1ra-1594/16 — art. 152 alin. 1 CP

1ra-1594/16 — art. 152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1594/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti și Nadejda

Toma,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de avocatul

Marcel Guțan în numele inculpatului și de inculpat, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 02 martie 2016 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 mai 2016, în cauza penală în

privința lui

Șalari Radu Anatoli, născut la 19 august 1982,

originar și domiciliat s. Văratic, r-nul Rîșcani.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.06.2015 - 02.03.2016;

Instanța de apel: 23.03.2016 - 05.05.2016;

Instanța de recurs: 19.07.2016 - 13.12.2016.

A C O N S T A T A T :

Radu Șalari a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod

penal, la 4 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Potrivit art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa

stabilită a fost adăugată parțial pedeapsa aplicată și neexecutată prin decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2013, fiindu-i

stabilită pedeapsa definită 18 ani 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de

tip închis.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Ion Jornea privind încasarea

prejudiciului material a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor să hotărască instanța civilă.

Acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului moral, a fost admisă parțial,

fiind dispusă încasarea de la Radu Șalari în beneficiul părții vătămate Ion Jornea,

suma de 10000 lei, în rest acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului moral a

fost respinsă ca neîntemeiată.

2015, aproximativ la ora 07:00, Radu Șalari aflându-se în celula nr. 6 a Secției

psihoneurologie din cadrul Penitenciarului nr. 16 - Pruncul, amplasat pe adresa

str. Pruncului 44, mun. Chișinău, unde era deținut împreună cu condamnații Ion

1

Jornea și Ion Podrușneac, având scopul vătămării integrității corporale și acționând

cu intenție directă îndreptată la atingerea scopului stabilit, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și prevăzând urmările lor, admițând în

mod conștient survenirea acestora, s-a apropiat de condamnatul Ion Jornea și i-a

aplicat acestuia mai multe lovituri cu pumnul în diferite regiuni ale corpului,

cauzându-i, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 856/D din 22 aprilie

2015, vătămări corporale medii.

sentința solicitând casarea acestea cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din

motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivare a invocat că, la pronunțarea sentinței, prima instanță a respins ca

nefondate motivele invocate de către apărătorul inculpatului, expuse atât în cadrul

dezbaterilor judiciare, cât și în susținerile verbale anexate la dosar, luând în

considerație doar poziția acuzării.

La fel, lipsesc probe incontestabile care să confirme vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii imputate, iar organul de urmărire penală nu a cercetat sub

toate aspectele, complet și obiectiv circumstanțele cauzei.

A indicat apelantul că, este ilegală și neîntemeiată încheierea Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 18 decembrie 2015 privind respingerea declarației de

abținere a judecătorului Ghenadie Pavliuc, de la judecarea cauzei, ca neîntemeiată,

având în vedere că însuși Radu Șalari a solicitat de nenumărate ori recuzarea

judecătorului Ghenadie Pavliuc din motivul încălcării grave a drepturilor sale la

apărare, de a adresa întrebări martorilor, dreptul la un proces echitabil prevăzut de

art. 6 CțEDO și care nu este competent să examineze cauza în care Radu Șalari are

calitatea procesuală de inculpat, din motivul că între ei există un conflict, iar

Ghenadie Pavliuc are calitatea procesuală de parte vătămată în alte două cauze

penale.

Astfel, inculpatului în cadrul examinării cauzei penale în prima instanță i-a

fost încălcat dreptul la un proces echitabil, asigurarea dreptului la apărare,

prezumția nevinovăției, accesul liber la justiție, principiul contradictorialității în

procesul penal.

3.1. Inculpatul, a contestat cu apel sentința solicitând casarea acesteia,

invocând că, examinarea cauzei a avut loc în lipsa acestuia, fiind astfel încălcat

dreptul la un proces echitabil.

Îndepărtând inculpatul din sala de judecată, prima instanță a încălcat dreptul

acestuia de a prezenta probe în apărarea sa.

A indicat apelantul că, prima instanță în mod eronat a admis ca probă

raportul de expertiză medico-legală nr. 856/D din 22 aprilie 2015, deoarece partea

vătămată Ion Jornea avea posibilitatea singur să-și cauzeze leziunile corporale.

