1ra-599/2017 — Art.151 alin.4 CP

Prin sentința Judecătoriei Strășeni din 14 iulie 2016, Cojocari Petru a fost condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, cu aplicarea art.79 Cod penal la 8 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că, Cojocari Petru la data 18 iulie 2014, în perioada de timp între orele 0830-1300, aflându-se în gospodăria sa, din r-nul Strășeni, s. Zamcioji, în urma unui conflict apărut între el și xxx, având intenția cauzării leziunilor corporale grave, intenționat i- a aplicat lui xxx multiple lovituri cu pumnii în regiunea cutiei toracice, membrelor și a feței, cauzându-i conform raportului de expertiză medico- legale nr. 92 din 26.07.2014, fractura bilaterală a coastelor cu lezarea pleurei și plămînului drept, hemitorace pe dreapta, ruptură de splină cu hemoragie abundentă internă, multiple echimoze a feții, trunchiului, membrelor, care s- 1 au format sub acțiunea traumatică a unui corp contondent, posibil în timpul și circumstanțele indicate și se califică ca vătămări corporale grave, periculoase pentru viață și sunt în legătură cauzală directă cu decesul.

Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Gumeniuc I. în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat. În argumentarea apelului a menționat că potrivit declarațiilor inculpatului victima xxx a apărut în casa lui cu câteva zile înainte de deces, fiind adusă de către soțul său Cojocari Alexei, aceasta fiind deja în stare foarte gravă. La data de 18.07.2014 el cu xxx nu a avut nici un conflict și nu a lovit-o. În acea zi el, fiind invalid, și, în imposibilitate de a se deplasa de sine stătător, a fost transportat de către colaboratorii de poliție la Judecătoria Strășeni unde figura în calitate de parte vătămată, iar xxx a rămas în casă, iar când s-a întors aceasta deja era decedată. Declarațiile inculpatului sunt confirmate de către martorii Melnic Efimia și Mocan Ala. La fel, colaboratorii de poliție Raileanu R. și Bulat I. au indicat că în ziua de 18.07.2014, aproximativ la orele 10.00-11.00 s-au deplasat la domiciliul inculpatului, l-au strigat din curte, comunicîndu-i că au venit după el pentru a-l transporta la judecătoria Strășeni. Ei în casă nu au intrat, iar inculpatul s-a îmbrăcat vre-o 15 min., după care a ieșit din casă. Cojocari P. se comporta normal, nu era speriat sau stresat, precum nici nu au observat nimic suspect în comportamentul lui. Pe corpurile delicte de la domiciliul inculpatului, nu au fost depistate careva urme care ar indica că aceastea au fost folosite în scopul cauzării vătămărilor corporale victimei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 noiembrie 2016, a fost respins, ca nefondat apelul declarat.

Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că probele cercetate de prima instanță, cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce, confirmă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin.(4) Cod penal. La fel a indicat că versiunea lui Cojocari P., instanța o apreciază critic, or, inculpatul a încercat să prezinte o stare de fapt nereală și neplauzibilă, care 2 să-i atenueze răspunderea penală, iar circumstanțele de fapt ale infracțiunii rezultă din probele administrate. Avocatul inculpatului a indicat faptul că, inculpatul în ziua de 18.07.2014 nu a lovit-o pe xxx, ultima a apărut în casa lui cu câteva zile înainte de deces, fiind adusă de către soțul său Cojocari Alexei și fiind deja în stare foarte gravă. Astfel, în ziua nominalizată nu a avut nici un conflict și nu a bătut-o pe victimă, el fiind invalid și în imposibilitate de a se deplasa de sine stătător, prin urmare a fost transportat de către colaboratorii de poliție la judecătoria Strășeni unde figura în calitate de parte vătămată, iar când s-a întors la domiciliu victima era deja decedată. În acest sens, instanța a menționat că declarațiile inculpatului depuse pe perioada procesului penal, pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care acestea sunt în coroborare cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblu probelor existente în speță. Astfel, se constată că, declarațiile inculpatului de nerecunoaștere a infracțiunii imputate sunt unice, nefiind confirmate de probele administrate la cauza penală. Prin urmare, din declarațiile martorilor rezultă că în dimineața zilei de 18.07.2014 Cojocari P. a rămas acasă împreună cu victima xxx și la momentul plecării din casă a lui Cojocari A. soțul victimei, ultima era în viață. La