1ra-392/2018 — art.152 alin.1 CP

1ra-392/2018 — art.152 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-392/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

21 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Constantin Alerguș,

Judecătorii – Anatolie Țurcan, Ion Guzun,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

partea vătămată Jornea Ion și inculpatul Șalari Radu, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie

2017, în cauza penală în privința lui

Șalari Radu XXXX,

născut la xxxx, originar și domiciliat în s. Xxxx, r-nul Xxxx.

Date referitoare la termenul de examinare a cauzei:

fond);

2017 – până la 23 noiembrie 2017 (instanța de apel)

ianuarie 2018 – până la 21 martie 2018 (instanța de recurs

ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

C O N S T A T Ă :

Șalari Radu a fost condamnat în baza art. 152 alin.(1) Cod penal, la 4 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la

pedeapsa aplicată i-a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei

fixate prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28

noiembrie 2013, definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa de 18 ani 6 luni

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

A fost admisă în principiu, acțiunea civilă înaintată de partea vătămată

Xxxx privind încasarea prejudiciului material, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

S-a dispus încasarea prejudiciului moral de la inculpat în beneficiul lui

Xxxx suma de xxxx lei, în rest, acțiunea civilă a fost respinsă ca

neîntemeiată.

1

Radu la 04 ianuarie 2015, aproximativ la ora 07 00, aflându-se în celula nr.6 a

Secției psihoneurologie din cadrul Penitenciarului nr.16 – Pruncul, din str.

Xxxx, mun. Xxxx, unde era deținut împreună cu condamnații Jornea Ion și

Podrușneac Ion, având scopul vătămării corporale și acționând cu intenție

directă îndreptată la atingerea scopului stabilit, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale și prevăzând urmările lor, admițând în mod

conștient survenirea acestora, s-a apropiat de condamnatul Jornea I. și i-a

aplicat acestuia mai multe lovituri cu pumnul în diferite regiuni ale corpului,

cauzându-i potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 856/D din

22.04.2015, vătămări corporale medii.

părții vătămate Jornea I., inculpatul și avocatul acestuia Guțan M., care au

solicitat:

- avocatul Chiriac C. în numele părții vătămate, care a solicitat casarea

sentinței în latura civilă și pronunțarea unei noi hotărâri cu admiterea

integrală a acțiunii civile înaintate. A indicat că instanța urma să încaseze

prejudiciul cauzat victimei în sumă de xxxx euro, conform cursului valutar al

BNM în ziua în care a fost depusă cererea de concretizare a acțiunii civile,

ceea ce constituie suma de xxxx lei.

Inculpatul nu a acordat ajutor material părții vătămate, însă acesta până

în prezent urmează tratament pentru îmbunătățirea sănătății sale, are nevoie

de alimentare specială, care este procurată de către familia acestuia,

consumând până în prezent produse alimentare în sumă totală de xxxx lei.

- inculpatul, care a solicitat casarea sentinței, pe motiv că examinarea

cauzei a avut loc în lipsa sa, fiind astfel încălcat dreptul la un proces echitabil.

Îndepărtându-l pe inculpat din sala de judecată, instanță a încălcat

dreptul acestuia de a prezenta probe în apărarea sa.

Totodată a indicat că în mod eronat a fost admis ca probă raportul de

expertiză medico-legală nr.856/D din 22 aprilie 2015, deoarece partea

vătămată Jornea I. avea posibilitatea singur să-și cauzeze leziunile corporale.

La fel, din declarațiile martorului Donos E. rezultă că, la 04 ianuarie

2015, vizitându-l pe Ion Jornea, nu a observat la ultimul careva leziuni, iar

când a fost întrebat dacă nu a suferit careva leziuni sau dacă nu a fost bătut,

acesta a răspuns că nu a fost lovit și nu are careva leziuni corporale.

În cadrul ședinței de judecată nu au fost audiați toți martorii apărării,

care dețineau informație dacă victima avea leziuni corporale.

2

Mai mult, judecătorul Gh. Pavliuc, după îndepărtarea lui din sala de

judecată nu era în drept să continue examinarea cauzei, din motiv că

judecătorul personal a scris două plângeri împotriva inculpatului pe faptul

cărora au fost pornite cauze penale, ceea ce ar însemna că judecătorul nu a

fost independent la examinarea cauzei respective;

- avocatul Guțan M. în numele inculpatului, care a solicitat casarea

acesteia și pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

La pronunțarea sentinței, instanța de fond a respins ca nefondate

motivele invocate de către apărătorul inculpatului, expuse atât în cadrul

dezbaterilor judiciare, cât și în susținerile verbale anexate la dosar, luând în

considerație doar poziția acuzării. În cauza dată, lipsesc probe incontestabile

care să confirme vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate, iar

organul de urmărire penală nu a cercetat sub toate aspectele, complet și

obiectiv circumstanțele cauzei.

Este ilegală și neîntemeiată încheierea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 18 decembrie 2015 privind respingerea declarației de abținere a

judecătorului Gh. Pavliuc, de la judecarea cauzei, ca neîntemeiată, având în

vedere că însuși Radu Șalari a solicitat de nenumărate ori recuzarea

judecătorului Ghenadie Pavliuc din motivul încălcării grave a drepturilor sale

la apărare, de a adresa întrebări martorilor, dreptul la un proces echitabil

prevăzut de art. 6 CțEDO și care nu este competent să examineze cauza în

care Radu Șalari are calitatea procesuală de inculpat, din motivul că între ei

există un conflict, iar judecătorul are calitatea procesuală de parte vătămată în

alte două cauze penale. În cadrul examinării cauzei penale inculpatului i-a

fost încălcat dreptul la un proces echitabil, asigurarea dreptului la apărare,

prezumția nevinovăției, accesul liber la justiție, principiul contradictorialității

în procesul penal.

2016, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate.

circumstanțele de fapt și de drept care demonstrează vinovăția lui Șalari R. în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin.(1) Cod penal.

Totodată, aceasta a respins argumentele avocatului inculpatului precum

că nu au fost administrate probe care ar dovedi vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii incriminate, deoarece toate probele cercetate, în

3

coroborare dovedesc faptul, că Șalari R. a săvârșit infracțiunea incriminată.