Totodată, din declarațiile martorului Emil Donos rezultă că, la 04 ianuarie

2015, vizitându-l pe Ion Jornea, nu a observat la ultimul careva leziuni, iar când a

fost întrebat dacă nu a suferit careva leziuni sau dacă nu a fost bătut, Ion Jornea i-a

răspuns că nu a fost bătut și nu are careva leziuni corporale.

La fel, în ședința primei instanțe nu au fost audiați toți martorii apărării, care

dețineau informație dacă Ion Jornea avea leziuni corporale.

Inculpatul a mai invocat faptul că judecătorul Ghenadie Pavliuc, după

2

îndepărtarea lui din sala de judecată nu era în drept să continue examinarea cauzei,

din motiv că judecătorul personal a scris două plângeri împotriva inculpatului pe

faptul cărora au fost pornite cauze penale, ceea ce ar însemna că judecătorul nu a

fost independent la examinarea cauzei respective.

3.2. Avocatul Cristian Chiriac în numele părții vătămate Ion Jornea, a

contestat cu apel sentința, solicitând casarea parțială a acesteia cu pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care să fie admisă

acțiunea civilă înaintată de partea vătămată.

În motivarea apelului a invocat că, prima instanță urma să admită acțiunea

civilă cu încasarea prejudiciului cauzat părții vătămate de la inculpatul Radu Șalari

a sumei de 25000 euro, conform cursului valutar al BNM în ziua în care s-a depus

cererea de concretizare a acțiunii civile, echivalentul 1 euro era 22,45 lei, ceea ce

constituie suma de 651250 lei.

Inculpatul Radu Șalari, nu a acordat ajutor material părții vătămate, însă Ion

Jornea până în prezent urmează tratament pentru îmbunătățirea sănătății sale, are

nevoie de alimentare specială, care este procurată de către soția și fiii acestuia,

consumând până în prezent produse alimentare în sumă totală de 75250 lei.

au fost respinse ca nefondate apelurile, cu menținerea sentinței.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a reținut că, din probele

administrate vina inculpatului Radu Șalari de săvârșirea infracțiunii incriminate

s-a confirmat pe deplin și acțiunile lui corect au fost încadrate în baza art. 152

alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a respins argumentele apărării precum că nu au fost

administrate probe care ar dovedi vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

incriminate, deoarece toate probele cercetate, în coroborare dovedesc faptul, că

Radu Șalari a săvârșit infracțiunea incriminată.

Instanța de apel a reținut ca fiind corectă aprecierea critică dată de către

prima instanță declarațiilor inculpatului Radu Șalari, care reprezintă o metodă de

apărare și nu coroborează cu raportul de expertiză medico-legală nr. 856/D din 22

aprilie 2015, declarațiile părții vătămate Ion Jornea, martorilor Iurie David, Nicolae

Lungu și Marcel Talpă, iar careva probe care ar confirma faptul că partea vătămată

ar fi fost atacată de altcineva nu au fost prezentate.

La fel, instanța de apel a reținut că, afirmațiile apărării precum că părții

vătămate Ion Jornea de mai multe ori i-a fost fracturată mâna, nu corespund

realității fiind combătute prin declarațiile părții vătămate, care a afirmat că după ce

a fost lovit de către inculpat a simțit o durere puternică în brațul drept, precum și

prin raportul de expertiză nr. 856/D din 22 aprilie 2015, care face referire la timpul

cauzării leziunilor corporale cauzate părții vătămate.

Totodată, instanța de apel a remarcat faptul că, chiar dacă martorii Olena

Berezoi, Emil Donos, Iurie David, Marcel Talpă și Nicolae Lungu, nu au văzut

momentul aplicării loviturilor părții vătămate, nu rezultă că infracțiunea nu a avut

loc, de vreme ce fapta infracțională s-a produs în interiorul celulei unde erau

deținuți doar condamnații, astfel că s-a adeverit că în momentul conflictului și

nemijlocit după prima ceartă între Radu Șalari și Ion Jornea, în celulă au întrat

gardienii Emil Donos și Iurie David, care au văzut consecințele acțiunilor lui Radu

3

Șalari.

