vătămate prejudicii materiale în proporții considerabile în mărime de xxxx lei.

Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri, de condamnare a lui Caijber V. în baza art. 186 alin.(2) lit.c), d) Cod penal la 4 ani închisoare. În temeiul art. 85 Cod penal, la pedeapsa aplicată de adăugat parțial partea neexecutată a pedepsei fixate prin sentințele Judecătoriei Taraclia din 25 august 2016 și 26 august 2016, definitiv stabilindu-i pedeapsa de 8 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis. A indicat că instanța i-a aplicat o pedeapsă prea blândă inculpatului, necătând la faptul că acesta nu și-a recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii imputate, nu a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, a refuzat să participe la acțiuni de urmărire desfășurate în cadrul procesului penal, nu a demonstrat căință activă și nu regretă cele întâmplate, refuzând în recuperarea prejudiciului cauzat prin infracțiune, necătând că prin probele administrate și cercetate în cadrul cercetării judecătorești s-a demonstrat vinovăția în săvârșirea infracțiunii incriminate. Mai mult, inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă. Totodată, a menționat că în privința lui Caijber V. eronat a fost aplicat prevederile art. 84 alin.(4) Cod penal, stabilindu-i definitiv o pedeapsă prea blândă. Mai mult că, prin încheierea Judecătoriei Cahul, sentințele Judecătoriei Taraclia din 25.08.2016 și 26.08.2016 au fost cumulate, definitiv fiind stabilită pedeapsa de 05 ani și 6 luni închisoare. Din care considerente, pedeapsa definitivă în privința inculpatului nu poate fi mai mică de pedeapsa indicată, astfel, sentința în partea stabilirii pedepsei definitive este ilegală.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 31 octombrie 2017, a fost admis apelul declarat de procuror, casată parțial sentința contestată în latura penală și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță. Lui Caijber Veaceslav condamnat în baza art. 186 alin.(2) lit.c),d) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis. 2 În baza art. 84 alin.(4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, la pedeapsa aplicată s-a adăugat parțial pedeapsa fixată prin încheierea Judecătoriei Cahul din 29.11.2016, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 6 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis. În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a constatat că instanța de fond a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor din dosar, a apreciat probele cauzei din punctul de vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia de vinovăție a inculpatului Caijber V. în săvârșirea infracțiunii incriminate, însă la stabilirea și individualizarea pedepsei nu a ținut cont de criteriile de individualizare a pedepsei. Astfel, instanța a reținut că prin sentința Judecătoriei Taraclia din 25 august 2016, Caijber V. a fost condamnat în baza art.287 alin.(1) și 186 alin.(2) lit. b), d) Cod penal, iar în temeiul art. 84 alin.(1) CP, definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis. Totodată, la 26.08.2016 prin sentința Judecătoriei Taraclia, Caijber V. a fost condamnat în baza art. 186 alin.(2) lit.d) Cod penal la 2 ani 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. La 29 noiembrie 2016, prin încheierea Judecătoriei Cahul, a fost admis demersul administrației Penitenciarului nr. 5, Cahul, în privința condamnatului Caijber Veaceslav, astfel, potrivit art. 84 alin.(4) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor fixate prin sentințele Judecătoriei Taraclia din 25.08.2016 și 26.08.2016, lui Caijber V. i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis. La fel, a indicat că prima instanță a stabilit existența în privința inculpatului starea de recidivă pronunțată prin sentințele Judecătoriei Taraclia din 25.08.2016 și 26.08.2016, astfel, antecedentele penale nu erau stinse la data de 10 martie 2016, data la care a fost comisă infracțiunea din speță. Potrivit art. 82 Cod penal, la aplicarea pedepsei pentru recidivă, recidivă periculoasă și recidivă deosebit de periculoasă de infracțiuni, se ține cont de numărul, caracterul, gravitatea și urmările infracțiunilor săvârșite anterior, de circumstanțele în virtutea cărora pedeapsa anterioară a fost insuficientă pentru corectarea vinovatului, precum și de caracterul, gravitatea și urmările infracțiunii noi. 3 Alin.(2) al normei indicate prevede că, mărimea pedepsei pentru recidivă nu poate fi mai mică de jumătate, pentru recidivă periculoasă este de cel puțin două treimi, iar pentru recidivă deosebit de periculoasă de cel puțin trei pătrimi din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod. Prin urmare, la stabilirea pedepsei urmează a ține cont de prevederile art. 7, 61, 75-77, 82, 84 alin.(4) Cod penal, de faptul că inculpatul este caracterizat negativ, nu a recunoscut vina, că a comis o infracțiune mai puțin gravă, anterior a mai comis infracțiuni similare, inclusiv a comis infracțiunea în stare de recidivă.