În acest sens, fiind reținută ca corectă aprecierea critică dată de către

prima instanță declarațiilor inculpatului, care reprezintă o metodă de apărare

și nu coroborează cu raportul de expertiză medico-legală nr. 856/D din 22

aprilie 2015, declarațiile părții vătămate, a martorilor David I., Lungu N. și

Talpă M., iar careva probe care ar confirma faptul că partea vătămată ar fi fost

atacată de altcineva nu au fost prezentate.

La fel, instanța de apel a menționat că, chiar dacă martorii Berezoi E.,

Donos E., David I., Talpă M. și Lungu N., nu au văzut momentul aplicării

loviturilor părții vătămate, nu rezultă că infracțiunea nu a avut loc, de vreme

ce fapta infracțională s-a produs în interiorul celulei unde erau deținuți doar

condamnații, astfel că s-a confirmat că în momentul conflictului și nemijlocit

după prima ceartă între Radu Șalari și Ion Jornea, în celulă au întrat gardienii

Emil Donos și Iurie David, care au văzut consecințele acțiunilor inculpatului.

Faptul că partea vătămată și-a dus de unul singur lucrurile în altă

cameră nu denotă lipsa fracturii, fiindcă nu înseamnă că ultimul avea de

transportat neapărat lucruri grele, nefiind clar care anume lucruri au fost duse

de către Ion Jornea din celula unde era deținut cu Șalari R. și cu care mână a

transportat lucrurile în altă celulă.

Referitor la argumentele inculpatului și avocatului, precum că lui Șalari

R. i-a fost încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil, instanța de apel

a indicat că, din materialele cauzei rezultă că, în cadrul ședinței de judecată

din 15 decembrie 2015, inculpatul a avut un comportament inadecvat,

manifestat prin: atitudine cinică și deosebită, care a încălcat grosolan ordinea

publică și a manifestat lipsă de respect față de judecată prin tulburarea ordinii

în ședința de judecată, precum și pentru săvârșirea unor fapte care denotă

desconsiderare vădită față de judecată, ținând cont de injuriile și amenințările

adresate completului de judecată, participanților la proces, apreciindu-se

astfel ca fapte prevăzute de Codul penal și ca abatere gravă de la ordinea

stabilită de legea procesuală penală, iar în scopul asigurării bunei funcționări

a instanței judecătorești și securității participanților la proces, dar și

menținerii ordinii și solemnității ședinței de judecată, în conformitate cu

prevederile art. art. 333, 334 alin. (1), (2), 342 Cod de procedură penală,

instanța de fond corect a dispus îndepărtarea inculpatului Radu Șalari din

sala de judecată pe parcursul judecării cauzei penale, cu continuarea

procesului penal în lipsa inculpatului, iar sentința a fost adusă la cunoștință

4

inculpatului.

Cât privește argumentul avocatului în numele părții vătămate privind

casarea sentinței în latura civilă, instanța de apel a reținut prevederile art. 219

Cod de procedură penală, art. 1422, 1423 Cod civil, precum și ținând cont de

caracterul infracțiunii săvârșite, starea financiară a inculpatului, faptul că

recompensa bănească este doar unul din componentele menite să aducă

satisfacție morală pentru suferințele cauzate, a considerat că suma de xxxx lei

încasată de instanța de fond, este echitabilă și suficientă pentru a aduce

satisfacție morală părții vătămate, iar suma solicitată de xxxx lei, a fost

consideră exagerată în raport cu toate circumstanțele cauzei.

Privind recuperarea prejudiciului material și a cheltuielilor de asistență

juridică, instanța de apel a conchis că, prima instanță corect a admis în

principiu acțiunea civilă, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor

cuvenite să se pronunțe instanța civilă, deoarece urmează a se delimita care

sume urmează a fi încasate, fiind necesară administrarea de probe

suplimentare.

avocatul acestuia Guțan M., care au solicitat:

- inculpatul, casarea deciziei și dispunerea rejudecării cauzei în aceiași

instanță, în alt complet de judecată. A indicat că la examinarea cauzei au fost

încălcate prevederile art. 6 CțEDO, art. art. 8 alin. (1), (2), 19 alin. (3), 22, 33

alin. (2) pct. 2), 66 pct. 16), 17), 18), 22), 23), 25), 31), 33), 87, 88, 99 alin. (1), (2),

100 alin. (1), (4), 186, 389 alin. (1), (2) Cod de procedură penală, fiindu-i astfel

încălcat dreptul la apărare, la un proces echitabil, de a prezenta probe, de a

solicita audierea martorilor, expertului, specialistului și de a le adresa

întrebări.

Cauza penală în prima instanță a fost examinată de către judecătorul

Pavliuc Gh. care are calitate procesuală de parte vătămată pe alte cauze

penale, iar la solicitarea sa și avocatului ca cauza să fie transmisă altui

judecător, a fost refuzat.

Instanțele judecătorești nu s-au expus referitor la declarațiile părții

vătămate care sunt contradictorii.

Astfel, el nu a comis infracțiunea incriminată, iar partea vătămată avea

posibilitatea singur să își provoace leziunile corporale.

- avocatul Guțan M. în numele inculpatului, care a solicitat casarea

acestora și pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe motiv că fapta

5

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

În cadrul procesului penal inculpatului i-a fost violat dreptul la un

proces echitabil, prevăzut de art. 6 CțEDO, precum și dreptul la interogarea

martorilor, la dublul grad de jurisdicție, principiul prezumției nevinovăției,

or, instanța de apel neîntemeiat a refuzat solicitarea inculpatului în ședința de

judecată de a fi interogați martorii și un specialist în domeniul medicinei,

luând în considerație că acesta nu a participat la examinarea cauzei penale în

prima instanță, și-a bazat decizia exclusiv pe rezultatele și procedurile

petrecute în prima instanță, fără a examina direct și nemijlocit probele

administrate la cauză.

La materialele cauzei lipsesc probe care ar confirma vinovăția

inculpatului, iar instanțele nu au cercetat sub toate aspectele, complet și

obiectiv circumstanțele cauzei.