Faptul că partea vătămată Ion Jornea și-a dus de unul singur lucrurile în altă

cameră nu denotă lipsa fracturii, fiindcă nu înseamnă că partea vătămată a avut de

transportat neapărat lucruri grele, nefiind clar care anume lucruri au fost duse de

către Ion Jornea din celula unde era deținut cu Radu Șalari și cu care mână a

transportat lucrurile în altă celulă.

La fel, instanța de apel a respins afirmațiile inculpatului referitor la faptul că,

dânsul nu avea posibilitatea să lovească partea vătămată, deoarece faptul dat

contravine raportului de expertiză medico-legală nr. 856/D din 22 aprilie 2015.

Referitor la argumentele inculpatului și al apărării, precum că inculpatului

i-a fost încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, instanța de apel

a indicat că, potrivit materialelor cauzei, în cadrul ședinței de judecată din

15 decembrie 2015, Radu Șalari a avut un comportament inadecvat, manifestat

prin: atitudine cinică și deosebită, care a încălcat grosolan ordinea publică și a

manifestat lipsă de respect față de judecată prin tulburarea ordinii în ședința de

judecată, precum și pentru săvârșirea unor fapte care denotă desconsiderare vădită

față de judecată, ținând cont de injuriile și amenințările adresate completului de

judecată, participanților la proces, apreciindu-se astfel ca fapte prevăzute de Codul

penal și ca abatere gravă de la ordinea stabilită de legea procesuală penală, în

scopul asigurării bunei funcționări a instanței judecătorești și securității

participanților la proces, dar și menținerii ordinii și solemnității ședinței de

judecată, în conformitate cu prevederile art. art. 333, 334 alin. (1), (2), 342 Cod de

procedură penală, prima instanță corect a dispus îndepărtarea inculpatului Radu

Șalari din sala de judecată pe parcursul judecării cauzei penale, cu continuarea

procesului penal în lipsa inculpatului, iar sentința a fost adusă la cunoștință

inculpatului.

La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a reținut că, prima

instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 16, 34 alin. (3), 61, 75, 76,

77, 82, 85 Cod penal.

Respingând apelul declarat de avocatul Cristian Chiriac în numele părții

vătămate, instanța cu referire la prevederile art. 219 Cod de procedură penală,

art. art. 1422, 1423 Cod civil, reieșind din caracterul infracțiunii săvârșite, starea

financiară a inculpatului, precum și din faptul că recompensa bănească este doar

unul din componentele menite să aducă satisfacție morală pentru suferințele

cauzate, a considerat că suma de 10000 lei, este echitabilă și suficientă pentru a

aduce satisfacție morală părții vătămate, iar suma solicitată de 651250 lei, a fost

consideră exagerată în raport cu toate circumstanțele cauzei.

Mai mult, instanța de apel a notat că și condamnarea inculpatului în mare

parte, va constitui prin sine o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral și care

în cumul luat cu suma compensației ce s-a decis a acorda lui Ion Jornea, va

produce mulțumire justă, deplină, bazată pe echitate și va avea valoarea unei

satisfacții echitabile, proporțională circumstanțelor cauzei penale.

Pentru recuperarea prejudiciului material și a cheltuielilor de asistență

juridică, instanța de apel a conchis că, prima instanță corect a admis în principiu

acțiunea civilă, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să se

pronunțe instanța civilă, deoarece urmează a se delimita care sume urmează a fi

4

încasate, fiind necesară administrarea de probe suplimentare.

8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs hotărârile

adoptate, solicitând casarea acestora cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din

motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivare a invocat că, în cadrul procesului penal lui Radu Șalari i-a fost

violat dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 CțEDO, precum și dreptul la

interogarea martorilor, la dublul grad de jurisdicție, principiul prezumției

nevinovăției, or, instanța de apel neîntemeiat a refuzat solicitarea inculpatului în

ședința de judecată de a fi interogați martorii și un specialist în domeniul

medicinei, luând în considerație că acesta nu a participat la examinarea cauzei

penale în prima instanță, și-a bazat decizia exclusiv pe rezultatele și procedurile

petrecute în prima instanță, fără a examina direct și nemijlocit probele administrate

la cauză.

