1ra-59/2016 — art.186 al.2 lit.d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.186 al.2 lit.d CP
- Temei legal
- art. 427 al.1 p.6 CPP
1ra-59/2016 — art.186 al.2 lit.d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-59/2016
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
09 februarie 2016 mun. Chișinău
Colegiul lărgit în următoarea componență:
Președinte: Ursache Petru
Judecători: Toma Nadejda, Timofti Vladimir, Alerguș Constantin, Nicolaev
Ghenadie,
judecînd, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Radu
Sergiu în numele inculpatului Scobici Petru, privind casarea sentinței
Judecătoriei Strășeni din 12 mai 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 02 iulie 2015, în cauza penală privind-l pe
Scobici Petru Vasile, născut la
02.08.1989, originar și domiciliat în or.
Strășeni str. Mitropolit Dosoftei 72.
Termenul de examinare a cauzei:
Instanța de fond: 03.02.2015 – 12.05.2015;
Instanța de apel: 12.06.2015 – 02.07.2015;
Instanța de recurs: 14.09.2015 – 09.02.2016;
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Strășeni din 12 mai 2015, pronunțată pe baza
probelor administrate în faza de urmărire penală potrivit prevederilor art. 364/1
Cod de procedură penală, Scobici Petru Vasile a fost recunoscut vinovat și
condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 2 ani închisoare.
Conform art. 85 Cod penal, instanța de judecată i-a adăugat parțial, la
pedeapsa aplicată prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de
sentința Judecătoriei Strășeni din 16.09.2013, stabilindu-i definitiv pedeapsă de
4 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.
Pentru a pronunța sentința, în fapt, instanța de fond a stabilit, că
inculpatul Scobici Petru, la data de 30 decembrie 2014, în intervalul orelor 07.30
1
- 11.00, aflându-se în vizită la Sîrbu Cristina, care locuiește în orașul Strășeni
stradela Decebal nr.27, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, a
sustras pe ascuns din sertarul unui dulap un lănțișor din aur cu medalion în
forma zodiei gemenilor și un lănțișor din aur cu medalion în formă de inimă
prevăzută cu pietre de culoare albă, ambele cântărind 8 gr, o brățară din aur cu
greutate de 3 gr, inel din aur cu piatră cu greutate de 1 gr, precum și alte două
inele din metal neidentificat, cauzându-i astfel părții-vătămate Sîrbu Cristina, o
daună materială considerabilă în valoare totală de 7000 lei.
Nefiind de acord cu sentința pronunțată, împotriva acesteia la 27 mai
2015 a declarat apel procurorul, solicitînd casarea sentinței, cu pronunțarea unei
noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul
Scobici P. să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d)
Cod Penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă, prin aplicarea prevederilor art. 3641 Cod
de procedură penală, sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, în baza art.
85 Cod penal, prin cumul parțial de sentințe de adăugat la pedeapsa aplicată
partea neexecutată a pedepsei de 4 ani închisoare stabilite prin sentința
Judecătoriei Strășeni din 16.09.2013 și a-i stabili acestuia o pedeapsă definitivă
de 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.
În motivarea apelului declarat, procurorul a invocat, că instanța de fond
corect calificat acțiunile inculpatului Scobici Petru în baza art. 186 alin. (2) lit. d)
Cod penal, însă nu este de acord cu pedeapsa aplicată acestuia, deoarece o
consideră prea blândă.
În acest sens procurorul a menționat că instanța de judecată incorect a
stabilit inculpatului pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare, deoarece nu a ținut
cont de prevederile art. 85 alin. (2) Cod penal care își va atinge scopul pedepsei
penale, de restabilire echității sociale, de corectare a condamnatului, precum și
va preveni săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a
altor persoane.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iulie 2015,
s-a admis apelul declarat de procuror, casată sentința în partea stabilirii
pedepsei și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima
instanță prin care inculpatului Scobici P., conform art. 85 Cod penal, instanța de
apel i-a adăugat parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință partea
neexecutată a pedepsei stabilite de sentința Judecătoriei Strășeni din 16.09.2013,
stabilindu-i definitiv pedeapsă de 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar
de tip semiînchis.