Consideră, că dacă partea vătămată avea fracturată 1/3 distală a osului

ulnar drept, el nu era în stare să-și strângă și să ducă de unul singur, cu mâna

dreaptă, lucrurile sale.

Totodată, inculpatul nu avea posibilitatea să lovească victima cu

pumnii, deoarece a avut o intervenție chirurgicală la mâna dreaptă, fiind cu

mâna dreaptă bandajată, iar instanțele de judecată nu au luat în considerație

faptul că intervenția chirurgicală a avut loc la 30 decembrie 2014, iar dacă

inculpatul avea să-l lovească pe Jornea Ion, puteau să se observe pe

pansament urme de sânge sau medicul avea să constate leziunile apărute în

circumstanțele expuse, precum și însuși inculpatul era să solicite ajutor

medical, iar colaboratorii penitenciarului aveau să observe careva leziuni la

mâna dreaptă a inculpatului.

13 decembrie 2016, au fost admise recursurile ordinare declarate de inculpat și

avocatul acestuia, casată total decizia contestată și dispusă rejudecarea cauzei

în aceiași instanță, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a constatat că prima instanță a încălcat dreptul

inculpatului de a participa efectiv la desfășurarea procesului penal prevăzut

de art. 6 CțEDO, nefiind audiat în ședința de judecată, mai mult că, avocatul

acestuia Guțan M., în ședința de judecată a solicitat audierea inculpatului

pentru a nu încălca dreptul acestuia la un proces echitabil și principiul

contradictorialității, însă instanța a refuzat demersul din motiv că Șalari R. a

fost îndepărtat din sala de judecată până la pronunțarea sentinței.

6

Totodată, de către instanța de apel neîntemeiat au fost respinse

demersurile inculpatului Șalari R. privind audierea martorului Bodușneag I.

și a unui specialist traumatolog, odată ce inculpatul nu a participat la

examinarea cauzei în prima instanță, fiind astfel încălcat dreptul inculpatului

la un proces echitabil, dreptul acuzatului de a solicita audierea martorilor

acuzării și de a obține citarea și audierea martorilor apărării în aceleași

condiții ca și martorii acuzării, astfel, din care motiv decizia contestată

urmează a fi casată total.

Chișinău din 23 noiembrie 2017, a fost respins apelul avocatului în numele

părții vătămate, admise apelurile inculpatului și avocatului acestuia, casată

sentința contestată inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin.(2) Cod de

procedură penală și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță.

Șalari Radu a fost condamnat în baza art. 152 alin.(1) Cod penal, cu

aplicarea art. 34, 82 Cod penal, la 4 ani închisoare.

Conform art. 385 alin.(4) Cod de procedură penală, drept recompensă

pentru încălcarea dreptului inculpatului, pedeapsa aplicată a fost redusă,

stabilindu-i pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la

pedeapsa aplicată i-a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei

fixate prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28

noiembrie 2013, definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa de 16 ani 6 luni

închisoare.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată a fost admisă parțial,

încasându-se de la inculpat în beneficiul lui Jornea I. prejudiciul moral în

sumă de xxxx lei, în rest, acțiunea civilă a fost respinsă, ca neîntemeiată.

probelor și circumstanțelor pe dosar, a apreciat probele cauzei din punct de

vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia de vinovăție

a inculpatului Șalari R.. în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Astfel, instanța a conchis că nu poate fi reținut argumentul avocatului

precum că lipsesc probe incontestabile care ar demonstra vinovăția

inculpatului or, în speță s-a constatat cu certitudine că inculpatul, având

scopul vătămării integrității corporale și acționând cu intenție directă

îndreptată la atingerea scopului stabilit, dându-și seama de caracterul

7

prejudiciabil al acțiunilor sale și prevăzând urmările lor, admițând în mod

conștient survenirea acestora, i-a aplicat condamnatului Jornea I. mai multe

lovituri cu pumnul în diferite regiuni ale corpului, cauzându-i leziuni

corporale medii cu dereglarea sănătății.

Totodată, a fost respins ca nefondat, temeiul indicat de inculpat, precum

că martorul Donos E., în urma examinării lui Jornea I. nu a stabilit careva

leziuni corporale pe brațul drept al pătimitului, or, pentru a constata existența

unei fracturi este necesară efectuarea de investigații suplimentare și

efectuarea unei radiograme, care și a fost dispusă ulterior.

Prin urmare, instanța a conchis că declarațiile martorilor Berezeni O.,

Donos E., David I., Talpă M. și Lungu N., care deși nu au văzut momentul

aplicării loviturilor față de partea vătămată Jornea, confirmă indirect

comiterea infracțiunii anume de către inculpat, fapt confirmat de către partea

vătămată, or, fapta infracțională s-a produs în interiorul celulei unde se

dețineau doar condamnații, astfel că s-a adeverit că în momentul conflictului

și nemijlocit după prima ceartă între Șalari R. și Jornea I., în celulă au întrat

gardienii Donos E. și David I., care au văzut consecințele acțiunilor

inculpatului.

La fel, a considerat că nu pot fi reținute argumentul avocatului

inculpatului, precum că organul de urmărire penală nu a ridicat înregistrările

video din data de 04.01.2015, din salonul nr. 6 a secții psihoneurologie a

Penitenciarului nr. 16 - Pruncul, or, la caz lipsesc careva date ce ar confirma că

celulele în care erau deținuți condamnații sunt dotate cu camere de luat

vederi, aceasta fiind contrară prevederilor legislației în vigoare.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel ține cont de scopul pedepsei

penale, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria celor

mai puțin grave, de rolul inculpatului în comiterea infracțiunii, de

personalitatea celui vinovat, care anterior a fost condamnat de mai multe ori,

astfel ca prin prisma art. 34 alin.(3) CP, inculpatul se află în prezența recidivei

deosebit de periculoase.

Astfel, ținând cont de circumstanțele nominalizate, instanța a conchis că

corectarea și reeducare inculpatului este posibilă cu aplicarea pedepsei

închisorii pe un termen de 4 ani, ținând cont de prevederile art. 34, 82 Cod

penal.