Instanțele de fond respingând ca nefondate motivele invocate de apărător,

expuse atât în cadrul examinării cauzei penale în prima instanță cât și în instanța de

apel, au luat astfel poziția acuzării și a părții vătămate, având în vedere conflictul

iscat spontan între judecătorul Ghenadie Pavliuc și inculpatul Radu Șalari, care a

dus la înlăturarea din procesul penal a inculpatului până la pronunțarea sentinței,

formându-se concluzia de neimparțialitate a judecătorului menționat și

independența completului de judecată a Curții de Apel Chișinău, dat fiind faptul că

decizia instanței de apel este bazată pe aprecierea probelor de către prima instanță.

Susține recurentul că, la materialele cauzei lipsesc probe incontestabile care

să confirme vinovăția lui Radu Șalari în săvârșirea infracțiunii incriminate, iar

instanțele de judecată nu au cercetat sub toate aspectele, complet și obiectiv

circumstanțele cauzei.

Atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești, au

fost audiați martorii Olena Berezoi, Emil Donos, Iurie David, Nicolae Lungu,

Marcel Talpă, sub jurământ și preîntâmpinați de răspunderea penală pe care o

poartă conform art. art. 312, 313 Cod penal, însă instanțele de fond au interpretat

eronat declarațiile martorilor în proces, deoarece conținutul nu corespunde

procesului-verbal al ședinței de judecată a primei instanțe.

Indică recurentul, că dacă partea vătămată avea fracturată 1/3 distală a osului

ulnar drept, el nu era în stare să-și strângă și să ducă de unul singur, cu mâna

dreaptă, lucrurile sale.

Mai mult, inculpatul nu avea posibilitatea să lovească partea vătămată cu

pumnii, deoarece a avut o intervenție chirurgicală la mâna dreaptă, fiind cu mâna

dreaptă bandajată, iar instanțele de judecată nu au luat în considerație faptul că

intervenția chirurgicală a avut loc la 30 decembrie 2014, iar dacă inculpatul avea

să-l lovească pe Ion Jornea, puteau să se observe pe pansament urme de sânge sau

medicul avea să constate leziunile apărute în circumstanțele expuse și însuși Radu

Șalari era să solicite ajutor medical, iar colaboratorii penitenciarului aveau să

observe careva leziuni la mâna dreaptă a inculpatului.

Fiind audiat suplimentar în calitate de bănuit la 12 mai 2015, Radu Șalari a

solicitat ridicarea înregistrărilor video din 04 ianuarie 2015 din salonul nr. 6 al

Secției psihoneurologie al Penitenciarului nr. 16 - Pruncul, fapt neglijat și

5

neverificat la începutul pornirii urmăririi penale în scopul constatării

circumstanțelor care au importanță pentru justa soluționare a cauzei penale.

Astfel, consideră recurentul că, urmărirea penală nu a fost efectuată obiectiv,

or, dacă ar fi fost ridicate înregistrările video din 04 ianuarie 2015, acestea ar fi fost

probe decisive în procesul penal, iar motivul expus în sentință de către prima

instanță și în decizie de către instanța de apel, precum că „nu este clar și nu este

motivat argumentul invocat de apărare, precum că organul de urmărire penală nu a

ridicat înregistrările video din 04 ianuarie 2015, din salonul nr. 6 al Secții

psihoneurologie a Penitenciarului nr. 16 - Pruncul, or, apărarea nu a indicat ce

anume circumstanțe și împrejurări vor dezvălui aceste înregistrări și ce vor

demonstra, cât și importanța probei date pentru soluționarea justă a cauzei, mai

ales că celulele în care sunt deținuți condamnații nu sunt dotate cu camere de luat

vederi” este unul declarativ din motiv că prin răspunsul primit la demersul

ofițerului de urmărire penală de către administrația Penitenciarului nr. 16 - Pruncul

din 14 mai 2015 (f.d.75, vol.I), se confirmă că sistemul de supraveghere video

montat în instituția penitenciară, înregistrează evenimentele din instituție pe o

perioadă de până la 30 zile, apoi sistemul de supraveghere video, în mod

automatizat distruge informația precedentă, pentru înregistrarea informației noi.