2
Termenul de executare al pedepsei stabilite inculpatului Scobici Petru a fost
calculat din 02.07.2015, cu includerea în acest termen a timpului aflării în arest
de la 21.04.2015 până la 02.07.2015.
În motivarea deciziei adoptate, instanța de apel a indicat că acțiunile
inculpatului corect au fost încadrate de prima instanță, însă la stabilirea pedepsei
inculpatului Scobici P., eronat au fost aplicate prevederile art. 85 Cod penal,
deoarece pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de sentințe trebuie să fie mai
mare decît pedeapsa stabilită pentru săvîrșirea unei noi infracțiuni și decît
partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin sentința anterioară a instanței de
judecată.
În susținerea soluției pronunțate, instanța de apel a menționat că
circumstanțele invocate de către prima instanță nu îndreptățesc pe deplin
pedeapsa stabilită pentru fapta comisă de către inculpat. Pedeapsa stabilită de
prima instanță, în viziunea instanței de apel, nu-și va atinge scopul de corectare
și reeducare a inculpatului și de neadmitere pe viitor a comiterii de către acesta a
infracțiunilor. Totodată la stabilirea termenului pedepsei instanța de apel a ținut
cont de faptul, că inculpatul a contribuit la descoperirea infracțiunii, recunoscând
vina și s-a căit sincer în cele comise.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 19 august 2015,
împotriva acesteia declară recurs ordinar avocatul Radu Sergiu în numele
inculpatului, solicitînd casarea deciziei instanței de apel și a sentinței, cu
pronunțarea unei hotărîri prin care să fie încetat procesul penal în privința
inculpatului Scobici P., în temeiul art.276 alin.(1) și (5) Cod de procedură penală,
în legătură cu retragerea plângerii de către partea vătămată și împăcarea
părților.
Avocatul Radu S. solicită să fie repus în termen pentru a declara recurs
deoarece a omis termenul din motive întemeiate și anume zilele de 15 și 16
august 2015 sunt zile de odihnă.
În motivarea recursului declarat, recurentul invocînd temei de drept
prevederile art. 427 alin.(1) pct.6), 11), 16) Cod de procedură penală, a indicat
următoarele motive:
- hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori
motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar,
sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;
- există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, a intervenit împăcarea
părților în cazul prevăzut de lege;
- norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine unei hotărîri de
aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.
3
Menționează avocatul Radu S. în recursul declarat că, în ședința instanței de
apel din 02.07.2015 a depus cerere privind împăcarea părților și retragerea
plîngerii de către partea vătămată, însă instanța nu s-a pronunțat asupra
acesteia, fapt care se confirmă prin înregistrarea audio a ședinței de judecată
menționată.
Consideră că instanța de apel și-a întemeiat concluziile pe probe care nu au
fost cercetate în instanța de apel.
Prin referința depusă, procurorul a solicitat respingerea ca inadmisibil
recursul declarat, deoarece decizia instanței de apel este motivată din punct de
vedere legal și nu conține erori de drept.
Judecând recursul declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul lărgit
concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea hotărârii contestate din
următoarele considerente.
Instanța de recurs constată că recursul ordinar a fost depus de către avocat
în termen. Astfel, decizia motivată a instanței de apel a fost pronunțată la data
de 16.07.2015 (f. d. 145), de aceea, reieșind din faptul că data de 16.08.2015, ziua
la care expiră termenul de recurs, este o zi de duminică, ultima zi de depunere a
recursului pe dosarul în cauză este data de 17.08.2015. Potrivit datelor din dosar
recurentul a depus recursul la poștă la data de 17.08.2015, fapt ce se confirmă
prin plicul anexat (f. d. 174).
În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de
procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită,
să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea
judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
Astfel, instanța de recurs ordinar verifică, dacă s-a aplicat corect legea la
faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Reieșind din criticile recursului, recurentul invocă temei de drept
prevederile art. 427 alin.(1) p. 6) Cod de procedură penală, care stabilește că
hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de
drept comise de către instanțele de fond și de apel în următoarele temeiuri:
instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau
hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea
soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a
admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.
Conform art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel,
judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza
probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror
4
probe noi prezentate în ședința instanței de apel sau se poate proceda la
cercetarea suplimentară a probelor administrate de prima instanță.