Totodată, conform art. 385 alin. (4) CPP, pedeapsa inculpatului urmează

a fi redusă cu 6 luni drept recompense pentru încălcările drepturilor

8

inculpatului la un proces echitabil în cadrul judecării cauzei în instanța de

fond.

La fel, ținând cont că inculpatul a comis infracțiunea în perioada

executării pedepsei stabilite în baza altei sentințe, executând doar în parte

pedeapsa fixată, va stabili pedeapsa definitivă inculpatului în baza art. 85 Cod

penal.

Referitor la apelul declarat de avocatul Chiriac C. în numele părții

vătămate în latura civilă, instanța a menționat că în cadrul examinării cauzei

în instanța de fond partea vătămată Jornea I. a înaintat către inculpat acțiune

civilă prin care a solicitat încasarea prejudiciului material în sumă de xxxx lei,

și prejudiciul moral în mărime de xxxx lei.

Astfel, instanța de apel a menționat că, în temeiul art. 1423 alin.(1) Cod

civil, coroborat cu art.219 alin.(4) Cod de procedură penală, mărimea

compensației pentru prejudiciul moral se determină de către instanță în

funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate

persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al făptuitorului prejudiciului și de

măsura în care compensarea poate aduce satisfacerea persoanei vătămate.

Ținând cont de aceste împrejurări, se urmărește scopul ca evaluarea să nu fie

una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fară just temei.

Prin urmare, luând în considerație caracterul și gravitatea suferințelor

psihice și fizice cauzate victimei, de gradul de vinovăție al făptuitorului, de

măsura în care compensarea poate aduce satisfacerea persoanei vătămate,

instanța de apel a considerat raționat de a încasa de la inculpat în beneficiul

părții vătămate xxxx lei în contul prejudiciului moral, considerând că suma

solicitată de partea vătămată este una exagerată. În rest, cerința privind

încasarea prejudiciului moral și material, a fost respinsă.

vătămată și inculpatul, care au solicitat:

- partea vătămată Jornea I., care fără a invoca vre-un temei de drept

prevăzut la art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, solicită repunerea în

termen de recursului ordinar, menționând că a primit decizia instanței de apel

la 21.01.2018 prin intermediul oficiului poștal, însă plicul care ar putea

confirma data primirii a fost pierdut, dar în registrul de evidență a scrisorilor

din Penitenciarul nr.2, or. Lipcani, este semnătura sa, care confirmă data

primirii acesteia.

- inculpatul, invocând temeiurile de drept prevăzute la art. 427 alin.(1)

9

pct.6), 14), 15), 16) CPP, solicită, casarea deciziei și pronunțarea unei hotărâri

de achitare.

Consideră că hotărârile judecătorești sunt ilegale, neîntemeiate și

nemotivate. Instanțele judecătorești nu s-au pronunțat asupra tuturor

argumentelor invocate, bazându-și soluția pe aceleași probe din instanța de

fond, fără a fi verificate din nou.

Astfel, la examinarea cauzei i-au fost încălcate drepturile garantate de

Constituiție prevăzute în art. 1, 4 alin.(1), (2), art.7, 16 alin.(1), (2), 20 alin.(1),

(2), 21, 26, art. 6 CEDO, art.1, 2, 7 alin.(1), 8, 9, 10, 19, 20 alin.(1), (2), art. 66

alin.(1), (2), pct.15), 17), 18), 19), 30), 31),32), 87, 88, 99, 100-101 CPP, 414, 415

pct.(21) CPP, dreptul la apărare, la un proces echitabil, la un recurs efectiv, de

a fi audiați martorii Podurșneac O., Ostafi A., Talpă M., Lungu N.

Totodată, declarațiile părții vătămate Jornea I. sunt contradictorii și

formale, nu coincid una cu alta, precum și nici nu coloborează cu celelalte

probe administrate.

A indicat că partea vătămată a relatat că a fost lovit de nenumărate ori,

cu pumnii în diferite părți ale corpului, în urma cărora s-a ales cu fractura

mâinii drepte, pierzând cunoștința și revenindu-și când deja gărdienii erau în

salon. Însă, de ce gardienii care au fost de față la acel moment nu au confirmat

aceste declarații ale părții vătămate, precum și medicii care l-au examinat nu

au depistat nici o leziune la el pe corp. Însă, la întrebarea dacă a fost maltratat

de către cineva acesta a răspuns că nu.

Nu este de acord cu declarațiile victimei care a confirmat că îl cunoaște

pe inculpat din Penitenciarul nr.2, Lipcani, deoarece el a prezentat răspunsul

șefului penitenciarului, că el nu s-a deținut niciodată în această instituție.

La fel, a menționat că nu s-a luat în considerație comportamentul

agresiv al părții vătămate în cadrul ședinței de judecată, din care motiv a fost

înlăturat din ședința de judecată, precum și cele declarate de victimă nu au

fost incluse în procesul-verbal al ședinței.

Nu au fost ridicate înregistrările video din salonul nr. 6, cât și de pe

coridor, care erau montate la acel moment și sunt anexate la dosar, care sunt

niște probe concrete la cauza data. La acest argument instanța de apel a

motivat că salonul nu era montat cu camera video, atunci unde sunt

documentele care le-a prezentat el în acest sens și anume răspunsul ofițerului

de urmărire penală și declarațiile martorilor.

Consideră, că dacă partea vătămată avea fracturat osul, atunci el nu

10

putea să facă nici o mișcare, dar necătând la aceasta el și-a strâns lucrurile și

le-a dus de unul singur în alt bloc.

Astfel, el se consideră nevinovat, deoarece nu a maltratat pe nimeni, nu

a aplicat lovituri și nu are nici o atribuție cu fractura depistată la partea

vătămată.

Totodată, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra argumentului că lui

la acel moment i se făcuse intervenție chirurgicală, prezentând certificatul

medical, prin urmare nicidecum nu putea comise infracțiunea imputată.