fel, instanța de apel a conchis că inculpatul a aplicat vătămări corporale victimei la 18.07.2014, în perioada orelor 0800 - 0830, când a plecat Cojocari A. la martorul Chilinciuc Gr. și ora 1000 – 1030 până a veni colaboratorii de poliție pentru a-l lua pe Cojocari P. la judecătoria Strășeni, astfel în această perioadă inculpatul rămânând singur cu Cojocari El. la domiciliul său. Totodată, instanța a apreciat critic afirmațiile avocatului precum, că din declarațiile martorilor Cojocari A., Melnic E., Mocan A., rezultă, că xxx era grav bolnavă, iar cu o zi înainte de deces, martorul Efimia M. a văzut cum Cojocari Alexei a aplicat careva vătămări corporale victimei, or, din conținutul raportului de expertiză medico-legală nr.92 din 26.07.2014 moartea lui xxx a survenit peste 40-60 min după primirea vătămărilor corporale. Astfel că leziunile depistate la cadavrul lui xxx au fost aplicate în aceeași zi cu survenirea decesului, adică la 18.07.2014. 3 Mai mult ca atât, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.92 din 26.07.2014, vătămările corporale aplicate lui xxx sunt în legătură cauzală directă cu decesul acesteia. Respectiv, decesul victimei nu a survenit în urma unei careva boli grave, după cum afirmă avocatul inculpatului. Faptul că vătămările corporale lui xxx au fost aplicate în aceeași zi cu survenirea decesului, adică la 18.07.2014, dar nu cu o zi înainte după survenirea decesului, după cum afirmă avocatul, rezultă și din declarațiile expertului Gherman L. care a efectuat expertiza medico legală a cadavrului victimei. Astfel, Gherman L. a declarat că vătămările corporale depistate la cadavrul lui xxx erau proaspete. Echimozele erau de culoare roșie dar nu verzi sau galbene. Culoarea echimozei se schimbă de două-trei ori. La acel moment erau echimoze de culoare proaspete. O echimoză de două-trei zile are o culoare, iar cea proaspătă fiind de altă culoare. Echimozele depistate la victimă au fost provocate în același timp. Persoana care se deplasează cu ajutorul mâinilor are toată puterea în mâini, astfel posedă o putere foarte puternică în mâini. Inculpatul are putere în mâini și este posibilitatea să aplice lovituri cu mîinele. Cheagurile de sânge depistate în cadavru demonstrează că nu a decedat deodată dar în timp de la 40 - 60 minute din momentul aplicării vătămării corporale. Prin urmare, nu pot fi reținute argumentele avocatului, precum că nu au fost administrate probe pertinente și concludente care ar confirma vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei imputate.

Împotriva hotărârilor judecătorești a declarat recurs ordinar avocata Pruteanu Natalia în numele inculpatului, care invocând temeiul prevăzut la art. 427 alin.(1) pct. 6), 12) CPP, solicită, casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că fapta nu a fost sâvîrșită de inculpat. În argumentarea recursului a indicat că instanțele judecătorești nu au luat în considerație declarațiile inculpatului care nu recunoaște vinovăția în cele imputate, precum și cele ale martorilor Melnic E., Coboc L., Raileanu R. și Bulat I., care la fel nu confirmă vina lui Cojocari P. La fel, instanțele nu au constatat timpul cauzării leziunilor corporale și timpul survenirii decesului victimei, or, raportul de expertiză medico-legală nr. 92 din 24.07.2014 nu conține concluzii asupra acestor momente, fiind 4 indicat că echimozele erau de culoare violetă, deși expertul afirmă că nu putea depista ora decesului. De asemenea a menționat că instanțele inferioare nu au dat apreciere raportului de expertiză medico-legală biologică nr. 890, potrivit căruia pe topor, rangă și ciocan ridicate de la Cojocari P. nu s-au stabilit urme de sânge, precum și raportului de expertiză medico-legală ambulatoriu nr. 594, din care rezultă că Cojocari P. suferă de retard mental ușor. La argumentele invocate în apel de către apărătorul inculpatului, instanța a constatat printr-o frază faptul că circumstanțele de drept și de fapt au fost stabilite, iar vina lui Cojocari P. fiind demonstrată prin probele cercetate, fără a face o analiză a probelor. Consideră că probele care au fost puse la baza sentinței demonstrează numai faptul că partea vătămată a fost depistată la domiciliul inculpatului, dar nicidecum că decesul acesteia a avut loc din cauza aplicarării loviturilor cu pumnii pe părțile corpului. Mai mult că există un interval între ora 10.30- 12.00 când oricine putea intra în gospodăria inculpatului și provoca leziuni părții vătămate.