Din considerentul că în acea perioadă nu a fost solicitată salvarea informației

video înregistrate, aceasta în mod automat a fost nimicită, mai mult, în cadrul

urmăririi penale nu a fost audiat colaboratorul penitenciarului care în ziua de

04 ianuarie 2015 urmărea sistemul de supraveghere video montat în instituția

penitenciară, inclusiv și în salonul nr. 6, deoarece, consideră recurentul că

declarațiile date ar fi fost decisive în procesul penal în cauză.

Indică recurentul că, este neîntemeiat și nefondat argumentul expus în

sentință de către prima instanță și asupra căruia instanța de apel nu s-a expus

referitor la aspectul de autoritate și dominare a martorului Ion Podrușneac, care a

refuzat de a face declarații în cadrul cercetării judecătorești, în legătură cu ce s-a

constatat săvârșirea faptei infracționale prevăzute de art. 313 Cod penal, deoarece

nu este clar sub care autoritate se afla martorul, dacă prezent la ședința de judecată

a fost doar Ion Jornea, iar inculpatul Radu Șalari a fost înlăturat din proces până la

pronunțarea sentinței.

La fel, recurentul consideră ilegală și neîntemeiată încheierea Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 18 decembrie 2015 privind respingerea declarației de

abținere a judecătorului Ghenadie Pavliuc de la judecarea cauzei, ca neîntemeiată,

având în vedere că însuși inculpatul Radu Șalari a solicitat de nenumărate ori

recuzarea judecătorului Ghenadie Pavliuc, din motivul încălcării grave a

drepturilor sale la apărare, de a acorda întrebări martorilor, dreptul la un proces

echitabil prevăzut de art. 6 CțEDO, precum și din motivul că între inculpat și

judecătorul Ghenadie Pavliuc s-a iscat un conflict, iar Ghenadie Pavliuc are calitate

procesuală de parte vătămată în alte două procese penale.

Referitor la declarațiile părții vătămate Ion Jornea depuse în prima instanță și

în instanța de apel, recurentul indică că sunt formale și declarative, neîntemeiate,

nefondate, fără a avea, din punct de vedere juridic, suport probant, care nu pot fi

considerate ca probă decisivă în lipsa altor probe.

5.1. Inculpatul, a contestat cu recurs ordinar decizia, solicitând casarea

6

acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

În motivare a invocat că, la examinarea cauzei au fost încălcate prevederile

art. 6 CțEDO, art. art. 8 alin. (1), (2), 19 alin. (3), 22, 33 alin. (2) pct. 2), 66

pct. 16), 17), 18), 22), 23), 25), 31), 33), 87, 88, 99 alin. (1), (2), 100 alin. (1), (4),

186, 389 alin. (1), (2) Cod de procedură penală, fiindu-i astfel încălcat dreptul la

apărare, la un proces echitabil, de a prezenta probe, de a solicita audierea

martorilor, expertului, specialistului și de a le adresa întrebări.

Susține recurentul că, cauza penală în prima instanță a fost examinată de

judecătorul Ghenadie Pavliuc care are calitate procesuală de parte vătămată pe alte

două cauze penale din anul 2015, iar la solicitarea inculpatului și a apărătorului

acestuia ca cauza să fie transmisă spre examinarea altui judecător, a fost refuzat.

Indică recurentul că, instanțele de fond au respins demersul inculpatului la

audierea martorilor, a expertului și a specialistului, mai mult, instanțele nu au luat

în considerație actul eliberat de șeful Penitenciarului nr. 16 – Pruncul, referitor la

înregistrările video și certificatul medical care confirmă faptul că inculpatul a fost

supus unei intervenții chirurgicale la mâna dreaptă.

Instanțele de fond nu s-au expus referitor la declarațiile părții vătămate care

diferă pe parcursul procesului penal.

Susține inculpatul că, nu a săvârșit infracțiunea incriminată, partea vătămată

avea posibilitatea singur să își provoace leziunile corporale.