La fel, instanța nu s-a expus asupra faptului că cauza în prima instanță a

fost examinată de judecătorul Pavliuc Gh., care are calitate de parte vătămată

pe alte două cauze penale, astfel acesta nu putea examina cauza sa, fiind

încălcate prevederile art.33 CPP

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursurilor ordinare declarate de partea vătămată Jornea I. și inculpatul

Șalari R., solicitând inadmisibilitatea recursurilor declarate, ca fiind vădit

neîntemeiat cel al inculpatului, invocând că recurentul nu este de acord cu

modalitatea de apreciere a probelor, iar motivele date nu se conțin în

temeiurile prevăzute la art. 427 alin.(1) CPP, iar cel al părții vătămate, ca fiind

declarat peste termen.

declarate, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal

decide inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente.

Cu referire la recursul ordinar declarat de partea vătămată Jornea I.

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

recursul este declarat peste termen.

Termenul de recurs este un termen procesual legal, durata lui fiind

stabilită prin lege. El este absolut și are caracter imperativ, adică depășirea lui

atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși

recursul a fost declarat după expirarea termenului el urmează a fi respins ca

11

tardiv.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală,

termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Potrivit materialelor cauzei, dispozitivul deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 23 noiembrie 2017, în prezența

participanților la proces: acuzatorului de stat, părții vătămate Jornea I. și

avocatul acestuia Chiriac C., inculpatului Șalari R. și avocatului acestuia

Conoval Ig., aceștia fiind anunțați că pronunțarea integrală a deciziei motivate

va avea loc la 21 decembrie 2017, ora 1400, fapt confirmat prin procesul-verbal

al ședinței de judecată (f.d.166-187, vol.III).

Copia de pe hotărârea motivată se înmânează participanților prezenți la

ședința de judecată. Participanților care nu s-au prezentat în ședința de

judecată li se expediază, în termen de 3 zile, copia de pe hotărârea motivată.

Tot din procesul-verbal al ședinței instanței de apel, rezultă că decizia

motivată a fost pronunțată la 21 decembrie 2017, iar părților și anume

procurorului participant la judecarea cauzei, prin recipisa din aceiași data, i-a

fost înmânată copia deciziei motivate (f.d.214, vol.III), însă, la data pronunțării

deciziei integrale cunoscând despre acest fapt, nici partea vătămată Jornea I.,

sau avocatul acestuia Chiriac C. nu s-au prezentat.

Totodată, instanța la 28 decembrie 2017 a expediat copia deciziei

motivate pentru informare în adresa tuturor participanților la proces, inclusiv

părții vătămate Jornea I. și avocatului acestuia, respectându-se prevederile art.

338 alin. (4) Cod de procedură penală (f.d.215, vol.III).

Potrivit prevederilor art. 231 alin.(3) Cod de procedură penală, la

calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la

care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Tot aici, se reține că din informația parvenită de la Penitenciarul nr.2 –

Lipcani (unde se deține partea vătămată Jornea I.) rezultă că copia deciziei

motivate a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2017,

i-a fost înmânată victimei contra semnătură la 17 ianuarie 2018, însă recursul

ordinar declarat de partea vătămată Jornea I. a fost întocmit la 20 februarie

2018, expediat de la Oficiul Poștal la 23 februarie 2018, și înregistrat la Curtea

Supremă de Justiție la 26 februarie 2018 (f.d.241-242, vol.III), prin urmare, a

fost declarat peste termenul de 30 de zile stabilit de lege.

În conformitate cu prevederile art. 230 alin.(2) Cod de procedură penală,

12

în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un

anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual

și nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, instanța de recurs concluzionează asupra inadmisibilității

recursului ordinar înaintat de partea vătămată Jornea I., pe motiv că recursul

a fost declarat peste termen.

Cu referire la recursurile ordinare declarate de inculpatul Șalari R.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În susținerea argumentelor sale recurentul invocă temeiurile de drept

prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 14), 15), 16) Cod de procedură penală,

care stipulează că:

- hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept atunci când nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel;

- Curtea Constituțională a recunoscut neconstituțională prevederea legii

aplicate în cauza respectivă;

- instanța de judecată internațională, prin hotărâre pe un alt caz, a constatat o

încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și

în această cauză;

- norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de

aplicare a aceleași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept,

dar va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărârea

judecătorească devenită definitivă.

Astfel, motivele invocate de recurent nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursului menționat, nefiind stabilite presupusele erori de drept

invocate de autor.

Din conținutul recursurilor rezultă că inculpatul invocă dezacordul cu

aprecierea probelor și a nevinovăției sale în comiterea infracțiunii imputate.

Astfel, instanța de apel în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la

dosar, verificându-le sub aspectul pertinenței și concludenței, atât pe cele

13

obținute în procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată,

fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Șalari Radu în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 152 alin.(1) Cod penal, să fie justă și întemeiată.

Necătând la faptul că, inculpatul vina nu și-a recunoscut, instanțele de

fond și apel au constatat că vinovăția inculpatului pe deplin a fost dovedită

prin: - declarațiile părții vătămate Jornea I., care a explicat că în ziua când a fost

lovit de inculpat, el se deținea în Penitenciarul nr.16-Pruncul, în celula data se

aflau 3 persoane împreună cu el și anume, Șalari R. și Podușneac I. La ora 07 00

dimineața a fost lovit de către inculpat de câteva ori, de la lovitură căzând jos.

A fost transferat în altă celulă și a fost etapat pentru efectuarea expertizei de 3

ori. Față de inculpat are pretenții atât materiale, cât și morale; - declarațiile

martorului Berezeni O. care a declarat că cu condamnatul Jornea I. se cunoaște

deoarece au fost vecini de celulă, când se dețineau în Penitenciarul nr.13,

mun. Chișinău. Cu Jornea I. nu a avut problem, însă îl cunoaște ca fiind o

persoană care tulbură liniștea permanent. A primit o scrisoare de la Jornea în

care o ruga să depună declarații și în acest caz o să-și retragă plângerea

împotriva lui Șalari R. Jornea I. era bătut zilnic în perioada septembrie-

octombire 2014; - declarațiile martorului David I., care a relatat că atât pe Șalari

R., cât și Jornea I.îi cunoaște în legătură cu serviciul fiind ofițer în

Penitenciarul nr. 16-Pruncul. Incidentul din speță a avut loc dimineața într-o

zi de sâmbătâ spre duminică, aceasta fiind la data de 3 spre 4 ianuarie 2015.