În conformitate cu prevederile art.431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar declarat, considerându-l inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Judecând recursul ordinar declarat în raport cu motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins, din următoarele considerente. Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără însă a i se agrava situația. Drept temei pentru declararea recursului ordinar, avocatul a invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, din care rezultă că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și faptei săvârșite i s-a dat 5 o încadrare juridică greșită. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit reține, că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmarea în cauza dată. Starea de fapt reținută și de drept apreciată de către instanța de fond, menținută de instanța de apel concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate, relatate și examinate în cuprinsul hotărârii atacate. Instanța de apel corect a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, făcând o apreciere probelor în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, just încadrând acțiunile lui Cojocari P. în baza art. 151 alin. (4) Cod penal - vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață și au provocat decesul victimei. Astfel, instanța de apel, examinând apelul avocatului în numele inculpatului, a supus unei cercetări suplimentare și minuțioase toate probele administrate la dosar, a verificat și cercetat actele cauzei, care, fiind coroborate cu înscrisurile anexate la dosar și cu celelalte probe, au permis instanței de apel de a conchide că vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate, este dovedită. Argumentele recurentului, precum că instanța de apel a apreciat incorect probele administrate în cauză nu au nici un suport legal. Din conținutul hotărârilor judecătorești rezultă că această concluzie s-a tras, având în vedere - raportul de expertiză medico-legală nr. 92 din 26 iulie 2014, prin care s-a constatat că decesul xxx a survenit aproximativ peste 40-60 minute după primirea vătămărilor corporale, în rezultatul șocului traumatic și hemoragic instalat în urma – fracturii bilaterale a costelor cu lezarea pleurei și plămânului drept, hemitorace pe dreapta, ruptură de splină cu hemoragie abundentă internă, multiplelor echimoze a feții, trunchiului, membrelor. Vătămările corporale depistate la victimă au fost cauzate prin acțiunea traumatică a unui corp contondent, care se califică ca vătămări corporale grave periculoase pentru viață și sunt în legătură cauzală directă cu decesul (f.d.40-41, vol.I); - declarațiile succesorului părții vătămate Cojocari Alexei, din care rezultă că în ziua incidentului el se afla la domiciliul lui Chilinciuc Gr. La ora 1300 a mers cu motocicleta fiului cet.Ghilinciuc Gr. la inculpat ca să-i ducă o sticlă de vin. În mijlocul casei se afla decedată soția sa, el s-a speriat și a mers la primărie unde a sunat la poliție. A mai relatat că s-a mutat cu traiul la 6 inculpatul Cojocari Petru, aproximativ cu o săptămână înainte de decesul soției sale. Cojocari P. concubina cu Efimia. Inculpatul mereu o lovea pe Efimia, fiind gelos că aceasta nu se întorcea la timp acasă, astfel ea având vânătăi pe față. Cojocari P. o lovea cu ciocanul, armătură și cu pumnul. Erau cazuri când concubina acestuia nu dormea acasă, dar la o femeie. La data de 18 iulie 2014 el a plecat la Chilinciuc să ascută cuțitele, iar acasă au rămas inculpatul cu soția sa, Efimia se afla la o femeie. Chilinciuc Gr. locuiește la o margine de sat, la o distanță de 1 km de la casa inculpatului. Aproximativ la ora 1300 s-a întors de la familia Chilinciuc și inculpatul nu se afla acasă, era doar soția sa decedată. Cojocari Petru a venit la domiciliu pe la ora 2200 și a spus că a fost la o judecată. Consideră că unica persoană care ar putea să o bată pe soția sa este inculpatul; - declarațiile martorului Chilinciuc Gr., care a relatat că la data de 18 iulie 2014, între orele 08 00 - 08 30, Cojocari A. a venit la el la domiciliu să ascute careva cuțite la mașina de frezat. S-a așezat la o masă, a cerut o bucată de sticlă și avea un fel de praf pentru cuțite. Acesta s-a aflat în gospodăria sa o jumătate de zi. Ultimul a spus că are identice cuțite și o să i le de-a lui, la ce martorul i-a transmis o sticlă de vin și l-a rugat pe fiul său să-l ducă pe Cojocari A. acasă și să ia cuțitele. Cojocari A. a plecat cu fiul Chilinciuc E. și l-a așteptat la gospodăria lui Cojocari Petru, când Alexei a ieșit din casă, era speriat, s-a întors înapoi la el și l-a întrebat ce să facă, deoarece soția sa este decedată în casa