Împotriva deciziei nominalizate a declarat recurs ordinar inculpatul, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri cu stabilirea unei pedepse mai blânde, totodată acțiunile sale urmează să fie reîncadrate din alin.(2) al art. 186 în cele ale alin.(1) Cod penal. Consideră că pedeapsa aplicată de instanța de apel este una prea aspră, astfel fiind posibilă de menținut pedeapsa stabilită de instanța de fond de 3 ani și 6 luni închisoare, care va fi una echitabilă și proporțională.

În conformitate cu prevederile art.431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar declarat, menționând că pedeapsa i-a fost stabilită inculpatului în conformitate cu prevederile art.6,7,61,75, 76-77 Cod penal, iar instanța și-a argumentat soluția în sensul pedepsei penale, ținând cont de principiile generale de aplicare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, precum și de circumstanțele care atenuează sau agravează pedeapsa, prin urmare, considerând că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Colegiul penal constată că inculpatul în recursul declarat nu invocă nici un temei de drept prevăzut la art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, însă a menționat că nu este de acord cu încadrarea faptei și pedeapsa stabilită, solicitând casarea hotărârii judecătorești și pronunțarea unei hotărâri echitabile. 4 Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. Cererea de recurs trebuie să conțină conținutul și motivele recursului cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate și solicitările recurentului, cu indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală invocate în recurs și în ce constă problema de drept de importanță generală abordată în cauza dată, așa cum prevede art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală. Din textul recursului declarat de Caijber V. reiese că prevederile legii procesual penale nu au fost respectate de către recurent, care n-a invocat nici unul din temeiurile obligatorii recursului ordinar prevăzute în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală. Cerințele nominalizate, deși sunt obligatorii, nu au fost respectate de către autorul recursului. Inculpatul solicită pronunțarea unei noi hotărâri echitabile, și în acest caz acesta era obligat prin lege să invoce vreunul din temeiurile pentru recurs stipulate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, însă nu s-a conformat legii. La etapa recursului ordinar instanța de recurs nu efectuează un control asupra fondului cauzei, ci verifică aplicarea corectă a normelor de drept material și de procedură față de faptele constatate de instanța de fond ori, după caz, de instanța de apel. Această verificare se efectuează numai în limita temeiurilor formulate în recurs. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, dispune inadmisibilitatea lui în cazul în care recursul nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute în art. 430 Cod de procedură penală. Deoarece temeiurile pentru recurs ordinar sunt expres și limitativ stipulate în lege, rezultă că motivarea recursului trebuie să se refere numai la acestea, cu indicarea expresă a temeiurilor pe care se întemeiază, astfel recurentul nu a respectat aceste cerințe obligatorii. În speță, inculpatul la întocmirea recursului nu a îndeplinit toate dispozițiile prevăzute la art. 430 Cod de procedură penală, și în situația dată se impune, inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, pe motiv, că acesta 5 nu îndeplinește cerințele de conținut.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Caijber Veaceslav, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 31 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui Caijber Veaceslav, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute în art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 martie 2018. Președinte Petru Ursache Judecătorii Constantin Alerguș Vladimir Timofti 6