Jornea I. se afla într-o celulă cu Șalari R. Deșteptarea se efectua la ora 06 00 , iar

duminica la ora 0700. În ziua data, Jornea I. s-a trezit mai devreme și a început

să discute cu alți deținuți, făcând gălăgie, iar Șalari R. i-a făcut observație. A

fost anunțat de către supraveghetori că în celula unde era deținut Jornea se

aude gălăgie. Când a intrat în celulă Jornea era în picioare, și Șalari R. i-a

comunicat că Jornea I. s-a trezit și vorbea cu glas tare cu ceilalți condamnați,

făcând gălăgie, a treia persoană din celulă nu s-a implicat. Prin urmare, Șalari

R. le-a spus că vrea să doarmă și nu este de acord ca Jornea să facă gălăgie și

să-i trezească pe ceilalți. A ieșit din celulă, și după un timp iar au început să

vorbească pe tonuri ridicate. S-au întors și au hotărât să-l plaseze pe Jornea în

altă celulă. După ce l-au transferat, Jornea I. a solicitat să fie chemat medical

de gardă. După examinare, medical a spus că nu sunt careva leziuni, Jornea

nu s-a plâns că a fost lovit. În celula data, Jornea s-a aflat singur până seara.

Seara a fost dus la radiografie; - declarațiile martorului Donos E. care a

14

comunicat că la data de 04.01.2015 se afla la serviciu, a fost chemat de ofițerul

de serviciu, în celula unde se deținea Jornea I. Ultimul i-a spus că se simte rău,

acuza dureri de cap și în regiunea brațului drept, careva leziuni vizibile la

momentul controlului nu a depistat pe corpul acestuia. La întrebările sale

dacă nu a fost bătut, Jornea I. i-a spus că nu, inclusiv și că nu i s-au cauzat

careva leziuni și nici că ar fi căzut jos, astfel că temei pentru a fi întocmit un

act de constatare a leziunilor corporale nu a fost efectuat. Ulterior, de la

colegii de serviciu a aflat că la condamnatul Jornea I. în jurul orei 20 00, au fost

depistate echimoze, ulterior la data de 05.01.2015, a fost depistată o fractură a

brațului. A fost chemat de către cineva la inițiativa părții vătămate Jornea I.,

însă nu a efectuat radiografia. La data de 04.01.2015 pe corpul deținutului

Jornea I. nu a depistat careva trauma; - declarațiile martorului Lungu N., care a

explicat că la data de 05.01.2015, când a venit la serviciu după zilele de

odihnă, i s-a raportat că Jornea I. are o leziune la mână, atunci i s-a efectuat

radiografia, în urma căruia s-a determinat fractura antebrațului. După care,

medicii chirurgi au aplicat pansament și ghips. Jornea I. careva explicații nu a

dat despre faptul că a suferit trauma dată. Deținutul Jornea a fost internat cu

modificări cerebrale, encefalopatie discirculatorie mixtă și tulburări de

personalitate, faptul dat se explica prin comportamentul acestuia, care era

agitat, neliniștit, diagnoza fiind stabilită de expertiza psihiatrico-legală; -

declarațiile martorului Talpă M., din care rezultă că la 04.01.2015, prezentându-

se la serviciu a fost numit în calitate de ofițer de serviciu, iar la primirea

condamnaților, careva obiecții majore nu a avut. De către ofițerul de serviciu

care termina serviciu i s-a raportat situația că condamnatul Jornea I. a fost

plasat în altă camera, deținându-se separate de ceilalți condamnați. Pe

parcursul zilei nu au avut loc careva incidente, iar seara în jurul orei 23 00,

Jornea I. a solicitat medicul, deoarece acuza careva dureri, însă în urma

examinării de către medic au fost întocmite actele necesare. La conflictul

dintre Șalari R. și Jornea I. nu a fost prezent, dar i s-a raportat că acest conflict

a avut loc până la ora 08 00 dimineața. După examinare de către medic a fost

întocmit un act privind constatarea leziunilor corporale, iar lui Jornea I.

fiindu-i acordat ajutorul medical corespunzător. Pe parcursul zilei

condamnatul a strigat de câteva ori, solicitând ajutor; precum și probele

materiale: - raportul de expertiză medico-legală nr. 231/D din 17.02.2015, în

rezultatul căruia la Jornea I. s-a constatat fractură spiral în 1/3 distală a osului

15

ulnar drept, care a fost produsă prin acțiune traumatică a unui obiect

contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, care

condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și se califică ca vătămare

corporală medie; - raportul de expertiză medico-legală suplimentară nr.856/D din

22.04.2015, care conține aceiași concluzie în privința lui Jornea I. și anume

constatându-se vătămare corporală medie, inclusiv fiind relatat că

condamnatul Șalari R. cu diagnosticul său, putea să provoace vătămările

depistate la Jornea I. Astfel, vătămările corporale la Jornea I. nu puteau fi

cauzate în rezultatul lovirii de sine stătătoare de către acesta cu mâinele de

obiecte dur contondente, probe, pe care le-a apreaciat în mod obiectiv, ce au

confirmat vinovăția inculpatului, în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

152 alin.(1) Cod penal.

Cât privește argumentele inculpatului că acestuia i-au fost încălcate

drepturile prevăzute de Constituția R. Moldova, dreptul la apărare, la un

proces echitabil, la un recurs efectiv, dreptul de a fi audiați martorii

Podrușneac I., Ostafi O., Talpă M. și Lungu A., instanța de recurs îl consideră

neîntemeiat, care urmează a fi respins, deoarece nu are suport legal.

În acest sens, Colegiul reține că, potrivit dispoziției art. 24 alin. (2) și (3)

CPP, instanța judecătorească nu se manifestă în favoarea acuzării sau a

apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Părțile participante la

judecarea cauzei au drepturi egale, fiind învestite de legea procesuală penală

cu posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor. Instanța de judecată pune

la baza sentinței numai acele probe la cercetarea cărora părțile au avut acces

în egală măsură. Alin. (4) al aceleași norme prevede că, părțile în procesul

penal își aleg poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de sine stătător,

fiind independente de instanță, de alte organe ori persoane.