Subsidiar recurentul a invocat că, instanța de apel a menținut sentința primei

instanțe ca fiind legală și a pus la baza deciziei doar probele acuzării și a părții

vătămate, iar probele prezentate de inculpat și apărătorul său au fost respinse.

inculpatului a prezentat referință procurorul, care s-a expus pentru respingerea

acestuia ca inadmisibil, deoarece temeiurile indicate de recurent nu și-au găsit

confirmare la examinarea recursului, lipsind astfel, temeiuri de casare a deciziei

recurate.

Din hotărârile adoptate rezultă că, instanțele judecătorești au examinat cauza

sub toate aspectele, complet și obiectiv, făcând apreciere probelor în conformitate

cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, just încadrând acțiunile lui Radu

Șalari în baza art. 152 alin. (1) Cod penal.

Pe parcursul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești au fost

respectate normele de procedură penală, probele fiind obținute în condițiile legii.

cu motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi

admise, din următoarele considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează total hotărârea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Colegiul penal lărgit reține că, recurenții invocă în recursurile lor temeiul

7

prevăzut de pct. 4) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel când judecata a avut loc fără participarea

inculpatului, când participarea lui era obligatorie potrivit legii, indicând că, instanța

de apel a încălcat flagrant prevederile art. 334 alin. (2) Cod de procedură penală,

judecând cauza în lipsa inculpatului.

Colegiul penal lărgit menționează că art. 6 CțEDO garantează dreptul

învinuitului de a participa efectiv la desfășurarea procesului penal.

Aceasta include, printre altele, dreptul de a fi prezent și de a urma toate

procedurile în fața instanței.

Acest drept face parte implicit, din noțiunea de principiu al

contradictorialității și poate să derive din garanțiile conținute în art. 6 § 3 lit. c), d)

și e) CțEDO - dreptul acuzatului de a se apăra el însuși, de a solicita audierea

martorilor acuzării și de a obține citarea și audierea martorilor apărării în aceleași

condiții ca și martorii acuzării.

Potrivit art. 321 alin. (1), (2) Cod de procedură penală, judecarea cauzei în

primă instanță și în instanța de apel are loc cu participarea inculpatului, cu excepția

cazurilor când:

1) inculpatul se ascunde de la prezentarea în instanță;

2) inculpatul, fiind în stare de arest, refuză să fie adus în instanță pentru

judecarea cauzei și refuzul lui este confirmat și de apărătorul lui;

3) examinării unor cauze privitor la săvârșirea unor infracțiuni ușoare, când

inculpatul solicită judecarea cauzei în lipsa sa.

Conform art. 334 alin. (1) Cod de procedură penală, dacă inculpatul încalcă

ordinea ședinței și nu se supune dispozițiilor președintelui ședinței, ultimul îi

atrage atenția asupra necesității respectării disciplinei, iar în caz de repetare a

încălcării ori de abatere gravă de la ordine, judecătorul sau, după caz, completul de

judecată dispune îndepărtarea lui din sala de judecată, continuând procesul în lipsa

acestuia. Sentința, însă, se pronunță în prezența inculpatului sau se aduce la

cunoștința acestuia imediat după pronunțare.

Astfel, din procesul-verbal al ședinței de judecată din 15 decembrie 2015

(f.d.65-71 vol.II), în prima instanță, inculpatului i-a fost atrasă atenția să se supună

dispozițiilor președintelui ședinței de judecată privind menținerea ordinii în

ședință, iar ulterior, prin încheiere protocolară, pentru încălcarea repetată a ordinii

stabilită de legislația procesuală penală, a fost îndepărtat din sala de ședințe pe

parcursul judecării cauzei penale, cu pronunțarea sentinței în prezența acestuia sau,

după caz, cu aducerea acesteia la cunoștință.

Totodată, se reține faptul că, ședința de judecată din 15 decembrie 2015,

după audierea martorilor prezenți a fost amânată pentru 18 decembrie 2015, ora

11.20.

La 18 decembrie 2015, avocatul inculpatului Marcel Guțan, a solicitat

audierea inculpatului pentru a nu fi încălcat dreptul acestuia la un proces echitabil

și principiul contradictorialității, însă instanța a respins solicitarea argumentând

prin faptul că inculpatul a fost îndepărtat din sala de judecată până la pronunțarea

sentinței (f.d.78-80 vol.II).