Potrivit prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt
asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care,
prin apel, se transmit instanței de apel sînt următoarele: dacă fapta reținută ori
numai imputată a fost săvîrșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și,
dacă da, în ce împrejurări a fost comisă; în ce constă participația, contribuția
materială a fiecărui participant; dacă există circumstanțe atenuante și agravante;
dacă probele corect au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de
prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate
cu art.101 Cod de procedură penală.
În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de
apel, acestea sînt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea
a fost corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă
normele de drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.
Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor
invocate în apel. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor
invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz, decizia
urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art. 435 Cod de
procedură penală, deoarece o asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată în
instanța de recurs.
Potrivit art. 409 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de apel este
obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să
examineze aspectele de fapt și de drept ale cauzei, însă fără a înrăutăți situația
apelantului.
Verificând argumentele invocate în recursul depus în raport cu materialele
cauzei, Colegiul constată că instanța de apel la examinarea cauzei a comis erori
de drept ce nu pot fi corectate în instanța de recurs, pronunțînd soluția sa fără
respectarea prevederilor legale, precum și a practicii judiciare constante.
Din materialele cauzei Colegiul lărgit a stabilit, că potrivit procesului - verbal
al ședinței de judecată a instanței de apel din 02.07.2015 (f. d. 137), avocatul
Sergiu Radu în numele inculpatului a solicitat anexarea la materialele cauzei
penale și soluționarea cererii comune a inculpatului și părții vătămate privind
încetarea procesului penal, pe motiv că inculpatul s-a împăcat cu partea
vătămată, ultimei fiindu-i restituită suma prejudiciului cauzat, iar partea
vătămată declarînd în cererea indicată, că își retrage cererea privind tragerea la
răspundere penală a inculpatului. De asemenea la materialele cauzei a fost
5
anexată o recipisă a părții vătămate privind restituirea prejudiciului cauzat (f. d.
131, 132).
În acest sens avocatul a depus o cerere scrisă cu indicarea solicitărilor sale,
precum și cu motivarea acestora (f. d. 130).
Colegiul penal lărgit menționează că avocatul și-a întemeiat solicitarea în
baza prevederilor art. 276 alin.(1) Cod de procedură penală, deoarece inculpatul
Scobici P. are calitatea de persoană care a fost găzduită de către victimă,
menționînd că în conformitate cu prevederile alin.(5) al aceluiași articol
împăcarea în acest caz este posibilă și la această etapă a procesului penal,
deoarece partea vătămată a declarat că își retrage plîngerea.
Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată (f.d. 137-138) solicitarea
avocatului a fost susținută de către inculpat și partea vătămată prin declarațiile
date în instanța de apel și contrasemnate de către aceștia (f. d. 133-135).
Procurorul a solicitat respingerea cererii, invocînd faptul că împăcarea
părților nu este posibilă în acest caz, menționînd că urmărirea penală se pornește
numai în baza plîngerii prealabile a victimei în baza articolelor menționate în art.
276 Cod de procedură penală între care nu figurează art. 186 al.2 Cod penal, de
aceea plîngerea nu poate fi retrasă de către partea vătămată (f.d. 138).
Cu referire la cele sus-expuse, Colegiul lărgit menționează că potrivit
prevederilor art. 276 al.(1) Cod de procedură penală urmărirea penală se
pornește numai în baza plîngerii prealabile a victimei în cazul infracțiunilor
prevăzute în articolele: 152 alin.(1), 153, 155, 157, 161, 173, 177, 179 alin.(1) și
(2), 193, 194, 197 alin.(1), 198 alin.(1), 200, 202, 203, 204 alin.(1), 2461, 274 din
Codul penal, precum și al furtului avutului proprietarului săvîrșit de minor, de soț,
rude, în paguba tutorelui, ori de persoana care locuiește împreună cu victima sau
este găzduită de aceasta. La împăcarea părții vătămate cu bănuitul, învinuitul,
inculpatul în cazurile menționate în prezentul alineat, urmărirea penală
încetează. Procedura în astfel de procese este generală.