Totodată, instanța de recurs ține să menționeze că, potrivit art. 314 alin.

(2) Cod de procedură penală, instanța de judecată, la judecarea cauzei, creează

părții acuzării și părții apărării condițiile necesare pentru cercetarea

multilaterală și în deplină măsură a circumstanțelor cauzei.

În acest context Colegiul atestă că, conform art. 315 Cod de procedură

penală, procurorul, partea vătămată, partea civilă, apărătorul, inculpatul

beneficiază de drepturi egale în fața instanței de judecată în ce privește

administrarea probelor, participarea la cercetarea acestora și formularea

cererilor și demersurilor.

Potrivit materialelor cauzei rezultă că la ședința de judecată în instanța

16

de apel din 13.06.2017, inculpatul Șalari R. a înaintat un demers de a fi audiați

martorii Berezeni O., Podrușneac I., Donos E., David I., Lungu N., și Talpă M.,

din motiv că el nu a participat în instanța de fond la audierea acestor martori

și față de ei are întrebări.

Instanța audiind părțile și ținând cont de opiniile acestora, a admis

demersul inculpatului privind citarea suplimentară a martorilor nominalizați.

Astfel, la data de 12 octombrie 2017 și 23 noiembrie 2017 în cadrul

ședinței instanței de apel au fost audiați martorii David I., Donos E. și

Berezeni O., iar ceilalți – Podrușneac I. și Lungu N., necătând că au fost citați

legal în ședința instanței de apel nu s-au prezentat, unde avocatul insistând

asupra audierii acestor martori, pentru a nu fi încălcat dreptul la apărare a

inculpatului și instanța a considerat imposibilă continuarea examinării cauzei

în absența martorilor dispunând citarea repetată a acestora.

Prin urmare, instanța, conformându-se prevederilor art. 370 Cod de

procedură penală, a întreprins măsurile prevăzute de legea procesual-penală,

care ar fi asigurat prezentarea martorului în instanța de judecată, iar în

ședința din 23 noiembrie 2017, soluționând chestiunea cu privire la

continuarea examinării cauzei în lipsa martorilor Podrușneac I. și Lungu N.,

care au fost citați legal, toți participanții la proces au considerat posibilă examinarea

cauzei în absența părților nominalizate (f.d.185, vol.III).

Referitor la martorul Podrușneac I., care în ziua incidentului se deținea

în aceiași celulă cu inculpatul și partea vătămată, respectiv fiind prezent la

conflict, instanța reține că acesta a refuzat și s-a eschivat de a depune

declarații pe tot parcursul procesului penal, iar în instanța de apel nu a fost

posibil de a-i fi asigurată prezența acestuia, or, s-a stabilit, că Podrușneac I.

deja nu se deține în penitenciar, din care considerente instanța de apel a

exclus din probe declarațiile acestui martor. Mai mult ca atât, declarațiile

martorului nominalizat în nici un mod nu poate influența asupra soluției

adoptate.

La fel, Colegiul conchide că instanța de apel corect a reținut declarațiile

martorilor Berezeni O., Donos E., Talpă M. și Lungu N., care deși nu au văzut

momentul aplicării loviturilor în privința victimei Jornea I., confirmă indirect

comiterea infracțiunii anume de către Șalari R., fapt relatat și confirmat de

către partea vătămată, or, fapta infracțională s-a comis în interiorul celulei

unde se dețineau doar condamnații, adeverindu-se că în momentul

conflictului și nemijlocit după prima ceartă între Șalari R. și Jornea I., în celulă

17

au intrat gardienii Donos E. și David I., care au văzut consecințele acțiunilor

lui Șalari R.

Referitor la afirmația inculpatului că dacă victima avea osul fracturat,

acesta nu putea face nici o mișcare, însă el de unul singur și-a dus lucrurile în

altă camera, ceea ce denotă lipsa fracturii, instanța ține să menționeze că

aceasta nu înseamnă că Jornea I. a avut de transportat neapărat careva lucruri

grele, fără a fi menționate, or, ultimul și-a dus careva lucruri personale,

inclusiv nu s-a indicat cu care mână victima a transportat lucrurile sale în altă

celulă.

Argumentele recurentului precum că, instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra motivului că lui i s-a efectuat intervenție chirurgicală, din care

considerente inculpatul nu putea comite infracțiunea imputată, Colegiul

reține că instanța de apel corect a reținut în acest sens, concluzia raportului de

expertiză medico-legală suplimentară nr. 856/D din 22 aprilie 2015, potrivit

căreia la Jornea I. s-a constatat „fractura spiralată în 1/3 distală a osului ulnar

drept, care a fost produsă prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur,

posibil în timpul și circumstanțele indicate, care condiționează dereglarea sănătății de

lungă durată și se califică ca vătămare corporală medie. Condamnatul Șalari Radu cu

diagnosticul său (înlăturarea oleogranulomului mâinii drepte) putea să provoace

vătămările depistate la Jornea I. Vătămările corporale la Jornea I. nu puteau fi cauzate

în urma lovirii de sine stătătoare de către acesta cu mâinele de obiecte dur

contondente.

Prin urmare, cele nominalizate de inculpat sunt declarative și

inadmisibile, deoarece nu au nici un suport legal și contravin materialelor

cauzei.

Totodată, în recursurile declarate de recurent acesta nu este de acord cu

argumentarea instanței de apel ce ține de înregistrările video din salonul nr.6

al Secției psihoneurologie a Penitenciarului nr.16-Pruncul, considerând că

instanța neîntemeiat a reținut faptul că lipsesc careva date ce ar confirma că

celulele în care erau deținuți condamnații sunt dotate cu camere de luat

vederi, deoarece acestea fiind contrare prevederilor legislației în vigoare, or,

faptul că, în decizia contestată instanța a indicat cele nominalizate, această

situație nu influențează esența soluției în cauză.