8

Ulterior, în aceeași ședință de judecată, judecătorul Ghenadie Pavliuc, a

declarat abținere de la examinarea cauzei penale în privința lui Radu Șalari, care

însă, prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 18 decembrie 2015,

a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d. 87, 88, 89-92 vol.II).

Ședința de judecată din 21 decembrie 2015, a fost amânată pentru

28 ianuarie 2016, ora 12.00 din motivul neprezentării părților.

La ședințele de judecată din 28 ianuarie 2016 și 29 ianuarie 2016, Radu

Șalari a fost escortat la Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, însă nu a fost prezent

în sala de ședințe (f.d.105-107, 115-116 vol.II).

Totuși, la 29 ianuarie 2016, instanța a dispus amânarea ședinței pentru

02 februarie 2016, ora 12.00, pentru a asigura ultimul cuvânt al inculpatului.

Pentru ședința din 02 februarie 2016, inculpatul a refuzat a fi escortat, iar

instanța a dispus amânarea ședinței pentru pronunțarea sentinței, la 02 martie 2016,

ora 11.00, iar la 02 martie 2016 a pronunțat sentința în lipsa inculpatului, care a

refuzat a se prezenta în ședința de judecată (f.d.127, 135 vol.II).

Astfel, Colegiul penal reține că, prima instanță a încălcat dreptul inculpatului

de a participa efectiv la desfășurarea procesului penal prevăzut de art. 6 CțEDO,

nefiind audiat în ședința de judecată, or, avocatul Marcel Guțan care reprezenta

interesele inculpatului, în ședința de judecată a solicitat audierea inculpatului

pentru a nu încălca dreptul acestuia la un proces echitabil și principiul

contradictorialității, însă instanța a refuzat demersul din motiv că inculpatul a fost

îndepărtat din sala de judecată până la pronunțarea sentinței.

Conform jurisprudenței naționale, dacă inculpatul, care potrivit art. 334

alin. (1) Cod de procedură penală, a fost îndepărtat din sala de judecată, ulterior

solicită reîntoarcerea în sală cu obligația de a nu mai încălca ordinea, instanța poate

decide prin încheiere întoarcerea acestuia în sala de ședință și în această situație

urmează ca lui să i se ofere posibilitatea să ia cunoștință de toate acțiunile care s-au

efectuat în lipsa lui. În cazul în care inculpatul și în continuare admite încălcări,

instanța dispune îndepărtarea lui până la sfârșitul ședinței.

La caz, prima instanță urma să concretizeze dacă inculpatul solicită

reîntoarcerea în sală cu obligația de a nu mai încălca ordinea, cu atât mai mult că

acesta ulterior îndepărtării din sala de judecată și până la pronunțarea sentinței a

fost escortat în instanță de două ori, însă nu a fost dus în sala de ședințe.

La fel, Colegiul penal reține că, de către instanța de apel neîntemeiat au fost

respinse demersurile inculpatului Radu Șalari privind audierea martorului Ion

Bodușneag și a unui specialist traumatolog, odată ce inculpatul nu a participat la

examinarea cauzei în prima instanță, fiind astfel încălcat dreptul inculpatului la un

proces echitabil, dreptul acuzatului de a solicita audierea martorilor acuzării și de a

obține citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii

acuzării (art. 6 § 3 lit. d), e) din CțEDO).

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că și-a găsit

confirmare temeiul prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală,

temei pentru care decizia instanței de apel urmează a fi casată, cu trimiterea cauzei

pentru rejudecarea apelurilor.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel va ține seama de prevederile art. 436

Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele

9

acesteia, să efectueze citarea legală a inculpatului potrivit statuărilor art. art. 412,

235-243 Cod de procedură penală, să se expună în temeiul art. 414 Cod de

procedură penală, asupra tuturor motivelor invocate în apeluri și să adopte o

hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admit recursurile ordinare declarate de avocatul Marcel Guțan în numele

inculpatului și de inculpat, în cauza penală în privința lui Șalari Radu Anatoli, se

casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 mai 2016

și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 26 ianuarie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

10