lui Cojocari Petru. El i-a spus să se ducă la primărie, iar dacă nu va fi inspectorul de sector, atunci să-i spună primarului despre cele întâmplate. Cojocari Alexei s-a aflat la el la domiciliu până la orele 1200-1300. Dimineața când a venit era calm, nu era agitat, însă după ce s-a întors cu fiul său de la domiciliu, toți erau speriați; - declarațiile martorului Chilinciuc E., care a depus declarații asemănătoare cu cele ale martorului Chilinciuc Gr.; - declarațiile martorului Melnic E. care a declarat că concubinează cu Cojocari Petru în casa acestuia. La ei toamna au venit Cojocari A. cu soția Elena, care era bolnavă, avea ciroză. S-au aflat la ei în jur de o săptămână, Elena fiind bolnavă, de abia mergea, nu putea lucra. În ziua când a decedat Elena, ea era la prășit la o femeie, când s-a întors acasă ușa era închisă și nimeni nu era. Melnic E. a relatat că Cojocari Petru o bătea cu ciocanul, cuțitul și toporașul; - declarațiile martorului Raileanu R. care a comunicat că pe parcursul serviciului a avut tangență cu inculpatul. Ultimul a avut calitate de victimă și la data de 18 iulie 2014 Cojocari P. urma să fie 7 prezent în ședința de judecată la Judecătoria Strășeni. S-a deplasat cu colegul său Bulat I. la domiciliul inculpatului. Pe la ora 10 00 – 11 00 dimineața a ajuns la domiciliu acestuia, l-au adus la ședința de judecată și ulterior l-au condus înapoi la domiciliu. Așteptându-l pe inculpat la domiciliu, acesta a ieșit din casă singur, careva schimbări în comportament nu a observat. Au stat lângă poartă în stradă și l-au așteptat pe Cojocari P. să se îmbrace. În casă nu au intrat. L-au ajutat să urce în automobil. Inculpatul era tăcut, comparativ cu prima dată când l-au mai condus la judecată; - declarațiile martorului Bulat I., care a depus declarații asemănătoare cu cele ale martorului Raileanu R. Suplimentar a relatat că au transportat inculpatul de două ori la Judecătoria Strășeni. Aproximativ la orele 0900 s-au pornit din or.Chișinău spre s. Zamcioji unde locuiește Cojocari P. Din câte ține minte ședința de judecată urma să aibă loc la orele 1300. Ei au ajuns la judecată pe la orele 1100 – 1130. L-au transportat pe inculpat înapoi la domiciliu, lăsându-l la poarta gospodăriei, nimeni nu se afla prin preajmă. Ședința de judecată a durat aproximativ o oră; - declarațiile martorului Gherman L., expert judiciar, care a relatat că potrivit raportului de expertiză medico-legală din 24.07.2014, el a efectuat expertiza medico-legală a cadavrului xxx. În timpul autopsiei au fost depistate vătămările corporale nominalizate în raport. Vătămările corporale depistate la cadavru au fost cauzate prin acțiunea traumatică a unui corp contondent, posibil în timpul și circumstanțele descrise. Echimozele erau de culoare roșie dar nu verzi sau galbene. Culoarea echimozei se schimbă de două-trei ori. La acel moment erau echimoze de culoare proaspătă. Acestea (echimozele) au fost provocate în același timp. Persoana care se deplasează cu ajutorul mâinelor are toată puterea în mâini, astfel având o forță mare în mâini. Prin urmare, inculpatul are putere în mâini și are posibilitatea să aplice lovituri cu mâinele; - procesul-verbal de cercetare la fața locului suplimentar din 19.07.2014 cu fototabelul. Colegiul menționează, că instanța a făcut o analiză amplă a probelor acumulate pe cauză, a indicat pentru care motive s-au admis unele probe și s-au respins altele, argumentând detaliat hotărârile adoptate. Prin urmare, toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare, iar concluziile făcute de instanța de apel rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză. Dezacordul autorului recursului cu aprecierea probelor dată de către 8 instanța de apel, nu se încadrează în temeiurile de recurs, prevăzute de art.427 Cod de procedură penală. Astfel, concluzia instanței de apel privind menținerea sentinței de condamnare a lui Cojocari Petru în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin.(4) Cod penal, este justă. Totodată, Colegiul penal respinge ca neîntemeiate argumentele avocatului precum că probele puse la baza sentinței de condamnare nu demonstrează vinovăția inculpatului, deoarece instanțele judecătorești nu au constatat timpul cauzării leziunilor corporale, timpul survenirii decesului victimei, precum și raportul de expertiză medico-legală nr. 92 din 24.07.2014 nu conține concluzii asupra acestor momente, doar indicând că echimozele depistate la victimă erau de culoare violetă, deși expertul a afirmat că nu putea depista ora decesului, mai mult că între ora 1030 - 1200 există un interval de timp când oricine putea intra în gospodăria inculpatului și provoca leziuni victimei. La fel, nu au