Sub acest aspect, Colegiul penal reține că, potrivit răspunsului

administrației Penitenciarului nr. 16 - Pruncul nr. 2/1062 din 14 mai 2015, se

confirmă că sistemul de supraveghere video montat în instituția penitenciară,

18

înregistrează evenimentele din instituție pe o perioadă de până la 30 zile,

după care sistemul de supraveghere video, în mod automatizat distruge

informația precedentă, pentru înregistrarea informației noi.

Din considerentul că în acea perioadă nu a fost solicitată salvarea

informației video înregistrate, aceasta în mod automat, a fost nimicită.

Astfel, la dosar nu este prezentă nici o probă privind înregistrarea video

din salonul nr. 6 al Secției psihoneurologie a Penitenciarului nr.16-Pruncul,

după cum susține recurentul.

Cât privește afirmația inculpatului referitor la faptul că instanțele

judecătorești urmau să aprecieze corespunzător declarațiile părții vătămate

Jornea I. care sunt contradictorii și nu colaborează cu alte probe, instanța de

recurs menționează că, instanțele de judecată la baza soluției de condamnare

nu s-au axat doar pe declarațiile părții vătămate, ci pe cumulul de probe

pertinente și concludente administrate în cauza penală, astfel probele

acumulate dovedesc cu certitudine vina inculpatului Șalari R. în comiterea

infracțiunii imputate.

Verificând legalitatea hotărârii atacate în baza materialelor cauzei și

temeiului invocat de inculpat precum că, judecătorul Pavliuc Gh. care a

examinat cauza în prima instanță, nu putea participa, deoarece are calitatea

de parte vătămată pe alte două cauze penale, prin urmare fiind încălcate

prevederile art. 33 Cod de procedură penală, Colegiul penal îl consideră ca

neîntemeiat, menționând următoarele.

Instanța de recurs atestă că la examinarea cauzei în fond încălcări ale

legislației procesual-penale, nu au fost comise, inclusiv au fost respectate

prevederile art. 31 Cod de procedură penală.

Din materialele cauzei rezultă că cauza penală în instanța de fond, în

privința lui Șalari R. a fost repartizată judecătorului Pavliuc Gh.

Pe parcursul examinării cauzei penale nominalizate, din partea

participanților la proces nu au fost înaintate recuzări judecătorului

nominalizat.

Însă, în cadrul ședinței de judecată din 15 decembrie 2015, instanța a

dispus îndepărtarea inculpatului Șalari R. din sala de judecată pe parcursul

judecării cauzei, cu continuarea procesului penal în lipsa acestuia, reieșind

din acțiunile, comportamentul și atitudinea cinică și deosebită a lui Șalari R.,

care a săvârșit faptele infracționale prevăzite de art. 287 alin.(1) și 349 alin.(1)

Cod penal, iar extrasul din procesul-verbal al ședinței de judecată și o copie

19

de pe înregistrarea audio a ședinței a fost înmânată procurorului participant

în ședința de judecată, în vederea întreprinderii acțiunilor și măsurilor

prevăzute de lege.

Ulterior, la 18 decembrie 2015, în cursul judecării cauzei, Podrușneac I.,

deținut în Penitenciarul nr.4-Cricova, care a fost escortat în ședința de

judecată în calitate de martor, a săvârșit fapta infracțională prevăzută de art.

313 Cod penal, la fel extrasul din procesul-verbal al ședinței de judecată și o

copie de pe înregistrarea audio a ședinței a fost înmânată procurorului, în

vederea întreprinderii acțiunilor și măsurilor prevăzute de lege.

Prin urmare, ținând cont de cele nominalizate, judecătorul Pavliuc Gh. a

declarat abținere de la judecarea cauzei penale în privința lui Șalari R.

Astfel, instanța examinând cererea de abținere a judecătorului Pavliuc

Gh. de la examinarea cauzei penale nominalizate, prin încheierea din

18.12.2015, a dispus respingerea cererii, ca neîntemeiată.

În acest sens, menționând că norma art. 335 Cod de procedură penală

stabilește că dacă, în cursul judecării cauzei, se săvârșește o faptă prevăzută

de Codul penal, judecătorul de instrucție sau, după caz, președintele ședinței

constată această faptă, identifică făptuitorul <, astfel, că prin sintagma dată,

legiuitorul nu lasă la latitudinea președintelui ședinței de a constata sau nu

fapta infracțională după bunul său plac, aceasta constituind mai mult o

obligație pozitivă a instanței de judecată.

Totodată, instanța reține că, judecătorul are rolul diriguitor în

desfășurarea ședinței judecătorești și de cercetare judecătorească, or, potrivit

alin.(4) art. 317 Cod de procedură penală, președintele ședinței de judecată

asigură respectarea ordinii în ședința de judecatră, înlăturând totul ce nu are

legătură cu procesul de judecată. Președintele, verifică dacă participanții la

proces își cunosc drepturile și obligațiișe și le asigură exercitarea lor.

Reținând cele nominalizate, instanța corect a dispus respingerea

declarației de abținere a judecătorului care a examinat cauza în fond.

Astfel, la examinarea cauzei în prima instanță, nu a fost încălcat

principiu incompatibilității, prevăzut de art. 33 Cod de procedură penală, iar

judecătorul Pavliuc Gh. a fost în drept de a examina cauza penală în privința

lui Șalari R.

Colegiul penal constată, că motivele invocate sub acest aspect sunt

declarative, deoarece nu au nici un suport legal și contravin materialelor

cauzei, iar instanța de apel nu a stabilit încălcarea prezumției nevinovăției

20

inculpatului, vinovăția lui Șalari R. a fost dovedită într-un proces judiciar,

inclusiv nu au fost încălcate și prevederile art. 6 CEDO și anume cauza penală

fiind judecată cu respectarea dreptului la un proces echitabil, în mod public și

în termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită

prin lege, în cadrul căruia i-a fost asigurat inculpatului toate garanțiile

necesare apărării sale, fiind adoptată o hotărâre legală și întemeiată.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat de inculpat, pe

motiv că este vădit neîntemeiate.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2017, în cauza

penală în privința lui Șalari Radu, de partea vătămată Jornea Ion, ca declarat

peste termen, iar cel de inculpatul Șalari Radu, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 martie 2018.

Președinte Constantin Alerguș

Judecătorii Anatolie Țurcan

Ion Guzun

21