Analizînd materialele cauzei, Colegiul lărgit constată, că instanța de apel în
decizia pronunțată n-a argumentat respingerea cererii avocatului, susținută de
către partea vătămată și inculpat, privind încetarea procesului penal pe motivul
împăcării părților în temeiul prevederilor art. 276 alin.(1) Cod de procedură
penală, soluționînd această chestiune printr-o încheiere, introdusă în procesul
verbal al ședinței de judecată din 02.07.2015, indicînd doar că cererea avocatului
Sergiu Radu privind încetarea procesului penal se respinge, fără a motiva această
soluție.
Astfel, Colegiul lărgit constată că în partea descriptivă a deciziei instanței de
apel, ultima nu face referință la argumentele invocate de partea apărării în ce
6
privește cererea de încetare a procesului penal, prin aceasta încălcînd
prevederile expuse în art. 385 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, precum
și nu a ținut cont de Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12
decembrie 2005 cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel,
cu completările și modificările ei ulterioare, în care se menționează că: „Partea
descriptivă a deciziei se începe cu expunerea succintă a faptelor de săvîrșirea
cărora inculpatul este declarat vinovat sau a învinuirii sub care a fost pus, apoi se
expune fondul apelului, conținutul solicitărilor părților participante în ședința
judiciară, argumentele suplimentare. În continuare în decizie se expune concluzia
generală a instanței pe marginea apelului și temeiurile de fapt și de drept, motivele
adoptării soluției respective. Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra
tuturor motivelor indicate în apel. Nerespectarea acestor cerințe echivalează cu
nerezolvarea fondului apelului.”
Reieșind din cele expuse supra, Colegiul lărgit menționează că în decizia
instanței de apel urmează să fie analizat fiecare din argumentele din apel
invocate de apelant și de părți, motivîndu-se temeiurile de fapt și de drept care
au condus la admiterea sau la respingerea fiecărui motiv invocat în instanța de
apel.
Față de cele ce preced, instanța de recurs reiterează că obligația instanței de
a-și motiva hotărîrea face parte din setul de garanții stabilite pentru existența
unui proces echitabil. Or, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, expuse în
cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că o hotărîre motivată
demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal. (Suominen c.
Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) §85).
Colegiul penal consideră, că instanța de apel, în situația dată, urma să
soluționeze solicitarea părților nu printr-o încheiere protocolară, ci să
argumenteze și să motiveze în decizia pronunțată soluția sa asupra cererii
înaintate de către avocat, expunînd în mod argumentat și temeinic
considerentele sale cu privire la faptul, dacă inculpatul Scobici Petru în cauza
examinată are sau nu calitatea de persoană găzduită în sensul prevederilor art.
276 al. (1) Cod de procedură penală, iar în dependență de acest fapt, să se expună
și asupra posibilității admiterii sau respingerii cererii de încetare a procesului
penal în privința inculpatului în baza acestor prevederi legale.
Astfel, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel nu s-a pronunțat
asupra tuturor motivelor invocate în instanța de apel, iar aceste erori procesuale
admise la examinarea cauzei prezente, cad sub incidența prevederilor art. 427
alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și nu pot fi corectate în ordinea
procedurii de recurs.
7
Din considerentele expuse, Colegiul lărgit a ajuns la concluzia, că
circumstanțele menționate în prezenta decizie confirmă necesitatea casării
deciziei instanței de apel cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel în
alt complet de judecată.
La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de
prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care stabilesc procedura de
rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe în strictă conformitate cu
prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apel de
către inculpat și apărător, a celor indicate în prezenta decizie, inclusiv și asupra
solicitării de încetare a procesului penal în temeiul împăcării părților potrivit
prevederilor legale invocate de către părți, reieșind din practica judiciară
constantă, precum și să dea răspuns la toate argumentele invocate de către
partea apărării în apel și în recurs.
În temeiul art. 434, art. 435 alin. (1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală,
Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Se admite recursul ordinar declarat de avocatul Radu Sergiu în numele
inculpatului Scobici Petru, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 02 iulie 2015, în cauza penală privindu-l pe Scobici Petru
Vasile și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt
complet de judecată.
Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 24 martie 2016.
Președinte Ursache Petru
Judecători Toma Nadejda
Timofti Vladimir
Alerguș Constantin
Nicolaev Ghenadie
8