dat aprecierea corespunzătoare raportului de expertiză medico-legală biologică nr. 890 din 03.02.2016 potrivit căreia pe obiectele: fragmentul de armătură, bara din metal, ciocan și topor ridicate de la domiciliul inculpatului nu s-a depistat urme de sânge, precum și prin raportul de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 594 a-2014 din 22.08.2014, Cojocari Petru suferă de retardare mentală ușoară. La acest aspect, instanța de recurs ține să menționeze că expertul Gherman L. a declarat că dacă era făcută examinarea la fața locului a cadavrului cu prezența lui, atunci el ar putea spune când a survenit decesul. Leziunile depistate la cadavru au fost aplicate în aceeași zi cu survenirea decesului, adică la 18.07.2014, iar la 21.07.2014 a fost efectuată expertiza medico-legală, astfel nu a putut să se expună în privința orei decesului. Însă, cheagurile de sânge depistate în cadavru demonstrează că victima nu a decedat imediat, dar în timp de 40-60 minute de la momentul aplicărilor vătămărilor corporale. Mai mult ca atât, instanța reține că, necătând la faptul că prin raportul de expertiză medico-legală a cadavrului nu a fost constatat timpul cauzării leziunilor corporale și a survenirii decesului victimei, prin raportul biologic al obiectelor ridicate din domiciliul inculpatului nu a fost depistate urme de sânge, aceasta nu confirmă nevinovăția inculpatului în cele imputate, or, potrivit aceluiași raport, vătămările corporale aplicate lui xxx sunt în legătură 9 cauzală directă cu decesul acesteia, astfel nerecunoașterea vinovăției de către Cojocari Petru nu echivalează cu achitarea lui, de vreme ce există probe pertinente și concludente, care, în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția lui în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat. De asemenea, instanța conchide că, potrivit expertizei psihiatrico-legală ambulatorie în privința inculpatului Cojocari Petru, acesta dereglerări psihice temporare nu manifesta, avea capacitatea de prevedere și deliberare a acțiunilor sale păstrată, putea acționa cu discernămând, fiind recunoscut - responsabil. Prin urmare, instanța de recurs conchide că nerecunoașterea vinovăției, urmează a fi apreciată drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare, condamnatul urmărind scopul de a se eschiva de la răspunderea penală. La fel, Colegiul penal ține că menționeze că în partea descriptivă a sentinței, instanța de fond a indicat că fapta a fost comisă de „Cazacu Grigore”, însă în dispozitiv îl condamnă pe Cojocari Petru, astfel greșeala din sentință fiind o eroare materială, care poate fi corectată conform prevederilor art. 249 Cod de procedură penală de către instanța care a comis-o și nici într-un mod nu influențează legalitatea soluției hotărârilor contestate. Afirmația recurentului, precum că instanțele de judecată incorect au apreciat probele punându-le la baza sentinței de condamnare, nu poate fi reținută ca temei de admitere a acestui recurs, deoarece, ca probe acestea au fost adunate cu respectarea procedurii penale, verificate și apreciate de instanțe în modul corespunzător, iar instanțele de judecată nu au făcut o altă încadrare juridică a faptelor comise de către Cojocari Petru decât cea în baza căreia acesta a fost pus sub învinuire. Astfel, Colegiul penal lărgit constată că acțiunilor inculpatului Cojocari P. i s-a dat o apreciere și încadrare juridică corectă, iar măsura de pedeapsă acestuia a fost stabilită cu respectarea prevederilor art. 61, 75, 79 Cod penal, ținându-se seama de gradul prejudiciabil al faptelor comise, de persoana celui vinovat, de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, fiindu-i numită o pedeapsă în limitele sancțiunii normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, astfel temeiuri de a interveni în hotărârea judecătorească în această parte la fel nu s-au stabilit. În acest context, Colegiul conchide că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414 Cod 10 de procedură penală și a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată, astfel că nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de avocat în numele inculpatului și, potrivit legii, se impune respingerea acestuia ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, DECIDE: Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Pruteanu Natalia în numele inculpatului Cojocari Petru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 noiembrie 2016, în cauza penală în privința lui Cojocari Petru, cu menținerea hotărârii atacate. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 iulie 2017. Președinte Petru Ursache Judecătorii Constantin Alerguș Ghenadie Nicolaev Nadejda Toma Petru Moraru 11